Drum Nou, noiembrie 1970 (Anul 27, nr. 8030-8054)
1970-11-21 / nr. 8047
Pag. 2 „Ce am realizat e frumos. Mai important este însă să vedem ce n-am făcut, ce avem de făcut“ Cu cîteva ore înainte de conferinţa pentru dare de seamă şi alegeri a organizaţiei de partid de la Combinatul chimic Făgăraş, am vizionat un film documentar realizat cu măiestrie de profesionişti, de către cineaştii din combinat. Pe ecran s-au succedat imaginile spectaculoasei dezvoltări pe orizontală şi verticală a cetăţii chimiei făgărăşene în anii socialismului. Fiecare cadru transmitea cu deosebită putere de convingere mesajul muncii pline de dăruire şi pasiune a colectivului de aici, însufleţit şi mobilizat de puternicul detaşament al celor 1 650 de comunişti. Imaginile acestui viu panoramic ne-au fost ulterior completate de altele înfăţişate în darea de seamă prezentată con-* ferinţei de comitetul de partid. Pe 10 luni din acest an, planul producţiei globale a fost realizat în proporţie de 104,9 la sută, productivitatea muncii — 103,5 la sută, beneficiile — 104,2 la sută. în primele zile ale lunii septembrie, colectivul combinatului şi-a îndeplinit sarcinile cincinalului care expiră, cincinal în care au fost obţinute suplimentar o producţie marfă de aproape 280 milioane lei şi beneficii de 108 milioane lei, a fost asimilată şi introdusă în fabricaţie, în cea mai mare parte ca rezultat al cercetării ştiinţifice proprii, o gamă largă de noi produse de cea mai mare importanţă pentru economia naţională. Subliniind că rezultatele obţinute sunt rodul unei ample activităţi politice şi organizatorice desfăşurate de organizaţia de partid pentru antrenarea tuturor comuniştilor şi prin ei întregul colectiv de muncă la îndeplinirea sarcinilor de plan şi a angajamentelor asumate în întrecere, darea de seamă conchidea : „Ce am realizat e frumos, dar mai important e să vedem ce nu am făcut, ce avem ce făcut“. Şi pe mai bine de 2/3 din darea de seamă, cu exigenţă comunistă şi principialitate partinică, au fost analizate în profunzime prin prisma muncii de partid cauzele unor neajunsuri, mai ales în ceea ce priveşte depăşirea în acest an la unele produse a cheltuielilor planificate la 1 000 lei producţie marfă, deşi pe ansamblul producţiei acestea au fost reduse cu 11,4 lei, nerealizarea planului la export şi a celui de investiţii, nerespectarea în unele compartimente a disciplinei tehnologice şi a muncii, îmbunătăţirea calităţii produselor. Practic, nu a existat organizaţie de bază, secţie şi serviciu — nefiind, bineînţeles, omise comitetul de partid şi comitetul de direcţie — care să nu fi fost trecute prin filtrul criticii şi autocriticii, fără a se ţine seamă de funcţii. Dimpotrivă, în primul rînd au fost vizate cadrele de conducere. în acelaşi timp, aşa cum aprecia pe bună dreptate, în cuvîntul său, unul din delegaţii la conferinţă, „darea de seamă a înfăţişat cu limpezime perspectiva sarcinilor noastre în viitorul cincinal". Dacă nu am fi cunoscut că organizaţia de partid din combinat, colectivul de muncă de aici a înregistrat mult mai multe realizări în toate domeniile de activitate decît cele consemnate în darea de seamă, că stilul de muncă al comitetului de partid se remarcă prin competenţă, iniţiativă şi dinamism, am fi rămas cu impresia că la Combinatul chimic din Făgăraş dăinuie serioase neajunsuri. Poate că pentru unii acest mod de a privis activitatea ar putea fi taxat ca falsă modestie, ca tendinţă de „a-ţi turna ţărînă în cap" sau critică de dragul criticii. Profund greşit . Conştiente de realizările obţinute, comitetul de partid, organizaţia în întregul ei, s-au călăuzit după principiul sănătos, caracteristic conducerii partidului nostru, potrivit căruia exigenţa comunistă, progresul, nu fac casă bună cu automulţumirea. Că bine a făcut comitetul de partid procedînd în acest mod, a rezultat din felul cum au decurs dezbaterile. Acelaşi caracter de lucru, lipsit de, festivism, acelaşi spirit critic şi autocritic, aceeaşi exigenţă comunistă au dominat toate luările de cuvînt. Nimeni nu a căutat să aducă tot felul de „justificări" criticilor aduse în darea de seamă (nici nu ar fi fost posibil, deoarece au fost făcute cu toată răspunderea, principial, în deplină cunoştinţă de cauză). Adunări şi conferinţe pentru dare de seamă şi alegeri în organizaţiile de partid fiecare vorbitor privindu-şi autocritic activitatea, străduindu-se să-şi aducă contribuţia la îmbunătăţirea muncii de viitor a organizaţiei de partid, ceea ce s-a reflectat de altfel în cele peste 40 de propuneri valoroase cu care a fost completat proiectul planului de măsuri. Relevînd faptul că studiile şi analizele întreprinse de comitetul de partid cu ajutorul comisiei economice au oferit posibilitatea adoptării de măsuri eficiente pentru soluţionarea unor probleme vitale ale activităţii, economice a combinatului, mai mulţi delegaţi, printre care Dan Foghel, Aurel Suciu, Tiberiu Vlad, Vasile Păculea şi alţii, au criticat faptul că, comitetul de partid şi organizaţiile de bază nu au urmărit de fiecare dată finalizarea hotărîrilor, ceea ce a făcut ca unele neajunsuri să dăinuie. Aceasta şi pentru faptul că cei chemaţi să le ducă la îndeplinire nu au fost traşi la răspundere. „Dacă mai avem încă neajunsuri, mai ales manifestări de nerespectare a disciplinei în muncă şi tehnologice, a regulilor de protecţia muncii, spunea în cuvîntul său Teodor Şuteu, directorul general al combinatului, aceasta se datoreşte faptului că uneori noi, comuniştii, nu luăm atitudine combativă faţă de lipsuri, le trecem cu vederea, le tolerăm, deşi de cele mai multe ori este vorba de nerespectarea unor legi. Rău este însă că neglijenţa, slaba răspundere faţă de îndeplinirea unor obligaţii de serviciu sau hotărîri ale organizaţiei de partid, şi-au făcut loc şi la unele cadre cu munci de răspundere în combinat. Oare dacă ai o funcţie de conducere, hotărîrile organizaţiei de partid nu sînt obligatorii şi pentru tine în calitate de comunist ? Nu mai puţin adevărat este însă că şi comitetul de partid, organizaţiile de bază nu au tras la răspundere pe aceşti tovarăşi“. Punînd pe primul plan dezbaterea activităţii economice, sarcinile ce revin pe viitor organizaţiei de partid, conferinţa a acordat o atenţie deosebită muncii de educare comunistă, perfecţionării relaţiilor interumane, domeniu în care comitetul de partid şi organizaţiile de bază au dobîndit o bună experienţă care se cere însă dezvoltată, finalizată. înacest context, mai mulţi delegaţi, printre care Iosif Vlad, Ioan Toanchină, Eugen Lukacs, au subliniat necesitatea intensificării muncii politico-educative şi propagandistice, mai ales în rîndurile tineretului, pentru combaterea manifestărilor de indisciplină şi formarea a cu mai mulţi tineri muncitori pentru a întruni calităţile ce se cer pentru a fi primiţi în partid. De asemenea, avînd în vedere rolul important pe care-l au maiştrii, nu numai în calitate de organizatori şi conducători ai locului de muncă, ci şi ca educatori, s-a insistat pe perfecţionarea conţinutului „Zilei maistrului",o iniţiativă valoroasă a comitetului de partid din combinat. Cu deosebită exigenţă a fost examinată şi activitatea unor membri de partid care cred că achitîndu-se de obligaţiile profesionale şi-au îndeplinit îndatoririle statutare, avînd o slabă prezenţă în activitatea obştească. „Pe bună dreptate am fost criticaţi în darea de seamă pentru neajunsurile din organizaţia noastră de bază, spunea în cuvîntul său delegatul Ion Tănăsescu. Dar să spunem lucrurilor pe nume, pentru că aşa suntem învăţaţi noi, comuniştii. Influenţa şi capacitatea de mobilizare a organizaţiei de bază depinde de felul cum fiecare membru al ei ia parte la activitatea de partid. Sînt însă unii foarte activi pînă ce se remarcă şi reuşesc să promoveze în funcţii de răspundere, pe linia profesională. O dată scopul atins, consideră că sînt membri de partid onorifici şi că munca de partid trebuie să o ducă numai cîţiva. Cu aceşti tovarăşi va trebui să muncim mai mult, să-i facem să înţeleagă că în partid nu intri pentru funcţii, ci pentru a-ţi dărui întreaga capacitate traducerii în viaţă a politicii sale". Luînd cuvîntul în încheierea dezbaterilor, tovarăşul Ioan Baboia, secretar al comitetului judeţean de partid, a apreciat faptul că nelăsîndu-se îmbătaţi de automulţumire în urma succeselor incontestabile obţinute, comuniştii din combinat au dat dovadă de maturitate politică, de un pronunţat spirit critic şi autocritic, ceea ce garantează că sarcinile mari şi complexe ce le revin din viitorul cincinal şi în primul rînd pe anul 1971, vor fi duse la îndeplinire exemplar. Subliniind necesitatea intensificării preocupărilor pentru creşterea productivităţii muncii, reducerea consumurilor specifice, ridicarea calificării tuturor salariaţilor şi pregătirea cadrelor necesare noilor capacităţi de producţie ce se vor construi, realizării planului de export prin mai buna prospectare a pieţei internaţionale şi popularizarea produselor combinatului, vorbitorul s-a oprit asupra sarcinilor ce revin comitetului de partid în ceea ce priveşte îmbunătăţirea muncii de educaţie comunistă a membrilor de partid, perfecţionarea în continuare a stilului şi metodelor sale de muncă L. SURARU Z. FORT Cupa „Vornicul“ Duminică, 22 noiembrie, la Bran se desfăşoară etapa finală a cupei „Voinicul", pentatlon sportiv-turistic pionieresc cu un pronunţat caracter aplicaOrganizată de Consiliul judeţean al organizaţiei pionierilor, în colaborare cu Inspectoratul şcolar şi C.J.E.F.S., competiţia impune ca probe obligatorii un exerciţiu de gimnastică, tragere la ţintă cu arcul, cursă cu obstacole, o probă tehnică şi un joc pionieresc şi reuneşte participarea a 36 de echipe şcolare din judeţ, cîştigătoare ale etapelor pe centre de comună. Amploarea şi tradiţia acestei întreceri în judeţulnostru fac ca alături de organizatori să fie prezenţi şefii comisiilor sport-turism din întreaga ţară, în vederea realizării unui schimb de experienţă. tiv. DRUM NOU DIN VIATA CULTURALA Bucuroşi de oaspeţi? Puneţi-vă în situaţia ingrată ca, în timp ce odăile le aveţi nemăturate, lucrurile vraişte, sobele reci, geamurile sparte, cineva vă bate la uşă şi vă întreabă, după tipic : „bucuroşi de oaspeţi ?" Sînt convins că în clipa aceea, aţi prefera ca pămîntul să se crape, ca să puteţi intra în spărtură de jenă. Nimănui, oricît de slab gospodar ar fi, nu-i vine la îndemînă să primească într-o astfel de casă musafiri, din simplul motiv că noul venit, deşi se face că nu observă ţinuta dezordonată de dinăuntru, în gînd te va judeca, şi la momentul oportun îţi va face imputaţii. V-aţi pus asemenea întrebări, bunăoară dv., stimaţi directori de cămine culturale ? Ce răspuns v-aţi da (acum cînd lăcaşul de cultură e suprasolicitat) la întrebarea banală, „bucuroşi de oaspeţi ?" Am certitudinea că Nagy Károly, directorul de la Hoghiz, Nicolae Popa de la Comăna — ca să amintesc doar doi vrednici activişti culturali de la sate — nu vor avea motive să roşească, rostind : „Bucuroşi!“. Instituţiile de care răspund cei doi directori, cit şi cele din satele aparţinătoare, întrunesc mai toate condiţiile cerute de o practică culturală la nivelul exigenţelor. Nu vreau să spun că ţinuta şi dotarea acestora au atins idealul dar că tot ce a fost necesar pentru punerea în valoare a aşezămintelor respective s-a înfăptuit. Şi asta e o dovadă că cei ce poartă răspunderea faţă de destinul lăcaşurilor de cultură din aceste localităţi sînt oameni cu probitate profesională, gospodari care se respectă înainte de toate, pe ei înşişi. Ciocănind însă la uşa căminului cultural din Ungra (construit în anii din urmă) şi întrebînd : „Bucuroşi de oaspeţi?", directorul căminului sau primarul, etalînd nişte pete de roşeaţă în obraji, se vor bîlbîi, după cum urmează : „Da, şi nu prea, căci să vedeţi, lăcaşul e destul de slab îngrijit, prezintă degradări, e murdar. Poftiţi însă înăuntru, că-i mare, spaţios, numai că-i frig ca-n peşteră..." Şi musafirul care trece pragul căminului cultural de aici îşi reaminteşte că a mai văzut asemenea „monumente" ale neglijenţei la căminele din Lisa, Ticuşul Vechi, Copăcel Rucăr. Directorii din aceste aşezări, secondaţi de primari, cîntă acelaşi refren ca la Ungra, bineînţeles cu modulaţii distincte : „Poftiţi, dar iertaţi de cumplita dezordine“... (Lisa) ; „Scuzaţi-ne, dar arată cam neglijent"(Ticusul Vechi); „Intraţi, vă rog, dar deschideţi umbrela, căci plouă prin tavan“ (Copăcel) „Păşiţi, vă rog, cu băgare de seamă, să nu vă cadă vreo grindă în cap !" (Rucăr). Cititorul care urmăreşte cu atenţie temele abordate de ziarul nostru îşi reaminteşte că însemnări similare au apărut, aproape cu regularitate, în fiecare toamnă şi iarnă. Mulţi dintre ei sunt tentaţi a ne acuza pentru că ne repetăm. Dar nu redactorul e principalul vinovat căreia o temă oarecare, de două sau nouă ori, ci acei factori care nu vor, sau nu pot să recepţioneze critica, într-un singur exemplar. Cei de la Lisa, Rucăr, Copăcei s-au obişnuit ca să intre şi să iasă din iarnă, mereu în focurile criticii, aşa că nici nu-şi mai pun problema ■ c-ar putea fi şi altfel. Un singur amănunt ne intrigă — justificările de tot soiul cu care sîntem întîmpinaţi de fiecare dată aici. Cînd e să discuţi despre baza materială a unităţilor culturale din satele aparţinînd comunelor Lisa, Şinca, Hălchiu primarii îţi fac capul buhai cu atîtea „condiţii obiective". Dacă ar fi după noi, am detaşa pe aceşti plîngăreţi la Hoghiz, Gincu şi Comăna, ca să înveţe de la colegii lor cum să se văicărească mai puţin şi să facă treabă mai temeinică, fără fonduri „de sus", ci din resurse locale. Poate că ar fi şi asta o cale prin care să ajungem la situaţia ca, rostind la oricare uşă de cămin : „Bucuroşi de oaspeţi?" — să ţi se răspundă : „Încîntaţi, poftim !" A. VAIDA Şantier de creaţie CU VHTIA CORBUL DESPRE... ŞI Debutul literar la şaptesprezece ani cu romanul , ,Babei Palace”, romanul frescă „Sclavii pâmîntului", care releva reale virtuţi scriitoriceşti, traducerea a peste douăzeci de romane, dintre care spicuim titluri ca „Arborele care plînge" de Vicky Baum, „Sîmbâtă seara, duminică dimineaţa" de Alan Silitoe, ,,Cei goi şi cei morţi" de Norman Meiler - iată numai cîteva repere ale biografiei literare a scriitorului Vintilă Corbul. Vintilă Corburl Reapare în librării în 1966, cu primul volum din romanul-fluviu „Dinastia Sunderland Beauclair"; în 1967 apar volumele I şi II din prima parte a romanului, sub titlul „Idolii de aur". Cea de-a doua parte a „Dinastiei Sunderland Beauclair" poartă numele de „Păsările de pradă", primul volum al acestei părţi secunde văzînd lumina tiparului în 1969. Scriitor cu multiple valenţe, Vintilă Corbul va ataca cu aceeaşi siguranţă şi romanul poliţist. Astfel, în 1969, scrie, în colaborare cu Eugen Burada romanul „Cenuşă şi orhidee la New York" în care tratează problema foarte actuală a... Mafiei. Scrie, de asemenea, doua scenarii de film, patru piese de teatru si traduce alte trei piese : „Ploaie" de Somerset Maugham, „Un orai al tuturor timpurilor* de Robert Bolt, „Amorul propriu" de Marc Camoletti. De curînd am avut prilejul să stau de vorbă cu Vintilă Corbul despre, dar... veţi vedea. Ne apropiem de finele anului 1970 şi nu v-am văzut de loc prezent în librării, cu un titlu nou. La ce lucraţi în prezent ? La un roman ce va cuprinde evenimentele petrecute între 4 aprilie şi 23 August 1944 atît in România cît şi în Europa. Cartea se va numi „Fierul cel de la soare apune". Romanul scris la persoana I, şi avînd ca personaj principal pe generalul german Eugen von Altenburg Delmont, povesteşte evenimentele premergătoare actului istoric de la 23 August 1944, ce a însemnat pentru frontul german trecerea României de partea alianţei antihitleriste. Lucrez, de asemenea, la un roman care abordează problema tineretului contemporan. Este vorba de „Un tînăr hippy caută o meserie“ în care hippysmul, acest fenomen al secolului XX, apare în adevărata sa lumină. — După cite înţeleg aţi întrerupt „Dinastia Sunderland Beauclair“... — De loc. Paralel cu cele două romane amintite mai sus, lucrez și la volumul III din „Păsările de pradă", al șaselea volum al romanului. — După cite am observat, o altă problemă care vâ preocupă este... Mafia. Aţi mai scris ceva pe această temă ? — De curînd am terminat un nou roman despre Mafia intitulat „Groaza vine de pretutindeni", tot în colaborare cu Eugen Burada. Departe de a fi un roman de aventuri, „Groaza vine de pretutindeni" zugrăveşte drama unui tînăr „înrolat" în Mafia. Şi cu acelaşi Eugen Burada am scris (şi terminat) o piesă de teatru care se numeşte „Rendez-vous cu destinul", in care vizez pirateria aeriană. — Şi aţi părăsit genul poliţist ? — Nu. Din nou amintesc numele lui Eugen Burada cu care scriu acum romanul „Altora le place heroina". — Alte proiecte ? — Pentru 1970 cred că ajunge ! H. LEREA Lecţie de sculptură la Liceul de muzică și arte plastice din Brașov. (Urmare din pag. 1) o realitate. L-am rugat pe interlocutor să ne spună ce consecințe pot avea aceste întîrzieri ce le provoacă beneficiarii ? Se știe că încheierea contractelor pentru materiale se face anticipat. Evident că, neavind proiectele, noi cerem materiale - trebuie să cerem, altfel nu mai primim nimic dacă nu facem acum acest lucru - dar o facem empiric. Este şi normal că vor apărea in execuţie nepotriviri între ce am cerut şi ce ne e necesar. Intervin situaţii că trebuie să căutăm alte materiale. Cele aduse ne rămin în stoc, deci ne afectăm situaţia economico-financiară. Faptul cel mai grav este că noi întirziem execuţia obiectivului, se creează de la început semne de întrebare legat de respectarea scadenţelor. Beneficiarii nu se gîndesc desigur acum la faptul că îi provoacă greutăţi constructorului, îl întîrzie efectiv. Dar nu se vor da în lături, după ce vor preda proiectele, să spună că, constructorul nu îi sprijină să-și facă planul, îl vor reclama peste tot, într-un cuvînt, îi vor cere acestuia să se facă luntre și punte, ca s-o scoată la capăt. Ei bine, în toate aceste cazuri constructorul nu face altceva decît să tragă după el căruţa cu restanţe, cu neglijenţe a beneficiarilor şi este nedrept. Ne întrebăm dacă organizaţiile de partid de la uzina „Rulmentul", de la „Electroprecizie", de la uzina „6 Martie" etc., cunosc exact şi au intervenit pentru ca factorii de decizie să se achite în timp util de obligaţiile ce le au faţă de constructor ? După deznodământul de acum tinzi să crezi contrariul. Din egală măsură pentru constructor este necesar ca el să-şi contracteze baza de materii prime şi materiale pentru a-şi putea realiza viitorul program de producţie. Ne-am dus la serviciul de aprovizionare al întreprinderii. Dacă vi s-a spus la serviciul plan că documentaţia pentru viitoarele lucrări e asigurată în proporţie de 55 la sută, ne relatează ŞTEFAN ŞINCAN, şeful serviciului. LOCUL împărţiţi pe din două procentul şi el vă va spune în ce proporţie avem asigurate materialele. De ce numai atît ? Din acelaşi motiv al lipsei de documentaţie. La mijloc nu este insă numai aceasta. N-am reuşitsă încheiem contractele pentru materiale. Se petrec in acest domeniu nişte lucruri incredibile. Ni s-a cerut, spre exemplu, in iulie să întocmim conform noii legi a contractelor, in baza căreia au fost desfiinţate repartiţiile, necesarul de materiale pentru ca să-l trimitem furnizorilor. După 15 zile forul nostru tutelar (T.L.C.M. din cadrul M.I.C.M. - s.n.), ne-a spus că cererile către furnizori nu sunt valabile şi că să facem altele pe care să le trimitem lui. Am întocmit deci încă o dată specificaţiile de materiale şi le-am trimis. Intre timp la ministere s-a ,,inventat" o formă nouă care substituie, de fapt, un conţinut, sistemul repartiţiilor la materiale. Ministerele elaborează acum „nivele" pentru materiale. Aceste nivele le-au comunict forului nostru, tutelar, iar acesta — nouă. Noi însă contracte tot nu putem încheia pentru că deși unele ministere ne-au comunicat prin forul nostru tutelar nivelele pe care ni le alocă, nu ne-au spus cine sunt şi furnizorii. Aveam să aflăm de la interlocutor şi alte anomalii inventate între timp la ministere şi forurile tutelare ale întreprinderilor furnizoare care încalcă vădit legea contractelor şi impietează în ultimă analiză asupra asigurării bazei materiale a producţiei la constructor. Unele centrale (şi e cazul celei de prefabricate din Bucureşti) îrn virtutea unor interese înguste şi-au structurat de aşa natură producţia incit pentru unele materiale constructorii sunt refuzaţi, li se propun sortimente cu care ei n-au ce face. Alte centrale încă n-au definitivat exact planul întreprinderilor în subordine (cazul centralelor Ministerului Industriei Metalurgice). Astăzi, zilnic între I.C.I.M. şi diverşi furnizori din ţară se poartă dialoguri de acest fel : — Ne daţi materialul cutare. Ne acceptaţi contractul ?, întreabă cei de la Braşov. Şi răspunsul : — Nu ştim, încă nu ni s-a stabilit planul de producţie. Cînd ni se va stabili vă comunicăm dacă vă dăm sau nu. Ei bine, un asemenea mod de a conlucra l-a făcut pe constructor să aibă la ora actuală necontractate 674 tone ţeavă construcţii, 603 tone conducte metalice. Cu laminatele se stă la fel, cu prefabricatele tot cam aşa. Constructorul este îngrijorat — şi are motive să fie îngrijorat, de o asemenea „receptivitate" a ministerelor şi centralelor industriale pentru creşterea operativității în sfera aprovizionării. Se pune însă și întrebarea : T.L.C.M. care tutelează I.C.I.M.-ul, ce ajutor îi dă, dacă asigurarea cu materiale a planului pe 1971 este atît de critică ? Figurat vorbind, pentru constructor mai aproape decit anul 1971 este trimestrul I — '71, cînd trebuie să se realizeze în această perioadă un sfert din planul anual, creînd astfel premisele înfăptuirii ritmice a sarcinilor pe întregul an şi a respectării scadenţelor. — Întreprinderea noastră dispune de capacitatea de a cuprinde toate obiectivele, avem oameni, utilaje, condiţii de a înfăptui sarcinile primului trimestru, observator, Şincan. Dar să avem şi proiectele şi materialele. Nu negăm fireşte că, constructorul nu are capacitate pentru a realiza un sfert din planul anului viitor în trimestrul I '71. Dar, pregătirea pentru iarnă a unor şantiere este din păcate critică. Aşa stau lucrurile, de exemplu, pe şantierul Uzinei de autocamioane. E drept că pregătirea acestui şantier nu depinde în exclusivitate de constructor, dar şi el are o contribuţie la întîrzierile ce s-au creat. Nici pe şantierele de la I.U.S., F. S. Rîşnov, I.C.A. Ghimbav etc., construcţiile nu se află la stadiile pe care le reclamă pregătirea pentru anotimpul friguros. Constructorul este desigur îndreptăţit să reclame sprijinul beneficiarului în problema asigurării documentaţiilor, şi al forului tutelar pentru asigurarea bazei de materiale, dar el trebuie şi să-şi pregătească temeinic şantierele pentru iarnă. Aceasta este de altfel premisa esenţială a debutării în noul an cu rezultate pe măsura prestigiului de care întreprinderea se bucură printre constructori. PROIECTELOR Nr. 8047 In dialogul meu cu activiştii culturali de la oraşe, şi îndeosebi cu cei de la sate, chestiunea filmului cu caracter ştiinţific revine foarte frecvent. Cum zic, mai cu seamă directorii de cămine, în dorinţa de a spori gradul de atractivitate a manifestărilor, cer filme, cu mai multe filme de ştiinţă popularizată, cunoscîndu-se aderenţa spectatoruluiui la acest gen al artei cinematografice. De fiecare dată cînd recepţionez această dorinţă, obişnuiesc să-l îndrum pe directorul de cămin la Întreprinderea judeţeană cinematografică. Numai că, dintr-o recentă documentare, m-am convins că, de fapt, trimiţind pe activistul cultural aici, comit o gravă eroare. Aici, in depozitul întreprinderii, există doar 12 filme cu tematică legată de formarea concepţiei materialiste asupra lumii, unele vechi, uzate, care au realizat performanțe demne de consemnat. Cele mai multe au fost rulate de peste 100 de Poftifi la filme... uzate ori, unele apropiindu-se de 200 de reprezentaţii. Aflu, de asemenea, că „Adevărul despre Adam", „Moleculele vieţii", ,.Mişcările scoarţei păminteşti", „Locul nostru in Univers" etc., au fost vizionate în mai multe rinduri, in aceleaşi localităţi, ceea ce creează nedumeriri în rindul spectatorului. Prezentind filmele ,,Arhitectura Universului", ,,Cuvintul vindecă", „Omul din Lună", „Tămăduirea", „Memoria vieţii" sau ,,Miracole", omul din sală află amănunte ştiinţifice din cele mai interesante, care-l captivează, care-l fac sensibil la adevărul ştiinţific. Dar, în acelaşi timp, in intimitatea lui se naşte dorinţa de a cunoaşte alte faţete ale complexelor probleme abordate în aceste producţii. Regretabil este însă că in materie de astfel de producţii, prin care omul să poarte un dialog permanent cu ştiinţa, suntem puşi in faţa unei sărăcii inexplicabile. De la punerea în reţea a filmului „10 ani de eră cosmică", au trecut mulţi ani, dar fondul întreprinderii nu a sporit cu filme noi care să facă suma imenselor cuceriri repurtate de om, de ştiinţă, în explorarea universului. Umanitatea este martora unor uriaşe descoperiri ştiinţifice atestate incontestabile ale materialităţii lumii. O lume infinită de noutăţi ştiinţifice stă in faţa operatorului de filme, dar judeţul Braşov nu dispune decit de 12 filme documentare de ştiinţă popularizată. Recent, Comitetul de Stat pentru Cultură şi Artă a difuzat în ţară expoziţia volantă ,,Pămintul in lumina ultimelor descoperiri ştiinţifice". Admirabilă unealtă de influenţare ştiinţifică in mina activistului cultural! Dar detaliile planşelor ar putea constitui o minunată arie tematică pentru un ciclu de filme documentare şi asta numai şi pentru faptul că cinematograful are milioane de prieteni. Urmărim emisiunile de televizor şi de multe ori condamnăm uşurinţa cu care se risipeşte pelicula. Un film mut, care face trecerea de la o emisiune sonoră, la alta, ne arată pe parcursul a 4-5 minute, o veveriţă poznaşă, din zeci de unghiuri; o turmă anonimă de oi, care paşte sub iezere; o floare bătută de vînt; o pipăie care spală geamul; două pisici care se joacă... Ne plac, ne întreţin, dar... am putea renunţa la unele, în favoarea unor scurte producţii din intimităţile laboratoarelor Institutului de fizică atomică; din registrul geologic al minelor de la Căpeni; din imensa catedrală de bazalt de la Racoş; din sălile muzeului Antipa. . ■ Dar aşa, poftiţi la filme uzate, un număr de 12 pe judeţ ! Nu facem imputaţii conducerii Întreprinderii judeţene cinematografice pentru această pauperitate in zestrea fondului documentar, decit in măsura in care acceptă docil să ne ofere numai ceea ce îi oferă şi ei instituţiile centrale de resort, fără a insista eficient. Ne adresăm însă Comitetului de Stat pentru Cultură și Artă cu întrebarea legitimă : Pe cînd vom avea prilej la un articol, cu un titlu mai încurajator ? A. SOCACIU