Drum Nou, septembrie 1969 (Anul 26, nr. 7671-7695)

1969-09-16 / nr. 7683

Pag. 2 in instanţa eficienţei LEUL ACUZĂ RISIPITORII METALULUI DE LA „RULMENTUL" Din evidentele statistice privi­toare la realizarea normelor de consum specific de metal pe cele 7 luni din acest an la uzina „Rul­mentul“ reiese ca acestea au fost depăşite­ cu 1,7 tone. La prima vedere ai fi tentat să-ţi spui că depăşirea e neglijabilă, infimă, că totul merge bine, aşa incit e in­util ca leul să se obosească să mai aducă vreo acuzaţie în acest domeniu. O analiză mai amănunţită a con­sumurilor specifice n se va dovedi însă că „neglijabilele" depăşiri nu sunt de loc... neglijabile. O primă constatare, urmărind dina­mica îndeplinirii normei de con­sum planificate pe total uzină, re­zultă că, exceptînd luna martie, în toate celelalte ea a fost depă­şită cu cantităţi variind între 0,4 şi 9,8 tone. Să luăm cea mai mică din depăşirile lunare — cea de 0,4 tone, din iulie. De unde pro­vine ea ? Dintr-o economie de metal de 39,7 tone înregistrată la profile mijlocii, tablă TDA şi pie­se turnate din alamă şi dintr-o depăşire a consumurilor normate însumînd 40,1 tone la profile gre­le şi uşoare, bandă laminată la rece şi bare trase. La fel stau lu­crurile şi pe primele 6 luni: +1,3 tone este rezultatul a 112,6 tone depăşiri şi 111,3 tone economii de metal. Pe cele 7 luni este notabilă, de­sigur, economia de 151 tone metal, pentru care nu avem, fireşte, de­cit cuvinte de laudă. S-au con­semnat­­însă şi consumuri depăşi­te însumînd 152,7 tone de metal. Se ridică aici problema : este oa­re eficient, e o dovadă de bun gospodar ca­ eforturile depuse în anumite compartimente pentru e­­conomisirea metalului­ să fie com­plet anihilate de risipa din alte sectoare ? Normal ar fi, credem, ca la înregistrarea unor depășiri să se stabilească unde­­— la ce secţii sau locuri de muncă — cit şi de ce s-au produs acestea, pen­tru a se putea lua operativ, cu promptitudine, măsurile cuvenite. Din păcate, la astfel de întrebări nimeni nu poate da un răspuns precis. Zona de incertitudine per­sistă atît la direcţia tehnică cit şi la serviciul tehnolog şef care se ocupă special de urmărirea consu­mului de metal. Ing. Constantin Furtună, directorul tehnic al uzinei, ne-a replicat că... „eu nu răspund în faţa ministerului de­cit de consumul total pe uzină“, argumentînd totodată că determi­narea locurilor unde se risipeşte metalul este imposibilă din cau­za specificului producţiei de rul­menţi. Să înţelegem­­de aici că di­recţia tehnică nu este interesată să cunoască aceste locuri, rete­­zîndu-şi astfel singură posibilita­tea intervenţiei eficiente pentru eliminarea neajunsurilor? Mai există însă şi un alt aspect. Neidentificarea locurilor unde se depăşesc consumurile normate provoacă un fenomen de disper­sare şi diminuare a responsabili­tăţilor, a exigenţei proprii bunu­lui gospodar. In contextul ritmu­lui dinamic de dezvoltare a eco­nomiei noastre, după cum arăta tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU în Raportul la cel de-al X-lea Con­gres : „... problema esenţială a progresului industriei ţării este buna organizare a activităţii ei, întărirea răspunderii în muncă a fiecăruia , de la ministru, sau, dacă vreţi, de la secretarul gene­ral al partidului pînă la ultimul muncitor. Fiecare trebuie să-şi în­deplinească obligaţiile faţă de popor“. Or, evitarea pierderii ce­lor 152 tone de metal era o da­torie faţă de avutul obştesc, faţă de însemnatele fonduri valutare investite în achiziţionarea preţi­oasei materii prime. In scopul determinării locurilor şi cauzelor risipei metalului, al gă­sirii mijloacelor adecvate pentru a bara pierderile de metal, pre­cum şi al descoperirii unor noi resurse de diminuare a consumu­rilor specifice am organizat o dez­batere cu şefii de secţii şi ai ser­viciilor tehnolog şi metalurg şef. Nu vom reda in extenso discuţii­le ; vom consemna doar cîteva probleme demne de reţinut. Una dintre acestea, formulată de tov. Constantin Păunescu, ad­junctul şefului de la secţia forjă, priveşte revizuirea adaosurilor de prelucrare la fiecare reper în scopul reducerii lor la maximum, fără a afecta, fireşte, calitatea pie­selor. Din păcate, tovarăşul ingi­ner nu a precizat care sunt aceste repere, aşa încît, ar fi bine ca spe­cialiştii secţiei forjă. In colaborare cu cei de la serviciile tehnolog şi metalurg, să stabilească reperele în cauză, precum şi măsurile con­crete pentru reducerea adaosuri­lor. Trebuie reţinut însă faptul esenţial că la o serie de repere acest lucru nu poate fi făcut decât cu condiţia revizuirii şi reproiec­­tării tehnologiei de fabricaţie, a adoptării unor noi tehnologii mo­derne şi eficiente. O altă problemă dezbătută în jurul „mesei rotunde" a consti­tuit-o reducerea rebuturilor. In ansamblul cauzelor care au deter­minat depăşirea consumurilor nor­mate la unele sortimente de pro­file, acestea deţin ponderea de circa 80 la sută. Să notăm că pe cele 7 luni analizate s-au pierdut prin rebuturi peste 300 tone me­tal. Recordul în materie îl deţine secţia strungărie, urmată de sec­ţiile rectificare şi forjă. Primul aspect care se reţine este acela că rebuturile şi cau­zele care le generează se urmă­resc sistematic şi permanent pe secţii şi chiar locuri de muncă. Faptul că s-a făcut o problemă principală din reducerea rebutu­rilor, măsurile complexe luate au ■determinat o accentuată diminua­re a acestora. Realităţile din uzi­nă dovedesc însă că n-au fost e­­puizate toate mijloacele în acest domeniu. Din cele aproape 10 tone rebuturi înregistrate în tri­mestrul II a.c., 97 la sută se dato­­resc neatenţiei, neglijenţei şi pre­gătirii necorespunzătoare a mun­citorilor,­ precum şi nerespectării disciplinei tehnologice. Este lim­pede că închiderea unor astfel de supape de risipă a metalului nu depinde decît de colectivul uzinei. Neajunsul principal ni se pare însă faptul că eforturile colecti­velor din secţii, ale specialiştilor sunt orientate preponderent spre recuperarea pierderilor din rebu­turi. în cele 7 luni au fost recu­perate, de pildă, numai prin două procedee — valorificarea capete­lor de cleşte (bară) şi a funduri­lor carcaselor mari — 333 tone metal. Este, desigur, o soluţie, dar nu cea mai economicoasă. Mult mai eficient ni se pare ca măsu­rile luate să vizeze în principal prevenirea şi reducerea volumu­lui rebuturilor la minimum posi­bil. Rezerve însemnate de diminua­re a consumurilor specifice se gă­sesc în adoptarea unor perfecţio­nări constructive la maşinile şi utilajele folosite, îmbunătăţirea calităţii şi construcţiei matriţelor, extinderea unor tehnologii econo­micoase aplicate în prezent la un număr restrîns de repere. Concre­tizări de mare importanţă pentru fiecare secţie în parte au făcut în această privinţă ing. Gheorghe Beşchea, şeful secţiei role, ing. Nicolae Găină, şeful secţiei strun­gărie, ing. Aurelian Angelescu, şeful secţiei carcase, ing. Ion Ma­rin, şeful secţiei rectificare, şi ing. Eugen Cîndea, şeful secţiei bile. Nu le vom enumera aici. Comite­tul de direcţie, toţi specialiştii u­­zinei cunosc aceste probleme. Se impune însă să se acţioneze cu mai multă energie şi operativita­te, lăsînd deoparte formalisme­­le, pentru punerea grabnică în funcţiune a acestor veritabile pîr­­ghii de reducere a consumurilor specifice. Încercînd o sinteză a celor con­semnate, a realităţilor din uzină, se poate spune că străduinţele co­lectivului, ale specialiştilor de la „Rulmentul" au fost îndreptate cu prioritate nu spre reducerea nor­melor de consum planificate ci în direcţia încadrării în limitele a­­cestora. Nu este o orientare to­tal greşită, dar părerea noastră este că s-a pierdut din vedere to­tul esenţial şi anume reducerea consumurilor specifice. Două lu­cruri vin să dovedească acest fe­nomen. In primul rînd, faptul că în timp ce volumul rebuturilor a avut în ultimii ani o accentuată scădere — în acest an el repre­zintă 60 la sută din volumul con­semnat în anul 1966 — nivelul normei de consum pe uzină a bă­tut aproape pasul pe loc, ea re­­prezentînd în acest an doar... 97,47 la sută faţă de cea realizată în 1966. In al doilea rînd, măsu­rile planului M.T.O. din acest an, privind reducerea consumurilor specifice, au vizat... încadrarea în norma de consum aprobată şi nu, cum ar fi fost firesc, reducerea ei. Nu şi-au pus oare astfel gos­podarii metalului de la „Rulmen­tul" singuri limite încă de la bun început ? ] E firesc ca toate aceste proble­me să dea de gîndit conducerii uzinei, specialiştilor, întregului colectiv. Aşa stînd lucrurile, sîn­­tem de părere că se impune o a­­naliză temeinică şi multilaterală a actualei stări de lucruri, iniţie­rea, pe această bază, a unor mă­suri radicale, de largă respiraţie, complexe şi eficiente, care să ai­bă ca efect o reducere substanţială a consumurilor specifice, aşeza­rea acestora pe baze ştiinţifice, la nivelul parametrilor mondiali așa cum prevăd Directivele celui de-al X-lea Congres al partidului. GH. NOVAC DRUM NOU Existenţa în aceeaşi sală a lu­crărilor pictoriţelor Augusta Pop şi Adi Bruss Goosch tentează la comparaţii. Ne vom feri totuşi să­ speculăm pe această latură, întrucît ambele artiste se află în acea perioadă a carierei cînd liniile definitorii ale unui stil personal se degajă, cu mai multă fermitate, cînd, mai mult decît oricînd, ele trebuie să-şi definească perimetrul pro­priu de originalitate. La Augusta Pop se remarcă o eleganţă sobră, susţinută de fi­neţe şi puritate, reliefînd formele ce par, de multe ori, a se des­prinde din fluiditate şi visare. Ar­tista preferă tonurile de surdină, une­şt­er­­i a rare sa, ori griurile, alteori albastrul pastelurile, care dau senza­­ie linişte meditativă, de anco­­în reflecţie. „Adolescenta“ „Portretul de fetiţă" „Mama Augusta Pop “ „Ecoia Unirii". C­ronica plastică Stiluri, experienţe, căutări sare, dau portretelor sale o oare­care tentă de romantism, care nu se converteşte totuşi în pasivitate. Există, am putea spune, o dinamică interioară sugerată prin dispoziţia asimetrică a planurilor, prin tuşe lungi dar energice. Dar, dacă tablourile amintite vădesc o a­­nume structură clasică a artistei, un portret ca „Pictoriţa“ ne face să credem că există la Augusta Pop o luptă nemărturisită de auto­­depăşire, de circumscriere într-un plan mai abstract, ideatic. Acest tablou, detaşîndu-se de celelalte, dovedeşte spontaneitate, calităţi native remarcabile (nu în totali­tate stăpînite), oferindu-ne în ace­laşi timp o viziune mai adîncită, maturizată, proaspătă. Graţioase şi pline de lumină, acuarelele sale se duc prin acea rigoare, aproape clasică, în ciuda econ­omiei foarte moderne a mij­ei, culori şi linii în care frumuse­ţea e o severă asceză. Desigur, în uleiurile şi acuarelele Augustei Pop mai sînt încă scăderi şi ne­­împliniri. Preţioasă rămîne însă aspiraţia artistei de a-şi păstra nealterată generozitatea, onesti­tatea faţă de ea însăşi, pasiunea de a afla adevărul. O revelaţie, în adevăratul în­ţeles al cuvîntului a constituit-o pentru noi întîlnirea cu lucrările pictoriţei Adi Bruss Goosch. Deşi artista nu mai este la vîrsta ado­lescentei, tablourile sale au un suflu fascinant de tînăr, o năval­nică sete de investigare a impre­­vizibilului, de descoperire şi cer­cetare a lumii. Ea se apropie de lucruri intuind parcă posibilul lor schelet ideal*, circumscriindu-le ar­hitectural esenţa. Artista dispune cu copilul" şi chiar „Autoportre­to acelor şi a unei anume simpli­de acea capacitate de a captiva lul“ sunt semnificative în acest sens. O uşoară nostalgie îmbinată cu vădita predispoziţie spre vi­tăţi geometrizante. Augusta Pop pare să nu iubească opulenţa şi fastul, ci caută mai ales acea lume formele în linii sumare şi suges­tive (ca în „Arbore", „Suculenta“, sau „înflorire") sa fixeze existenta materi­ei polimorfe, lăsîndu-i ne­afectată întreaga ei vitalitate di­namică. Alteori, ca în „Măşti", spre exemplu, se utilizează un umor discret, dublat de un spirit expresiv și plin de savoare. Adi Bruss Goosch nu trateaz­ă culoarea în sine ci o supurre unei tonalități generale, cerută de subiect. Dese­ori, pînzele sale sînt traversate de parabole. Acestea, pe lingă faptul că au o funcţie expresivă, contri­buie şi la realizarea unui ritm interior. Dar, chiar cînd părăseşte fluiditatea curbelor habituale, ar­tista pare mistuită de aceeaşi ten­taţie a stilizării, de aceeaşi se­­­cretă dorinţă de reductibilitate formală: într-o pînză ca „Iposta­zele evoluţiei“ se include şi dia­logul cu spaţiul. Apropierea de obiecte se reali­zează deseori la Adi Bruss Goosch prin aproximarea lor într-o înca­drare geometrică, stabilindu-li-se suprafaţa cu ajutorul unghiurilor şi al liniilor ce se pliază apoi trep­tat în căutarea adevăratelor di­mensiuni şi a esenţei. în orice caz, efortul de a găsi o expresie platică potrivită apare la Adi Bruss Goosch spiritualizat, filtrat de poezia subtilă care îi vernisea­ză, pînzele. Acuarelele sale dau o tonică senzaţie de transparenţă fluidă. Ele se caracterizează prin linii compoziţionale agitate, centrifu­gale uneori („Mişcare de inte­rior") realizate printr-o pensulaţie vijelioasă şi culori vii, care se ciocnesc şi se apropie neliniştitor. Ni se pare că unitatea lucrărilor expuse de Adi Bruss Goosch constă mai ales în autenticitatea cu care artista reuşeşte să ne emo­ţioneze, nu livresc, în inaccepta­­rea prejudecăţilor artistice. Adi Bruss Goosch se află, fără îndo­ială, pe o ascendentă, începutul de clarificare a mijloacelor sale stilistice, de definire a unui stil personal este, credem, de bun au­gur şi aşteptăm cu interes lucră­rile sale de deplină maturitate ca­re se anunţă. CARMEN KEHIAIAN Poeţi premiaţi: ANGHEL DUMBRAVEANU In ultimul timp, Angh­el Dumbrăveanu a scos două cărţi : una —• Case de corăbii, apărută la începutul acestui an şi premiată, alta — Delte, recentă, cuprinde o selecţie din toate volumele poetului şi integral ultimul. Pentru critică acesta este un nimerit prilej de a urmări evoluţia liricii lui Anghel Dumbrăveanu. Spre deosebire de Nichita Stănescu, Cezar Bal­tag, Grigore Hagiu colegi de generaţie — a căror poezie are­ un caracter ideatic-speculativ, Anghel Dumbrăveanu cultivă o poezie cu caracter empi­ric-sentimental, considerînd că rosturile poeziei sunt autonome şi iu dependente de ale filozofiei. Izvoarele vor fi deci căutate în experienţa directă, în realitatea trăită, mai puţin în faptele de obser­vaţie şi de loc în tomurile de filozofie. Idealul său estetic va fi precumpănitor sentimental şi mai puţin reflexiv. In concepţia sa, iubirea are o ac­ţiune cathartică, înnobilatoare asupra sufletului omenesc. Lirica lui Dumbrăveanu stabileşte astfel legătura cu lirica sentimentală a primilor noştri poeţi, şi — ceva mai departe — cu a vaganţilor, a goliarzilor, precum şi cu cea mai îndepărtată din Ars­amandi, a lui Ovidiu sau cu cea anacreon­tică a antichităţii elene, prin cultul femeii ca în­truchipare a frumosului, prin pasiunea pentru cintec ... Stilul poeziei lui Dumbrăveanu evită metafora încifrată, simbolurile ceţoase sau expresia dură, preferind versificarea clară, delicată, fără echi­­vocuri. Este un stil direct, confesiv, adesea coloc­­vial, de coloratură sentimentală, cursiv și muzical totodată... .. Motivul de bază al liricii sale este realizarea estetică prin cintec, căruia i se subordonează al­tele ca cel al permanenţei erosului manifestat în forme schimbătoare sau cel al naturii şi, mai tîr­­­­ziu, al extincţiei. Cit priveşte natura, ea nu apare niciodată singură în poezia­­lui Dumbrăveanu, ci în conexiune cu întreaga existenţă a omului, viaţa fără natură părîndu-i lipsită de sens. Primul său volum — intitulat Fluviile visează oceanul şi din care sînt selectate patru piese în Delte semnific­ă aspiraţia spre completitudine spi­rituală, care ar putea fi atinsă prin intermediul artei, al poeziei... Cel de-al doilea volum — Pă­­mîntul şi fructele marchează trecerea de la simpla descripţie la participarea afectivă la marile schim­bări din natură. Aici, poetul îşi rafinează simţul legăturilor cosmice, percepînd fenomenele intime şi ecoul razelor filtrate în pămînt şi în plante. Ca şi la Blaga, se simte în poezia lui Dumbrăveanu euforia luminii, a vegetalului, a fructelor şi a pă­­mîntului... Următorul volum sună rimbaldian : Iluminările mării. Poemele de aici se prezintă în falduri grele de comunicare continuă, consemna­­tiv-euforică, dar şi elegiacă. Euforicul tinde a fi cenzurat tot mai mult de elegiac... Ultimul volum, cu un titlu amintind de Montale — Oase de corăbii — se deschide într-o atmos­feră încordată, printr-o dramatică lovitură de gong : Acum un delir stăpînește cuvintele mă­rii, / ... prezicerile / De care nu mă pot feri... / I­ivezile de piersici pleacă-n cohorte prin stepă / Fără să ştie ce caută. Şi tu în urma lor — / Tîrînd în lună o corabie de piatră... (Cuvintele mării). Există în acest ultim volum al lui Dumbrăveanu tristeţea unui zbor întrerupt, melancolia dubita­­tiv-suavă a presimţirii thanatice, anxietăţi biolo­gice colorate astrale— toate încorporîndu-se con­ceptului de lirică ,elegiac-reflexivă, precumpăni­toare în poemele din Oase de corăbii. O problemă a criticii faţă cu volumul selectiv Delte este şi cea a evoluţiei viitoare a liricii lui­­ Anghel Dumbrăveanu. După ce a parcurs aproape toate etapele liricii erotice şi de natură — inter-, prefaţă la modul virgilian, dar cu certe ecouri din Poemele luminii — poetul a abordat în Oase de corăbii lirica thanatică — care nouă ni se pare nefunciară pentru poet. Nu aceasta este c­ea mai fertilă cale pe care poate păşi lirica lui Anghel Dumbrăveanu. Credem, din contră, că o sondare în profunzime a problemelor epocii îi poate revi­­taliza lirismul, readucîndu-1 pe o orbită lirică so­lară,­ care-i este familiară... SIMION BĂRBULESCU INSTITUTUL PEDAGOGIC DE ÎNVĂŢĂTORI ŞI EDUCATOARE cu durata de doi ani — curs de zi A N U N ŢA Ţinerea examenului de admite­re care va avea loc între 20— 30 septembrie 1969. Proba mu­zicală la data de 18 septembrie 1969.­­ Se pot înscrie absolvenţi ai li­ceelor de cultură generală, cu diplomă de bacalaureat (matu­ritate). PENTRU ÎNVĂŢĂTORI : Limba şi literatura română (scris şi oral) Matematica (scris şi oral) Istoria României (oral) PENTRU EDUCATOARE: Limba şi literatura română (scris şi oral) Istoria României (oral) înscrierile se fac pînă la data de 17 septembrie, orele 18. Informaţii suplimentare se ob­ţin la sediul Liceului pedagogic din strada Henri Barbusse nr. 1 Braşov. ---------------------------1 T.A.P. „CARPAŢI" - TRADIŢIE ŞI PERSPECTIVE (dumane din pag^1) Faptul că prin specificul mun­cii noastre suntem­ într-un perma­nent,contact cu publicul consuma­tor, ne-a obligat să­ ne ocupăm în permanenţă de ridicarea continuă a măiestriei profesionale şi de ri­dicarea calificării la toţi angaja­ţii. Pe această linie un număr im­portant de cadre calificate au fost trimise la specializare în străină­tate, în unităţi similare deţinătoa­re a unor vechi tradiţii în arta culinară şi în prestaţii hoteliere, unde s-au bucurat de elogioase a­­precieri. Mulţi lucrători din între­prinderea noastră, care au organi­zat şi deservit restaurante cu spe­cific românesc în multe capitale ale Europei, au făcut cinste co­merţului nostru şi artei culinare româneşti, fiind în continuare so­licitaţi peste hotare la asemenea acţiuni. Experienţa noastră a fost folosită cu succes de aproape toa­te întreprinderile similare din ţa­ră, contribuind şi în acest fel la ridicarea nivelului de deservire, la Înflorirea comerţului de alimen­taţie publică şi prestaţii hoteliere., Am considerat întotdeauna că în buna desfăşurare a activităţii trustului „Carpaţi", un rol deose­bit îl are încrederea în puterea de muncă şi dorinţa de afirmare a tineretului, stimulând şi încurajînd promovarea lor în munca de răs­pundere economică şi gestionară. Este demn de relatat faptul că mai mult de jumătate din numărul an­gajaţilor nu au împlinit vîrsta de 25 de ani, majoritatea fiind cali­ficaţi prin şcoli profesionale co­merciale, prin cursuri speciale de ridicare a calificării, ceea ce a contribuit la asigurarea stabilităţii cadrelor, ataşate întreprinderii noastre. In acest fel ştafeta expe­rienţei valoroase este neîntrerup­tă, purtătorii prestigiului de care se bucură restaurantele şi hotelu­rile braşovene fiind asigurat per­manent. Bilanţul cu care ne prezentăm la împlinirea a două decenii de acti­vitate este deosebit de bogat. Pen­tru rezultatele şi succesele în nun- I că obţinute, T.A.P. „Carpaţi“ a­u fost în mai multe rînduri declara- I tă întreprindere fruntaşă pe co- I merţ, primind numeroase menţiuni­­ şi titluri care ne fac cinste. Atitu­dinea merituoasă manifestată în­­ muncă de lucrătorii noştri a fost­­ răsplătită de mai multe ori prin­­ conferirea de ordine şi medalii fruntaşilor în producţie care s-au­­ evidenţiat în mod deosebit. Desi s­­­gur, aceste aprecieri ne-au dat o­­­inaltă satisfacţie, dar în acelaşi timp au constituit şi constituie­­ pentru noi un permanent imbold­­ pentru perfecţionarea activităţii în­­ toate sectoarele de muncă. Acum, păşind în al treilea deceniu de ac- 8 tivitate, ne angajăm să nu precu- 8 petim nici un efort pentru tradu-­­ cerea în viaţă a tuturor sarcinilor ■ încredinţate, adueîndu-ne astfel 8 contribuţia noastră ,la îmbunătă­ţirea continuă a activității turis- 8 tice și de deservire, pentru ridi- 8 carea continuă a nivelului de trai al populației, imperativ principal , stabilit de istoricele hotărîri ale­­ Congresului al X-lea. ■ Nr. 7683 MEMENTO TINERETULUI (telefon 1.48.27): „Pe urmele Șoimului" — o­rele : 9; 11; 15; 17,30; 20. PATRIA (telefon 1.18.18): „La nord prin nord-vest“ — orele: 9; 11,30; 14; 16,30; 19­ ,21. POPULAR (telefon 1.40.22): „în umbra colțului" — orele : 9,30; 11,30; 14; 16,30; 19; 21. ARTA (telefon 1.23.63): „Război şi pace“ (seriile I şi II) — orele: 11; 15; 19. COSMOS : „Vîrsta ingrată“ — orele: 9; 11; 14; 16;30; 19; 21. MARŢI, 16 SEPTEMBRIE 17.30 Buletin de ştiri. 17.35 Lumea­­ copiilor. Marek pis­truiatul — film serial pen­tru copii. 18.00 Studioul tineretului şcolar. „Vă place muzica?". 18.20 Criterii. Gong. Turneul „Teatrului Mic" din Mos­cova „De viaţă, de dragos­te, de moarte" — recital de poezie, în premieră, la Tea­trul Mic din Bucureşti. 18.45 Coordonate ale ştiinţei ro­mâneşti 19.15 Cîntece bătrîneşti. 19.30 Telejurnalul de seară. 19.45 Ediţie specială. Actualitatea economică 20.00 Film artistic : „Comoara din Vadul Vechi". 21.40 Publicitate. 21.45 „Lunga vară fierbinte". 22.35 Telejurnalul de noapte şi buletinul meteorologic. 22.50 Selecţiuni înregistrate de la festivitatea de deschidere a Campionatelor europene de atletism de la Atena. 23.35 închiderea emisiunii. TIMPUL PROBABIL Pentru zilele de 17 şi 18 sep­tembrie , vreme schimbătoare cu cerul temporar noros. Vor cădea precipitaţii slabe locale. Vint slab pînă la potrivit din sud-vest. Temperatura în scă­dere. Minimile vor fi cuprinse între 3 și 5 grade, iar maximele intre 18 și 21 grade.

Next