Drum Nou, octombrie 1970 (Anul 27, nr. 8003-8029)

1970-10-25 / nr. 8024

Pag 2 Stoica Ion, comuna Harman. Cele sesizate de dv. corespund adevărului. Magazinul de pro­duse metalo-chimice a fost în­chis din lipsă de gestionar. In prezent, Uniunea judeţeană a cooperativelor de consum a angajat un gestionar care a şi luat magazinul în primire. Gheorghe Ciungu, Oraşul Victoria. Aveţi dreptate. La magazinele din Oraşul Victo­ria, nu întotdeauna s-au găsit ape minerale. Direcţia comer­cială judeţeană a dat dispozi­ţii şi a luat măsuri pentru a­­provizionarea permanentă cu ape minerale, (în sortimente ce există în depozite) a tuturor unităţilor din Oraşul Victoria. Serviciul comercial va urmări şi controla mai îndeaproape felul cum se îndeplinesc mă­surile stabilite. Riţi Florica — Braşov. Ume­zeala din camera în care locuiţi va fi înlăturată. Sectorul II reparaţii şi întreţinere al I.G.L. va efectua In cursul acestei luni toate remedierile şi repa­raţiile la instalaţia sanitară. Răspundem cititorilor astfel ca apa să nu mai curgă pe pereţi. In ceea ce priveşte neînţelegerile ce le aveţi cu Comoş Pompiliu, să vă adresaţi comisiei de judecată de pe lingă consiliul popular al mu­nicipiului. Un grup de tineri — Fabrica de şuruburi: Blocul pentru ne­­familişti a fost predat cu trei luni înainte de termen. Din această cauză, nu a fost asigu­rat tot confortul din primele zile. Conducerea fabricii de șuruburi, împreună cu con­structorul, a luat măsuri pentru impulsionarea lucrărilor la cen­trala termică. O dată cu ter­minarea lucrărilor de montaj și punerea în funcţiune, se va asigura apă caldă atît pentru încălzire cit şi menajeră. In continuare se depun eforturi pentru asigurarea unor condiţii cit­i■mai bune şi de gătit în bu­cătării. Munteanu Gheorghe, comuna Vulcan. Pentru a veni în spri­jinul navetiştilor, s-a dat aviz favorabil ca pe traseul Tohan- Vulcan, uzina „6 Martie“ să transporte angajaţii cu mijloa­cele proprii. In felul acesta se asigură plecarea şi sosirea la timp a au­tobuzelor­. De ase­menea, conducerea întreprin­derii de transporturi ne asigură că la plecarea în cursă se va efectua o minuţioasă verificare tehnică, pentru a se înlătura defecţiunile pe parcurs ale au­tobuzelor. Titu Cazan — Braşov: In cel mai scurt timp, întreprinderea de reparaţii şi construcţii va ridica materialele de construc­ţii : varul, cimentul şi nisipul de la imobilul din str. Gheor­ghe Lazăr nr. 9. Totodată, va restitui beneficiarilor diferenţa de 5.159 lei ,pentru lucrările pe care nu le-a efectuat. Un grup de tehnicieni — Uzina de tractoare. Amplasa­mentul noului spital din Bra­şov, la intersecţia străzii Calea Bucureştiului cu strada Car­­paţi, prezintă multiple avan­taje. Va fi construit într-o zo­nă a municipiului mai puţin dotată­­cu unităţi sanitare, în imediata apropiere a cartieru­lui Steagul roşu, intens populat şi în curs de dezvoltare. Noul spital, împreună cu oficiul P.T. T.R. şi un grup şcolar sanitar sunt trei obiective noi de mare însemnătate care se vor înălţa pe­ un teren viran, nefolosit. Suprafaţa terenului liber per­mite şi construirea unei poli­clinici, care va fi cuplată cu viitorul spital. Cum predăm literatura ? De la bun început tre­buie să ne situăm pe po­ziţia — realmente cea mai logică — că studiul litera­turii trebuie înscris u­­nei arii de metode cu totul deosebite decit metodele u­­zitate în studiul ştiinţelor mai mult sau mai puţin e­­xacte. Scopul, în mare, este oarecum acelaşi şi în stu­diul — să zicem —­ al fi­zicii şi în studiul literatu­rii, şi anume acela al sa­tisfacerii necesităţii umane de cunoaştere. Dar, în timp ce fizica operează cu no­ţiuni stricte, cu legi ori cu demonstraţii, literatura în­deplineşte aceeaşi misiune adresîndu-se sensibilităţii specific umane, imaginaţi­ei, prin figuri de stil, versi­ficaţie sau — mai ales — prin folosirea la maximum a sensurilor figurative ale cuvintelor. Puţine opere ar­tistice utilizează materia le­xicală în sens restrîns, şi se citează în această direcţie opera lui Liviu Rebreanu (deşi se exagerează şi a­­ici) ca model de precizie a stilului. Tocmai multitudinea de sensuri figurate ale cuvinte­lor dă studiului literaturii un caracter aparte. Anali­za amănunţită a metaforei s-ar părea că este scopul de căpetenie al ştiinţei li­teraturii, deşi, personal, con­sider că este mai important a stabili efectul la care se ajunge în urma „consumă­rii" operei artistice. Un număr foarte intere­sant al revistei „Cahiers pedagogiques" (decembrie 1969), dedicat acestei spi­noase și delicate probleme a studiului literaturii, însu­mează opinii variate şi pro­funde, multe din ele contra­dictorii ale unor specialişti de recunoscută reputaţie. Una din opiniile forţe, ex­primată aici şi împărtăşită aproape unanim de partici­panţii la dezbateri, este a­­ceea a necesităţii presante de recunoaştere a prima­tului operei, opinie susţi­nută cu vervă şi suculenţă polemică de Philippe Le­­carne, înainte de a face fi­liaţia creator — operă, sau de a stabili identi­tatea personajului literar (preocupări de altfel peri­ferice), ori de a cataloga şi enumera cu rigiditate „academică" (în sensul pe­iorativ) figurile de stil, mij­loacele artistice etc., este absolut necesar să asigu­răm înţelegerea operei, şi nu ne referim la înţelege­rea textuală, care este — de cele mai multe ori — destul de lesne de reali­zat, ci la cealaltă înţelege­re, afectivă, care ţine de a­­similarea organică a meta­forei. Important este deci, în primul rînd, să ştii să citeşti o carte, şi, mai ales, să ştii să vezi mai departe ceea ce scriitorul n-a mai aşter­nut pe hîrtie, lăsîndu-ne li­beră imaginaţia şi „biciuin­­du-ne" de fapt propria po­sibilitate de creaţie. A studia literatura, în­seamnă deci a dezvolta atît aptitudinile de inter­pretare, cît şi cele de crea­ţie, chiar dacă marea ma­joritate a lectorilor vor ră­­mîne pentru totdeauna doar excelenţi cititori de litera­tură (sau nici măcar exce­lenţi), fără a se afirma ca scriitori. De fapt aceasta este cea mai nobilă misiune a ştiinţei literaturii, de a ne crea posibilitatea să privim o operă literară din interiorul ei, de a-i putea continua mesajul şi împli­nirea în imaginaţie. într-o altă intervenţie, Daniel Briolet, ca de altfel şi alţi opinenţi, precizează că în procesul de predare a literaturii în şcoală, tre­buie să se urmărească cu precădere două lucruri : elevul trebuie să înveţe să citească o carte (interpre­­tînd-o cu propriile forţe), pentru ca apoi, cînd acu­mulările cantitative s-au produs, să aibă loc saltul calitativ, cel care-i dă po­sibilitatea de a-şi aşterne pe hîrtie propriile gînduri. Ar fi o absurditate să pretindem ca la sfîrşitul perioadei de studiu toţi­­ elevii să fie scriitori, căci creaţia artistică proprie necesită talent şi aptitu­dini creatoare. Dascălul de literatură trebuie să fie fe­ricit dacă reuşeşte să for­meze cît mai mulţi cititori care să vibreze în contact cu opera literară, căci a preda literatura înseamnă mai puţin furnizarea de „date tehnice" despre o­­peră, şi mai mult formarea sensibilităţii artistice. Nu­mai un dascăl ca domnul Busuioc a putut modela un scriitor ca Sadoveanu. Numai un dascăl ca Vasile Drăgoșescu i-a putut incita talentul nativ al lui I. L. Ca­­ragiale. Prof. Teodor LADEA Nr. 8?24 . . . Undeva, în munţi. Subunitatea ofiţerului H. Gheorghe execută o apli­caţie tactică. Ajunsă în raionul ordonat, coman­dantul stabileşte misiunea de „luptă“. Apoi se fac ultimele pregătiri pentru escaladarea unui masiv ce solicită din partea vî­­nătorilor de munte o bună pregătire, cunoştinţe şi deprinderi desăvîrşite, pen­tru că terenul lor de in­strucţie nu e netezimea cîmpului, ci ameţitoarele înălţimi ale crestelor. Pe calea undelor se dă comanda de începere. Primii care intră în ac­ţiune sunt artileriştii. Se calculează cu precizie e­­lementele de tragere. Sunt momente de încordare, de muncă febrilă, de concen­trare. Răsună comanda : — Salvă, foc ! Şi ţevile greoaie, opin­­tindu-se într-un recul scurt, îşi trimit încărcătura peste creste. Văile Hoho­tesc prelung de explozia obuzelor şi cei din poziţie încearcă o nouă bucurie în viaţa lor de ostaşi, bucuria şî satisfacţia iz­­bînzii , salva a lovit ţinta. In punctul de observare, observatorul nu-şi dezli­peşte fruntea de ocularul lunetei. Obiectivul a­­fost neutralizat, dar el vrea să-şi prelungească satis­facţia privind efectul lo­viturilor aşezate parcă cu mina pe stîncile abrupte voite de comandant. Sub sprijinul focului ar­­tileriştilor, pornesc spre înălţime şi vînătorii de munte. Se avîntă mai în­­tîi la atac soldaţii din grupa sergentului A. La­­zeu, un destoinic gradat, cel care a purtat cu mîn­drie drapelul de luptă la parada militară din Bra­şov, la 23 August. Sol­daţii­­ săi acţionează cu îndrăzneală. Nimicesc pe rind obiectivele „inamice“ din prima linie, apoi pă­trund impetuos în adînci­­me, urmaţi de soldaţii din celelalte grupe. Terenul muntos, accidentat, ridică destule greutăţi pentru mi­litari, în şir indian, ei por­nesc să escaladeze un perete abrupt. Urcă în­­tr-una. Ageri şi vînjoşi, se caţără fără contenire pe poteci , necunoscute, pe hornuri cu grohotiş, pe muchia colţuroasă a ver­santului. Par una cu stîn­cile şi cu brazii din jur, una cu natura, fiindcă na­tura este elementul lor. Comandantul coordonează, prin comenzi scurte, ac­ţiunile subordonaţilor, înălţimea ce parea de netrecut, este cucerită pas cu pas de vînătorii de munte. Broboanele de su­doare lasă dîre pe feţele lor îmbujorate. Dar „lupta" creează noi surprize. O subunitate a întîlnit pe direcţia de ac­ţiune obstacole ce trebuie învinse. în calea vînători­­lor s-a deschis, ca o imensă gură de tunel, o prăpastie. într-o asemenea situaţie s-a impus folo­sirea materialelor de alpi­nism din dotare. Altfel, nu se mai putea continua. Sergentul I. Bogdan, de prin partea Făgăraşului, este primul care se lan­sează în rapel pe un pe­rete de peste 180 m., pur­­tînd asupra sa frînghia necesară întinderii funicu­­larului. Iscusinţa, îndemî­narea şi tăria sergentului îi îndeamnă pe ceilalţi ostaşi. Dacă unul dintre subordonaţi, doar unul, ar fi observat, chiar şi pentru un moment, ne­siguranţă, lipsă de curaj, poate că ezita. Aşa însă, avînd exemplul coman­dantului, nimeni n-a tre­sărit la vederea uriaşului obstacol ce-i sfida. După ce s-a întins podul de frînghie, comandantul este urmat, rînd pe rind, de toţi soldaţii care, asigu­raţi, trec pe funicular pe­­celălalt versant, rămînînd pentru cîteva minute în singurătatea dintre cer şi pămînt, apoi îşi continuă anevoios urcuşul pînă sus, unde „inamicul" este luat prin surprindere şi atacat din flanc şi spate. O acţiune îndrăzneaţă, pentru care s-a cheltuit mult efort din partea os­taşilor. Ajunşi insă acolo, pe creastă, în aerul tare al­ înălţimilor, în tovărăşia norilor plumburii, unde de jos ai impresia că se în­­tîlnesc munţii cu cerul, ei raportează că misiunea a fost îndeplinită.­­Secvenţele de „luptă* se succed una după altoi „Inamicul" este nevoit să se retragă, începe urmă­rirea... Spre seară, în amurg, vînătorii încolonaţi se în­torc în tabăra lor de mun­te, obosiţi dar mulţumiţi că în peisajul montan, în­­brăcat în mantia ruginie a toamnei, au făcut noi paşi pe drumul măiestriei militare şi, ca ostaşi ai înăl­ţimilor, îşi oţelesc conti­nuu trupurile, se formează ca ostaşi iscusiţi, dîrji şi curajoşi, învăţînd să esca­ladeze creste, să foloseas­că cu pricepere terenul, să mînuiască fără greş ar­mamentul modern din do­tare, desăvîrşindu-se ca luptători capabili să în­deplinească în condiţii optime misiunile încredin­ţate. După ceasuri în şir de efort neîntrerupt, fiind ne­voiţi să pună în valoare toate calităţile dobândite în pregătirea de fiecare zi, un vînător a dat tonul la cîntec. Cîntau vînătorii de răsunau văile , un cîn­tec ce izvora din simţă­­mîntul datoriei împlinite ca ostaşi ai ţării dragi pentru care se instruiesc să o apere cu străşnicie. Calificativul de „foarte bine" obţinut la această aplicaţie in munţi este adăugat la şirul mare de succese obţinute de mili­tari în cinstea Zilei Forţe­lor Armate ale Republicii Socialiste România. Lt. colonel Gheorghe IONESCU Vînătorii de munte pe creste Temerarii Vânători de munte. Consfătuire pe teme de protecţie a muncii La Consiliul judeţean Braşov al sindicatelor, a fost organizată o consfătuire pe tema prevenirii ac­cidentelor şi a îmbolnăvirilor pro­fesionale. Au participat reprezen­tanţi ai Direcţiei muncii, Inspec­toratului de control al cazanelor şi al instalaţiilor de ridicat, In­specţiei energetice, gaz metan, Di­recţiei teritoriale de control şi revizie, Inspectoratului şcolar, Procuraturii. S-au purtat discuţii pe marginea noilor acte norma­tive, adoptîndu-se un plan de con­trol detaliat pe 1971, la care să fie antrenate toate organele de specialitate. „Săptămîna economiei (Urmată din pag. I) cinilor planificate. Toate aceste minunate realizări au condus şi la dezvoltarea acţiunii de econo­misire la C.E.C. Astfel, în judeţul Braşov sol­dul general al economiilor bă­neşti ale populaţiei depuse la C.E.C. era la 30 septembrie a.c. cu 6 la sută mai mare faţă de cel înregistrat la sfîrşitul anului trecut şi de peste două ori mai mare faţă de cel înregistrat la începutul anului 1966. Peste 266.000 de locuitori din judeţul nostru sunt în prezent depunători la C.E.C., ceea ce înseamnă un libret la mai puţin de doi locui­tori. Populaţia din judeţul nostru este deservită în prezent de 268 unităţi C.E.C. proprii şi manda­tare, amplasate la oraşe şi sate, în întreprinderi, instituţii, şcoli etc. Pentru o cît mai bună deser­vire a depunătorilor, recent două agenţii C.E.C. proprii din muni­cipiul Braşov şi-au prelungit pro­gramul pentru public, iar în co­muna Tărlungeni cu ocazia „Săp­­tămînii economiei" va lua fiinţă o agenţie proprie C.E.C. Depunătorilor la C.E.C. care au economisit prin unităţile din ju­deţul nostru 15 s-au atribuit la tragerile la sorţi ce au avut loc în acest an cîştiguri în valoare de 3,8 milioane lei. La valoarea acestor cîştiguri se mai adaugă anual zeci de mili­oane de lei dobîndă care se în­scrie în libretele noastre în fie­care an începînd din a doua ju­mătate a trimestrului I. Casa de Economii şi Consemna­­ţiuni şi-a dezvoltat activitatea an de an, punând la dispoziţia popu­laţiei noi instrumente şi forme de economisire. Cu începere din acest an, Casa de Economii şi Consemnaţiuni efectuează o nouă operaţiune de deservire a populaţiei, şi anume acordarea de credite pentru con­struirea de locuinţe proprietate personală. In condiții statornicite prin lege, C.E.C.-ul acordă sala­riaţilor împrumuturi pentru con­stituirea avansurilor minime sau pentru completarea avansului constituit din mijloace proprii în vederea încheierii de contracte cu întreprinderile care construiesc asemenea locuinţe. Această de­servire bancară a populaţiei ca­re a început din acest an este o formă de activitate complet nouă în istoria C.E.C.-ului şi ea răs­punde întru totul cerinţelor ce­tăţenilor ţării noastre. Dezvoltarea continuă a econo­miei noastre naţionale, îmbunătă­ţirea condiţiilor de trai reflectă spiritul de prevedere, de bună gospodărire şi totodată spiritul de independenţă al poporului nostru. Concomitent cu mersul înainte în toate domeniile vieţii econo­mice şi sociale, CASA DE ECO­NOMII ŞI CONSEMNAŢIUNI va cunoaşte şi ea o continuă dezvol­tare în vederea satisfacerii din ce în ce mai complexe a cerinţe­lor populaţiei. în acest scop, Comisia jude­ţeană pentru sprijinirea acţiunii de economisire va acorda şi în viitor C.E.C.-ului o atenţie spo­rită pentru rezolvarea probleme­lor ce se ridică în dezvoltarea ac­ţiunii de economisire, precum şi pentru continua îmbunătăţire a deservirii populaţiei din judeţul nostru. (Urmare din pag. 1)­ mitru Berbecariu, respon­sabilul magazinului „Tîm­­pa". Iar dacă o asemenea colaborare utilă atît pen­tru întreprindere cît şi pentru comerţ nu e cu­noscută de conducerea întreprinderii, modestia u­­nora nu scuză ignoranţa celorlalţi. Se întîmplă adesea ca factorii de răspundere din comerț să dea imediat vina pe industrie atunci când li se cere socoteală asupra absenței nejustifi­cate din magazine a a­­numitor produse. Uneori au într-adevăr dreptate, alteori trecerea răspunde­rii în sarcina altora e un simplu subterfugiu. Extrem de semnificative sunt, în acest sens, cele relatate de Marin Stănescu, direc­torul comercial al între­prinderii „Metalochim" Braşov . „Din nefericire, relaţiile noastre cu pu­blicul se stabilesc adesea doar prin intermediul mer­ceologilor din comerţ. U­nii dintre ei sunt foarte refractari la produsele noi. In urma­ consultării unor cataloage ale M.C.I. şi a unor investigaţii pro­prii am realizat prototipu­rile multor articole de­ uz casnic extrem de nece­sare în fiecare gospodă­rie, articole adaptate spa­ţiilor de locuit din blocuri. De pildă, etaje­rele simple şi triple, că­rora li se pot da multiple întrebuinţări, sunt aspec­tuoase şi ieftine. Din ne­fericire, au fost contracta­te pentru judeţul Braşov doar un număr de patru şi respectiv trei sute de bucăţi. Şi să nu uităm că forurile comerciale locale sunt partenerul nostru cel mai înţelegător. Adesea consumăm fon­duri însemnate pentru re­clamă şi ne trezim că produsele respective sunt aruncate undeva într-un ungher, unde nu le vede nimeni. Sortimente noi pentru asimilarea cărora s-au făcut den­oşări în străinătate zac prin cir. I ştie ce sertare. Lipsesc de­monstraţiile practice, ex­plicaţiile detaliate, stră­dania vînzătorilor de a convinge cumpărătorul de utilitatea unui obiect sau altul. Sperăm să eliminăm multe neajunsuri prin des­chiderea într-un viitor a­­propiat a unui magazin propriu". Expoziţiile, parăzile mo­dei, demonstraţiile prac­tice, difuzarea pliante­lor, a mostrelor etc., au un rol bine definit în „stra­tegia cuceririi cumpărăto­rului", care nu se rezumă la atît. Necesitatea tot mai stringentă a previziu­nii tinde să transforme co­merţul din artă în ştiinţă. Activităţile menţionate îşi găsesc finalitate doar dacă sunt corelate cu studii şi investigaţii de anvergură, cu sondaje ample şi profunde asupra unor eşantioane de­­popu­laţie în stare să permită generalizarea concluziilor cu privire la locuitorii din zona respectivă. La rîn­­dul lor, aceste anchete conduc la adevăr în mă­sura în care datele sunt prelucrate riguros şi in­terpretate cu supleţe. S-au întreprins asemenea investigaţii în perimetrul judeţului Braşov ? Iată ce răspunde la această în­trebare tov. Petre Teodo­­rescu, directorul Direcţiei comerciale judeţene : „Cu cîtva timp în urmă, o e­­chipă de specialişti ai Institutului de cercetări comerciale­ Bucureşti a dis­tribuit în Braşov şi în alte localităţi din judeţ vreo 3 000 de chestionare, prin intermediul cărora urmăreau să studieze ce­rerea de mobilier şi alte bunuri de folosinţă înde­lungată. După ce au fost completate de populaţie le-am strîns şi le-am tri­mis la institut. Nici pînă astăzi n-am primit con­cluziile. Un alt sondaj privind bunurile de uz casnic şi gospodăresc a avut aceeaşi soartă. Nu ni s-au comunicat rezulta­tele. Acum aşteptăm un cercetător al aceluiaşi in­stitut care vrea să studie­ consumul de vinuri şi în­călţăminte (în treacăt fie spus asocierea celor două tipuri de articole este bi­zară). De data aceasta, vom încheia un act în ba­za căruia institutul va fi obligat să ne prezinte şi nouă lucrarea". Prin ur­mare, chiar dacă unii au făcut ceva mai mult decît să încerce marea cu de­getul, chiar dacă au în­drăznit să , „plonjeze" în adîncul fenomenului, nu s-au mai „întors“ la su­prafață. Cercetările de felul celor amintite nu pot oferi concluzii operante decit în același cadru de­mografic în care au fost efectuate. In continuare, vom enu­mera cîteva elemente specifice publicului cum­părător din Braşov, aşa cum au fost prezentate de tovarăşul Radu Georgescu, specialist în Ministerul Comerţului Interior, care a întreprins un studiu le­gat de amplasarea viito­rului magazin universal. „Comerţul tinde tot mai mult să dobîndească o funcţie de confort social. In studiul acestui fenomen intervin mai mulţi para­metri esenţiali : structura socioprofesională, volumul veniturilor populaţiei de­venite disponibile pentru comerţ şi bineînţeles com­portamentul spaţial al cumpărătorilor, el fiind determinat de organizarea teritorială, de tradiţii, o­­biceiuri etc. Am remarcat că în oraşul Braşov populaţia, care rezervă pentru comerţ o parte considerabilă din venit, solicită cu predilecţie bu­nuri de folosinţă îndelun­gată : mobilier, televizoa­re, frigidere. Faptul se datoreşte construcţiei ma­sive de locuinţe. Pe de altă parte, cererea de ţe­sături scade, lumea cău­­tînd tricotaje şi confec­ţii. Este firesc. Populaţia este ocupată, nu-şi poate pierde timpul la croitori. De asemenea este speci­fică aici afluenţa popu­laţiei spre magazinele din centru. Cu excepţia arti­colelor alimentare sau de menaj, cetăţenii preferă să cumpere aproape to­tul din centru. Mulţi au predilecţie pentru anumite zone sau unităţi comer­ciale. Esenţialul este să se practice un comerţ modern, urmărindu-se în principal două laturi : prezentarea optimă a mărfurilor și scurtarea timpului afectat vinzării. lată cîteva ele­mente care favorizează considerabil îndeplinirea prognozelor". Revenind la procedeul calculelor comparative utilizat în introducere, s-ar putea afirma cu destulă exactitate că jumătate din suma imobilizată în pro­dusele nevandabile din u­­nităţile comerciale ale ju­deţului ar fi fost sufi­cientă pentru plătirea sa­lariilor la 17 cercetători pe timp de 10 ani. Bine­înţeles, atâţia oameni ar fi mult prea mulţi pentru o singură direcţie comer­cială. Dar chiar şi aşa s-ar fi economisit, cel pu­ţin, cîteva milioane.. Comerţul braşovean DE STRAJA PATRIEI (Urmată din pag. 1) Răspunzînd intereselor supreme ale naţiunii, dînd curs chemării P.C.R., armata a luat parte nemij­locit , — împreună cu forţele de­mocratice — la doborîrea dicta­turii antoneseiene, la eliberarea patriei de sub jugul fascist, care au deschis României drumu­l pro­fundelor transformări democra­tice, revoluţionare şi au schimbat din temelii înfăţişarea şi dimen­siunile social-economice ale scum­pei noastre patrii. După victoria insurecţiei arma­te din august 1944, armata ro­mână, umăr la umăr cu glorioasa armată sovietică, a luptat cu vite­jie pentru eliberarea totală a te­ritoriului românesc şi, mai depar­te, pentru izgonirea hitleriştilor de pe teritoriul Ungariei şi Ceho­slovaciei, pînă la victoria finală asupra fascismului german. De la 23 August 1944 pînă la capitula­rea Germaniei naziste, efectivele militare româneşti participante la războiul antihitlerist s-au ridicat la aproape 540.000 de oameni. Circa 170.000 de militari români au căzut morţi sau răniţi în bă­tăliile purtate împotriva cotropi­torilor fascişti. Din august 1944 şi pînă la 12 mai 1945, armata ro­mână a scos din luptă peste 14 divizii hitleriste şi hortiste. Pes­te 300.000 de soldaţi subofiţeri şi ofiţeri români au fost distinşi cu ordine şi medalii româneşti, so­vietice şi cehoslovace. La chemarea Partidului Comu­nist Român „Totul pentru, front, totul pentru victorie !", întreaga economie naţională a fost mobili­zată pentru nevoile frontului. Sprijinirea războiului antihitlerist a cerut poporului român mari e­­forturi şi sacrificii, legate de pier­derile suferite de economia na­ţională, de cheltuielile necesare pentru susţinerea frontului , ca­re împreună au depăşit de 3,5 ori venitul naţional al României a­­nului 1938. Reprezentanţii oficiali din diferite ţări ai Naţiunilor U­­nite au recunoscut la timpul cu­venit eforturile considerabile fă­cute de România şi armata ei în acest război. Ministrul de exter­ne şi şeful delegaţiei Uniunii So­vietice la Conferinţa de pace de la Paris arătau, printre altele, că „România a făcut sacrificii con­siderabile în această luptă şi noi toţi recunoaştem serviciile aduse de poporul român acestei cauze". La rîndul său, generalul francez Cochet, într-un articol intitulat „România alături de Naţiunile Unite“, arăta că „România a dat tot ce a avut mai bun, pentru cauza aliaţilor". De altfel, meri­tele României sunt consemnate pretutindeni în istoria tuturor popoarelor care au avut de sufe­rit de pe urma fascismului. După terminarea războiului, sub conducerea P.C.R., a continuat să se desfăşoare cu succes revo­luţia populară,­­ care a produs schimbări profunde în toate com­partimentele vieţii materiale şi spirituale. România a păşit larg pe calea edificării socialiste. Prin­tre marile creaţii ale revoluţiei şi construcţiei socialiste, la loc de frunte se înscrie şi făurirea noii armate. Formarea şi dezvoltarea armatei noastre sunt legate de în­treaga perioadă istorică a­­ luptei poporului nostru pentru liberta­te, pentru transformarea demo­cratică a ţării, răsturnarea clase­lor exploatatoare şi instaurarea puterii muncitoreşti-ţărăneşti, pentru făurirea noii or­înduiri so­ciale pe pămîntul României. Făurită şi condusă de Partidul Comunist Român, continuatoare vrednică a tot ceea ce zbuciuma­ta noastră istorie ne-a lăsat moş­tenire ca virtute şi dragoste de ţară, dotată cu armament şi teh­nică de luptă modernă,, armata de astăzi este conştientă de meni­rea sa în societatea noastră, pro­fund devotată cauzei partidului şi poporului, capabilă să apere pre­zentul şi viitorul luminos al na­ţiunii noastre socialiste, înaltei aprecieri pe care condu­cerea partidului şi statului nos­tru, personal tovarăşul Nicolae Ceauşescu, comandantul suprem al armatei noastre, o dau nivelu­lui de pregătire, , capacităţii de luptă a unităţilor şi marilor uni­tăţi din toate genurile de armă, disciplinei şi spiritului de răspun­dere cu care efectivele îşi înde­plinesc sarcinile, militarii de toa­te gradele îi răspund printr-o de­plină responsabilitate în activita­tea ce o desfăşoară. Factorul care asigură ca armata să acţioneze în cea mai deplină concordanţă cu interesele vitale ale poporului nostru îl constituie conducerea ei de către Partidul Comunist Ro­mân, factor care potenţează în cel­­mai înalt grad energiile militari­lor, conferind siguranţă şi per­spectivă întregii munci şi activi­tăţi în forţele armate, înfăptuind cu hotărîre sarcinile puse de partid în faţa forţelor armate, comandanţii, organele şi organizaţiile de partid şi de ti­neret imprimă în toate comparti­mentele vieţii ostăşeşti spiritul novator şi dinamismul caracteris­tic activităţii partidului nostru, militează pentru calitatea proce­sului instructiv-educativ în, pas cu dezvoltarea militară contem­porană, pentru ,ridicarea­­ neconte­nită a capacităţii combative a for­ţelor noastre armate, asigură creşterea neîncetată a rolului de conducător al partidului în toate domeniile de activitate din ar­mată. Una din calităţile fundamenta­le ale armatei Republicii Socia­liste R­omânia este legătura strîn­­să, indisolubilă, realizată prin toate fibrele fiinţei sale, cu po­porul nostru, cu viaţa şi aspira­ţiile lui. Parte integrantă a so­cietăţii noastre, armata trăieşte din plin — printr-o participare activă — climatul de muncă crea­toare a poporului, efervescenţa imprimată de cel de-al X-lea Congres al Partidului Comunist Român întregii vieţi social-econo­­mice a ţării. împreună cu între­gul popor, militarii armatei noa­stre îşi aduc o contribuţie sporită la înfăptuirea cu succes a mari­lor sarcini puse de partid în eta­pa actuală. Participînd cot la cot cu muncitorii şi ţăranii la reali­zarea unor importante lucrări şi obiective din industrie, construc­ţii, transporturi, agricultură, mi­litarii aduc un aport de seamă la dezvoltarea economică şi socială a ţării, la propăşirea continuă a naţiunii noastre socialiste. Partidul şi guvernul ţării noa­stre acordă în permanenţă o a­­tenţie deosebită procesului de in­struire şi educare a militarilor forţelor armate. Actuala conjunc­tură internaţională este din toate punctele de vedere favorabilă for­ţelor păcii şi socialismului. Dar, aşa cum a dovedit-o şi ne-o con­firmă viaţa, nu trebuie să uităm nici un moment că atît timp cît există imperialismul, trebuie să avem o armată puternică, capa­bilă în orice moment să-şi facă datoria faţă de cauza socialismu­lui, faţă de popor. Preocupîndu-se cu consecvenţă de creşterea potenţialului de lup­tă al armatei noastre, Partidul Comunist Rom­ân consideră că ne achităm nu numai de una din cele mai sacre îndatoriri faţă de poporul român, dar în acelaşi timp ne îndeplinim o înaltă obli­gaţie internaţionalistă faţă de ţă­rile socialiste, de interesele gene­rale ale socialismului, ale secu­rităţii şi păcii în lume. „Româ­nia — arăta tovarăşul Nicolae Ceauşescu — îşi îndeplineşte şi îşi va îndeplini întotdeauna cu sfinţenie obligaţiile ce-i revin în cadrul alianţelor sale militare cu ţările socialiste". La sărbătoarea ei, armata vine cu sufletul plin de îzbînzi şi de lumină Poporul nostru poate fi sigur că armata sa, strîns­ unită în jurul partidului, a cărui poli­tică o urmează cu neabătută fer­mitate, este gata oricînd să-şi în­deplinească nobila misiune cu ca­re a fost investită. Pătrunşi de un fierbinte patriotism, de înaltă răspundere pentru apărarea pa­triei, militarii forţelor noastre ar­mate stau neclintit de strajă pă­­mîntului strămoşesc, cuceririlor revoluţionare ale poporului, liber­tăţii şi independenţei României socialiste.

Next