Drum Nou, noiembrie 1968 (Anul 25, nr. 7412-7437)
1968-11-21 / nr. 7429
M ANUL XXV Nr 7429 Joi, 21 noiembrie 1968 Proletari din toate tarile, uniţi-varum nou ORGAN AL COMITETULUI JUDEŢEAN BRAŞOV Al B C R ŞI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEJEAN PROVIZORIU 4 pagini 30 bani DE CE IM DAREA IN FUNCŢIUNE A NOILOR OBIECTIVE ECONOMICE ? Conducerea de partid şi de stat a pus în faţa organizaţiilor de partid din întreprinderile de construcţii, a conducerilor acestor unităţi, a beneficiarilor şi furnizorilor de materiale şi utilaje ca sarcină de cea mai mare importanţă punerea în funcţiune la termen a noilor obiective industriale. Ca urmare a eforturilor depuse în perioada care a trecut din acest an, în judeţul nostru au fost date în funcţiune importante obiective şi capacităţi de producţie ca : fierbătorul de celuloză cu o capacitate de 1000 tone pe an de la Fabrica de celuloză şi hîrtie din Zarneşti, secţia de îngheţată cu capacitatea de 2.000 kg. pe zi şi congelatorul de unt, de la Industria laptelui Braşov, dezvoltarea cu 400 tone pe an a filaturii „Octombrie roşu" Ghimbav, staţia de 110 k. V. din Bartolomeu-Braşov, grajduri pentru 214 vaci şi 100 tineret taurin la I.A.S. Codlea şi altele. De asemenea, din planul anual de 1530 apartamente au fost date în folosinţă 1176, s-au realizat în termen construcţiile de şcoli etc. Rezultatele obţinute până în prezent nu sunt însă la nivelul cerinţelor şi posibilităţilor existente. Dintr-un număr de 40 obiective, prevăzute a fi puse în funcţiune în acest an, au fost realizate numai 13, rămînînd ca într-o lună şi jumătate, cit mai este pînă la sfirşitul anului, să se termine şi sa se pună în funcţiune restul de 27. Pe lingă acestea, din noile capacităţi scadente la sfîrşitul trimestrului III, au rămas în restanţă: patinoarul din Poiana Braşov, Staţia de condiţionat seminţe de sfecla de zahăr din Ghimbav (constructor Trustul nr. 5, director ing. Leon Leibovici) şi depozitul de mobilă Bartolomeu (constructor I. S.C.M. Braşov, director, ing. Valeriu Ionescu). Cauza principală a întîrzieri- lor faţă de termenele stabilite se datoreşte faptului că organizaţiile de construcţii nu au asigurat din timp necesarul de materiale şi forţă de muncă, prelungind nejustificat durata de execuţie. în acelaşi timp, nici beneficiarii de investiţii nu au asigurat în termen unele proiecte şi utilaje şi pe parcursul execuţiei au cerut o serie de modificări, unele chiar de mare anvergură, care au condus la prelungirea execuţiei. De această situaţie nesatisfăcătoare se fac răspunzătoare şi organizaţiile de partid din respectivele unităţi care nu au urmărit în mod permanent măsurile stabilite pentru impulsionarea ritmului lucrărilor, nu au tras la răspundere pe cei vinovaţi de neasigurarea din vreme a tuturor condiţiilor tehnico-materiale necesare. Se pune însă în mod firesc întrebarea : care este perspectiva punerii in funcţiune a noilor obiective ce au mai rămas în acest an ? Dintr-o analiză efectuată recent de comisia economică a comitetului judeţean de partid şi băncile finanţatoare, s-a desprins concluzia că prin măsurile care s-au luat de constructori şi beneficiari, obiective importante, cum sunt dezvoltările de la „Tractorul", Uzina de autocamioane, „Hidromecanica" reutilarea şi dezvoltarea capacităţii de producţie la fabrica „Republica" Dîrste, Fabrica de tricotaje, „Dezrobirea" şi altele, au asigurate toate condiţiile de realizare şi se vor pune în funcţiune pînă la sfîrşitul anului. Sînt însă şi obiective cu termen de punere în funcţiune în trimestrul IV a.c., al căror stadiu de execuţie prezintă restanţe mari faţă de grafice. Aşa se prezintă, de pildă, situaţia la complexul avicol de la Măgurele, unde planul prevede punerea în funcţiune a unei capacităţi de 96.000 locuri în trimestrul IV 1968. Cu toate acestea, în prezent la acest obiectiv, din cele 6 hale, una nu are zidăria executată, iar la celelalte cinci lucrările de instalaţii sunt şi ele mult rămase în urmă. Este îngrijorătoare situaţia de la centrala termică, care încă nu este închisă, deşi ar trebui deja să funcţioneze. Această situaţie se datoreşte în primul rînd beneficiarului (Trustul teritorial I.A.S. Braşov, director, inginer Traian Corduban) care a asigurat cu o mare întîrziere proiectele şi mai ales amplasamentul, lucrările puţind fi începute abia în trimestrul II. Serioase deficienţe au manifestat privind urmărirea dării în funcţiune la termen a noilor obiective Trustul nr. 5 construcţii şi în IOAN GIRAS, activist la comisia economică a Comitetului judeţean Braşov al P.C.R. (Continuare în pag. a 3-a) Noua staţie interjudeţeană de recoltare şi conservare a sângelui din Braşov. Foto: GH. BANUŢA în pagina a 4-a • STARE DE URGENTE (N SIERRA LEDRE • Declaraţia parti- cipanţilor la în- trunirea de la Budapesta în legătură cu repre- siunile anticomu- « niste din Indone- » zia • Amplă mişca- re grevistă în ‚ Italia • Adunări pentru desemnarea de reprezentanţi in Consiliul judeţean al Frontului Unităţii Socialiste La Braşov continuă să aibă loc adunări ale organizaţiilor de masă, obşteşti şi profesionale pentru desemnarea de reprezentanţi în Consiliul judeţean al Frontului Unităţii Socialiste. Asemenea adunări au avut IOC în zilele de marţi şi miercuri în cadrul Uniunii judeţene a cooperativelor meşteşugăreşti, Consiliului judeţean al oamenilor muncii de naţionalitate maghiară, organizaţiei judeţene a Asociaţiei juriştilor, filialelor Uniunii scriitorilor şi Uniunii ziariştilor, societăţilor de ştiinţe medicale, istorice, filologice, fizice şi chimice etc. luînd cuvintul cu acest prilej, conducătorii organizaţiilor amintite au subliniat semnificaţia măsurilor adoptate de recenta plenară a C.C. al P.C.R., exprimîndu-şi convingerea că prin constituirea Frontului Unităţii Socialiste se întăreşte unitatea de monolit a poporului în jurul partidului, se împlineşte un act de o deosebită importanţă în vastul proces de dezvoltare a democraţiei socialiste în ţara noastră. Participanţii la adunări au desemnat reprezentanţii lor în Consiliul judeţean al Frontului Unităţii Socialiste. I BIBLIOTÉC I SIB iTka 3 r r. In pagina a 2-a TERMINÎND CIT MAI URGENT STRÎNSUL RECOLTEI DIN ACEST AN, SĂ NU UITĂM PREGĂTIRILE PENTRU CEA DIN 1969 Ne găsim în ultima decadă a lunii noiembrie. Normal era ca la ora actuală întreaga recoltă să se afle în hambare, iar lucrătorii ogoarelor să seocupe exclusiv de asigurarea unei baze temeinice a recoltei din anul viitor. Realitateaeste însă alta, în judeţ mai sînt şi în prezent suprafeţe apreciabile de pe care încă nu s-a strîns recolta de porumb, sfeclă de zahăr, cicoare şi altele. PÎNĂ MIERCURI DIMINEAŢA, DIN CELE 4.792 HA. CULTIVATE CU SFECLĂ DE ZAHĂR S-A STRÎNS RECOLTA DE PE 4.030 HECTARE, IAR LA PORUMB, DIN CELE APROAPE 6.000 HECTARE S-AU RECOLTAT NUMAI 2.851 HECTARE. Tot la data amintită, deşi e de necrezut, în unele cooperative agricole ca Viştea, Berivoi, Ucea de Jos şi altele, se mai găseau cartofi în pămînt. CÎT PRIVEŞTE TRANSPORTUL SFECLEI DE ZAHĂR, RECOLTATĂ ŞI RĂMASĂ PE CÎMP, SITUAŢIA ESTE DE-A DREPTUL ÎNGRIJORĂTOARE. LA 19 NOIEMBRIE SE MAI GĂSEAU NETRANSPORTATE PESTE 3.300 VAGOANE ! Mijloacele auto utilizate la întreaga lor capacitate Ţinînd seama că timpul este înaintat şi vremea se poate înrăutăţi de la o zi la alta, trebuie luate cele mai eficiente măsuri în toate unităţile rămase în urmă pentru ca în cîteva zile, întreaga recoltă să ajungă la locul de depozitare, aşa cum bine s-a procedat la cooperativele agricole din Felmer, Recea, Dăişoara, Grizbav şi altele, unde întreaga recoltă a fost strînsă şi transportată de pe cîmp. Chiar şi în cadrul cooperativelor rămase in urmă sînt brigăzi şi echipe care au terminat recoltatul. Pentru grăbirea strîngerii recoltei, întrajutorarea între echipe, brigăzi şi chiar între unităţi constituie un factor de prima importanţă. ..la noi, se mai găsesc în cîmp risc transportate peste 120 vagoane de sfeclă de zahăr şi cicoare — ne spunea tov. Bartelmi Martin, preşedintele C.A.P. Măeruş. Cu mijloacele de care dispunem, nici pînă la sfîrşitul anului nu putem termina transportul acestor produse. Am solicitat 6 autocamioane de la Direcţia regională de transporturi auto şi încă nu le-am primit". Asemenea sesizări am primit şi de la alte cooperative agricole. Luînd legătură cu tov. Vlădescu Dragoş, inginerul şef al D.R.T.A., am aflat că întreprinderea respectivă a sprijinit cooperativele agricole cu un număr mare de autocamioane la transportul recoltei şi le sprijină ori de cite ori e nevoie. însă, unii preşedinţi cînd solicită autocamioane „uită" să trimită şi comenzile necesare, fapt care creează o serie de greutăţi, de asemenea, interlocutorul ne-a mai sesizat că multe din autocamioanele repartizate unităţilor agricole fac un număr mic de transporturi pentru că nu peste tot sunt organizate echipe de încărcare şi descărcare, iar altele stau ore întregi imobilizate în terenuri umede. Pentru folosirea zilnică la întreaga capacitate a tuturor autocamioanelor, e necesară organizarea de echipe pentru încărcare şi descărcare, iar de pe terenurile umede recolta să fie scoasă cu căruţele pînă la drumuri accesibile mijloacelor auto. O lucrare la care trebuie să răspundă toţi cooperatorii După cum s-a arătat, la început, miercuri dimineaţa se mai găseau nerecoltate peste 700 hectare steri. BRAGHEŞ (Continuare în pag. a 3-a) I 3 noiembrie 1967, ora 0,30 O fetiţă de 13 ani face o criză nervoasă şi se prăbuşeşte la podea. E transportată de urgenţă la Spitalul de copii. Diagnostic ? Astenie nervoasă. I 6 august 1968, ora 19,30. Aceeaşi fetiţă părăseşte casa părintească, doarme la o familie al cărei nume i-a rămas necunoscut, iar a doua zi insistă la biroul de tutelă al Consiliului municipal Braşov să fie trimisă la Casa de copii. Calvarul Evei Részeg Nemaiaşteptîndu-şi concubinul, pe Demeny N., cu care o avea pe Eva, pe atunci în virstă de doi ani, Elisabeta Részeg se căsătoreşte în 1955 cu Kosma Valentin. Anii trec, Elisabeta mai dă naştere unui băiat, şi apoi unei fetiţe. între timp, Demeny Nicolae, întors de la armată, reuşeşte să reia legăturile cu Elisabeta şi de aici înainte drama Evei, fetiţa lor legitimă, se ţese încet şi sigur. Eva îşi aminteşte acum, ca de un vis urît, de serile cînd Kosma Valentin fiind la serviciu, un individ sărea grilajul balconului lor, apariţie care o înspăimînta. „De cum îl zăream, fugeam la colţul cu păpuşi să le apăr. Mi se părea că vine să mi le fure. Dar mama încerca să mă liniştească, spunînd că acesta e tatăl meu. N-o credeam, sau, mai bine-zis, nu mai înţelegeam nimic". în 1961, Elisabeta îşi părăseşte familia lăsînd în urma ei un bărbat cu trei copii: Eva, Ludovic (3 ani) şi Lenke, aceasta în virstă de mimai 10 luni. „A fost cea mai grea perioadă din viaţa mea, mărturiseşte Kosma. Timp de o lună de zile veneam de la serviciu, spălam hăinuţele copiilor, îi hrăneam, călcam hăinuţele, găteam, îi culcam şi iar o luam de la început". Dar după sentinţa tribunalului Eva a trebuit să-şi urmeze mama în noul ei cămin, să-l vadă zilnic pe omul acela care o înfricoşa şi care nu a făcut nimic pentru a şi-o apropia. Nici măcar n-a trecut-o pe numele lui. Noroc că Eva nu mai avea păpuşi... Prima, şi, de fapt, ultima ei copilărie, se sfîrşise. Foarte adesea, somnul ei nevinovat era tulburat de tatăl său care venea beat. „Uneori, spune Eva, se întorceau amîndoi beţi, făceau gălăgie, mă certau". Adevărata ei dramă s-a declanşat însă cînd i s-a născut cel de-al treilea frăţior. Terminase patru clase şi părinţii ei considerau că pentru ea e suficient. „Pînă cînd să-ţi tot cumpărăm haine şi mîncare, iar tu să nu faci nimic ? Să stai acasă şi să îngrijeşti cîe copil" — îi spuneau aceştia. S-a înscris totuşi înclasa a V-a la aceeaşi şcoală generală nr. 8 din Braşov. Frecventa două zile, o săptămînă — două, nu. Aşa se face că eleva care terminase clasa a ÎV-a cu medie bună, răraîne repetentă. în al doilea an, 1967—1968, Eva lipseşte cu lunile şi din nou rămîne repetentă. De notat că 15 vizite, făcute cînd de diriginta clasei, cînd de directoarea adjunctă, Sedai Margareta, cînd de amândouă însoţite de trei membri ai comitetului de părinţi, au rămas fără rezultat, Demeny Elisabeta se pricepea de minune sa iasă basma curată, aruncînd vina pe Eva. „Nu mai vrea să meargă la şcoală. Suferă cu nervii. E bolnavă". Eva dezminte : „Dînsa mă obliga să spun că mă doare capul şi că nu mai pot învăţa..." De altfel, directoarea Sedai îşi aminteşte că, într-una din seri, după o astfel de discuţie în familia Demeny, fetiţa a fugit după dînsa afară şi i-a spus : „Nu-i adevărat. Vreau să vin la şcoală, dar ei nu-mi dau voie. Ajutaţi-mă! Nu mă lăsaţi !“ Dar cine ar fi putut înmuia inima unor părinţi atît de drastici în hotărîrea lor de a-şi obliga fiica să le , plătească lumea amară şi hainele cu care o îmbrăcau , în tot acest timp, întoarceri nocturne în stare de ebrietate, certuri, bătăi. „Intr-o seară, mărturiseşte Eva, tata a venit acasă beat, însoţit de un tînăr de vreo 19 ani. La plecare, pe la ora 23, mi s-a spus să-l conduc. De cum am ieşit afară, m-a prins în braţe... Am ţipat, am reuşit să scap. Am fost certată, bătută, iar mama mi-a spus cuvinte jignitoare". Nemaiputînd suporta această atmosferă de coşmar, Eva a luat la 14 ani hotărîrea gravă dar necesară de a-şi părăsi, părinţii, pentru a putea să înveţe mai departe, pentru a putea să devină ou. Faţă de această situaţie, trezeşte nedumerire apelul biroului de tutelă către plutonierul major de miliţie Albert Emeric, pentru a determina într-un fel întoarcerea Evei în familie, cu atît mai mult cu cît tutela cunoştea în bună măsură caracterul Elisabetei Demeny încă din 1961, cînd a făcut demersurile pentru trimiterea la Casa de copii a băieţelului şi fetiţei lui Kosma. Şi, trebuie să spunem că dacă nu s-ar fi găsit oameni de inimă, ca cei din familia Várady şi mai ales Kovács (str. Carpaţilor nr. 2), care au adăpostit-o pe Eva în ciuda insistenţelor miliţianului, intervenţiile lipsite de tact şi înţelegere ale acestuia ar fi putut avea urmări tragice ... Lacrimile false ale unei mame Dacă eşti mai naiv, pleci de la familia Demeny cu convingerea că trebuie să faci totul spre a o readuce pe Eva acasă, pentru a stăvili lacrimile mamei, regretele tatălui. Avînd însă puţin discernămînt, vei observa că, dincolo de batista care se interpune între tine şi adevăr, plecarea Evei nu le-a trezit nici măcar acum sentimentele de adevăraţi părinţi. Şi unul şi celălalt o condamnă, îi aduc învinuiri. I-am întrebat care ,e poziţia lor faţă de recenta acţiune înaintată I. COMAN (Continuare în pag. a 3-a) ANCHETĂ SOCIALA Hoţii de copilărie SEMICENTENARUL UNIRII TRANSILVANEI CU ROMÂNIA Presa braşoveană— tribună de luptă pentru făurirea statului român unitar în programul „Gazetei de Transilvania" şi al suplimentului său literar „Foaie pentru minte, inimă şi literatură", unitatea culturală a românilor trebuia să preceadă făurirea statului român unitar. Această idee se află în centrul atenţiei primului redactor şi fondator al foilor braşovene. Preocuparea pentru acest obiectiv se manifestă prin tratarea în paginile publicaţiilor braşovene a evenimentelor din Moldova şi Ţara Românească, prin dezbaterea unor probleme care interesau toate provinciile româneşti ca: formarea şi dezvoltarea limbii literare, crearea unei literaturi naţionale, publicarea unor articole de istorie. George Bariţiu se bucură de contribuţia publiciştilor din toate provinciile româneşti care se ocupă şi cu difuzarea foilor sale (T. Cipariu la Blaj, I. Axente Sever la Alba Iulia, Atanase Sándor la Arad, August T. Laurian la Iaşi, A. Pumnul la Cernăuţi), încă din primul an de apariţie a publicaţiilor braşovene, acestea se bucură de prezenţa abonaţilor în toate provinciile : 143 în Transilvania, 95 în Banat, 54 în Muntenia, 78 în Moldova. Pe bună dreptate, constata Mihail Kogălniceanu în 1855 într-un articol publicat în „România literară" (pag. 173—175): „Pînă în 1849 Gazeta de Transilvania a fost apărătorul cel mai înfocat al principatelor, stimulatorul neobosit al naţionalităţilor, potrivnicul neîmpăcat al înrâuririlor din afară şi al abuzurilor dinlăuntru, care te împiedica propăşirea. La Gazeta de Transilvania alergau toţi publiciştii români". De-a lungul unei îndelungate epoci istorice, presa românească de la Braşov, militînd pentru cele mai arzătoare năzuinţe de unitate naţională şi progres social, pentru înfrăţirea dintre naţionalităţile Transilvaniei, s-a bucurat de sprijinul unor scriitori şi ziarişti maghiari şi germani de la publicaţiile cu care a avut în numeroase rânduri strînse relaţii de colaborare. în „Gazeta de Transilvania" nr. 30 din 29/17 aprilie 1871, Iacob Mureşianu scria în articolul „Festinul de înfrăţire a maghiarilor şi românilor braşoveni": „Trecutul ne-a arătat că dezbinările între românii, maghiarii şi saşii din Transilvania, nu numai că n-au produs nimic folositor pentru aceste naţiuni şi pentru ţară, ci din contră, ele au adus cele mai mari şi mai grele necazuri, atît asupra capului fiecărei din aceste naţiuni cît şi asupra ţării". Rolul militant al ziarului braşovean pentru cauza unităţii se vădeşte în mod deosebit şi în sprijinul pe care acesta îl acordă unor evenimente de maximă importanţă istorică din viaţa poporului român. Sunt binecunoscute relaţiile strînse de colaborare Prof. ŞTEFAN PETRARU (Continuare în pag a 3-a) FOILETON „Vacile noastre privesc moartea cu optimism1 rr Alaltăieri am avut fericirea de a trece pe lingă tov. Bîrsan, preşedintele C.A.P. din Ucea de Jos, tocmai în clipa cînd omul purta cu cineva o conversaţie aprinsă pe tema morţii prin imfaniţie a dobitoacelor. — Ce-ţi fac viţeii şi oile, tovarăşe Bîrsan ? — Ce să facă ? Privesc moartea cu mult optimism. — Cum ai reuşit să le faci nepăsătoare în faţa morţii ? — îngrijitorii şi ciobanii noştri sînt oameni cu vaste cunoştinţe în materie. Ei educă la animale spiritul de resemnare în faţa morţii. Cînd au murit de inaniţie cei 19 viţei, a fost de faţă toată ciurda de taurine. Departe de a te deprima, scena morţii le-a ridicat moralul, lucru confirmat şi de mugetele lor, care aveau un timbru liric, nu dramatic. Discuţiile despre moarte m-au înfiorat întotdeauna. De aceea, am plecat la cooperativa de producţie din Lisa, unde preşedintele Paler are bunul obicei de a povesti numai lucruri vesele. — Ce-ţi fac viţeii şi vacile, tovarăşe Paler ? — Bine, mulţumesc. Privesc moartea cu optimism. Aşa le-am deprins noi, să-şi dea sufletul fără urmă de împotrivire. Au murit 22 viţei tocmai în ziua cînd ii învăţasem să trăiască numai cu apă, paie şi... bătaie. — De la Ucea de Jos aţi preluat metoda morţii prin inaniţie ? — Nu de la Ucea, ci de la Hîrseni. Am dat o fugă la Hîrseni, şi la grajduri m-am întîlnit cupreşedintele cooperativei, tov. .Judele. — Ce-ţi fac porcii, tovarăşe preşedinte ? — Bine, mulţumesc. Mor pe ruptelea. 93 de purcei şi-au dat sufletul în numai nouă luni. Care au rămas în viaţă însă, privesc moartea cu optimism. — Dar viţeii ? — Au decedat 20. Restul privesc moartea cu optimism... Ca să-mi scot din minte aceste întîmplări tulburătoare, am trecut Oltul şi m-am dus direct la tov. Binder, preşedintele cooperativei agricole din Şoarş. De la dumnealui aud întotdeauna numai lucruri încurajatoare, care-mi redau buna dispoziţie. — Ce se-aude pe la oi ? — Zvon de moarte. Mi-au murit în 9 luni 231 capete. Dacă mieii ar fi fost purcei, scoteam săpun „Cheia" din ei. Dar aşa, i-am înhumat... în tot cazul, cele vii au moralul ridicat şi privesc moartea cu optimism. în trecere către Rupea, m-am petrecut cu o turmă de oi. Baciul stătea de vorbă cu tov. Boieriu, preşedintele cooperativei agricole din Lovnic şi cu medicul veterinar Săbăduş. — Ce diagnostic le-ai pus, tovarăşe Săbăduş, celor 204 oi decedate în acest an ? — Strongiloză. — Şi ce măsuri aţi luat în faţa primejdiei ? — După ce au murit, am hotărît ca preşedintele să nu le mai înviem. Oile vii s-ar speria şi n-ar mai privi moartea cu optimism.. Aşadar, la Ucea de Jos, Lisa, Hîrseni, Şoarş şi Lovnic, animalele proprietate obştească privesc moartea cu optimism. Asta înseamnă că cei din conducerea acestor unităţi nu privesc zootehnia cu răspundere. Cît despre noi, privim cu foarte mult pesimism atît poziţia îngăduitoare a U.J.C.A.P., faţă de aceste grave anomalii, cît şi atitudinea iresponsabilă a unor conducători de la cooperativele amintite. Poate că imputarea acestor pagube celor vinovaţi ar fi salutata de cooperatori intr-adevăr cu optimism . .. A. VAIDA I