Economia Naţională, 1886 (Anul 10, nr. 1-52)
1886-01-06 / nr. 1
MOŞTENIREA ECONOMICĂ A ANULUI 1885 , asfă-ci în ţară, de părerile manifestate în toate ocasiunile de poducătorii români, suntem în drept a presupune că deputaţii şi senatorii sunt, întru câtva legaţi să apere şi să susţină un tarif care să protejeze producţiunea naţională şi sub a cărui ocrotire să se potă nasce şi desvolta acele industrii care sunt mai potrivite cu împrejurările în care se află România. După cât cunoscem noi ţara ne permitem a crede că nu se află un singur colegiu electoral care să fi dat sau să dea aleşilor set mandatul de a susţine în parlament un tarif liber-schimbist. Nu ş ţie, sunt partizani isolaţi ai libertăţii comerciului ale cărora credinţe le respectăm, deşi nu le împărtăşim; sunt ameni de carte care susţin, cu sciinţă şi talent, că scăparea este numai în libertatea transacţiunilor internaţionale, dar colegiu electoral care să fi dat mandat imperativ în favoarea liberului schimb, pre cât seim, nu esistă. Acum, dacă totă acestâ lume de producători agricoli, industriali şi comerciali are dreptate, este altă cestiune; faptul este că în simţul terei este protecţiunea producerei naţionale. Astfel fiind urmarea logică a unei atari stări a spiritelor este că represintanţii naţiunei sunt ţinuţi a apăra şi susţine un tarif protector. De altă parte Corpurile legiuitoare votând abrogarea legii din 1878 şi punerea în vigoare a tarifului autonom din 1876 cu latitudinea pentru guvern pentru a spori taxele vamale coprinse în acel tarif până la 50 la sută, printr’acesta chiar ele s’au rostit în favoarea sistemului vamal protector. Şi pentru respectul ce datorim represintanţilor ţărei, nici că ne permitem a presupune că eî îşî vor fi schimbat părerile de la Martie şi până astăcji. Cestiunile de felul acesta sunt prea seriose pentru a da drept cuiva să presupună că aceiaşi legiuitori care au votat acum câteva luni un tarif protector, să treacă deodată la liberul schimb. Şi apoi nu trebue să scăpăm din vedere că cei care au ales pe represintanţii ţărei, urmăresc cu deosebit interes tot ce privesce cestiunile economice, şi de astă-dată privirile şi atenţiunea lor sunt aţintite către tariful autonom. Nu credem că acesta lume de alegători ar putea rămânea nepăsătore, când ar simţi că represintaţiunea naţională ar fi dispusă să sacrifice protecţiunea muncii naţionale unor idei generose dar cu totul vătămătore intereselor noastre. Odată admis că represintanţii ţereî sunt ţinuţi întru câtva a susţine protecţiunea producţiunii naţionale, şi deoarece tariful presentat de guvern este însuși un tarif protector, este întrebarea