Drum Nou, septembrie 1970 (Anul 27, nr. 7977-8002)
1970-09-16 / nr. 7990
Arcade. Fotó : GH. BANUŢĂ îndeplinirea prevederilor cincinalului (Urmare din pag. 1) I.P.E.C., întreprinderea poligrafică şi alţii, sunt o dovadă a entuziasmului, a spiritului de iniţiativă şi a priceperii colectivelor industriei braşovene, a înaltei preţuiri de care se bucură faptele de eroism cotidian în patria noastră. Ca urmare a acestei activităţi susţinute, dinamice, s-au creat condiţii pentru realizarea cu mult înainte de termen a prevederilor cincinalului şi pentru obţinerea, pînă la finele anului, peste aceste prevederi, a unei producţii globale suplimentare în valoare de 4,4 miliarde lei. Multe din produsele realizate peste plan — datorită performanţelor lor calitative şi de eficientă — sunt livrate la export peste prevederi, depăşirea acestui indicator, la nivelul cincinalului, fiind preliminată la 1,5 miliarde lei. Prestigiul de care se bucură produsele braşovene pe piaţa mondială, promptitudinea cu care sunt onorate obligaţiile contractuale au făcut posibilă realizarea cu o jumătate de an înainte de termen a prevederilor iniţiale ale planului de export. Sporurile de producţie — indiferent că erau destinate pieţei interne sau exportului — au fost obţinute printr-o îmbinare armonioasă a dezideratelor cantitative cu cele calitative. Această preocupare poate fi ilustrată în mod sintetic prin faptul că peste 77 la sută din sporurile de producţie au fost obţinute pe seama creşterii productivităţii muncii, nivelul productivităţii prevăzut pentru ultimul an al cincinalului fiind realizat încă la finele anului trecut. Acest indicator sintetic al eficienţei reflectă preocuparea braşovenilor pentru promovarea tehnicii şi procedeelor tehnologice avansate, a metodelor organizatorice, a cunoştinţelor ştiinţifice — Braşovul devenind nu rareori leagănul unor iniţiative valoroase, locul de naştere a mii de inovaţii, invenţii şi raţionalizări. Aici, în marile uzine constructoare de autocamioane şi tractoare, radiatoare sau rulmenţi, au fost create — rod al inteligenţei tehnice — zeci de maşini, agregate, linii automate, în ampla acţiune de autoutilare, contribuindu-se la crearea unor noi capacităţi de producţie necesare diversificării fabricaţiei în construcţia de maşini şi în alte ramuri ale economiei judeţului. Dezvoltarea dinamică a industriei braşovene a fost îndeaproape sprijinită de statul nostru socialist. în anii actualului cincinal, la Uzina de autocamioane a intrat în funcţiune o nouă turnătorie de fontă, hala de pregătiri-livrări cu o capacitate de 40.000 autocamioane/an, la uzina „Tractorul" hala tractor greu, hala motor pentru tractoarele de 40 C.P., la „Rulmentul" secţia de cuzineţi subţiri, Fabrica de platforme auto din cadrul C.E.I.L. Braşov, instalaţia de termicem de la „Răsăritul", noile hale de la Filatura de lină şi secţia de confecţii din carton ondulat de la F.H.C. din Ghimbav, hala nouă de prefabricate de la I.P.E.C., cea de garnituri presate de la FARTEC, noua secţie de ciocolată de la fabrica „Dezrobirea“, fabrica de îngheţată de la Industria laptelui şi alte obiective, multe din ele fiind realizate înainte de termen. De altfel, tendinţele de optimizare a relaţiilor dintre proiectanţi, constructori şi beneficiari au permis realizarea planului cincinal iniţial de investiţii încă la începutul lunii august a.c. Sporirea capacităţilor de producţie, intensificarea activităţii de cercetări uzinale sau în institutele specializate, au creat un teren propice pentru diversificarea fabricaţiei. în anii cincinalului, în nomenclatorul produselor a sporit ponderea mărcilor uzinelor braşovene cu autocamioane cu dublă tracţiune, autocamioane de 3 şi 5 tone cu platformă lungă, autocamioane cu cabină cu post avansat, cu tractoare legumicole, viticole, pomicole şi de uz general de 40 C.P., cu tractoare pe şenile S-650, S-651, S-1300 şi recentul S-1500, noi tipuri de rulmenţi, unelte, scule etc. Aceste eforturi cumulate şi amplificate an de an au determinat ca anul 1970 să devină anul bilanţului realizării cu mult înainte de termen a prevederilor cincinalului de către numeroase unităţi economice braşovene, printre care cităm doar întreprinderea de reţele electrice, fabrica „Răsăritul", I.P.E.C., întreprinderea de unelte şi scule, Filatura de lină Ghimbav, fabrica „Nivea“, uzina „Metrom“, Fabrica de tricotaje, întreprinderea de cariere şi balastiere, Uzina nr. 2, Fabrica de hîrtie cretată Ghimbav, întreprinderea „Timpuri noi", Rafinăria, fabrica de ciment şi var „Temelia", Fabrica de articole tehnice din cauciuc, Uzina mecanică de material rulant, Fabrica de şuruburi, Fabrica de radiatoare şi cabluri, întreprinderea de industrie locală „Metalochim" Braşov, Industria laptelui şi în fine de industria municipiului Braşov în ansamblu. Succesul înseamnă potenţe sporite, certitudini pentru depăşirea cincinalului şi garanţii sigure pentru trecerea cu fruntea sus, de pe temelii solide, în noul cincinal, la înfăptuirea măreţului program elaborat de Congresul al X-lea al P.C.R. Izbînda braşovenilor este totodată un preludiu la îndeplinirea prevederilor cincinalului, în zilele ce urmează, pe ansamblul judeţului Braşov. tainiicorii de tei petrolier... (Urmare din pag. 1e ducţie, în acelaşi scop ing. Ioan Ionuţ, şeful secţiei a II-a, a susţinut necesitatea organizării şi distribuirii centralizate a S.D.V.urilor care în forma descentralizată frînează folosirea optimă a timpului de lucru. Resurse însemnate pentru sporirea producţiei, releva acelaşi vorbitor, pot fi fructificate prin raţionalizarea fabricaţiei la produsele de serie mare. în acest sens se impune organizarea unor noi linii tehnologice, modernizate, de mare randament, pentru fabricaţia turbosuflantelor şi a cuplajelor hidraulice. Utilizarea mai deplină a capacităţilor de producţie, fructificarea potenţialului tehnic existent au ocupat un loc important şi în cuvîntul altor vorbitori. Astfel, ing. Florea Crăciun, şeful secţiei a IlI-a, a propus organizarea unui atelier specializat în prelucrarea carcaselor metalice, fapt ce ar duce la dinamizarea ritmului de fabricaţie. De asemenea, ing. Ioan Tiron, şeful turnătoriei, relua că este posibilă mărirea sarcinilor de producţie pe anii 1971—1975 prin obţinerea unor cantităţi sporite de oţeluri aliate, de înaltă calitate. Se impune în acest sens dotarea mai bună a laboratorului de analize, în vederea efectuării unor analize tehnologice rapide, care permit reducerea timpului de elaborare a şarjelor de oţel. O temă deosebită a dezbaterilor a constituit-o creşterea ponderii activităţii de concepţie a colectivului din uzină. Lucrul este firesc dacă ne gîndim că în anul 1975 cca. 88 la sută din producţia uzinei o vor reprezenta noile produse asimilate în fabricaţie. O asemenea schimbare calitativă, radicală a producţiei, arăta inginerul şef cu concepţia, Liviu Simeon, impune crearea unui atelier de prototipuri — pentru asimilarea şi perfecţionarea noilor produse — ca şi a unei grupe de specialişti pentru proiectări şi tehnologie, care să realizeze importantelesarcini la acest capitol. Sintetizând iniţiativele propuse, colectivul de salariaţi ai uzinei a hotărît îmbunătăţirea cifrelor de plan pe anul 1971 cu 2.500.000 lei la producţia marfă, realizarea suplimentară a 650 turbosuflante, 550 cuplaje hidraulice şi 5 reductoare inversoare, 1.230.000 lei valută la producţia pentru export, reducerea cu 0,4 lei a cheltuielilor la 1000 de lei producţie, 1.000 000 lei la beneficii. Analizînd resursele productive pentru următorii patru ani, colectivul uzinei a hotărît ca sarcinile de plan pe întregul cincinal să fie îmbunătăţite cu 4,6 la sută la producţia globală, 3,3 la sută la producţia marfă, 3,6 la sută la productivitatea muncii, 2,1 lei la reducerea cheltuielilor la mia de lei producţie marfă, 2 milioane lei la beneficii. în acest fel, parametrii producţiei din viitorul cincinal au fost ridicaţi încă de pe acum pe noi trepte ale unui ritm susţinut de dezvoltare, în încheierea dezbaterilor, a luat cuvintul tov. IOAN MĂRCUŞ, membru al biroului Comitetului judeţean Braşov al P.C.R., preşedintele Consiliului judeţean Braşov al sindicatelor, care a apreciat spiritul viu, creator şi rodnic al dezbaterilor, justeţea propunerilor făcute, relevînd totodată importanţa aportului inteligenţei tehnice a colectivului la realizarea exemplară a prevederilor cincinalului ca şi dezvoltarea laturii calitative a activităţii de producţie în vederea creşterii productivităţii muncii şi a reducerii continue a cheltuielilor de producţie. Cînd preşedintele aleargă (Urmare din pag. 1) flat că din partea lor există bunăvoinţă de a participa la muncă, însă modul în care se face mobilizarea este defectuos. Ce e drept, preşedintele cooperativei aleargă de dimineaţa pînă seara, vrea să fie peste tot, şi în cîtmpul mare şi la grădină şi la zootehnie. Munca de unul singur însă n-are spor. Inginerul-şef al cooperativei lipsea din localitate (a fost învoit pentru 2 zile). Ceilalţi membri din consiliul de conducere ,se ocupau cine ştie cu ce treburi mărunte. Prin urmare, preşedintele singur se ocupă şi de... mobilizarea oamenilor la lucru. Rezultatul unei astfel de „mobilizări", s-a concretizat luni în participarea a numai 5 , 6 femei la condiţionalul seminţelor şi alţi cîţiva cooperatori la recoltarea şi însilozarea porumbului de nutreţ. Evident, în desfăşurarea lucrărilor agricole de la Beclean se resimte și activitatea insuficientă desfășurată de comitetul comunal de partid și consiliul popular comunal. Sînt necesare măsuri energice atît în cadrul C.A.P.. ert şi al comunei pentru lichidarea grabnică a rămînerilor în urmă, pentru ca planul de însămînţări să poată fi realizat în perioada optimă şi în bune con diţiuni. Buletinele sunt negre (Urmare din pag. 1) buni care vor lucra la reselectatul seminţei. — Tot pentru mîine (era vorba de 15 septembrie), aţi stabilit data începerii însămînţărilor de toamnă. Nu vi se pare că condiţionatul seminţelor a întîrziat prea mult ? La această întrebare, preşedintele a adus fel de fel de justificări, unele fondate, altele menite să acopere neglijenţele existente. La C.A.P. Hîrseni, în acest an se însămînţează cu grîusecară peste 800 ha. O bună parte din sămînţa de secară nu numai că n-a fost condiţionată, dar pînă la ora actuală nici nu a fost asigurată. Cu toate acestea, factorii de răspundere din cadrul cooperativei, precum şi cei din comună nu manifestă grabă în această direcţie. Sunt necesare măsuri energice, în primul rînd pe plan local, pentru asigurarea şi condiţionarea neîntîrziată a întregii cantităţi de seminţe ! DRUM DIN VIATA CULTURALA Concursul „George Enescu“ în etapa finală în urma dezbaterilor din după-amiaza zilei de ieri, juriile internaţionale au desemnat pentru etapa a IlI-a (finală) următorii concurenţi : la vioară : Vladimir Lukianov, Filip Hirshorn şi Ruben Agaronian (U.R.S.S.), Kussmaul Rainer (R.F. a Germaniei), Krzysztof Jakowicz (Polonia), Silvia Marcovici, Maria Maszalits, Arnold Scherer, Andrei Ágoston şi Eugen Sîrbu (România). La pian : Enrique Perez de Guzman (Spania), Mack McCray (S.U.A.), Aleksandr Markus, Manana Dolgeasvili, Dmitri Alekseev şi Vladimir Tropp (U.R.S.S.), Radu Toescu, Anatol Dub şi Petru Grossman (România). La canto : Nadejda Vainer, Konstantin Plutnikov şi Niele Ambrazaitite (U. R. S. S.), Barbara Gubisch (RD. Germană), Rodica Toma, Lucia Ţibuleac, Eduard Tumagianian, Gheorghe Crăsnaru, Mihail Panghe, Elena Duma, Emil Gherman, Dan Serbac, Dan Zancu și Eugenia Moldoveanu (România). Cu Laurentiu Profeta, despre Mesajul şi umanismul in artă — Maestre, renunţ la orice altă introducere, întrucît văd că sînteţi foarte grăbit. De fapt aici, la Uniunea Compozitorilor, este un adevărat „pelerinaj" şi probabil că ziariştii, în aceste clipe la festival, cind aveţi de rezolvat atîtea şi atîtea probleme... organizatorice (sînteţi gazde şi oaspeţii sînt extrem de numeroşi) nu sînt prea... doriţi. — Dar nicidecum. Mai ales că este vorba de a dialoga în felul acesta cu... publicul şi cititorii braşoveni, despre care am cele mai bune păreri. Aşadar ? — Bineînţeles, pentru început, cîteva cuvinte despre... festival. Mai exact, care credeţi că este semnificaţia de conţinut a acestei manifestări de mare amploare ? — Scopul principal al Festivalului şi Concursului „George Enescu" este, după părerea mea, acela de a cultiva marile tradiţii ale operei enesciene şi totodată de a stimula şi populariza, de la nivelul unei tribune internaţionale, realizările creaţiei contemporane româneşti. — Prin ce credeţi că s-a impus şi a învins atît de categoric creaţia enesciană ? — Prin umanismul ei. Această problemă (a umanismului în artă) este, după părerea mea, deosebit de actuală. Ea este viu dezbătută azi în lumea literelor și artelor pe toate meridianele. Recent, în cadrul Uniunii Compozitorilor a avut loc o interesantă sesiune de colocvii pe tema : „Umanismul și cultura socialistă", în arta contemporană cred că nu există un exemplu mai strălucit de muzician-umanist decît cel al lui George Enescu. Mi-am format această convingere nu numai din studiul operei enesciene şi al concepţiei estetice şi stilistice a creatorului şi interpretului Enescu, dar şi din poziţia specială a marelui maestru român în contextul culturii muzicale europene. De altfel, la ultimul Congres internaţional al muzicii (Paris, octombrie 1969), muzicologul francez Georges Friedmann, rostind cuvîntul de închidere al dezbaterilor, făcea o înflăcărată pledoarie pentru umanism, pentru salvgardarea valorilor umane şi morale în arta contemporană, valori serios ameninţate astăzi în multe locuri. Mi se pare semnificativ şi faptul că Georges Friedmann încheia vibranta sa cuvîntare citind cuvintele lui George Enescu prin care acesta definea rolul prin excelenţă umanist al muzicii. — Da. Vorbim de umanism. Dar există oare şi... antiumanism ? — Bineînţeles că antiumanismul unor şcoli şi curente nu este întotdeauna exprimat în mod făţiş, explicit. De obicei e vorba de o atitudine ce transpare ; este vorba, nu atît de negarea directă a valorilor umane (deşi, şi aceasta există la unii „radicali"), ci de prioritatea ce se dă unor valori de ordin material, structural, matematic etc., în pofida valorilor spirituale, morale. — Şi care ar fi principalele tendinţe filozofice şi estetice cu caracter vădit antiumanist ? — Aş desprinde două, care, pe cit se pare, s-au bucurat de un interes deosebit în unele cercuri literare şi artistice. Prima ar fi : scepticismul corosiv, pînă la nihilism faţă de soarta omului. A doua (decurgînd de fapt din prima): negarea oricărui sens în activitatea umană şi implicit şi în opera de artă. Ambele atitudini sunt frecvente în filozofia şi arta „absurdului". — Da, deoarece cred că ceea ce îl deosebeşte pe om de animal şi de maşină este trăirea afectivă şi volitivă, adică sensul pe care îl dă propriei sale existenţe. Se spune că computerul viitorului va fi mai inteligent decît omul, şi o cred ; dar îmi vine greu să cred că va exista vreodată un computer în stare să se emoţioneze, să se entuziasmeze pentru o anumită cauză, să aibă un ideal ! — Emoţia, proiectul, idealul, aparţin numai omului. Ba mai aparţin şi muzicii. Căci am convingerea că muzica vizează în primul rînd această latură emotiv-volitivă a spiritului uman. — Şi încă ceva: arta, credeţi că se poate lips de mesaj ? — Nu, în nici un caz, cîtă vreme ea se adresează omului, fiinţă prin excelenţă dotată cu nevoia de a descifra sensul dramaticei şi adesea absurdei sale existenţe. Iată de ce, un cercetător al soartei umanismului contemporan, M. Dufrenne, ajunge la concluzia că dispariţia omului din cîmpul vizual al gîndirii contemporane, „moartea omului”, cum o numeşte el, ar însemna şi moartea artei — omul contemporan este adesea îngrijorat de pericolul de a fi strivit, sufocat de către enorma suprastructură tehnică a viitorului. Se afirmă tot mai mult o tendinţă de „reîntoarcere la natură", care apare ca legitimă atunci cînd nu este reacţionară sau de-a dreptul ridicolă, ca în cazul caricaturii de rousseau-ianism, de tip hippi. Iată de ce, pentru mine, Festivalul „Enescu" este în primul rînd o sărbătoare a muzicii românești, pusă sub semnul nobilului mesaj umanist al operei celui ce afirma, prin graiul eroului său : „Omul este mai puternic decît destinul". Interviu realizat d® Carmen KEIHAIAN La semănat (Urmare din pag. 1) reînceapă lucrul, întrucât repararea lor era pe terminate), iar altul, cel al lui Ion Filip, se „odihnea", pentru că, aşa cum ne-a relatat Herman Folbarth, mecanicul secţiei, lucrase noaptea la discuit. După cîteva ore de repaus binemeritat, omul urma ca să-şi reia activitatea. Pînă aici toate bune. Ne-a surprins însă un lucru. Deşi se hotărîse cu o zi înainte să se înceapă semănatul secarei pentru boabe, conducerea cooperativei (preşedinte Vaier Ghizdaru) nu s-a îngrijit ca această acţiune să fie bine organizată. Aşa s-a făcut că tractoristul Octavian Corsatea, împreună cu cooperatorul numit să supravegheze lucrarea, s-au prezentat pe cîmp pe la ora 7,30, iar sămînţa n-a fost adusă de la magazie decît după ora... 10. Situaţia dovedeşte clar cîtă bază se pune la Ileni pe respectarea a ceea ce se planifică cu o zi înainte. Dacă la aceasta mai adăugăm şi încetineala cu care se execută recondiţionatul seminţelor la brigada din satul Rîuşor ca şi faptul că tractoriştilor ce lucrează la arături nu li se înmînează cu regularitate ordine de lucru, căpătăm o impagine mai completă a modului defectuos în care se ocupă consiliul de conducere al cooperativei, in ginerul şef de pregătirea şi buna desfăşurare a campaniei de însămînţări, de asigurarea calităţii lucrărilor. Nădăjduim că tovarăşii ce răspund de bunul mers al treburilor la C.A.P. Ileni vor înţelege, în sfîrşit, că numai cu măsuri luate pe jumătate nu se vor putea duce la îndeplinire sarcinile mari şi de răspundere pe care le solicită actuala campanie şi vor acţiona în consecinţă ! Scumpi la otavă (Urmare din pag. 1) să-l fi pregătit pentru însămînţări. .Aşa ar fi fost normal, aşa cer regulile agrotehnice ca solul să fie arat din timp, şi întreţinut curat de buruieni pînă în ziua semănatului. Cum se prezintă însă practic situaţia pe cîmp ? Pe mai bine de 70 ha, tuberculii au fost scoşi din pămînt cu ajutorul a trei maşini de recoltat şi aşezaţi în grămezi de 100 de oameni, angajaţi cu plată. Fiind cartofi de sămînţă, aceştia trebuie sortaţi. Este o acţiune migăloasă, care cere multă forţă de muncă, perseverenţă. Cerem explicaţii brigadierului Biro Alexandru. — Pentru a termina lucrarea în timp util, ne-a spus dînsul, mi-ar trebui zilnic încă 60—80 de braţe de muncă. — Acum cîţi cooperatori aveţi la sortat ? — Azi au venit... 5 femei, ieri 7, iar alaltăieri 14. . . — Deci, în loc să crească, pe zi ce trece scade numărul celor de vin la muncă. — Ştiţi, la noi acum e zor cu otava. Aproape tot satul lucrează acolo... Ne-am adresat şi inginerului şef Iorgu Macarovici şi ing. Rodica Stroişteanu, şefa fermei zootehnice. Amîndoi au confirmat spusele brigadierului, apreciind că într-o săptămînă se va termina această acţiune şi oamenii vor fi apoi mobilizaţi la cartofi. De aceeaşi părere a fost şi Mihai Manole, primarul comunei. Se ridică totuşi unele întrebări legitime : cînd se va termină sortatul şi transportul cartofilor de pe o suprafaţă atît de întinsă ? Dar aratul şi pregătirea terenului ? Ne aflăm la mijlocul lunii septembrie, cînd în multe unităţi agricole din judeţ s-a început semănatul. Este de datoria consiliului de conducere al cooperativei, a comitetului executiv al consiliului popular comunal şi comitetului comunal de partid să analizeze situaţia creată şi să ia măsurile care se impun pentru urgentarea eliberării terenului de cartofi. In mod contrar, acţiunea se va prelungi nepermis de mult, ceea ce va atrage după sine întîrzierea pregătirii solului și a semănatului. Nr. 7990 Constantin Cuza Inorogul moare ,,Inorogul nu moare", cartea prozatorului braşovean Constantin Cuza, se înscrie pe linia romanului monografic de mică întindere care îşi propune de obicei evidenţierea numai unei anumite laturi din viaţa şi activitatea unei personalităţi. în cazul de faţă este vorba de viaţa lui Dimitrie Cantemir. Pe parcursul a două sute de pagini, Constantin Cuza rememorează destinul neferict al domnitorului român, încercînd, în epilog, să contureze personalitatea savantului de renume mondial. Cu acest epilog însă se naşte şi un anume paradox în modul cum a gîndit romanul autorul braşovean. Să explicăm. Cartea, spuneam mai sus, vizează viaţa zbuciumată a lui Cantemir. Activitatea ştiinţifică este, astfel, foarte sumar punctată. Sînt înşirate doar titlurile lucrărilor şi amintit faptul că prinţul Dimitrie Cantemir Jurnal de lectură este ales membru al Academiei din Berlin. Pe Constantin Cuza îl interesează cu deosebire, se pare, viaţa familială. Pagini întregi sunt dedicate evenimentelor erotice şi fiicei sale Maria. De aceea, finalul cărţii este oarecum aparte. Epilogul ne face să credem că romancierul, simţind golul creat prin ocolirea activităţii ştiinţifice a lui Cantemir, încearcă nevoia unei completări. Completarea însă apare tardivă, afectînd totodată şi echilibrul cărţii. Dar să nu se înţeleagă de aici că finalul umbreşte definitiv meritele romanului. Dimpotrivă, calitatea primordială — bunul gust - este cu uşurinţă de detectat. Ea este aceea care nu-l predispune pe autor la romanţări excesive. Am cita episodul cu Victoria sau cel cu Anastasia care nu depăşesc niciodată virtuţile lirismului. Inspirat este autorul în modul de a sugera unele stări în care se găsesc personajele. Oglinda de Veneţia devine simbolul monologului interior, confruntarea cu obsesiile, iar păianjenul care ţese cu migală inefabila pînză, insinuează viclenia cu care Brâncoveanu rezolvă aspectele politice ale vremii. Pentru a imprima un ritm alert desfăşurării faptelor, Constantin Cuza adoptă propoziţia scurtă. Imaginile se succed cu o repeziciune care aminteşte tehnica scenariului. De aici şi unele riscuri. Exprimarea succintă poate crea echivocuri, atunci cînd, prea repede, se trece de la o idee la alta : ,,înaintea lui, mai în vîrstă fiind, se găsea Antioh, fratele său, cel care încă de pe acum începuse să se îngroaşe... Zîmbi, în colţul buzelor, o adîncitură. în Moldova, nu mai urmau în scaunul țării fiii domnului*... Dacă autenticitatea istorică este întru totul respectată de scriitorul braşovean, portretul savantului Dimitrie Cantemir rămîne totuşi incomplet. Ermil RĂDULESCU