Drum Nou, septembrie 1969 (Anul 26, nr. 7671-7695)
1969-09-16 / nr. 7683
Pag. 2 in instanţa eficienţei LEUL ACUZĂ RISIPITORII METALULUI DE LA „RULMENTUL" Din evidentele statistice privitoare la realizarea normelor de consum specific de metal pe cele 7 luni din acest an la uzina „Rulmentul“ reiese ca acestea au fost depăşite cu 1,7 tone. La prima vedere ai fi tentat să-ţi spui că depăşirea e neglijabilă, infimă, că totul merge bine, aşa incit e inutil ca leul să se obosească să mai aducă vreo acuzaţie în acest domeniu. O analiză mai amănunţită a consumurilor specifice n se va dovedi însă că „neglijabilele" depăşiri nu sunt de loc... neglijabile. O primă constatare, urmărind dinamica îndeplinirii normei de consum planificate pe total uzină, rezultă că, exceptînd luna martie, în toate celelalte ea a fost depăşită cu cantităţi variind între 0,4 şi 9,8 tone. Să luăm cea mai mică din depăşirile lunare — cea de 0,4 tone, din iulie. De unde provine ea ? Dintr-o economie de metal de 39,7 tone înregistrată la profile mijlocii, tablă TDA şi piese turnate din alamă şi dintr-o depăşire a consumurilor normate însumînd 40,1 tone la profile grele şi uşoare, bandă laminată la rece şi bare trase. La fel stau lucrurile şi pe primele 6 luni: +1,3 tone este rezultatul a 112,6 tone depăşiri şi 111,3 tone economii de metal. Pe cele 7 luni este notabilă, desigur, economia de 151 tone metal, pentru care nu avem, fireşte, decit cuvinte de laudă. S-au consemnatînsă şi consumuri depăşite însumînd 152,7 tone de metal. Se ridică aici problema : este oare eficient, e o dovadă de bun gospodar ca eforturile depuse în anumite compartimente pentru economisirea metalului să fie complet anihilate de risipa din alte sectoare ? Normal ar fi, credem, ca la înregistrarea unor depășiri să se stabilească unde— la ce secţii sau locuri de muncă — cit şi de ce s-au produs acestea, pentru a se putea lua operativ, cu promptitudine, măsurile cuvenite. Din păcate, la astfel de întrebări nimeni nu poate da un răspuns precis. Zona de incertitudine persistă atît la direcţia tehnică cit şi la serviciul tehnolog şef care se ocupă special de urmărirea consumului de metal. Ing. Constantin Furtună, directorul tehnic al uzinei, ne-a replicat că... „eu nu răspund în faţa ministerului decit de consumul total pe uzină“, argumentînd totodată că determinarea locurilor unde se risipeşte metalul este imposibilă din cauza specificului producţiei de rulmenţi. Să înţelegemde aici că direcţia tehnică nu este interesată să cunoască aceste locuri, retezîndu-şi astfel singură posibilitatea intervenţiei eficiente pentru eliminarea neajunsurilor? Mai există însă şi un alt aspect. Neidentificarea locurilor unde se depăşesc consumurile normate provoacă un fenomen de dispersare şi diminuare a responsabilităţilor, a exigenţei proprii bunului gospodar. In contextul ritmului dinamic de dezvoltare a economiei noastre, după cum arăta tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU în Raportul la cel de-al X-lea Congres : „... problema esenţială a progresului industriei ţării este buna organizare a activităţii ei, întărirea răspunderii în muncă a fiecăruia , de la ministru, sau, dacă vreţi, de la secretarul general al partidului pînă la ultimul muncitor. Fiecare trebuie să-şi îndeplinească obligaţiile faţă de popor“. Or, evitarea pierderii celor 152 tone de metal era o datorie faţă de avutul obştesc, faţă de însemnatele fonduri valutare investite în achiziţionarea preţioasei materii prime. In scopul determinării locurilor şi cauzelor risipei metalului, al găsirii mijloacelor adecvate pentru a bara pierderile de metal, precum şi al descoperirii unor noi resurse de diminuare a consumurilor specifice am organizat o dezbatere cu şefii de secţii şi ai serviciilor tehnolog şi metalurg şef. Nu vom reda in extenso discuţiile ; vom consemna doar cîteva probleme demne de reţinut. Una dintre acestea, formulată de tov. Constantin Păunescu, adjunctul şefului de la secţia forjă, priveşte revizuirea adaosurilor de prelucrare la fiecare reper în scopul reducerii lor la maximum, fără a afecta, fireşte, calitatea pieselor. Din păcate, tovarăşul inginer nu a precizat care sunt aceste repere, aşa încît, ar fi bine ca specialiştii secţiei forjă. In colaborare cu cei de la serviciile tehnolog şi metalurg, să stabilească reperele în cauză, precum şi măsurile concrete pentru reducerea adaosurilor. Trebuie reţinut însă faptul esenţial că la o serie de repere acest lucru nu poate fi făcut decât cu condiţia revizuirii şi reproiectării tehnologiei de fabricaţie, a adoptării unor noi tehnologii moderne şi eficiente. O altă problemă dezbătută în jurul „mesei rotunde" a constituit-o reducerea rebuturilor. In ansamblul cauzelor care au determinat depăşirea consumurilor normate la unele sortimente de profile, acestea deţin ponderea de circa 80 la sută. Să notăm că pe cele 7 luni analizate s-au pierdut prin rebuturi peste 300 tone metal. Recordul în materie îl deţine secţia strungărie, urmată de secţiile rectificare şi forjă. Primul aspect care se reţine este acela că rebuturile şi cauzele care le generează se urmăresc sistematic şi permanent pe secţii şi chiar locuri de muncă. Faptul că s-a făcut o problemă principală din reducerea rebuturilor, măsurile complexe luate au ■determinat o accentuată diminuare a acestora. Realităţile din uzină dovedesc însă că n-au fost epuizate toate mijloacele în acest domeniu. Din cele aproape 10 tone rebuturi înregistrate în trimestrul II a.c., 97 la sută se datoresc neatenţiei, neglijenţei şi pregătirii necorespunzătoare a muncitorilor, precum şi nerespectării disciplinei tehnologice. Este limpede că închiderea unor astfel de supape de risipă a metalului nu depinde decît de colectivul uzinei. Neajunsul principal ni se pare însă faptul că eforturile colectivelor din secţii, ale specialiştilor sunt orientate preponderent spre recuperarea pierderilor din rebuturi. în cele 7 luni au fost recuperate, de pildă, numai prin două procedee — valorificarea capetelor de cleşte (bară) şi a fundurilor carcaselor mari — 333 tone metal. Este, desigur, o soluţie, dar nu cea mai economicoasă. Mult mai eficient ni se pare ca măsurile luate să vizeze în principal prevenirea şi reducerea volumului rebuturilor la minimum posibil. Rezerve însemnate de diminuare a consumurilor specifice se găsesc în adoptarea unor perfecţionări constructive la maşinile şi utilajele folosite, îmbunătăţirea calităţii şi construcţiei matriţelor, extinderea unor tehnologii economicoase aplicate în prezent la un număr restrîns de repere. Concretizări de mare importanţă pentru fiecare secţie în parte au făcut în această privinţă ing. Gheorghe Beşchea, şeful secţiei role, ing. Nicolae Găină, şeful secţiei strungărie, ing. Aurelian Angelescu, şeful secţiei carcase, ing. Ion Marin, şeful secţiei rectificare, şi ing. Eugen Cîndea, şeful secţiei bile. Nu le vom enumera aici. Comitetul de direcţie, toţi specialiştii uzinei cunosc aceste probleme. Se impune însă să se acţioneze cu mai multă energie şi operativitate, lăsînd deoparte formalismele, pentru punerea grabnică în funcţiune a acestor veritabile pîrghii de reducere a consumurilor specifice. Încercînd o sinteză a celor consemnate, a realităţilor din uzină, se poate spune că străduinţele colectivului, ale specialiştilor de la „Rulmentul" au fost îndreptate cu prioritate nu spre reducerea normelor de consum planificate ci în direcţia încadrării în limitele acestora. Nu este o orientare total greşită, dar părerea noastră este că s-a pierdut din vedere totul esenţial şi anume reducerea consumurilor specifice. Două lucruri vin să dovedească acest fenomen. In primul rînd, faptul că în timp ce volumul rebuturilor a avut în ultimii ani o accentuată scădere — în acest an el reprezintă 60 la sută din volumul consemnat în anul 1966 — nivelul normei de consum pe uzină a bătut aproape pasul pe loc, ea reprezentînd în acest an doar... 97,47 la sută faţă de cea realizată în 1966. In al doilea rînd, măsurile planului M.T.O. din acest an, privind reducerea consumurilor specifice, au vizat... încadrarea în norma de consum aprobată şi nu, cum ar fi fost firesc, reducerea ei. Nu şi-au pus oare astfel gospodarii metalului de la „Rulmentul" singuri limite încă de la bun început ? ] E firesc ca toate aceste probleme să dea de gîndit conducerii uzinei, specialiştilor, întregului colectiv. Aşa stînd lucrurile, sîntem de părere că se impune o analiză temeinică şi multilaterală a actualei stări de lucruri, iniţierea, pe această bază, a unor măsuri radicale, de largă respiraţie, complexe şi eficiente, care să aibă ca efect o reducere substanţială a consumurilor specifice, aşezarea acestora pe baze ştiinţifice, la nivelul parametrilor mondiali așa cum prevăd Directivele celui de-al X-lea Congres al partidului. GH. NOVAC DRUM NOU Existenţa în aceeaşi sală a lucrărilor pictoriţelor Augusta Pop şi Adi Bruss Goosch tentează la comparaţii. Ne vom feri totuşi să speculăm pe această latură, întrucît ambele artiste se află în acea perioadă a carierei cînd liniile definitorii ale unui stil personal se degajă, cu mai multă fermitate, cînd, mai mult decît oricînd, ele trebuie să-şi definească perimetrul propriu de originalitate. La Augusta Pop se remarcă o eleganţă sobră, susţinută de fineţe şi puritate, reliefînd formele ce par, de multe ori, a se desprinde din fluiditate şi visare. Artista preferă tonurile de surdină, uneşteri a rare sa, ori griurile, alteori albastrul pastelurile, care dau senzaie linişte meditativă, de ancoîn reflecţie. „Adolescenta“ „Portretul de fetiţă" „Mama Augusta Pop “ „Ecoia Unirii". Cronica plastică Stiluri, experienţe, căutări sare, dau portretelor sale o oarecare tentă de romantism, care nu se converteşte totuşi în pasivitate. Există, am putea spune, o dinamică interioară sugerată prin dispoziţia asimetrică a planurilor, prin tuşe lungi dar energice. Dar, dacă tablourile amintite vădesc o anume structură clasică a artistei, un portret ca „Pictoriţa“ ne face să credem că există la Augusta Pop o luptă nemărturisită de autodepăşire, de circumscriere într-un plan mai abstract, ideatic. Acest tablou, detaşîndu-se de celelalte, dovedeşte spontaneitate, calităţi native remarcabile (nu în totalitate stăpînite), oferindu-ne în acelaşi timp o viziune mai adîncită, maturizată, proaspătă. Graţioase şi pline de lumină, acuarelele sale se duc prin acea rigoare, aproape clasică, în ciuda economiei foarte moderne a mijei, culori şi linii în care frumuseţea e o severă asceză. Desigur, în uleiurile şi acuarelele Augustei Pop mai sînt încă scăderi şi neîmpliniri. Preţioasă rămîne însă aspiraţia artistei de a-şi păstra nealterată generozitatea, onestitatea faţă de ea însăşi, pasiunea de a afla adevărul. O revelaţie, în adevăratul înţeles al cuvîntului a constituit-o pentru noi întîlnirea cu lucrările pictoriţei Adi Bruss Goosch. Deşi artista nu mai este la vîrsta adolescentei, tablourile sale au un suflu fascinant de tînăr, o năvalnică sete de investigare a imprevizibilului, de descoperire şi cercetare a lumii. Ea se apropie de lucruri intuind parcă posibilul lor schelet ideal*, circumscriindu-le arhitectural esenţa. Artista dispune cu copilul" şi chiar „Autoportreto acelor şi a unei anume simplide acea capacitate de a captiva lul“ sunt semnificative în acest sens. O uşoară nostalgie îmbinată cu vădita predispoziţie spre vităţi geometrizante. Augusta Pop pare să nu iubească opulenţa şi fastul, ci caută mai ales acea lume formele în linii sumare şi sugestive (ca în „Arbore", „Suculenta“, sau „înflorire") sa fixeze existenta materiei polimorfe, lăsîndu-i neafectată întreaga ei vitalitate dinamică. Alteori, ca în „Măşti", spre exemplu, se utilizează un umor discret, dublat de un spirit expresiv și plin de savoare. Adi Bruss Goosch nu tratează culoarea în sine ci o supurre unei tonalități generale, cerută de subiect. Deseori, pînzele sale sînt traversate de parabole. Acestea, pe lingă faptul că au o funcţie expresivă, contribuie şi la realizarea unui ritm interior. Dar, chiar cînd părăseşte fluiditatea curbelor habituale, artista pare mistuită de aceeaşi tentaţie a stilizării, de aceeaşi secretă dorinţă de reductibilitate formală: într-o pînză ca „Ipostazele evoluţiei“ se include şi dialogul cu spaţiul. Apropierea de obiecte se realizează deseori la Adi Bruss Goosch prin aproximarea lor într-o încadrare geometrică, stabilindu-li-se suprafaţa cu ajutorul unghiurilor şi al liniilor ce se pliază apoi treptat în căutarea adevăratelor dimensiuni şi a esenţei. în orice caz, efortul de a găsi o expresie platică potrivită apare la Adi Bruss Goosch spiritualizat, filtrat de poezia subtilă care îi vernisează, pînzele. Acuarelele sale dau o tonică senzaţie de transparenţă fluidă. Ele se caracterizează prin linii compoziţionale agitate, centrifugale uneori („Mişcare de interior") realizate printr-o pensulaţie vijelioasă şi culori vii, care se ciocnesc şi se apropie neliniştitor. Ni se pare că unitatea lucrărilor expuse de Adi Bruss Goosch constă mai ales în autenticitatea cu care artista reuşeşte să ne emoţioneze, nu livresc, în inacceptarea prejudecăţilor artistice. Adi Bruss Goosch se află, fără îndoială, pe o ascendentă, începutul de clarificare a mijloacelor sale stilistice, de definire a unui stil personal este, credem, de bun augur şi aşteptăm cu interes lucrările sale de deplină maturitate care se anunţă. CARMEN KEHIAIAN Poeţi premiaţi: ANGHEL DUMBRAVEANU In ultimul timp, Anghel Dumbrăveanu a scos două cărţi : una —• Case de corăbii, apărută la începutul acestui an şi premiată, alta — Delte, recentă, cuprinde o selecţie din toate volumele poetului şi integral ultimul. Pentru critică acesta este un nimerit prilej de a urmări evoluţia liricii lui Anghel Dumbrăveanu. Spre deosebire de Nichita Stănescu, Cezar Baltag, Grigore Hagiu colegi de generaţie — a căror poezie are un caracter ideatic-speculativ, Anghel Dumbrăveanu cultivă o poezie cu caracter empiric-sentimental, considerînd că rosturile poeziei sunt autonome şi iu dependente de ale filozofiei. Izvoarele vor fi deci căutate în experienţa directă, în realitatea trăită, mai puţin în faptele de observaţie şi de loc în tomurile de filozofie. Idealul său estetic va fi precumpănitor sentimental şi mai puţin reflexiv. In concepţia sa, iubirea are o acţiune cathartică, înnobilatoare asupra sufletului omenesc. Lirica lui Dumbrăveanu stabileşte astfel legătura cu lirica sentimentală a primilor noştri poeţi, şi — ceva mai departe — cu a vaganţilor, a goliarzilor, precum şi cu cea mai îndepărtată din Arsamandi, a lui Ovidiu sau cu cea anacreontică a antichităţii elene, prin cultul femeii ca întruchipare a frumosului, prin pasiunea pentru cintec ... Stilul poeziei lui Dumbrăveanu evită metafora încifrată, simbolurile ceţoase sau expresia dură, preferind versificarea clară, delicată, fără echivocuri. Este un stil direct, confesiv, adesea colocvial, de coloratură sentimentală, cursiv și muzical totodată... .. Motivul de bază al liricii sale este realizarea estetică prin cintec, căruia i se subordonează altele ca cel al permanenţei erosului manifestat în forme schimbătoare sau cel al naturii şi, mai tîrziu, al extincţiei. Cit priveşte natura, ea nu apare niciodată singură în poezialui Dumbrăveanu, ci în conexiune cu întreaga existenţă a omului, viaţa fără natură părîndu-i lipsită de sens. Primul său volum — intitulat Fluviile visează oceanul şi din care sînt selectate patru piese în Delte semnifică aspiraţia spre completitudine spirituală, care ar putea fi atinsă prin intermediul artei, al poeziei... Cel de-al doilea volum — Pămîntul şi fructele marchează trecerea de la simpla descripţie la participarea afectivă la marile schimbări din natură. Aici, poetul îşi rafinează simţul legăturilor cosmice, percepînd fenomenele intime şi ecoul razelor filtrate în pămînt şi în plante. Ca şi la Blaga, se simte în poezia lui Dumbrăveanu euforia luminii, a vegetalului, a fructelor şi a pămîntului... Următorul volum sună rimbaldian : Iluminările mării. Poemele de aici se prezintă în falduri grele de comunicare continuă, consemnativ-euforică, dar şi elegiacă. Euforicul tinde a fi cenzurat tot mai mult de elegiac... Ultimul volum, cu un titlu amintind de Montale — Oase de corăbii — se deschide într-o atmosferă încordată, printr-o dramatică lovitură de gong : Acum un delir stăpînește cuvintele mării, / ... prezicerile / De care nu mă pot feri... / Iivezile de piersici pleacă-n cohorte prin stepă / Fără să ştie ce caută. Şi tu în urma lor — / Tîrînd în lună o corabie de piatră... (Cuvintele mării). Există în acest ultim volum al lui Dumbrăveanu tristeţea unui zbor întrerupt, melancolia dubitativ-suavă a presimţirii thanatice, anxietăţi biologice colorate astrale— toate încorporîndu-se conceptului de lirică ,elegiac-reflexivă, precumpănitoare în poemele din Oase de corăbii. O problemă a criticii faţă cu volumul selectiv Delte este şi cea a evoluţiei viitoare a liricii lui Anghel Dumbrăveanu. După ce a parcurs aproape toate etapele liricii erotice şi de natură — inter-, prefaţă la modul virgilian, dar cu certe ecouri din Poemele luminii — poetul a abordat în Oase de corăbii lirica thanatică — care nouă ni se pare nefunciară pentru poet. Nu aceasta este cea mai fertilă cale pe care poate păşi lirica lui Anghel Dumbrăveanu. Credem, din contră, că o sondare în profunzime a problemelor epocii îi poate revitaliza lirismul, readucîndu-1 pe o orbită lirică solară, care-i este familiară... SIMION BĂRBULESCU INSTITUTUL PEDAGOGIC DE ÎNVĂŢĂTORI ŞI EDUCATOARE cu durata de doi ani — curs de zi A N U N ŢA Ţinerea examenului de admitere care va avea loc între 20— 30 septembrie 1969. Proba muzicală la data de 18 septembrie 1969. Se pot înscrie absolvenţi ai liceelor de cultură generală, cu diplomă de bacalaureat (maturitate). PENTRU ÎNVĂŢĂTORI : Limba şi literatura română (scris şi oral) Matematica (scris şi oral) Istoria României (oral) PENTRU EDUCATOARE: Limba şi literatura română (scris şi oral) Istoria României (oral) înscrierile se fac pînă la data de 17 septembrie, orele 18. Informaţii suplimentare se obţin la sediul Liceului pedagogic din strada Henri Barbusse nr. 1 Braşov. ---------------------------1 T.A.P. „CARPAŢI" - TRADIŢIE ŞI PERSPECTIVE (dumane din pag^1) Faptul că prin specificul muncii noastre suntem într-un permanent,contact cu publicul consumator, ne-a obligat să ne ocupăm în permanenţă de ridicarea continuă a măiestriei profesionale şi de ridicarea calificării la toţi angajaţii. Pe această linie un număr important de cadre calificate au fost trimise la specializare în străinătate, în unităţi similare deţinătoare a unor vechi tradiţii în arta culinară şi în prestaţii hoteliere, unde s-au bucurat de elogioase aprecieri. Mulţi lucrători din întreprinderea noastră, care au organizat şi deservit restaurante cu specific românesc în multe capitale ale Europei, au făcut cinste comerţului nostru şi artei culinare româneşti, fiind în continuare solicitaţi peste hotare la asemenea acţiuni. Experienţa noastră a fost folosită cu succes de aproape toate întreprinderile similare din ţară, contribuind şi în acest fel la ridicarea nivelului de deservire, la Înflorirea comerţului de alimentaţie publică şi prestaţii hoteliere., Am considerat întotdeauna că în buna desfăşurare a activităţii trustului „Carpaţi", un rol deosebit îl are încrederea în puterea de muncă şi dorinţa de afirmare a tineretului, stimulând şi încurajînd promovarea lor în munca de răspundere economică şi gestionară. Este demn de relatat faptul că mai mult de jumătate din numărul angajaţilor nu au împlinit vîrsta de 25 de ani, majoritatea fiind calificaţi prin şcoli profesionale comerciale, prin cursuri speciale de ridicare a calificării, ceea ce a contribuit la asigurarea stabilităţii cadrelor, ataşate întreprinderii noastre. In acest fel ştafeta experienţei valoroase este neîntreruptă, purtătorii prestigiului de care se bucură restaurantele şi hotelurile braşovene fiind asigurat permanent. Bilanţul cu care ne prezentăm la împlinirea a două decenii de activitate este deosebit de bogat. Pentru rezultatele şi succesele în nun- I că obţinute, T.A.P. „Carpaţi“ au fost în mai multe rînduri declara- I tă întreprindere fruntaşă pe co- I merţ, primind numeroase menţiuni şi titluri care ne fac cinste. Atitudinea merituoasă manifestată în muncă de lucrătorii noştri a fost răsplătită de mai multe ori prin conferirea de ordine şi medalii fruntaşilor în producţie care s-au evidenţiat în mod deosebit. Desi sgur, aceste aprecieri ne-au dat oinaltă satisfacţie, dar în acelaşi timp au constituit şi constituie pentru noi un permanent imbold pentru perfecţionarea activităţii în toate sectoarele de muncă. Acum, păşind în al treilea deceniu de ac- 8 tivitate, ne angajăm să nu precu- 8 petim nici un efort pentru tradu- cerea în viaţă a tuturor sarcinilor ■ încredinţate, adueîndu-ne astfel 8 contribuţia noastră ,la îmbunătăţirea continuă a activității turis- 8 tice și de deservire, pentru ridi- 8 carea continuă a nivelului de trai al populației, imperativ principal , stabilit de istoricele hotărîri ale Congresului al X-lea. ■ Nr. 7683 MEMENTO TINERETULUI (telefon 1.48.27): „Pe urmele Șoimului" — orele : 9; 11; 15; 17,30; 20. PATRIA (telefon 1.18.18): „La nord prin nord-vest“ — orele: 9; 11,30; 14; 16,30; 19 ,21. POPULAR (telefon 1.40.22): „în umbra colțului" — orele : 9,30; 11,30; 14; 16,30; 19; 21. ARTA (telefon 1.23.63): „Război şi pace“ (seriile I şi II) — orele: 11; 15; 19. COSMOS : „Vîrsta ingrată“ — orele: 9; 11; 14; 16;30; 19; 21. MARŢI, 16 SEPTEMBRIE 17.30 Buletin de ştiri. 17.35 Lumea copiilor. Marek pistruiatul — film serial pentru copii. 18.00 Studioul tineretului şcolar. „Vă place muzica?". 18.20 Criterii. Gong. Turneul „Teatrului Mic" din Moscova „De viaţă, de dragoste, de moarte" — recital de poezie, în premieră, la Teatrul Mic din Bucureşti. 18.45 Coordonate ale ştiinţei româneşti 19.15 Cîntece bătrîneşti. 19.30 Telejurnalul de seară. 19.45 Ediţie specială. Actualitatea economică 20.00 Film artistic : „Comoara din Vadul Vechi". 21.40 Publicitate. 21.45 „Lunga vară fierbinte". 22.35 Telejurnalul de noapte şi buletinul meteorologic. 22.50 Selecţiuni înregistrate de la festivitatea de deschidere a Campionatelor europene de atletism de la Atena. 23.35 închiderea emisiunii. TIMPUL PROBABIL Pentru zilele de 17 şi 18 septembrie , vreme schimbătoare cu cerul temporar noros. Vor cădea precipitaţii slabe locale. Vint slab pînă la potrivit din sud-vest. Temperatura în scădere. Minimile vor fi cuprinse între 3 și 5 grade, iar maximele intre 18 și 21 grade.