Drum Nou, iulie 1970 (Anul 27, nr. 7926-7951)

1970-07-15 / nr. 7937

Pag. 2 Există un raport direct propor­ţional intre rezultatele economi­ce superioare ale unui colectiv de muncă şi valorile etice pe ca­re le promovează. Nu poate fi vorba de o compartimentare ri­gidă între economic şi politic, în­tre economic şi etic, elemente care se întrepătrund şi se condi- ,if ţionează. Nu mai trebuie demon­strat că cu cît nivelul etic al u­­nui colectiv de muncă e mai ri­dicat, cu atît" rezultatele sale sînt mai bune în toate domeniile. La întreprinderea de transpor­turi Braşov unde comitetul de partid a pus pe primul plan edu­carea permanentă a comuniştilor şi a tuturor celorlalţi salariaţi în spiritul respectării normelor e­­ticii socialiste, s-au obţinut rezul­tate economice din ce în ce mai bune în legătură cu obiectivul principal al acestui colectiv , optimizarea deservirii călătorilor. Aici, problemele de etică sunt a­­duse cu regularitate în dezbate­rea adunărilor generale ale orga­nizaţiilor de bază şi în grupele sindicale. Există o preocupare continuă de a transforma adună­rile în şcoli de educare comunis­tă a membrilor de partid, strădu­inţa de a oferi şi celorlalţi sala­riaţi exemplul trăsăturilor etice ale comuniştilor. De obicei, atunci cînd la un membru de partid încep să se manifeste trăsături negative, membrii biroului stau de vorbă cu el, îi atrag atenţia asupra aba­terilor sale. Dacă îndreptarea nu intervine la timp şi cazul ajunge în discuţia adunării generale a organizaţiei de bază, comuniştii acţionează cu exigenţă şi comba­tivitate. Metoda aceasta a dat în­totdeauna rezultate pozitive. Din­tre exemplele mai recente pot fi amintite cazurile lui Ion Rîşno­­veanu, şofer la coloana Moeciu, Heinrich Tontsch, mecanic, Ion Bour, revizor tehnic, Luţă Diman­­cea, tinichi diu autobuze, şi alţii. Puşi în discuţia adunării genera­­le, ajutaţi să înţeleagă unde au greşit şi să ia poziţie faţă de a­­baterile comise,, ei s-au îndreptat şi oferă azi exemplu de conduită la care-i obligă calitatea lor de membri de partid. Un loc important în munca de educare etică îl ocupă învăţămîn­­tul de partid şi conferinţele care în mod sistematic abordează a­­ceste teme. De asemenea, în pro­movarea principiilor eticii comu­niste, comitetul de partid de la I.T.Bv. foloseşte cu bune rezulta­te şi mijloacele fmuncii politico­­educative de masă. Panoul „De luni pînă luni" ia poziţie opera­tivă faţă de manifestările de in­disciplină şi atitudine necores­punzătoare în raporturile cu pasa­gerii. în aceeaşi direcţie acţionea­ză şi gazeta satirică, precum şi „fluturaşii" editaţi de comitetul sindicatului. Luînd atitudine combativă faţă de abaterile de la normele eticii socialiste, organizaţia de partid popularizează totodată pe cei care sunt exemple în respec­tarea lor. în acest sens, deosebit de eficiente se dovedesc afişele intitulate „Luaţi exemplu". Rodul acestor preocupări siste­matice şi pe diferite planuri ale muncii politico-educative este că anul acesta numărul reclamaţiilor la adresa personalului de bord a scăzut simţitor, a sporit grija,faţă de avutul obştesc, s-a întărit dis­ciplina în muncă, ceea ce a de­terminat ca în trimestrul doi, imo­bilizările de autovehicule să se reducă cu aproape 50 la sută, iar indicele de folosire a fondului de timp s-a ridicat de la 92 la 94 la sută. Şi la alte două unităţi din trans­porturi — Autobaza nr. 1 mărfuri şi Autobaza nr. 2 mixtă — să­geata rezultatelor în producţie are un mers ascendent. Dar la ambele unităţi rezultatele ar pu­tea fi­ mai bune dacă ar exista mai multă preocupare faţă de mun­ca educativă. în locul ei am găsit doar încercări de a justifica di-­ ferite aspecte ale încălcării nor-­­ melor eticii socialiste. „Majoritatea angajaţilor noştri sunt tineri , ne spunea ing. Ion Pascu, adjunctul şefului Autoba­zei nr. 1. Selecţionarea insuficien­tă a tinerilor care optează pentru meseria de şofer face ca mulţi din ei să vină spre noi fără nici o chemare, îndem­naţi doar de speculaţii mărunte, între care şi tendinţa spre ciupeală". Totuşi, aşa cum preciza Vasile Suciu, secretarul organizaţiei de bază, „printre tinerii primiţi după şcolarizarea în profesie sunt mul­te elemente bune, care impresio­nează prin disciplină şi cunoştin­ţe, prin ataşament faţă de mese­rie; autobaza are, de asemenea, mulţi şoferi care constituie exem­ple de buni meseriaşi, de la care tinerii au ce învăţa". Puse una lîngă alta, cele două opinii ar putea deschide biroului organizaţiei de bază perspectiva unui întreg program de acţiune. Căci nu se poate concepe conso­lidarea structurii etice, în acest colectiv, doar prin instruirile la şcoala personalului — formă de îndrumare pe cale administrativă — sau la foaia volantă a I.T.A. în decursul unui an de zile, biroul organizaţiei de bază a stat de vorbă cu un singur membru de partid, amendat pentru o cursă clandestină. Problemele de etică, disciplină, apar foarte rar în dis­cuţia comuniştilor. Atunci cînd u­­nor membri de partid, cum au fost cazurile lui Tudor Ştefan, Marcel Cojocaru, Dumitru Ioan, li s-au aplicat sancţiuni pe linie adminis­trativă pentru abateri grave, bi­roul organizaţiei de bază n-a con­siderat că e necesar să discute cu ei sau să-i pună în discuţia adu­nării generale. La Autobaza nr. 2 există ceva mai multă preocupare din partea biroului organizaţiei de bază pen­tru promovarea principiilor eticii socialiste, dar aceasta are un ca­racter sporadic şi, ca atare, dă re­zultate slabe. Ca şi la Autobaza nr. 1 absente­le,­ abaterile se menţin aici la un procent ridicat. în loc însă ca bi­rou­l organizaţiei de *» ........... troneze prin toate mijloacele şi pe un front larg împotriva unor asemenea manifestări, se compla­ce în a le consemna cu seninăta­te, în a adopta o atitudine împăciuitoristă, lipsită de com­bativitate partinică. Așa se face că atunci cînd unor mem­bri de partid (Traian Bălan, Sa­­moilă Tartler și altul li s-a desfă­cut contractul de muncă din cau­za absențelor repetate de la ser­viciu, sau cînd altora, ca Jenică Cepoi, Alexandru Crăciun, Du­mitru Jitaru li s-au aplicat sanc­ţiuni administrative pentru repe­tate abateri grave, cazurile n-au făcut obiectul unor dezbateri în plenul organizaţiei de bază, care avea obligaţia să ia atitudine faţă de asemenea încălcări şi să re­curgă la măsurile statutare ce se impuneau. Fără îmbunătăţirea continuă a muncii educative, şi fără Rezerva un loc mai mare cultivării trăsă­turilor etice înaintate, organizaţia de bază nu poate instaura spiri­tul de înaltă răspundere şi con­duită morală pe care partidul îl cere de la membrii săi în primul rînd şi de la toţi oamenii muncii. Sandu PLUGARU VIAJA DE PARTID Cît loc acordaţi pro­movării principiilor eticii comuniste? Constructorul plăteşte (Urmare din pagina 1) — Actualul sistem de lucru — ne-a spus ing- ARCADIE GREGO­­REAN, directorul tehnic al Trus­tului 5 — a dus la slăbirea exi­genţei proiectantului faţă de mo­dul cum se întocmeşte partea eco­­nomică a documentaţiei. El ştie că o să descoperim noi greşelile lui. Dacă nu le descoperim, rămînem buni de plată, iar proiectantul nu păţeşte nimic. Un itinerar pe şantierele I.C.L., Trustului nr. 5 din Braşov etc., a scos la iveală multe alte aspecte neavenite, ce se plasează la punc­tul de contact dintre proiectant şi constructor şi care relevă că, con­structorul este, plastic vorbind, pus să scoată castanele din toc pentru proiectant — La ora actuală, tot ce e con­strucţie tip, adică bloc, şcoală, castel de apă, staţie de decantare etc. — observa ing. ION LUPEŞ, de la I.C.L. — are preţ ferm. Să presupunem că proiectantul ne tri­mite documentaţia unei noi lucrări. Cînd verificăm calculaţia de preţ, constatăm abateri, omisiuni, gre­şeli. Luăm legătura cu proiectantul să explicăm că a greşit. El e de acord, îşi însuşeşte obiecţia noas­tră. Dar vine şi se justifică: „De­păşeam preţul ferm, nu puteam fa­ce altfel", în cele din urmă se re­curge la ajustarea cotei de nepre­văzute de care beneficiem noi prin lege pentru a acoperi ceea ce pro­iectantul n-a prevăzut, a uitat, a scăpat. Am găsit la întreprinderea de construcţii locale documentaţii din care rezultă că proiectanţii şi-au făcut un obicei din a lăsa în ele intenţionat calcule greşite, atunci cînd ei nu se încadrează în preţul ferm, în speranţă că constructorul n-o să observe. Dar chiar şi în ca­zul cînd acesta a observat, tot el a plătit, pentru că i-au fost ajus­tate alte drepturi băneşti care i se cuveneau. Se pune întrebarea: Ce face în acest caz beneficiarul, cea de-a treia verigă care participă la exe­cutarea investiţiei ? — Deviza lui este „investiţia tre­buie executată" — ne spune tov. C. ZOTA, inginer şef la şantierul de locuinţe Steagul roşu. El nu prea se amestecă în amănunte, de­oarece ştie că din moment ce avem lucrarea în plan, o vom executa, că doar n-o să riscăm să nu reali­zăm sarcina de plan. — Foarte rar se grăbesc bene­ficiarii să-şi exercite prerogative­le asupra proiectantului — subli­nia tov. I. VASILIU. Aceasta pen­tru că unităţile de proiectare func­ţionează pe lingă forurile tutelare, sunt subordonate acestora, iar be­neficiarii nu intervin ca să nu se pună rău cu ministerele. Nu ne-am propus, fireşte, să sur­prindem absolut pînă în detaliu consecinţele unui fenomen neave­nit în cadrul trialogului proiectant­­beneficiar-constructor. Este însă cert că acest fenomen aduce seri­oase prejudicii constructorilor, iar prin ei economiei naţionale. Toc­mai de aceea se impune ca actele normative din­­domeniul execuţiei investiţiilor să stabilească cu mai multă rigurozitat­e dimensiunea răs­punderilor în sfera proiectării şi a execuţiei. Este în afara spiritului de echitate al orînduirii noastre ca unul să greşească, să nu mun­cească bine, iar altcineva să su­porte pierderile. Psihosociologie conducerii întreprinderilor (Urmare din pagina 1) p­e directorul întreprinderii de preocupările ce privesc direct pro­ducţia, pentru a se putea ocupa de organizarea şi stimularea co­lectivelor de muncă. Există în lume multe întreprinderi indus­triale importante ai căror direc­tori generali sunt economişti, ju­rişti, psihologi sau sociologi. E vorba, evident, de tradiţie şi men­talitate dar şi acestea sunt modi­ficabile, în clipa în care la nivelul ra­murilor şi al întreprinderilor se va ajunge la înţelegerea că oamenii sunt factorii decisivi ai producţiei, se va crea în mod necesar un raport mai judicios al cunoştinţelor şi activi­tăţilor social-umane faţă de cele tehnico-economice, dar nu în de­trimentul acestora din urmă, ci în avantajul lor. Cu cît oamenii din întreprinderi vor fi mai bine or­ganizaţi, mai bine calificaţi, mai bine trataţi şi deci mai satisfă­cuţi în munca lor, cu atît rezulta­tele lor vor fi mai ridicate. Nu este vorba de a înlocui o for­mulă unilaterală prin alta tot atît de unilaterală, ci de a găsi for­mule de organizare complexe, ca­re să satisfacă toate cerinţele, atît tehnico-economice cît și social­­umane. — Care ar fi, după opinia dum­neavoastră, calea spre un echili­bru deplin între factorii tehnico­­economici și cei de natură social­­umană ? — Din cercetările mele am aflat că există pretutindeni preocupări pentru problemele umane, dar ele nu dispun de apanajul ştiinţific necesar. Experienţa de la Com­binatul chimic Făgăraş ne-a con­vins definitiv de utilitatea unor laboratoare speciale de ştiinţe so­­cial-umanistice, cum sunt cele de psihologie, sociologie şi pedago­gie. Ele au fost concepute de noi şi experimentate ca instrumente ştiinţifice puse la dispoziţia con­ducerilor unităţilor industriale pentru a le ajuta să depăşească faza empirică a muncii cu oa­menii. De pildă, e cu totul altul rezul­tatul selecţiei întreprinse pe baza unui examen psihologic decit pe baza unui dosar de personal, ori­cit de complet ar fi acesta. însăşi munca de conducere se desfă­şoară cu altă eficienţă atunci cînd e bazată pe principii ştiinţifice decît pe o simplă experienţă per­sonală sau pe reguli moştenite de la predecesori. —■ Ştiind că dv. aţi făcut stu­dii în legătură cu procesul de conducere în Combinatul chimic din Făgăraş, v-am ruga să rela­taţi cîteva concluzii la care aţi ajuns. — Există în primul rînd preo­cupări susţinute de a îmbunătăţi continuu stilul de conducere. De­sigur, se mai pot întîlni încă une­le deficienţe, dar procesul de op­timizare a conducerii combinatu­lui se accelerează pe zi ce trece. Comitetul de direcţie al combina­tului a iniţiat redactarea unui în­dreptar pentru perfecţionarea mun­cii de conducere la toate nivele­le. Acest îndreptar se află deja în curs de experimentare. E vor­ba mai ales de modificări de ac­cente. Factorii de răspundere din cadrul acestui combinat consideră că s-a pus mai mult accentul pe instalaţii decît pe om. Actual­mente se urmăreşte — citez o ex­presie care circulă pretutindeni, —■ „scoaterea omului din umbra instalaţiei". Selecţia * şi promova­rea cadrelor sunt făcute după cri­terii ştiinţifice. Specialiştii servi­ciului cercetări de psihologia muncii şi ergonomie sunt consul­taţi chiar şi la realizarea inves­tiţiilor. în general, se poate spu­ne că acest serviciu cîştigă pe zi ce trece experienţă şi prestigiu, iar rezultatele obţinute din conlu­crarea sa cu conducerea combi­natului sunt pozitive. — Şi acum, o ultimă întrebare : Ce raport există între conduce­rea unei întreprinderi şi eficien­ţa ei ! — După părerea mea, conduce­rea are două tipuri de eficienţă. O eficienţă economică recunoscu­tă ca sarcină primordială şi per­fect calculabilă prin rentabilitate şi beneficiu. Desigur că fără acest gen de eficienţă conducerea unei unităţi industriale nu şi-ar atinge finalitatea. Există şi o altă cate­gorie de eficienţă tot atît de im­portantă : eficienţa umană. Ele se determină şi se intercondiţionea­­ză reciproc, nici una neputînd fi completă fără cealaltă. Profesiunea ocupând o mare parte a vieţii fiecărui muncitor, o întreprindere de tip socialist nu poate sacrifica oamenii pentru producţie, dar nici nu poate re­nunţa la o producţie ridicată de care depinde socialismul însuşi. Cele două aspecte ale acestei chestiuni nu se află într-o con­tradicţie ireductibilă. Esenţialul constă în găsirea unor forme or­ganizatorice de sinteză care să a­­sigure un maximum de eficienţă economică, dar şi maximum de eficienţă social-umană. Este ceea ce am numit umanis­mul industrial, un umanism con­cret, extins și aplicat în viața co­tidiană, transpus din teorie în practica de toate zilele. VI ■ I ■ IH ■ IWHfl Wl HI Bi IJH miMIHIBIBIIHiniIHiniHIHiBililI Bî jj TIMIŞUL DE SUS - LOCUL­­ UNEI MARI COMPETIŢII ! In fermecătorul decor al taberei de pionieri şi şcolari de la Timişul de Sus au poposit şi anul acesta cinte­­cul şi veselia. O dată cu primele zile de iulie, aici a început finala celei de-a treia ediţii a palpitantului con­curs „Radio-expediţia pionierească“. Cele cinci echipaje finaliste sînt re­prezentativele judeţelor Ilfov, Mara­mureş, Tulcea, Hunedoara şi a sec­torului 3 - Bucureşti. Organizat sub egida Radiotelevi­­ziunii, concursul a început ca de obi­cei cu emoţii şi frămîntări. Rînd pe rînd s-au întrecut între ei literaţii, chimiştii, fizicienii, istoricii, matema­ticieni, micii artişti... Pînă acum fanionul „Radio-expedi­­ţiei pioniereşti" se află în posesia e­­chipajului „Cocorul" din Giurgiu, ca­re a cîştigat anul trecut cupa con­cursului şi marele premiu. Anul acesta, el este urmat îndeaproape de echi­pajele din Hunedoara şi Tulcea, ul­timele locuri fiind ocupate de echi­pajele din Baia Mare şi Bucureşti. Pe lîngă echipajele concurente, în tabără se mai află membri ai „Clu­bului isteţilor" din Bucureşti, cores­pondenţi speciali ai revistei „Cute­zătorii" şi alţi elevi care s-au distins prin rezultate excepţionale la învăţă­tură şi activitate pionierească. In mijlocul lor se găsesc, de aseme­nea, scriitorii Mircea Sîntimbreanu şi Iuliu Raţiu, membri ai juriului. Bine­înţeles, nu lipseşte nenea Rădulescu, care ţine şi anul acesta să fie cel mai... dulce director de tabără, ofe­rind cîştigătorilor trei torturi speciale. Focul de tabără organizat în cins­tea pionierilor mongoli care au stat în tabără timp de o săptămînâ, far­sele puse la cale de isteţi, concursul „ledul de aur", devenit tradiţional, programul desfăşurat la clubul tabe­rei şi, bineînţeles, soarele şi întreaga natură care ne face cu ochiul tutu­ror, au dat întregii activităţi din ta­bără un surplus de vitalitate şi ve­selie demnă de... cutezătorii prezenţi. Tiţă ŞTEFAN, Mircea PLÎNGAU corespondenţi ai revistei „Cutezătorii* !!«!■!■! ■IMII DRUM NOU DIN VIATA CULTURALA 14-19 IULIE săptămîna artistică săceleană Strâbătînd străzile oraşului Să­­cele, localnicul, ca şi noul ve­nit, este invitat prin afişe scrise în limbile română şi maghiară să ia parte la o multitudine de manifestări cultural-artistice ca­re vor avea loc in perioada 14-19 iulie. In legătură cu această tradi­ţională manifestare, Kovács La­­dislau, directorul Casei de cul­tură, ne-a furnizat informaţii in­teresante .­­ Anul acesta se organizează la noi pentru prima oară „Săp­­tămina artistică săceleană". Timp de o săptămînâ, seară de seară, formaţiile casei de cultură vor prezenta programe atractive pen­tru publicul săcelean. Săptă­­mîna artistică va culmina cu „Tîrgul feciorilor", sărbătoare cu veche tradiţie pe aceste locuri, care se va desfăşura duminică în ,,Poiana Angelescu" şi care sperăm că se va bucura şi anul acesta de o participare nu­meroasă. - Ce cuprinde programul ? - In alcătuirea lui am ţinut seama atît de preferinţele, cit şi de vîrsta spectatorilor care ii vor viziona. Astfel, pentru copii prezentăm feeria muzicală „Flo­ricica purpurie", în interpretarea unui colectiv artistic propriu , pentru tineret, spectacolul de es­tradă „Muzică şi veselie", iar pentru spectatorii adulţi piesa „Năpasta" de I. L. Caragiale. Lo­cuitorilor maghiari echipa de teatru le-a pregătit piesa ,,A fani­­tonă" („Învăţătoarea") de Brody Sándor. Iubitorii de folclor vor putea viziona spectacolul „Ţara Birsei in joc şi cintec". Ne pare rău că datorită timpului limitat al acestei manifestări a trebuit să renunţăm la prezenţa pe sce­nă a unor formaţii. Toate colec­tivele artistice care se prezintă la sărbătoare au o experienţă îndelungată, ele prezentînd în ultimele săptămîni cel puţin 15— 20 spectacole, fiecare. — Din cine sînt alcătuite aces­te formaţii ? — Formaţiile noastre reunesc numai artişti amatori, oameni ai muncii români şi maghiari care locuiesc şi muncesc în oraşul Să­­ceie. Ele sînt conduse de instruc­tori de talent, cu experienţă şi pregătire corespunzătoare, dintre care amintesc pe Dimitrie D. Chirvăsuţă, Victor Frunză, Lajos Péterffy, Debu Gheorghe.­­ Veţi avea totuşi şi invitaţi.­­ Da. Invitaţiile au fost difu­zate prin Comitetul judeţean pentru cultură şi artă. De ase­menea, la „Tîrgul feciorilor" şi-au anunţat participarea tele­viziunea şi cinematografia. La programul artistic de duminică vor participa şi cîteva formaţii artistice de frunte din Braşov. Am lăsat pe directorul Casei de cultură din Săcele în plină activitate de definitivare a ulti­melor amănunte legate de spec­tacolul care urma să înceapă peste cîteva ore. Săcelenii, în tradiţionalele cos­tume mocăneşti şi ceangăieşti, îi vor primi cu flori pe braşovenii care vor veni duminică la Săcele şi îi vor invita să se prindă în imensa horă a prieteniei care se va încinge pe aceste frumoa­se meleaguri. Eduard HAIDAN J­AZZUL -o cenuşăreasa a muzicii ? înainte de „Festiva­lul muzicii de cameră", unii formulau serioase îndoieli cu privire la reuşita acestei manifes­tări de mare amploare : „Cine crezi dumneata c-o să-ţi vină la... mu­zică de cameră ? Poate, cel mult, trei snobi şi patru fete care vor fi fericite că au găsit încă un prilej, nesperat, de a-şi etala ultimele nou­tăţi vestimentare". Dar, cum s-a văzut, chiar şi cei mai sceptici au a­­vut... deziluzii. Publicul a umplut, seară de sea­ră, pînă la refuz sălile de concert. Muzica de cameră are, aşadar, la Braşov nu doar un cerc restrîns de iubitori, ci unul foarte larg, foarte constant. Astfel, Festiva­lul a demonstrat, fără drept de apel, ce ris­cante şi nefondate sînt aprecierile în legătură cu o aşa-zisă formaţie... tehnicistă a publicului braşovean, care, după tendenţioasa afirmaţie a unora, ar agrea îndeo­sebi muzica uşoară, su­perproducţiile şi come­diile uşoare. Iată de ce mi se pare potrivit să discutăm a­­cum şi„­ o altă preju­decată. Este vorba de credinţa unora cum că, cel puţin la Braşov, jazzul n-ar găsi şi nu găseşte suficientă au­dienţă, că este, din nou, un gen puţin accesibil etc. Cum stau, în rea­litate lucrurile ? O orchestră profilată pe acest gen nu există la Braşov, concertele de jazz ale unor formaţii din ţară şi de peste ho­tare sunt rare, discuri nu se prea găsesc. Deci, singura sursă posibilă de iniţiere sunt radioul şi televiziunea. Şi aici, însă, emisiunile cu mu­zică de jazz sînt simp­tomatice, nefiind înto­vărăşite de discuţii mai ample care să constituie tot atîtea puncte de plecare în abordarea, în înţelegerea jazzului. De aceea, anumite con­fuzii sunt inerente. — De cele mai multe ori se confundă jazzul cu muzica uşoară, ne spune prof. IOAN CHI­­RILA, directorul Liceu­lui de muzică şi arte plastice din localitate. De fapt e o diferenţă între ele : prin muzica uşoară înţelegem cînte­cele prin excelenţă vo­cale (instrumentele elec­tronice nu fac decît să susţină ritmul, mai mult decît melodia), în timp ce jazzul e o muzică mai mult instrumentală, infinit mai preţioasă din punct de vedere al teh­nicii, al ritmului. Jazzul modern, aşa-numit de avangardă, conţine şi multe elemente care îl apropie de muzica sim­fonică. Iată deci că în­ţelegerea şi cunoaşte­rea jazzului ar constitui o punte de trecere spre asimilarea muzicii sim­fonice, cum tot atît de adevărat este faptul că, toţi cei care cunosc mu­zica simfonică sînt, vir­tual, şi cunoscători ai jazzului. Ca atare, pu­tem spune că la Bra­şov n-am duce lipsă de un public larg amator de jazz... GEMMA ZIMVELIU DO­­NEA, lector la Faculta­tea de muzică a Institu­tului pedagogic Braşov: Evoluţia extrem de ra­pidă a jazzului a dezo­rientat, e adevărat, pu­blicul, care nu îndrăz­neşte să facă efortul ne­cesar de a pătrunde a­­cest limbaj pasionant. Iar dacă bluesurile şi poemele din perioada de început a jazzului s-au bucurat şi se bucu­ră de o largă accesibi­litate, nu acelaşi lucru se poate spune despre jazzul simfonic, în care creatorii, fără să aban­­doneze specificul limba­jului lor muzical, se a­­venturează pînă la fron­tierele muzicii de avan­gardă, cu tendinţe ato­­­­nale. Jelly Roll Morton, unul din creatorii jazz­ului, privind jazzul ca un stil de execuţie, con­sidera că orice muzică poate fi interpretată în manieră de jazz. Impro­vizaţia are o Valoare imensă, dar pentru crea­rea acelei impresii, u­­nice, de perfecţiune, es­te nevoie de virtuoşi, de instrumentişti care să-şi cunoască şi să-şi stăpînească magistral instrumentul şi să aibă, în acelaşi timp, şi o inepuizabilă fantezie creatoare. Deci, nu atît ce se cîntă contează, ci maniera în care se cîn­tă. Aceasta explică nu­mărul destul de redus al creaţiilor de valoare pe acest tărîm, în ra­port cu marele număr de execuţii exemplare ce au fost înregistrate. Pentru cei ce posedă astfel de înregistrări, jazzul poate deveni destul de uşor accesi­bil. Pentru marea majo­ritate a publicului, însă, care nu le posedă, au­diţia pe viu poate să-şi aducă o importantă contribuţie şi, sperăm că Braşovul nu va omi­te, măcar ,pe viitor, a­­cest lucru. Un sondaj în rîndul a 14 tineri ne-a arătat că, într-adevăr, se face des­tul de frecvent confuzie între muzica uşoară şi jazz, între m­uzica sim­fonică şi jazz (6 dintre tinerii anchetaţi au răs­puns că jazzul este... un fel de muzică uşoară", 4 că este „un gen al muzicii simfonice", iar 3 că „jazzul... e jazz"). Cîţiva dintre ei au venit şi cu propuneri ce ar trebui, cred, avute în vedere. DIETER KOLF, lino­tipist , îmi place mult jazzul. De ce ? N-aş pu­tea spune precis, îmi place muzica în general şi mi s-a părut firesc să mă apropiu şi de jazz, întrucît are virtuţi şi frumuseţi, după mine, superioare muzi­cii uşoare. Un coleg cu care am ascultat într-o seară o emi­siune în cadrul căreia se transmitea şi muzică de jazz se plîngea că nu înţelege nimic, că e foarte obositor şi mo­noton. Aşa poate pare unora neiniţiaţi. Perso­nal am studiat cîteva cărţi în legătură cu jazzul, am mai citit foar­te sporadicele articole apărute ici şi colo, şi, mai ales, n-am scăpat nici un prilej de a as­culta benzi sau emisiu­nile muzicale radiofo­nice. Mă gîndesc că n-ar fi rău ca la clubu­rile uzinale, care dis­pun de condiţii cores­punzătoare, să-şi gă­sească locul şi audiţii muzicale, din care să nu lipsească jazzul. Aş mai îndrăzni să sugerez şi organizarea aici, la Bra­şov, fireşte dacă este posibil, a unei orches­tre de jazz pe lîngă fi­larmonica locală. TIBERIU MANIU, stu­dent : Acum e va­canţă şi la Casa de cultură a studenţilor se mai organizează cite ceva. Dar rar... într-un timp, actorul Stan Bucur luase iniţiativa înfiinţă­rii aici a unui cerc de jazz, ce a fost foarte a­­preciat de studenţi. In marele amfiteatru al In­stitutului politehnic au mai avut loc nişte ex­puneri ţinute de prof. univ. George Bălan, una din ele intitulîndu-se chiar „Bach şi jazzul". In vacanţă, dimpotrivă, se merge pe ideea că tinerii suprasaturaţi de învăţătură vor să se re­laxeze, să se distreze, pur şi simplu şi, chipu­rile, ar refuza asimila­rea de noi cunoştinţe de cultură generală. Am redat doar cîteva opinii. Sondajul făcut a dezvăluit că mulţi alţi iubitori ai muzicii de jazz sau dornici să o cunoască, aşteaptă ca şi în acest domeniu forurile culturale locale să manifeste aceeaşi iniţiativă. Pe cînd la Braşov o formaţie de jazz ? Carmen KEHIAIAN PUNCTE DE VEDERE Care va răs­punde mai bi­ne întrebărilor ce ne fră­mântă ? Foto : GH. BANUTA I Nr. 7937 Seară de melodii maghiare Palatul culturii din Braşov a găz­duit un concert de muzică ma­ghiară, intitulat sugestiv „Rámos csizmát visel a babám" (denumirea unui cintec popular maghiar de mare circulaţie). Concertul a fost susţinut de orchestra populară a Filarmonicii de stat „G. Dima" din Braşov, sub conducerea muzicală a lui Béla Lovász şi Titi Prejmereanu. Spectacolul, care s-a bucurat de succes, a programat arii din opere­tele „Danko Pista", „János Vitéz“ şi „Silvia". ) 1 A II ( I 1 i

Next