Drum Nou, septembrie 1970 (Anul 27, nr. 7977-8002)

1970-09-16 / nr. 7990

Arcade. Fotó : GH. BANUŢĂ îndeplinirea prevederilor cincinalului (Urmare din pag. 1) I.P.E.C., întreprinderea poligrafică şi alţii, sunt o dovadă a entuziasmului, a spiritului de ini­ţiativă şi a priceperii colectivelor industriei braşovene, a înaltei preţuiri de care se bucură faptele de eroism cotidian în patria noastră. Ca urm­are a acestei activităţi susţinute, dinamice, s-au creat condiţii pentru realizarea cu mult înainte de termen a prevederilor cincinalului şi pentru obţinerea, pînă la finele anului, peste aceste prevederi, a unei producţii globale supli­mentare în valoare de 4,4 miliarde lei. Multe din produsele realizate peste plan — datorită performanţelor lor calitative şi de eficientă — sunt livrate la export peste prevederi, depăşirea acestui indicator, la nivelul cincinalului, fiind preliminată la 1,5 miliarde lei. Prestigiul de ca­re se bucură produsele braşovene pe piaţa mon­dială, promptitudinea cu care sunt onorate obli­gaţiile contractuale au făcut posibilă realizarea cu o jumătate de an înainte de termen a pre­vederilor iniţiale ale planului de export. Sporurile de producţie — indiferent că erau destinate pieţei interne sau exportului — au fost obţinute printr-o îmbinare armonioasă a dezideratelor cantitative cu cele calitative. A­­ceastă preocupare poate fi ilustrată în mod sin­tetic prin faptul că peste 77 la sută din spo­rurile de producţie au fost obţinute pe seama creşterii productivităţii muncii, nivelul produc­tivităţii prevăzut pentru ultimul an al cinci­nalului fiind realizat încă la finele anului tre­cut. Acest indicator sintetic al eficienţei reflec­tă preocuparea braşovenilor pentru promovarea tehnicii şi procedeelor tehnologice avansate, a metodelor organizatorice, a cunoştinţelor ştiinţi­fice — Braşovul devenind nu rareori leagănul unor iniţiative valoroase, locul de naştere a mii de inovaţii, invenţii şi raţionalizări. Aici, în marile uzine constructoare de autocamioane şi tractoare, radiatoare sau rulmenţi, au fost create — rod al inteligenţei tehnice — zeci de maşini, agregate, linii automate, în ampla acţiune de autoutilare, contribuindu-se la crearea unor noi capacităţi de producţie necesare diversificării fabricaţiei în construcţia de maşini şi în alte ramuri ale economiei judeţului. Dezvoltarea dinamică a industriei braşovene a fost îndeaproape sprijinită de statul nostru socialist. în anii actualului cincinal, la Uzina de autocamioane a intrat în funcţiune o nouă tur­nătorie de fontă, hala de pregătiri-livrări cu o capacitate de 40.000 autocamioane/an, la uzina „Tractorul" hala tractor greu, hala motor pen­tru tractoarele de 40 C.P., la „Rulmentul" sec­ţia de cuzineţi subţiri, Fabrica de platforme auto din cadrul C.E.I.L. Braşov, instalaţia de termicem de la „Răsăritul", noile hale de la Filatura de lină şi secţia de confecţii din car­ton ondulat de la F.H.C. din Ghimbav, hala nouă de prefabricate de la I.P.E.C., cea de gar­nituri presate de la FARTEC, noua secţie de ciocolată de la fabrica „Dezrobirea“, fabrica de îngheţată de la Industria laptelui şi alte obi­ective, multe din ele fiind realizate înainte de termen. De altfel, tendinţele de optimizare a relaţiilor dintre proiectanţi, constructori şi be­neficiari au permis realizarea planului cincinal iniţial de investiţii încă la începutul lunii au­gust a.c. Sporirea capacităţilor de producţie, intensifi­carea activităţii de cercetări uzinale sau în in­stitutele specializate, au creat un teren propice pentru diversificarea fabricaţiei. în anii cinci­nalului, în nomenclatorul produselor a sporit ponderea mărcilor uzinelor braşovene cu auto­camioane cu dublă tracţiune, autocamioane de 3 şi 5 tone cu platformă lungă, autocamioane cu cabină cu post avansat, cu tractoare legumi­cole, viticole, pomicole şi de uz general de 40 C.P., cu tractoare pe şenile S-650, S-651, S-1300 şi recentul S-1500, noi tipuri de rulmenţi, unel­te, scule etc. Aceste efort­uri cumulate şi amplificate an de an au determinat ca anul 1970 să devină anul bilanţului realizării cu mult înainte de termen a prevederilor cincinalului de către numeroase unităţi economice braşovene, printre care cităm doar întreprinderea de reţele electrice, fabrica „Răsăritul", I.P.E.C., întreprinderea de unelte şi scule, Filatura de lină Ghimbav, fabrica „Ni­­vea“, uzina „Metrom“, Fabrica de tricotaje, în­treprinderea de cariere şi balastiere, Uzina nr. 2, F­abrica de hîrtie cretată Ghimbav, întreprin­derea „Timpuri noi", Rafinăria, fabrica de ci­ment şi var „Temelia", Fabrica de articole teh­nice din cauciuc, Uzina mecanică de material rulant, Fabrica de şuruburi, F­abrica de radia­toare şi cabluri, întreprinderea de industrie lo­cală „Metalochim" Braşov, Industria laptelui şi în fine de industria municipiului Braşov în an­samblu. Succesul înseamnă potenţe sporite, cer­titudini pentru depăşirea cincinalului şi garan­ţii sigure pentru trecerea cu fruntea sus, de pe temelii solide, în noul cincinal, la înfăptuirea măreţului program elaborat de Congresul al X-lea al P.C.R. Izbînda braşovenilor este tot­odată un preludiu la îndeplinirea prevederilor cincinalului, în zilele ce urmează, pe ansam­blul judeţului Braşov. tainiicorii de tei petrolier... (Urmare din pag. 1e­ ducţie, în acelaşi scop ing. Ioan Ionuţ, şeful secţiei a II-a, a sus­ţinut necesitatea organizării şi distribuirii centralizate a S.D.V.­­urilor care în forma descentrali­zată frînează folosirea optimă a timpului de lucru. Resurse în­semnate pentru sporirea produc­ţiei, releva acelaşi vorbitor, pot fi fructificate prin raţionalizarea fa­bricaţiei la produsele de serie mare. în acest sens se impune organizarea unor noi linii tehno­logice, modernizate, de mare ran­dament, pentru fabricaţia turbo­­suflantelor şi a cuplajelor hidra­ulice. Utilizarea mai deplină­ a capacităţilor de producţie, fructi­ficarea potenţialului tehnic exis­tent au ocupat un loc important şi în cuvîntul altor vorbitori. Ast­fel, ing. Florea Crăciun, şeful sec­ţiei a IlI-a, a propus organizarea unui atelier specializat în prelu­crarea carcaselor metalice, fapt ce ar duce la dinamizarea ritmu­lui de fabricaţie. De asemenea, ing. Ioan Tiron, şeful turnătoriei, relua că este posibilă mărirea sarcinilor de producţie pe anii 1971—1975 prin obţinerea unor cantităţi sporite de oţeluri aliate, de înaltă calitate. Se impune în acest sens dotarea mai bună a la­boratorului de analize, în vede­rea efectuării unor analize teh­nologice rapide, care permit re­ducerea timpului de elaborare a şarjelor de oţel. O temă deosebită a dezbateri­lor a constituit-o creşterea pon­derii activităţii de concepţie a colectivului din uzină. Lucrul es­te firesc dacă ne gîndim că în a­­nul 1975 cca. 88 la sută din pro­ducţia uzinei o vor reprezenta noile produse asimilate în fabri­caţie. O asemenea schimbare ca­litativă, radicală a producţiei, a­­răta inginerul şef cu concepţia, Liviu Simeon, impune crearea unui atelier de prototipuri — pentru asimilarea şi perfecţiona­rea noilor produse — ca şi a u­­nei grupe de specialişti pentru proiectări şi tehnologie, care să realizeze importantele­­sarcini la acest capitol. Sintetizând ini­ţiativele propuse, colectivul de salariaţi ai uzinei a hotă­­rît îmbunătăţirea cifrelor de plan pe anul 1971 cu 2.500.000 lei la producţia marfă, realizarea su­plimentară a 650 turbosuflante, 550 cuplaje hidraulice şi 5 reduc­­toare­ inversoare, 1.230.000 lei va­lută la producţia pentru export, reducerea cu 0,4 lei a cheltuieli­lor la 1000 de lei producţie, 1.000 000 lei la beneficii. Anali­zînd resursele productive pentru următorii patru ani, colectivul u­­zinei a hotărît ca sarcinile de plan pe întregul cincinal să fie îmbunătăţite cu 4,6 la sută la producţia globală, 3,3 la sută la producţia marfă, 3,6 la sută la productivitatea muncii, 2,1 lei la reducerea cheltuielilor la mia de lei producţie marfă, 2 milioane lei la beneficii. în acest fel, pa­rametrii producţiei din viitorul cincinal au fost ridicaţi încă de pe acum pe noi trepte ale unui ritm susţinut de dezvoltare,­ în încheierea dezbaterilor, a luat cuvin­tul tov. IOAN MĂRCUŞ, membru al biroului Comitetului judeţean Braşov al P.C.R., pre­şedintele Consiliului judeţean Braşov al sindicatelor, care a a­­preciat spiritul viu, creator şi rodnic al dezbaterilor, justeţea propunerilor făcute, relevînd tot­odată importanţa aportului inte­ligenţei tehnice a colectivului la realizarea exemplară a prevede­rilor cincinalului ca şi dezvolta­rea laturii calitative a activităţii de producţie în vederea creşterii productivităţii muncii şi a redu­cerii continue a cheltuielilor de producţie. Cînd preşedintele aleargă (Urmare din pag. 1)­ flat că din partea lor exis­tă bunăvoinţă de a partici­pa la muncă, însă modul în care se face mobilizarea este defectuos. Ce e drept, preşedintele cooperativei a­­leargă de dimineaţa pînă seara, vrea să fie peste tot, şi în cîtm­pul mare şi la gră­dină şi la zootehnie. Mun­ca de unul singur însă n-a­re spor. Inginerul-şef al cooperativei lipsea din lo­calitate (a fost învoit pen­tru 2 zile). Ceilalţi membri din consiliul de conducere ,se ocupau cine ştie cu ce treburi mărunte. Prin ur­mare, preşedintele singur se ocupă şi de... mobilizarea oamenilor la lucru. Rezul­tatul unei astfel de „mobi­lizări", s-a concretizat luni în participarea a numai 5­ , 6 femei la condiţionalul se­minţelor şi alţi cîţiva coo­peratori la recoltarea şi în­­silozarea porumbului de nutreţ. Evident, în desfăşurarea lucrărilor agricole de la Beclean se resimte și acti­vitatea insuficientă desfă­șurată de comitetul co­munal de partid și consi­liul popular comunal. Sînt necesare măsuri ener­gice atît în cadrul C.A.P.. ert şi al comunei pentru li­chidarea grabnică a rămî­­nerilor în urmă, pentru ca planul de însămînţări să poată fi realizat în perioa­da optimă şi în bune con­­­ diţiuni. Buletinele sunt negre (Urmare din pag. 1) buni care vor lucra la re­­selectatul seminţei. — Tot pentru mîine (era vorba de 15 septembrie), aţi stabilit data începerii însămînţărilor de toamnă. Nu vi se pare că condiţio­­natul seminţelor a întîrziat prea mult ? La această întrebare, pre­şedintele a adus fel de fel de justificări, unele fonda­te, altele menite să aco­pere neglijenţele existente. La C.A.P. Hîrseni, în acest an se însămînţează cu grîu­­secară peste 800 ha. O bu­nă parte din sămînţa de secară nu numai că n-a fost condiţionată, dar pînă la ora actuală nici nu a fost asigurată. Cu toate acestea, factorii de răspundere din cadrul cooperativei, precum şi cei din comună nu manifestă grabă în această direcţie. Sunt necesare măsuri energice, în primul rînd pe plan local, pentru asigura­rea şi condiţionarea neîn­­tîrziată a întregii cantităţi de seminţe ! DRUM DIN VIATA CULTURALA Concursul „George Enescu“ în etapa finală în urma dezbaterilor din după-amiaza zilei de ieri, juriile interna­ţionale au desemnat pentru etapa a IlI-a (fi­nală) următorii con­curenţi : la vioară : Vla­dimir Lukianov, Filip Hirshorn şi Ruben A­­garonian (U.R.S.S.), Kus­­smaul Rainer (R.F. a Germaniei), Krzysztof Jakowicz (Polonia), Silvia Marcovici, Maria Masza­­lits, Arnold Scherer, Andrei Ágoston şi Eu­gen Sîrbu (România). La pian : Enrique Perez de Guzman (Spania),­ Mack McCray (S.U.A.), Alek­sandr Markus, Manana Dolgeasvili, Dmitri A­­lekseev şi Vladimir Tropp (U.R.S.S.), Radu Toescu, Anatol Dub şi Petru Grossman (Româ­nia). La canto : Nadej­­da­ Vainer, Konstantin Plutnikov şi Niele Am­­brazaitite (U. R. S. S.), Barbara Gubisch (RD. Germană), Rodica To­ma, Lucia Ţibuleac, E­­duard Tumagianian, Gheorghe Crăsnaru, Mi­hail Panghe, Elena Du­ma, Emil Gherman, Dan Serbac, Dan Zancu și Eugenia Moldoveanu (România). Cu Laurentiu Profeta, despre Mesajul şi umanismul in artă — Maestre, renunţ la ori­ce altă introducere, întru­­cît văd că sînteţi foarte grăbit. De fapt aici, la U­­niunea Compozitorilor, este un adevărat „pelerinaj" şi probabil că ziariştii, în a­­ceste clipe la festival, cind aveţi de rezolvat atîtea şi atîtea probleme... organiza­torice (sînteţi gazde şi oas­peţii sînt extrem de nume­roşi) nu sînt prea... doriţi. — Dar nicidecum. Mai ales că este vorba de a dialoga în felul acesta cu... publicul şi cititorii braşoveni, despre care am cele mai bune păreri. Aşadar ? — Bineînţeles, pentru în­ceput, cîteva cuvinte des­pre... festival. Mai exact, care credeţi că este sem­nificaţia de conţinut a aces­tei manifestări de mare amploare ? — Scopul principal al Festiva­lului şi Concursului „George E­­nescu" este, după părerea mea, acela de a cultiva marile tradi­ţii ale operei enesciene şi tot­odată de a stimula şi populari­za, de la nivelul unei tribune in­ternaţionale, realizările creaţiei contemporane româneşti. — Prin ce credeţi că s-a impus şi a învins atît de categoric creaţia enes­­ciană ? — Prin umanismul ei. Această problemă (a umanismului în ar­tă) este, după părerea mea, deo­sebit de actuală. Ea este viu dezbătută azi în lumea literelor și artelor pe toate meridianele. Recent, în cadrul Uniunii Com­pozitorilor a avut loc o intere­santă sesiune de colocvii pe te­ma : „Umanismul și cultura so­cialistă", în arta contemporană cred că nu există un exemplu mai strălucit de muzician-uma­­nist decît cel al lui George E­­nescu. Mi-am format această convingere nu numai din studiul operei enesciene şi al concepţiei estetice şi stilistice a creatorului şi interpretului Enescu, dar şi din poziţia specială a marelui maestru român în contextul cul­turii muzicale europene. De alt­fel, la ultimul Congres interna­ţional al muzicii (Paris, octom­brie 1969), muzicologul francez Georges Friedmann, rostind cu­­vîntul de închidere al dezbate­rilor, făcea o înflăcărată ple­doarie pentru umanism, pentru salvgardarea valorilor umane şi morale în arta contemporană, valori serios ameninţate astăzi în multe locuri. Mi se pare sem­nificativ şi faptul că Georges Friedmann încheia vibranta sa cuvîntare citind cuvintele lui George Enescu prin care acesta definea rolul prin excelenţă u­­manist al muzicii. — Da. Vorbim de uma­nism. Dar există oare şi... antiumanism ? — Bineînţeles că antiumanis­mul unor şcoli şi curente nu este întotdeauna exprimat în mod făţiş, explicit. De obicei e vorba de o atitudine ce transpare ; este vorba, nu atît de negarea directă a valorilor umane (deşi, şi aceasta există la unii „radi­cali"), ci de prioritatea ce se dă unor valori de ordin material, structural, matematic etc., în pofida valorilor spirituale, mo­rale. — Şi care ar fi principa­lele tendinţe filozofice şi estetice cu caracter vădit antiumanist ? — Aş desprinde două, care, pe cit se pare, s-au bucurat de un interes deosebit în unele cercuri literare şi artistice. Prima ar fi : scepticismul corosiv, pînă la nihilism faţă de soarta omu­lui. A doua (decurgînd de fapt din prima): negarea oricărui sens în activitatea umană şi implicit şi în opera de artă. Ambele ati­tudini sunt frecvente în filozofia şi arta „absurdului". — Da, deoarece cred că ceea ce îl deosebeşte pe om de animal şi de maşină este trăirea afectivă şi vo­litivă, adică sensul pe ca­re îl dă propriei sale exis­tenţe. Se spune că compu­terul viitorului va fi mai in­teligent decît omul, şi o cred ; dar îmi vine greu să cred că va exista vreodată un computer în stare să se emoţioneze, să se entuzias­meze pentru o anumită cau­ză, să aibă un ideal ! — Emoţia, proiectul, idealul, aparţin numai omului. Ba mai aparţin şi muzicii. Căci am con­vingerea că muzica vizează în primul rînd această latură emo­­tiv-volitivă a spiritului uman. — Şi încă ceva: arta, credeţi că se poate lips­ de mesaj ? — Nu, în nici un caz, cîtă vre­me ea se adresează omului, fiinţă prin excelenţă dotată cu nevoia de a descifra sensul dra­maticei şi adesea absurdei sale existenţe. Iată de ce, un cerce­tător al soartei umanismului contemporan, M. Dufrenne, ajun­ge la concluzia că dispariţia o­­mului din cîmpul vizual al gîn­­dirii contemporane, „moartea o­­mului”, cum o numeşte el, ar în­semna şi moartea artei — omul contemporan este adesea îngri­jorat de pericolul de a fi strivit, sufocat de către enorma supra­structură tehnică a viitorului. Se afirmă tot mai mult o tendinţă de „reîntoarcere la natură", ca­re apare ca legitimă atunci cînd nu este reacţionară sau de-a dreptul ridicolă, ca în cazul caricaturii de rousseau-ianism, de tip hippi. Iată de ce, pentru mine, Festivalul „Enescu" este în primul rînd o sărbătoare a mu­zicii românești, pusă sub semnul nobilului mesaj umanist al ope­rei celui ce afirma, prin graiul eroului său : „Omul este mai puternic decît destinul­­". Interviu realizat d® Carmen KEIHAIAN La semănat (Urmare din pag. 1) reînceapă lucrul, întrucât repararea lor era pe termi­nate), iar altul, cel al lui Ion Filip, se „odihnea", pentru că, aşa cum ne-a relatat Herman Folbarth, mecanicul secţiei, lucrase noaptea la discuit. După cîteva ore de repaus bine­meritat, omul urma ca să-şi reia activitatea. Pînă aici toate bune. Ne-a surprins însă un lu­cru. Deşi se hotărîse cu o zi înainte să se înceapă se­mănatul secarei pentru boabe, conducerea coope­rativei (preşedinte Vaier Ghizdaru) nu s­-a îngrijit ca această acţiune să fie bine organizată. Aşa s-a făcut că tractoristul Octa­­vian Corsatea, împreună cu cooperatorul numit să su­pravegheze lucrarea, s-au prezentat pe cîmp pe la ora 7,30, iar sămînţa n-a fost adusă de la magazie decît după ora... 10. Situaţia dovedeşte clar cîtă bază se pune la Ileni pe respectarea a ceea ce se planifică cu o zi înain­te. Dacă la aceasta mai a­­dăugăm şi încetineala cu care se execută recondiţio­­natul seminţelor la brigada din satul Rîuşor ca şi fap­tul că tractoriştilor ce lu­crează la arături nu li se înmînează cu regularitate ordine de lucru, căpătăm o impagine mai completă a modului defectuos în care se ocupă consiliul de con­ducere al cooperativei, in­ ginerul şef de pregătirea şi buna desfăşurare a cam­paniei de însămînţări, de asigurarea calităţii lucră­rilor. Nădăjduim că tovarăşii ce răspund de bunul mers al treburilor la C.A.P. Ileni vor înţelege, în sfîrşit, că numai cu măsuri luate pe jumătate nu se vor putea duce la îndeplinire sarci­nile mari şi de răspundere pe care le solicită actuala campanie şi vor acţiona în consecinţă ! Scumpi la otavă (Urmare din pag. 1) să-l fi pregătit pentru în­sămînţări. .Aşa ar fi fost normal, aşa cer regulile agrotehnice ca solul să fie arat din timp, şi întreţinut curat de buruieni pînă în ziua semănatului. Cum se prezintă însă practic situaţia pe cîmp ? Pe mai bine de 70 ha, tu­berculii au fost scoşi din pămînt cu ajutorul a trei maşini de recoltat şi aşe­zaţi în grămezi de 100 de oameni, angajaţi cu plată. Fiind cartofi de sămînţă, aceştia trebuie sortaţi. Este o acţiune migăloasă, care cere multă forţă de mun­că, perseverenţă. Cerem explicaţii briga­dierului Biro Alexandru. — Pentru a termina lu­crarea în timp util, ne-a spus dînsul, mi-ar trebui zilnic încă 60—80 de braţe de muncă. — Acum cîţi cooperatori aveţi la sortat ? — Azi au venit... 5 fe­mei, ieri 7, iar alaltăieri 14. . . — Deci, în loc să creas­că, pe zi ce trece scade nu­mărul celor de vin la muncă. — Ştiţi, la noi acum e zor cu otava. Aproape tot satul lucrează acolo... Ne-am adresat şi ingine­rului şef Iorgu Macarovici şi ing. Rodica Stroişteanu, şefa fermei zootehnice. A­­mîndoi au confirmat spu­sele brigadierului, apreciind că într-o săptămînă se va termina această acţiune şi oamenii vor fi apoi mobili­zaţi la cartofi. De aceeaşi părere a fost şi Mihai Ma­nole, primarul comunei. Se ridică totuşi unele întrebări legitime : cînd se va ter­mină sortatul şi transportul cartofilor de pe o supra­faţă atît de întinsă ? Dar aratul şi pregătirea tere­nului ? Ne aflăm la mijlocul lu­nii septembrie, cînd în multe unităţi agricole din judeţ s-a început semăna­tul. Este de datoria consi­liului de conducere al coo­perativei, a comitetului e­­xecutiv al consiliului popu­lar comunal şi comitetului comunal de partid să ana­lizeze situaţia creată şi să ia măsurile care se impun pentru urgentarea eliberării terenului de cartofi. In mod contrar, acţiunea se va prelungi nepermis de mult, ceea ce va atrage după si­ne întîrzierea pregătirii so­lului și a semănatului. Nr. 7990 Constantin Cuza Inorogul moare ,,Inorogul nu moare", cartea proza­torului braşovean Constantin Cuza, se înscrie pe linia romanului monografic de mică întindere care îşi propune de obicei evidenţierea numai unei anu­mite laturi din viaţa şi activitatea unei personalităţi. în cazul de faţă este vorba de viaţa lui Dimitrie Cantemir. Pe parcursul a două sute de pagini, Constantin Cuza rememorează desti­nul neferict al domnitorului român, în­­cercînd, în epilog, să contureze per­sonalitatea savantului de renume mondial. Cu acest epilog însă se naşte şi un anume paradox în modul cum a gîndit romanul autorul braşovean. Să explicăm. Cartea, spuneam mai sus, vizează viaţa zbuciumată a lui Cantemir. Activitatea ştiinţifică este, astfel, foarte sumar punctată. Sînt în­şirate doar titlurile lucrărilor şi amin­tit faptul că prinţul Dimitrie Cantemir Jurnal de lectură este ales membru al Academiei din Berlin. Pe Constantin Cuza îl intere­sează cu deosebire, se pare, viaţa fa­milială. Pagini întregi sunt dedicate evenimentelor erotice şi fiicei sale Ma­ria. De aceea, finalul cărţii este oare­cum aparte. Epilogul ne face să cre­dem că romancierul, simţind golul creat prin ocolirea activităţii ştiinţifice a lui Cantemir, încearcă nevoia unei completări. Completarea însă apare tardivă, afectînd totodată şi echilibrul cărţii. Dar să nu se înţeleagă de aici că finalul umbreşte definitiv meritele ro­manului. Dimpotrivă, calitatea primor­dială — bunul gust - este cu uşurinţă de detectat. Ea este aceea care nu-l predispune pe autor la romanţări ex­cesive. Am cita episodul cu Victoria sau cel cu Anastasia care nu depă­şesc niciodată virtuţile lirismului. Inspirat este autorul în modul de a sugera unele stări în care se găsesc personajele. Oglinda de Veneţia de­vine simbolul monologului interior, confruntarea cu obsesiile, iar păian­jenul care ţese cu migală inefabila pînză, insinuează viclenia cu care Brâncoveanu rezolvă aspectele politice ale vremii. Pentru a imprima un ritm alert des­făşurării faptelor, Constantin Cuza a­­doptă propoziţia scurtă. Imaginile se succed cu o repeziciune care aminteşte tehnica scenariului. De aici şi unele riscuri. Exprimarea succintă poate crea echivocuri, atunci cînd, prea re­pede, se trece de la o idee la alta : ,,înaintea lui, mai în vîrstă fiind, se găsea Antioh, fratele său, cel care încă de pe acum începuse să se în­groaşe... Zîmbi, în colţul buzelor, o adîncitură. în Moldova, nu mai urmau în scaunul țării fiii domnului*... Dacă autenticitatea istorică este întru totul respectată de scriitorul bra­şovean, portretul savantului Dimitrie Cantemir rămîne totuşi incomplet. Ermil RĂDULESCU

Next