Economia Naţională, 1886 (Anul 10, nr. 1-52)

1886-01-06 / nr. 1

MOŞTENIREA ECONOMICĂ A ANULUI 1885 , asfă-c­i în ţară, de părerile manifestate în toate ocasiunile de p­o­­ducătorii români, suntem în drept a presupune că deputaţii şi senatorii sunt, întru cât­va legaţi să apere şi să susţină un tarif care să protejeze producţiunea naţională şi sub a cărui ocrotire să se potă nasce şi desvolta acele industrii care sunt mai potri­vite cu împrejurările în care se află România. După cât cuno­­scem noi ţara ne permitem a crede că nu se află un singur co­legiu electoral care să fi dat sau să dea aleşilor set mandatul de a susţine în parlament un tarif liber-sch­imbist. Nu ş ţie, sunt par­tizani isolaţi ai libertăţii comerciului ale cărora credinţe le res­pectăm, de­şi nu le împărtăşim; sunt ameni de carte care susţin, cu sciinţă şi talent, că scăparea este numai în libertatea transacţiu­­nilor internaţionale, dar colegiu electoral care să fi dat mandat imperativ în favoarea liberului­ schimb, pre cât seim, nu esistă. Acum, dacă totă acestâ lume de producători agricoli, industriali şi comerciali are dreptate, este altă cestiune; faptul este că în simţul terei este protecţiunea producerei naţionale. Ast­fel fiind urmarea logică a unei atari stări a spiritelor este că represin­­tanţii naţiunei sunt ţinuţi a apăra şi susţine un tarif protector. De altă parte Corpurile legiuitoare votând abrogarea legii din 1878 şi punerea în vigoare a tarifului autonom din 1876 cu latitudinea pentru guvern pentru a spori taxele vamale coprinse în acel ta­rif până la 50 la sută, printr’acesta chiar ele s’au rostit în favoa­rea sistemului vamal protector. Şi pentru respectul ce datorim represintanţilor ţărei, nici că ne permitem a presupune că eî îşî vor fi schimbat părerile de la Martie şi până astăcji. Cestiunile de felul acesta sunt prea seriose pentru a da drept cui­va să presupună că aceiaşi legiuitori care au votat acum câte­va luni un tarif protector, să treacă de­odată la liberul­ schimb. Şi apoi nu trebue să scăpăm din vedere că cei care au ales pe represin­­tanţii ţărei, urmăresc cu deosebit interes tot ce privesce cestiunile economice, şi de astă-dată privirile şi atenţiunea lor sunt aţintite către tariful autonom. Nu credem că acesta lume de alegători ar putea rămânea nepăsătore, când ar simţi că represintaţiunea na­ţională ar fi dispusă să sacrifice protecţiunea muncii naţionale unor idei generose dar cu totul vătămătore intereselor noastre. Odată admis că represintanţii ţereî sunt ţinuţi întru cât­va a susţine protecţiunea producţiunii naţionale, şi de­oare­ce tariful presentat de guvern este însuși un tarif protector, este întrebarea

Next