Epoca, august 1923 (Anul 42, nr. 175-191)

1923-08-01 / nr. 175

I ASUL XI II — 50. 175 in toati tara: 1 LEU EXEMPLARUL ABONAMENTE: Pe un an . * Lei 300 „­0 Luni .......... „ ISO „ 3........................................................... 73 Pentru străinătate lei 800 sute Preoții, invățătorii și țăranii, vor plăti pe an 200 lei, pe 6 luni 100 le! Interesele Romândei și Conferința da la Sinaia Am vorbit în numărul nostru de eri (dupâ relatarea corespondentului nos­tru Chițan, despre articolul din ziarul „Patria”, care Axează atitudinea parti­dulu­i national față de conferința de la Sinaia. Reproducem astăzi în întregime a­­cel articol . Astăzi se deschide conferința de la Sinaia a Micii Antante, după cum se știe, cu participarea Poloniei și a Gre­ciei. Momentul acesta este de o impor­tanță capitală pentru Statul nostru a­­tât în ceea ce privește politica sa exter­nă cât și în ceia ce privește consolidarea sa economică. România a eșit mărite din războiul european, dar cu totul strâm­torată economicește înlăuntru. Mica An­tantă a fost prelată tocmai în vederea scopului imediat, ca la adăpostul liniș­tei dimprejur, asigurată de frontul unic al ei, țările moștenitoare ale fostei mo­narhi habsburgice să se poată reface în interior pentru ca să asigure pacea în Europa Centrală. Or de la creerea Mi­cei Antante și până acum, cu toată preîntâmpinarea unu­i război în zona ei, România poate constata cu drept cu­vânt, că Mica Antantă d-a ajuns sco­pul numai în aparență, nsă, în reali­tate dăinuesc aceleași neajunsuri, ca și acâd nu ar funcționa un organ cât de puternic cu menirea de a le înlătura. De aceea credem că acum când se deschide conferința de la Sinaia, tre­buiesc fixate precis, ca o dogmă încet postulatele României, pe care gu­a­vernul­ român este obligat să le rea­lizeze în înțelegere cu celelalte state din Mica Antantă. Mai întâi, cea mai imperioasă dato­rie a conferinței, este să rezolve pro­blema dezarmării la foștii inamici co­muni, cu care se învecinează statele din Mica Antantă. Nu este nici un secret și nu trebuie multă bătaie de Cap, ca să se știe și să se poată do­vedi, că Ungaria și Bulgaria, au depă­șit cu mult efectivele militare prescri­se de tratatele de la Trianon și Neuil­­ly. Presa cehoslovacă a dat de știre acest fapt încă înainte de conferința de la Sinaia, iar Serbia, prin glasul mi­nistrului plenipotențiar de la Bucureș­ti, susține și a dovedit, că Bulgaria nu a dezarmat, iar sub noul regim sa înarmat și mai puternic. Este încă vie în mintea tuturor manifestația militaris­tă de la Sofia, a doua zi după prăbu­șirea fostului regim. In fața acestei stări de lucruri, care­­ vine să răstoarne întreaga ordine de drept stabilită la conferința de pace și care vine să creeze un periei perma­nent al păcei, conferința de la Sinaia este datoare să hotărască un demers comun al Micei Antante, ca puterile aliate să ordone imediata complectă a Ungariei și a dezarma­t Bulgariei. Dar cum­ comisiile însărcinate cu de­zarmarea au dovedit până acum că nu ajung să-și efectueze întru totul sarci­na, Mica Antantă trebuie să obțină ca in cele două comisii să fie admiși deo­potrivă și reprezentanți ai ei și mai a­­les ai României. O altă problemă grabnică și care ca­de în sarcina Micei Antante este rezol­varea formei de stat a Ungariei. Regenta prelungită la infinit in Un­garia, creează în Europa și în­deosebi în Europa centrală,—o situație neclară, a Micei Antante, — o situație neclară, echivocă, dubioasă, la adăpostul că­reia, guvernele ungare se pot sustrage de la obligațiunile internaționale și se pot deda la acte care tulbură pacea.­­Ungaria este singurul Stat din Europa, care pentru că-i convine, a rămas în forma de stat cu caracter de provizo­rat și de tranziție, unde a lăsat-o poli­tica ei din războiul european. O moș­tenire a complicației situațiunii de a­­tunci, devine obligațiune pentru Mica Antantă, de a-i da o rezolvare. De aceea Mica Antantă la Sinaia tre­bue să decidă ca Ungaria să iasă din provizorat și să adopte definitiv, o for­mă de stat normală, fie regat, cu ex­cluderea de la tron a Habsburgilor, fie republică. In această rezoluție a Micei Antante, trebuie să se fixeze și un ter­men Ungariei, cel mult de 6 luni, până la adoptarea uneia dintre cele două forme de Stat. In legătură cu această problemă, se ridică cealaltă, a despăgubirilor din partea Ungariei. Este un fapt de noto­rietate europeană, că Ungaria s’a sus­tras până acum de la îndeplinirea obli­gațiunilor de război. Acest fapt a fost adus la cunoștința comisiunei de repa­ration­, prin memorandul român, înaintat de curând guvernului la Paris. Mica Antantă trebuie să decidă la Si­naia, ca Ungaria să fie constrânsă prin toate mijloacele, ca să satisfacă imediat obligațiunile, pentru ca Româ­nia să-și poată reface situația finan­ciară, sdruncinată de război. Fără de luarea acestor hotărîri și aducerea lor la îndeplinire, întreaga conferință de la Sinaia, va rămânea, fă­ră folos pentru România, care n'ar a­­vea să înscrie în viața ei politică, de­cât o paradă mai mult a diplomației. Problemele enumerate mai sus sunt atât de vitale, pentru România ca și pentru restul statelor din Mica Antan­tă, că nu numai că nu îngăduesc o ne­socotire a lor, dar nici o amânare sau o soluționare incomplectă nu pot fi ad­mise. Și este cu atât mai urgentă punerea la ordinea zilei a acestor probleme de­cisive, cu cât Mica Antantă, în deo­sebi România, se află în fața unei du­reroase nesocotiri a intereselor ei, din partea marilor aliați. Nu mai este nevoie să admitem cum Marii Aliați din Apus, atât ia chestiunea reparațiunilor cât într'aceia a dezarma­tei urmăresc două politice deosebite în Răsărit și în Apus. Jertfele uriașe făcute de națiunea română In războiul Aliaților, sunt uitate și nu impun cât ar trebui în fața înarm­ărei fostului inamic comun, în fața sustragerii lui de la pla­ta despăgubirilor. Iată ce așteptăm din partea confe­rinței de la Sinaia. sa Intelectualii germani vor adre­intelectualității lumii întregi un protest împotriva ocupărei re­­giunei Ruhr. ...De nu i-ar veni cuiva gust să-i întrebe de ce n'au proteste, și când Germania a­ invadat in Belgia, a prădat regiunile ocupa­te, a bombardat cu Zepelimirile_ populația civilă a orașelor și au­ scufundat vapoarele spitale. * Cum se schimbă vremurile­­­­ înainte de război orice eveni­ment de seamă era salutat cu 101 bubuituri de tun. Acum, un asemenea eveniment, cum a fost de pildă conferința de la Sinaia, a fost salutată cu 101 de taieri de tren.♦ I­. Vintilă Brătianu a felicitat călduros pe d. Duca pentru con­ferința de la Sinaia. Motivul inevitabil al felicitării îl dăm noi: ocupăndu-se de con­ferință presa a ■ uitat aproape cu desăvârșire de succesul d-lui Vin­tiță în străinătate.* La Sinaia având să se discute și chestiuni economice, d. Vintilă Brătianu a ținut morțiș să aibă în ajun o lungă întrevedere cu d. Duca. Și-a izbutit s-o aibă. ...Scuipați-vă în sân, domnilor l VICHY Fondator LAE FILIPESCU vorbește Do lm reprezentanților presei Rezultatele conferinței.­- Relațiile Cehoslovacie cu Polonia.— Chestiunile hipotecilor maghiare.— Situația internațională.— Problema repara­țiilor.— Intrarea Greciei în Mica Antantă ?.— Relațiile cu Rusia.— Plățile comercianților români în străinătate.— © era trimisul nostru special — Sinaia, 30. — D. Beneș ministrul de externe cehoslovac a primit pe reprezentanții presei aflători în Siaia, ori la orele 8 flim., dimi­neața, punându-se la dispoziție ca să dea lămuririle așteptate de opi­nia publică în legătură cu lucrările conferinței Micei Ințelegri. D. Beneș a rugat pe reprezentări aii presei să pună întrebările cari ar necesita lămuriri și interview-ul a început cu încercări din partea ziariștilor de a risipi norii reticente­lor diplomatice, cu excliMări din partea reprezentantului diplomației cehoslovace, cari evident caută să se eschiveze, și să nu dea răspun­surile care ar fi putut strica ceia ce în secret a fost discutat la confe­rința. RELAȚIILE POLON­O-CEHOSLO­VACE Prima chestiune a fost privitor la Polonia întru­cât intrarea Poloniei în Mica Înțelegere interesează o­­pinia publică română., — „Sunt de perfect acord spus d. Beneș cu declarațiile cla­re pe care­­ le-a făcut d. Duca în chestiunea Poloniei înainte de în­ceperea conferinței.­­ Mai mult nu pot spune, adaugă d. Beneș. „ .... La întebarea: — Conferința a făcut progrese d-le ministru? D. Beneș răspunde: — Conferința Micei înțelegeri a avut un program precis- Toate punctele din acest program au fost duse la bun rezultat în perfectă ar­monie. Pot spune că am făcut un pro­­gres considerabil în cea de a 3-a reuniune a Micei Înțelegeri. Știți că am avut prima reuniune acum 2 ani la Belgrad și a doua la Praga acum un an. Bacă comparăm ceiace s’a reali­­zat la Belgrad și Praga, cu ceia ce am realizat aci, dacă considerăm chestiunea atât in ce privește situa­ția internă cât și chestiunea ce pri­vește exclusiv interesele Micei în­țelegeri și hotărârile cari au fost luate, constatăm evident un enorm progres. Căci solidaritatea celor 3 state aliate a ieșit din conferința noastră mai consolidată. Am discutat precis toate dhest tiusiUe. SITUAȚIA.. INTERNAȚIO­­­NALA DE SIGUR CA SITUAȚIA IN­TERNAȚIONALA E PUȚIN ÎN­CURCATA, DATE FIIND PRO­BLEMELE CE AGITA SITUAȚIA POLITICA MONDIALA, CHES­TIUNEA REPARAȚIILOR, OCU­PAREA RUI­RUN­T, SITUAȚIA DIN GERMANIA CARE POATE DA LOC LA SURPRIZE, EVENI­MENTELE DIN BULGARIA, ETC. DAcă vă gâNdIți că noi am că­zut de acord asUpRa tutuRor aces­tor cHestiuni, reiese importanța hotărârilor­ noastre și a Micei în­țelegeri. CĂCI IN EUROPA CENTRALA NOI SUNTEM ACEA CONSTE­LAȚIE POLITICA PE CARE SE REAZIMA PACEA. PROBLEMA HIPOTECILOR MAGHIARE Conferința Micei Entente a a­­vut să se ocupe de chestiunea In Ungaria cerea revizuirea prime­lor hotărâri luate de comisia re­­perațiunilor, cari stabilise așa de grele condițiuni pentru ridicarea ipotecei statelor succesorale în­cât guvernul din Budapesta nu putea găsi nicien bani pentru con­tractat ca unu­i împrumut de care­ avea nevoie statul maghiar, pentru consolidarea sa internă. Noi am fost sesizați direct de Ungaria — fiecare stat al Micei înțelegeri în mod separat — și ami adus chestiunea în discuția conferinței în ședințele de ieri. Chestiunea Ungariei va mai fi discutată azi după amiază. După cum s-a comunicat în mod oficial acordul între statele Micei Entante este perfect, formu­la definitivă în ceia ce privește ri­dicarea ipotecei asupra bunurilor Ungare va fi fixată astăzi. PROBLEMA REPARAȚIILOR Conferința Micei înțelegeri a a­­vut să discute chestiunea repara­țiilor noastre, și în această ches­tiune ca și în acele care privesc chestiunile financiare și economi­ce cari interesează statele Micei Entante am stabilit cel mai per­fect acord. Dacă privim chestiunile cari au primit soluțiuni definitive nu mai vorbesc de programul ligei națiunilor asupra căreia am sta­bilit linia noastră de conduită — înțelegem caracterul important al lucrărilor Micei înțelegeri. Adaug că nu vedem succesul și progresul Micei Entante în mani­festarea exterioară ci mai ales în raporturile dintre noi prin valoa­rea intrisecă pe care o reprezen­tăm. .. n GRECIA SI MICA ANTANTA La întebarea: — De­sigur că Va discutat d­­e ministru și chestiunea Greciei? D. Beneș răspunde: — Asupra acestei chestiuni vă repet ceia ce v'am spus cu privi­­r­e la Polonia. — Mica Antantă și-a fixat oare punctul de vedere față de ultimele evenimente din Bulgaria? Am avut de­sigur un schimb de vederi. Am căzut de acord a­­supra politicei generale și asupra politicei viitoare. Reprezentantul ziarelor o­­ficiale din Sofia, pune întrebări precise, deasemeni relevă declara­țiile guvernului bulgar cari sunt după d-sa pacifice și liniștitoare. D. Beneș răspunde printr'o frază generală. D-sa recunoaște declarațiile fă­cute de guvernul bulgar, are cu­noștință de asigurările date și a­­daugă: trebue să așteptăm și a vedea dacă declarațiile vor fi ur­­­mate de fapte. Nu putem face altfel căci noi trebue să avem în vedere, realita­tea faptelor. RELAȚIILE CU RUSIA __ — Excelentă suntem informați că la conferință s-ar fi discutat și reluarea relațiilor cu Rusia Sovie­tică ? — Nu am discutat politica Micei Antante față de Rusia. Ne-am ocupat însă în cadrul po­liticei generale a Europei și de si­tuația din Rusia. CHESTIUNI DIVERSE Dar de o importanță deosebită a fost discuția chstiunilor de ordin economic între statele Micei En­tarte îngreuiate de mijloacele de comunicație, diferențelor valutare, formalitățile de volei, etc. Aceste chestiuni vor fi reluate în mod a­­mănunțit în discuție și se vor face propuneri concrete. De­sigur atunci s’a discutat și chestiunea privitoare la amânarea plăților comercianților români în străinătate ? tt<n­ gariei. Ne-am aflat în fața pro­blemei următoare: miercuri 1 August 1928 In 3 LEI EXEMPLARUL ANUNCIURI: Se primesc la administrația ziarului și — toate Agențiile de Publicitate — REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA CALEA VICTORIEI No. 70, Etajul I Telefon 7 3 Comunicatele oficiale Asupra conferinței de la Sinaia-" Regimul diplomației secrete s'a încheiat odată cu marele război european, care fără îndoială că în bună parte s’a datorit și ace­stui regim­ în obligațiunea care se impu­ne­ acum tuturor de a comunica bi­roului Societății Națiunilor tratate de ori­ce fel ce încheie în­tre ei, toate aceste tratate devin publice și, pe dată ce nu le mai pot ascunde ochilor străinătăței, guvernele nu mai văd de ce sar mai căștii să le ascundă ochilor țării pe spinarea căreia se fac și „cu asentimentul“ căreia este le­gal considerat că s’a încheiat. Diplomația secretă devenită ast­fel inutilă, supraviețuirea ei este cel puțin un caraghioslâc. Cu aceste gânduri am citit unul după altul comunicatele“ oficia­le date asupra lucrărilor confe­rinței de la Sinaia. Lăsate pe mâna și la aprecierea d-lui Duca și­ a directorului... Pre­sei (de ce i s'o fi zicând așa) din Ministerul de Externe, aceste co­municate nu spun nimic dar ab­solut nimic. Menite să aducă la cunoștința opiniei publice din cel puțin trei țări cele hotărâte la Si­naia, comunicatele oficiale nu comunică nimic,­­ ele rezum­ân­­du-se numai la a repeta ședință cu ședință programul dinainte al­cătuit pentru toate ședințele. In­tr’adevăr, parodiind programul dinainte cunoscut al conferinței comunicatele d-lor Duca și colo­nel Aroni, au papagalizat inva­riabil : „Conferința a discutat azi chestiunea cutare și în deplin a­­cord a luat hotărîrile necesare Care anume hotărîre ? Iată ce comunicatele se feresc să spue. Și tocmai aceasta mai ales trebuia să spue. Se vede însă că d-nii Beneș și Nincici au aflat ce fel de comu­nicare transmite colonelul direc­tor oficial „al Presei asupra conferinței avute cu d. Duca, — și imediat ca să remedieze răul, au făcut presei declarațiuni lar­gi asupra tuturor hotărîrilor lua­­te în conferință, detaliindu-le și lămurindu-le punct cu punct. Astfel, în cunoștință de cauză, lu­­­mea a putut aprecia justele hotă­­­­rîri luate, — s’a­ putut mai cur seamă liniști după alarma ce i-o pusese în suflet lipsa preciziunii a comunicatelor oficiale. Luat de vârtej și înțelegând che­liu­nea dată de d-nii Beneș și Nin­chci, d. Duca a făcut și d-sa de-i clarațiuni presei — dar numai presei oficioase, adică a guvernu­lui­ Și poate că o fi înțeles și d­ s<> cât ridicul era în comunicatele oficiale în care nu se spusese ni­­mic. I Cinematograf ! ■ [UNK] I M—! Fapta și gânduri XIV Abia au încetat ploile de câte­va zile și auzi, în toate părțile, acelaș strigăt de alarmă contra valului de căldură! Ploile ne sco­sesc din toate răbdările și recla­­m­mam contra cerului care vroia, cu tot dinadinsul să ne lipsească de vară! Până când și artiștii Tănase, Bărcănescu și Leonard, care se sfrijiseră de atâtea ploi, scapă sâte-un oftat dupe răcoarea lor! ! Voluminosul nenea Alecu Băr­l^n acum­ a­rama isjilară m­ai răsi și invariabil. Daca plouă merge prost cu încasările la Blanduzia iar când e cald îl trec o mie de nădușeli pe minut. Rău așa, rău așa,v­­orbeam mai de mult de unele obiceiuri sau lucruri care se per­­petuiază în mod automat. Printre multe altele, adaug, pe ziua de azi pișcoturile la șampa­nie. N-am fost la vre-un botez sau la nuntă unde s să nu se serveam nesupărat nișcoturile o­d­ată cu această băutură răcoritoare și scumpă. Un pendant sunt grinzile de la intrarea Băncii Românești! De doui ani ele stau acolo ne­­scose din pământ și dacă au stat doi de ce n‘ar sta și patru, opt etc. In definitiv, dacă inginerul Co­munei n‘are nici o pretenție, noi muritorii ce zor avem să cerem să nu se strice estetica străzilor și caselor. Cei ce intră acolo au alte griji de­cât ale esteticei iar ceiace nu intră.... n’au decât să nu se uite. Când le va veni rândul sa intre vor vedea în acei stâlpi, niș­te coloane de marmoră. Directorul căilor ferate n’a a­­vut liniște nici la Londra, deși era atât de departe de rețeaua lui Accidentele de la Felix și Vinti­­leanca i-au stricat tot cheful și înapoiat în țară a și dat­­ un momu­nicnt prin „Viitorul“ de Sâmbă­tă seara. Domnul Director este supărat că presa opoziției în loc să-l lau­de pentru accidentele netrecute in lipsa sa și care trebue să se în­tâmple la o exploatare atât de vastă ca a noastră, s-a apucat să-l critice. Fiindcă, zice d-sa, e la mintea omului că cu cât sunt trenuri mai multe cu atât sunt și accidente mai dese. Dacă nu vă place, în­­toarceți-vă la carul cu boi! Eu zic că ar fi mai bine să ne întoarcem privirile spre Germa­nia, Franța, Anglia, etc., unde cu cât trenurile se înmulțesc, se sporesc și măsurile de siguranță și de control și Se sporește și per­sonalul iar accidentele nu sunt privite cu indiferența de care vorbește d-sa. Un copist care știe limbile­ a­­celor țări, ar putea să extragă du­pă ziarele streine ce spune opinia publică prin organul ei presa după câte un accident și d. direc­tor ar fi lămurit și asupra fre­­cvenții accidentelor și asupra fe­lului cum ele sunt primite, în ță­rile cu opinie publică. Rog pe d. administrator al zia­rului să-mi permită să fac o mi­că reclamă concertelor de la gră­dina Coloseum­ de lângă prefec­tura poliției. Ne plângem cu toții că n'avem vara nici un loc unde cei ce nu pot pleca la băi,­­ asculte o muzi­că bună. Intre 6 jum. — 8 jum. p. m. la această grădină de ci­nema, se produce o bună parte din ansamblul Filarmonicei. Am fost Vineri și mi-am ră­corit sufletul două ore dar nu am pu­tut hinumăra peste 100 de persoane. îndemn pe cititori să dea con­curs acestei formațiuni de vară ca să putem ajunge ,să avem și noi o orchestră bună și perma­nentă în acest sezon și cele vii­toare . Pornit pe reclame gratuite țin să sfătuesc pe bucureșteni să meargă serile la bufetul de la Șo­sea, unde găsesc o bucătărie alea­să, serviciul bun, muzică milita­ră și aer curat- Priveliștea e deli­cioasă iar prețurile sunt aborda­bile pentru toate mingile. Intre căldura pe care o radiază pietre­le și zidurile din oraș și răcoa­rea pădurii de la Bufet, nu se mai poate sta la îndoială. Vă rog să credeți că nu am nici un procent în afacerea con­dusă de colonelul Sideri cu atâta trudă și amabilitate, — o fac spre a deprinde publicul să gus­te frumusețea acestei șosele și a parcului ei. • Amicul meu primarul Capita­lei, ne promite pe curând apă și lumină; e tot ce poate să ne bu­cure mai mult ca niște cetățeni setoși și întunecați ce-am ajuns in scumpul nostru București. N­ mai rugăm însă să ne mai facă o promisiune (alle gute din­gen 1) că se va ține de cu­vânt. Bătrânul Browne plecând pen­tru o lună să-și îngrijea­să de reumatisme, cinematograful în­cetează de a mai rula, în acest timp de BROWE t Scriitorul ieșean, d. Ionel Teo­­doreanu, cunoscut cititorilor, „Gân­diiei și Vieței Românești adună în „Ulița copilăriei“ patru bu­căți de ah sale apărute în acele reviste și le prezintă publicului mic binevoitorul auspiciu al edi­­turei „Cultura Națională Felul cum această instituția știe să îmbrace volumele ne face de multe ori să ne gândim la inver­sarea proverbului „nu haina face pe om“. Dar cu „Ulița copilăriei­­nu e cazul. Ori­unde ar fi apărut volumul — primul volum — scriitorului ieșean, succesul său ar fi fost a­­celaș de­oarece la el dacă, în pri­mul rând s’ar observa forma, ea ar fi nu acea exterioară, volumu­lui, ci haina cu care-și îmbracă autorul ideia. Ori cele 4 bucăți ale volumului abundă în divertismentul formei care alintă ideia, o întinerește, dându-i o suavitate și o muzica­litate rare­ori întâlnită. Căci d. Teodoreanu are un gen special de a scrie. D-sa își ia eroii, celor patru nuvele dintre copiii ce stau pe pragul adolescenței. In „Bunicii“, numai în câteva rânduri ■— la cari se reduce schi­ța — trăim o seară din copilăria autorului, în atmosfera caldă și binevoitoare a casei bătrânești. De o parte concina bunicilor, de alta încercările de versuri ale co­pilului alintat. In „Ultima Copilărie“ își face loc ușoara filozofie atât de nece­sară intr’un volum de nuvele. In 14 capitole mici și delicate ca o mânuță de copil se strecoară 14 scene din copilărie, toate învăl­­uindu-­se în acelaș cerc , strada cu atracțiile ei pentru copil și copi­lul care se schimbă, crescând ală­turi de strada care rămâne acel­iași. Dar „Ulița Copilărei“ e în­­­bibată de amintirea bogată și var­­iată a autorului; în ea privind tablouri ce se schimbă des și cu toate că ele sunt vechi — doar­ fiecare a copilărit pe o uliță ce i-a rămas întipărită în memorie și mai toate copilăriile se ascod mană — ni se par n­oi, necunos­­cute și deci atractive. i in Cu „Vacanta, cea Mare­ " , pășimi viața adolescentului în care pulsează noile dorinți ce încă nu au luat un suficient avânt. In Di­na se răsboește încă timiditatea cu pasiunea ce înmugurește. In, Ioana arde văpaia puternică. Ti­­nereții s’ar atrage, timiditatea se opune însă. In descrierile blânde și dulce­­ge s’ar părea câte odată că au­torul merge lin spre un începu de decoltare (acest cuvânt e sin­gurul care nu e prec­ursuz ș prea greoi pentru dantela rân­durilor acestui volum). Dar au­torul merge paralel cu excitarea la o cale mai copilărească și a­­junge tot la excitarea tinereței dar această excitare ar trebui altfel numită. cel cea ce poate remarca chiar și neobidimit cu scrisul d-lui Ionel Teodoreanu, pe lângă forma gramaticală impecabilă — desi­gur e furtuna de metafore ce străbate filele volumului. D-sa st joa­că cu comparațiile, jonglează cu ele și le presoară cu îndemâ­nare. Și cu atât mai interesante sunt, cu cât în ele vezi adesea frăgezimea tinereței lor, care ca­drează așa de minunat cu mediul tânăr al subiectului. Din ploaie de metonimii și din bogăție de adjective și complimen­te meșteșugit plasate, d-sa reali­zează cea mai delicată dantelă li­terară. Migălos, lucrat de mână, cu acid și cu cea mai fină mă­­tusă, volumul d-lui Teodoreanu termină cu „cel din urmă basm“ în care întâlnești un alt adolescent la care sentimentul dragostei nu a luat o formă precisă, aceiași ti­miditate ce vrea să se emancipe­ze, aceleași raționamente atât de specifice copilărești, aceleași sen­zații, aceleași porniri, hntr’un cu­vânt întreg convoiul copilăriei. Toate acestea desfășurate în­ decorul ce-l oferă o casă de moșie în luna Mai nu puteau să iasă din penița d-lui Teodoreanu de­cât niște jucării delicate, nu pen­tru copii ci chiar pentru mințile obosite, pentru ochii sătui de pa­ginile serioase și de concentrare. Și cele 4 bucăți ale volumului se complectează una pe alt. Ci­tind „Ulița Copilăriei“ a d-lui Ionel Teodoreanu mi-am amintit de spusele cuiva să nu numai co­piii moștenesc din fizionomia pă­rinților și ci versurile din fizico­nomia autorului. BAMIRO­NCBULAU Citind cărțile Ulița Copilăriei Primar volum sl d-lui Ionel Teodoreana

Next