Drum Nou, iunie 1970 (Anul 27, nr. 7900-7924)

1970-06-30 / nr. 7924

Documentul cel mai de preţ al comunistului Carnetul de partid constituie pentru comunist documentul cel mai de preţ. El nu face numai dovada apartenenţei la detaşa­mentul de avangardă al cla­sei muncitoare. In afara a­­cestei semnificaţii comune pentru toţi membrii , partidului nostru, carnetul de partid are şi tot atîtea semnificaţii individuale, fiecare comunist văzînd în el ceva pro­priu, legat direct de biografia sa politică, profesională şi spirituală, de aspiraţiile sale care se conto­pesc cu cele ale întregului partid, cu ale poporului, cu lupta pentru edificarea socialistă multilaterală a României. Primind carnetul de membru, comuniştii primesc de fapt încre­derea partidului, şi prin aceasta a întregii noastre naţiuni, care vede în partid conducătorul său înţelept şi pe care-l urmează fără şovăire, înfăptuindu-i politica. De aceea, înalta cinste de a fi purtă­torul carnetului de partid nu poa­te fi răsplătită decît într-un sin­gur fel: să te­ contopeşti întru totul cu partidul, cu nobilul lui cel care este şi al tău, să lupţi fă­ră preget pentru transpunerea în viaţă a politicii partidului în aşa fel încît prin toate faptele tale, prin întreaga atitudine la locul de muncă, în societate şi familie să dovedeşti că meriţi înaltul titlu de purtător al carnetului roşu, părticică din steagul glorios de luptă al Partidului Comunist Ro­mân. Activitatea plină de dăruire şi pasiune pe frontul construcţiei socialiste, faptele de eroism co­tidian a mii şi mii de comunişti din Braşov, demonstrează că ma­rea lor majoritate întrunesc a­­ceste cerinţe, că ştiu să preţu­­iască titlul de membru al parti­dului pe care-l conferă carnetul de partid. Iar ca o expresie a a­­cestei preţuiri este atitudinea pli­nă de răspundere şi atenţia faţă de acest document. A păstra cu grijă carnetul de partid nu este numai expresia a­­taşamentului la idealurile comu­niste, ci şi un act de vigilenţă, de­oarece ajuns în mina unor ele­mente ostile sau necinstite, el poate fi folosit în scopuri îndrep­tate împotriva orînduirii noastre, a avuţiei obşteşti. De aceea, par­tidul cere tuturor membrilor săi să asigure în orice împrejurare securitatea carnetului de partid. Se vede însă că mai sunt mem­bri de partid care uită de această elementara dar primordială înda­torire. Dînd dovadă de nepermisă uşurinţă, de un slab spirit de răs­pundere partinică — într-un cu- VIAŢA DE PARTID vînt de serioase minusuri la ca­pitolul conştiinţă, — aceştia păs­trează carnetul de partid în locuri nepotrivite, ceea ce facilitează pierderea lor. Cîteva exemple sunt edificatoare în această pri­vinţă. Silvia Anghel, de la I.C.P.A.T., aflîndu-se într-un magazin, a... ui­tat la plecare poşeta în care de-a valma cu actele personale, bani şi alte nimicuri, se afla şi carnetul de partid. In împrejurări asemă­nătoare şi-au pierdut carnetul Ni­­culina Eros şi Matei Pantazi de la Uzina de autocamioane, Constan­tin Dragomir de la Fabrica de şu­ruburi, Vladimir Ababi şi Ioan Dogaru de la Uzina 2, Nicolae Pi­­vaşu de la uzina „Rulmentul" şi alţii. Din fericire, carnetele au a­­juns în multe din asemenea cazuri în mina unor oameni cinstiţi, ca­re le-au depus la organele de par­tid respective. Carnetul de partid trebuie păs­trat separat de celelalte docu­mente personale. Andrei Ferenc® de la I.T.Bv., Elena Şerban de la Fabrica de stofe, Ilie Datc­u de la fabrica „Temelia", Elena Spiridon de la C.A.P. Stupini, Moise Sabău de la Industria cărnii, Ilie Iacob de la uzina „Tractorul", Constan­tin Hogaş de la Şcoala profesio­nală C.F.R. l-au purtat, contrar indicaţiilor, în portofel sau po­şetă. Consecinţa , călătorind cu trenul sau autobuzul li s-au fu­rat obiectele respective. In aceste cazuri, de cele mai multe ori car­netul de partid nu a mai fost gă­­sit. Urmările sunt lesne de pre­supus. Desigur, in cazurile de pierderi sau sustragere a carnetului de membru, organizaţiile de partid au luat atitudine combativă, iar cei care au săvîrşit asemenea a­­bateri în păstrarea documentelor de partid, au fost sancţionaţi con­form prevederilor statutare. Aces­te dezbateri din adunările gene­rale au avut un profund rol edu­cativ. Cu atît­ mai contrastantă a­­pare atitudinea î­mp­ă­c­iu­i­tori­stă, lipsită de exigenţă partinică adop­tată de unele organizaţii de bază de la depoul C.F.R. şi F.A.R.T.E.C. Biroul organizaţiei de bază nr. 5 de la Depoul C.F.R., deşi a pus în discuţia adunării gene­­rale pe Gicuţa Caraman căreia i s-a furat carnetul de partid în timp ce călătorea cu troleibuzul, s-a complăcut cu faptul că aduna­rea s-a încheiat fără nici o mă­sură. A fost necesară intervenţia comitetului municipal pentru re­discutarea cazului într-o altă a­­dunare şi adoptarea sancţiunii co­respunzătoare abaterii. Pierderile de carnete de partid, datorită neglijenţei în păstrarea lor, impun acordarea unei aten­ţii sporite educării partinice a co­muniştilor, respectării cu stricteţe a indicaţiilor ca birourile organi­zaţiilor de bază să verifice cu pri­lejul adunărilor generale sau al achitării cotizaţiei, dacă fiecare memb­ru al organizaţiei este în posesia carnetului de partid şi să adopte o atitudine combativă, in­transigentă faţă de cazurile de neglijenţă în păstrarea celui mai preţios document al comunistului. Petru SITOV, secretar al Comitetului municipal de partid Braşov Măsurarea laptelui, o sărbătoare a bucuriei muncii In splendidul peisaj al Şimei, sa­tul de munte urcat sub Piatra Craiu­lui la 1.300 m. altitudine, s-a des­făşurat duminica sărbătoarea anuală de la mijlocul verii : măsurarea lap­telui. Vechea şi frumoasa tradiţie a satelor brănene. Măsurarea laptelui, a atras şi în acest an mii de oameni, atît localnici cît şi turişti din multe părţi ale ţării Sărbătoarea a început încă de sîm­­bătă, cînd 150 de elevi şi-au încercat priceperea într-o originală întrecere de orientare turistică pe timp de noapte „Vulturii carpaţilor”, „Teme­rarii", „Luceafărul" şi „Aripi îndrăz­neţe” — echipajele care au luat parte la concurs — s-au întîlnit pe piscul dinspre Curmătura groapelor în jurul unui uriaş foc de tabără, de unde au coborît apoi spre sat cu torţe aprinse. Duminică, încă de dimineaţă, bu­ciumaşi şi trompeţi au vestit cu su­nete prelungi începutul tradiţionalului festin. Din munţi coborîseră ciobanii să-şi dovedească în faţa satului mă­iestria profesională, să împartă cu localnicii bucuria şi satisfacţia mun­cii. Din satele vecine şi de mai de­parte formaţiile folclorice invitate au întregit prin joc şi cîntec voia bună şi veselia. Sir­enii, oameni harnici şi primitori, au pregătit pentru oaspeţi gustoase bucate - bulz ciobănesc, berbec la proţap, scovergi şi plăcinte - stropite cu rachiu de brad şi vin roşu. Soarele, rostogolit peste dea­luri, a adus înserarea, domolind iure­şul horelor. Deasupra unui izvor rece şi limpede, gravate în stîncă, patru versuri decupate din balada legen­darului Şirnea Bran Rogozeanu, ro­mân în memoria vizitatorului ca o per­petuă invitaţie : „La noi pietrele vorbesc / Şi pădurile şoptesc / La noi stîncile gîndesc / Şi izvoarele doi­nesc. . . Duminică pe traseele odniciei (Urmari, din pagira 1) zentat peste 1.000 de salariaţi. După cum ne relata tov. Petre Racoviţă, inginerul şef al uzinei, s-a relevat în mod deosebit co­lectivul secţiei strungăn­e. Cu hărnicie sporită s-a lucrat însă in toate sectoarele uzinei. Rodul activităţii din această zi, socotit valoric, reprezintă circa 800.000 lei. La Uzina de autocamioane a domnit o vie activitate pe întreg fluxul de producţie. La secţia prese, de pildă, au îmbrăcat haina de lucru 105 muncitori, ne­lipsind decît cei care din motive întemeiate n-au putut veni la uzină. Pilda de hărnicie a colec­tivului de la prese şi îndeosebi a celor din atelierul condus de maistrul Ioan Voina, a fost ur­mată de toţi cei prezenţi dumi­nică la lucru. Rezultatele acestei adevărate întreceri s-au concre­tizat în importante sporuri de producţie. Este suficient să ară­tăm că duminică au ieşit pe por­ţile uzinei îndreptîndu-se spre beneficiarii interni şi externi 60 de autocamioane. In întreprinderile în care „focul continuu" este un fapt obişnuit s-ar părea că duminică nu se în­­tîmplă nimic deosebit. Cu toate acestea neobişnuitul există. El îmbracă însă forme mai greu de sesizat cum sunt, de pildă, pro­ductivitatea sporită a lucrului, grija deosebită pentru ca toate utilajele şi instalaţiile să func­ţioneze perfect, la parametri su­periori. Numai aşa la Fabrica de ciment şi var „Temelia" a fost posibilă realizarea a 660 tone ciment, 1.500 tone calcar, 105 tone var şi 50 tone mozaic. Nu­mai aşa echipe cum sunt cele conduse de Mihai Huţan şi Du­mitru Zărnescu de la „Răsăritul" s-au evidenţiat în această du­­­minică în haine de lucru. De altfel, cei 70 de salariaţi din­ această întreprindere prezenţi la locurile de muncă au înregistrat importante sporuri de producţie : 42 tone cărămizi refractare şi 12 tone prafuri de turnare. Produse şi fapte, fapte şi oa­meni. Reporterul ar putea să în­şire încă multe. De la Fabrica de şuruburi, de la cea de radia­toare şi cabluri, Fabrica de hîr­­tie cretată Ghimbav, de la FARTEC, întreprinderea de unelte şi scule şi multe alt®le, care du­minică au cunoscut freamătul creaţiei materiale. Ce forţă, te întrebi, propulsează asemenea oameni şi fapte pe traseele rod­niciei duminicale ? Viaţa, nenu­mărate gesturi şi realizări de fiecare zi ne dau un singur răs­puns. Această forţă poartă un nume cu multiple valenţe : con­ştiinţa socialistă, spiritul de so­lidaritate şi responsabilitate ci­vică, profundul patriotism — tră­sături ale poporului nostru care dă progresului şi dezvoltării eco­nomiei naţionale, întregii ţări, rit­mul tot mai înalt al înaintării neabătute pe calea construirii societăţii socialiste multilateral dezvoltate. DRUM NOU ni“ Intrasigenţă în apărarea pămîntului (Umior« din pagina 1) nile şi răspunderile ce revin fie­cărui organ, fiecărui om al mun­cii din agricultură în această di­recţie, în cele ce urmează aş vrea să mă opresc numai asupra unei prevederi de o importanţă deose­bită. Este vorba de articolul 9, paragraful h, în cadrul căruia se spune: „Unităţile care scot tem­porar din circuit terenuri agrico­le sunt obligate a le reda agricul­turii cu întregul potenţial, după expirarea termenului pînă la ca­re au fost atribuite. în acest scop, ministerele de resort vor preve­dea în documentaţiile tehnice, încă din faza de proiectare, su­mele necesare acestor acţiuni". Fiind situată într-o zonă cu te­renuri nu prea fertile, noi, coope­ratorii din Săcele, ne preocupăm cu răspundere să utilizăm cît mai bine fiecare palmă de pămînt, a-­­plicind cu stricteţe regulile agro­tehnice de la pregătirea solului şi pînă la recoltare. In acest an, de exemplu, noi am depus eforturi serioase pentru a înlătura efec­tele negative ale excesului de umiditate, pentru a smulge de pe fiecare hectar o producţie cît mai mare. In strădania noastră de a da ţă­rii, poporului, cantităţi sporite de produse agroalimentare, ne izbim însă de unele greutăţi provocate de salariaţii unor întreprinderi şi instituţii care cu bună ştiinţă a­­duc mari pagube, distrugînd cul­turi şi degradînd suprafeţe întinse de teren. Aş da numai cîteva exemple. I.C.I.M.B. a construit pe terenul cooperativei noastre o conductă pentru aducţiunea apei. în convenţia încheiată s-a stabilit că după îngroparea conductei, sa­lariaţii întreprinderii să acopere şanţurile făcute, în aşa fel, încît la suprafaţă să rămînă tot pămîn­­tul fertil, pentru a-l putea cultiva. Termenul de efectuare a acestei lucrări a trecut de mult, dar con­venţia nu s-a respectat. Ca urmare, suprafaţa respectivă nu mai poate fi cultivată, fiind acoperită cu pă­mînt nefertil din adîncime şi pie­tre. Un calcul sumar ne arată că dacă salariaţii respectivei între­prinderi şi-ar fi făcut datoria, noi am fi putut obţine de pe acest te­ren peste 130 tone de cartofi. Pagube care se ridică la peste 15.000 lei ne-au produs şi lucră­torii I.S.P.I.F.C.A. Bucureşti, care au­­degradat o însemnată suprafa­ţă de fîneaţă, precum şi cei ai Uzinei de autocamioane şi ai Di­recţiei judeţene a poştelor şi tele­comunicaţiilor. Aceste pagube în­să nici pînă acum n-au putut fi recuperate, deşi în cazul primei întreprinderi, de exemplu, banii trebuiau să ne fie achitaţi pînă la 30 aprilie Iată de ce consider deosebit de util paragraful la care m-am refe­rit, deoarece prin aceste prevederi se înlătură încă din fașă aseme­nea practici, iar prin imputarea pagubelor pricinuite celor ce le-au produs, va crește, fără îndo­ială, răspunderea celor care își ne­glijează îndatoririle. FESTIVALUL MUZICII DE CAMERĂ, BRAŞOV 10 Succesul debutului Un public cald şi entuziast, care a umplut pînă la refuz sala Teatrului dramatic, a participat duminică seara la deschiderea primului Festival de muzică de cameră, Braşov '70. După cuvintul de deschidere, rostit de prof. Ioan Ghiran, pre­şedintele Comitetului judeţean pentru cultură şi artă, tov. Nicolae Călinoiu, director al Direcţiei muzicii din Comitetul de Stat pentru Cultură şi Artă, a scos în evidenţă însemnătatea momentului, fe­­licitînd pe organizatori pentru frumoasa realizare, care constituie împlinirea visului multor generaţii de muzicieni braşoveni. Încă din secolul al XVIII-lea, cînd a luat fiinţă un „Collegium muisicum", muzica de cameră s-a cultivat la Braşov cu consecvenţă şi pasiune, în secolele urmă­toare, formaţii renumite, ca de pildă, „Cvartetul Rose", „Cvarte­tul din Bruxelles", „Cvartetul Fitz­­ner", „Sevcik Cvartet" şi altele, au organizat recitaluri la Braşov. Paralel cu turneele formaţiilor străine s-a dezvoltat şi activitatea unor remarcabili instrumentişti braşoveni, animaţi de muzicieni ca Rudolf Lasell, Constantin Bo­­bescu, Dinu Niculescu şi alţii. Publicul sensibil şi receptiv, de­corul pitoresc, admirabila acustică a Bastionului Ţesătorilor şi viaţa muzicală înfloritoare au făcut, ca mulţi muzicieni să considere Bra­şovul un „oraş al muzicii", un „adevărat Salzburg al României". Eforturile în vederea organiză­rii la Braşov a unor festivaluri muzicale, de amploare, depuse de-a lungul anilor de mulţi animatori ai vieţii muzicale braşovene, din­tre care se cuvine a menţiona la loc de cinste pe compozitorii Ti­­beriu Brediceanu, Tudor Ciortea, Liviu Teodor Teclu, Norbert Pe­tri, Mauriciu Vescan, dirijorul Mi­hai Brediceanu şi alţii au fost încununate de succes în seara zilei de 28 iunie, cînd concertul de deschidere s-a bucurat de o largă şi entuziastă participare. Reuşita s-a datorat atît calităţii in­terpretării cît şi felului intere­sant şi armonios în care a fost întocmit programul, ce a oferit o fericită îmbinare între creaţia pre­clasică şi modernă, universală şi românească. Considerăm cît­ se "poate de po­trivit că deschiderea acestui fes­tival s-a făcut cu una dintre cele mai reprezentative lucrări ale ge­nului:­ „Concertul brandenburgic nr. 3" de J. S. Bach, căreia i-a urmat „Concertul pentru orches­tră de coarde" de Paul Constan­­tinescu, lucrare „clasică" pentru creaţia românească contemporană. Ele au fost interpretate de orches­tra de cameră „George Dima", care cu această ocazie şi-a făcut debutul în faţa publicului braşo­vean. Creată din iniţiativa talentatului dirijor Ilarion Ionescu-Galaţi, or­chestra formată din elemente ti­nere şi entuziaste, dar cu nivel diferit de pregătire şi posibilităţi, a comunicat, în cadrul concertului, bucuria şi căldura cu care s-a pregătit. Fiind la prima ei apa­riţie în public,­­era firesc ca în interpretare să transpară o oare­care lipsă de omogenitate, care, sîntem siguri, că, printr-o muncă pasionată şi o abordare aprofun­dată şi variată a materialului mu­zical, făcute sub îndrumarea com­petentă a dirijorului Ilarion Io­nescu-Galaţi — care a dovedit şi de această dată deosebite posibi­lităţi artistice — va face loc a­­firmării unor calităţi specifice formaţiilor muzicale de cameră cu îndelungă tradiţie. Publicul braşovean, care nu a uitat că în 7 iulie, 1968, a urmărit în aceeaşi sală debutul corului „Madrigal" — astăzi una „din cele m­ai re­numite formaţii corale din lume" — a răsplătit cu vii aplauze rea­lizările orchestrei cu speranţa u­­nor frumoase performanţe în viitor. Ca de fiecare dată şi în concer­tul de duminică seară am rămas uimiţi de calitatea cu totul excep­ţională a corului „Madrigal" şi a dirijorului său, artistul emerit Marin Constantin. El a imprimat formaţiei un caracter cameral, cu voci netimbrate, de o mare puri­tate şi precizie, pe care le scoate în evidenţă şi printr-o repartizare­­stereofonică a corului pe scenă. De o mare subtilitate în dozarea nuanţelor şi a construcţiei inter­pretărilor, el a reuşit, să realizeze - în ciuda menţinerii unui nivel sonor contenit cameral — nişte efecte coloristice şi dramatice deosebite ce, rămînînd în stilul lucrărilor abordate. (O. di Lasso, G. de Palestrina, Th. Morley) le conferă o profundă rezonantă con­temporană. Cu atît mai mult am putut, să apreciem posibilitățile co­loristice într-o lucrare ca „Ritual pentru setea pămîntului" de My­­­riam Marbé, care solicită inter­preţilor o largă paletă de moda­lităţi expresive. Compozitoarea foloseşte cuvintul cîntat şi în special cuvintul şoptit, murmurat, strigat, cu o profundă dimensiune expresivă alingînd o gamă largă de sentimente de la tristeţea mor­ţii ireversibile, pînă la sentimen­tul de înălţare şi împlinire interi­oară. Lucrarea e concepută ca un contact direct, între interpreţi şi public, la care a contribuit şi re­partizarea majoritaţii corului şi percuţiei în sală. Cu admirabila prezentare a Ritualului pentru se­tea pământului"", corul ..Madri­gal", condus de excelentul muzi­cian şi dirijor Marin Constantin, a încheiat prima zi a Festivalului stârnind un entuziasm binemeritat şi un deosebit interes pentru concertele viitoare. Aseară, alte două formaţii — cvintetul „Concertino" şi formaţia „Musikca nova" — au evoluat în cadrul Festivalului, în timp ce cvintetul „Concertino" şi-a axat programul numai pe muzică pre­clasică (Marcello, Purcell, Tele­mann, Couperin, Frescobaldi), for­maţia „Musica Nova" a prezentat numai creaţii româneşti contempo­rane (A. Raţiu, D. Constantinescu, I. Feldman, D. Bughici), satisfăcând astfel preferinţele diferite ale publicului. Format din instrumen­tişti cu o înaltă pregătire profe­sională, ilustrată şi­­în dese apa­riţii solistice, membrii cvintetului (Adrian Semo, Virgil Fr­mcu, Otto Georges Roth, Ti­be­riu Ungureanu, Nicolae Bioareţ), au dovedit îm­portante calităţi de ansamblu, o rafinată dozare a sonorităţii ge­nerale şi o profundă înţelegere a universului sonor. La reuşita re­citalului susţinut de cvintet şi-a dat concursul soprana Emilia Pe­­trescu, „acea inegalabilă maestru a muzicii vocale de concert". Ansamblu muzical de înaltă clasă, format din şase artişti ex­cepţionali, „Musica Nova" s-a im­pus prin competenţă tehnică şi muzicalitate. Fiecare dintre mem­brii formaţiei, luat individual, este un muzician complet, Hilda Jerea, Mi­rcea Opreanu, Valeriu Pit­uleac, Cătălin Ilea, Aurelian Octav-Popa, Nicolae Albulescu), iar împreună impresionează prin omogenitate, nobleţea sunetului, rafinament, spontaneitate şi adîncă tălmăcire a creaţiilor contemporane pe care le prezintă cu multă fidelitate. Suceav­a primelor zile ne în­dreptăţeşte speranţa într-o fru­moasă desfăşurare şi în continuare a acestei sărbători a muzicii. Gemmn 71WY/ELIU-DONEA Orchestra de cameră a Filarmonicii braşovene. Formaţia corală „Madrigal" Cvartetul clujean „Concertino". Formaţia „Musica Nova" din Bucureşti. Reglementarea participării cooperatorilor (Urmare din pagina 1) echilibrat pe fiecare campanie în parte, începînd de la semănat şi pînă la recoltat. Aşa am reuşit să contracarăm efectele ploilor a­­bundente din prima parte a anu­lui şi ale secetei ce a urmat, uni­tatea noastră obţinînd recolte mari la hectar ca: 3.700 kg. la grîu, peste 3.400 kg. la orzoaica, aproape 31.000 kg. la sfecla de zahăr şi peste 22.600 kg. la car­tofii de sămînţă — cea mai mare producţie din ţară. Aceasta ne-a dat posibilitatea să livrăm peste prevederi la fondul central de stat 63 tone grîu, 41 de orzoaică, pes­te 700 tone de cartofi de sămînţă şi alte produse, pentru care am încasat suplimentar mai mult de 2 milioane lei. Stadiul actual al vegetaţiei ne îndreptăţeşte să a­­preciem că anul acesta rezultatele vor fi şi mai bune. Nu putem afirma însă că am făcut totul pentru a valorifica in­tegral potenţialul de producţie al cooperativei. Una din cauze con­stă în aceea că mai mulţi coope­ratori, fără a avea motive înte­meiate, n-au efectuat la lucrările în cîmp nici măcar minimum de zile-muncă stabilit de adunarea generală. Proiectul de lege vine şi consfinţeşte riguros atît drep­turile şi obligaţiile membrilor coo­peratori, cît şi răspunderile pen­tru neparticiparea la muncă, ne­­executarea în bune condiţii a lu­crărilor stabilite pe culturi şi pe­rioade de lucrări, neîntreţinerea corespunzătoare a animalelor ş.a., stabilind în acelaşi timp şi sanc­ţiunile corespunzătoare. In con­diţiile obligativităţii aplicării legii, prejudicierea avutului obştesc de către leneşi şi chiulăi, este stăvi­lită pentru totdeauna. La fel de judicios întocmite sunt şi restul prevederilor care au un pronun­ţat caracter mobilizator. Iată de ce consider că adoptarea acestei legi îmbunătățite în urma dezba­terilor, are o însemnătate deose­bită pentru progresul întregii a­­griculturi. Hr. 7924 Gînduri pentru ,,ZIUA ÎNVĂŢĂTORULUI" (Urmată din pagina 1) prin activităţi dintre cele mai di­verse şi atractive în afara­ orelor de curs. In şcolile din judeţul nostru s-a acordat o atenţie deosebită edu­caţiei elevilor prin muncă şi pen­tru­­ muncă. în toamna şi primă­vara acestui an şcolar, elevii au adus frumoase contribuţii la spri­jinirea unităţilor agricole, la în­frumuseţarea localităţilor ş.a. In şcolile generale din Bod­sat, Re­cea, Oraşul Victoria şi în nume­roase şcoli din municipiul Bra­şov, elevii au confecţionat obiec­te de artă, material didactic, au contribuit la amenajarea de baze­, sportive şi laboratoare. Printr-o gamă largă de activi­tăţi (jocul, învăţarea, munca, de­lectarea estetică, creaţia tehnică şi artistică), organizaţiile de pio­nieri şi U.T.O. din şcolile judeţu­lui nostru au contribuit la educa­rea personalităţii moral-cetăţeneşti a elevilor, dezvoltîndu-le spiritul de iniţiativă şi de răspundere, în­crederea în propriile forţe, spiri­tul colectiv, patriotismul socialist, conştiinţa solidarităţii umane. Aceasta este doar o parte din contribuţia de preţ a acelui deta­şament activ de constructori ai socialismului, pe care ne-am obiş­nuit să-i­ numim simplu, dar emo­ţionant de profund, dascălii noş­tri. In­ numele acestor oameni şi cu deplinul lor asentiment, expri­măm deosebita noastră mulţumii pentru înalta preţuire şi întn­dere acordată şcolii de partid guvern, de întregul popor, încă­dere deplin reflectată în cuvinti­le rostite de tovarăşul Nicole Ceauşescu la cel de-al X-lea Coi­gres al Partidului Comunist Ro­mân ! „Factorul principal de edu­caţie a cetăţenilor, a întregii si­cietăţi în epoca noastră est şcoala — principalul canal de d­auzare a ştiinţei şi culturii, de în­bogăţire a minţii, de modelare caracterelor şi formare cetăţeneas­că a tinerelor generaţii". Demni de misiunea nobilă şi­­ răspunderea pe care o avem, o vom strădui să fim mereu în pi cu progresul necontenit al cultu­rii şi ştiinţei contemporane, con­tribuind astfel la realizarea uni şcoli care să constituie un orga­nism viu, receptiv la nou, dinami­ci modern, pe măsura înaltele exigente ale societăţii noastre so­cialiste.

Next