Epoca, martie 1929 (nr. 22-48)
1929-03-01 / nr. 22
No. 22 3 LEI REDACȚIA $1 ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI, MLEA VICTORIEI Nr 33 Reclame ți Inserții $* primesc la ad trația ziarului și la toate kT agențiile de publicitate Telefon 362110 «m.IÎE mtom FILIPESCU - Director: or. N. nupescu Vinari I Marile 1929 ■ [UNK] [UNK].. Modestia Pristilii Stifte Citind articolul d-lui Șeicaru, âM. „Curentul** de em, m’agmimțit Întinerit cu zece ani. m. Și eu aveam aceleași iluzii. El eu credeam in 1920 că părăsind administrația „Domeniilor Coroanei**, după o furtunoasă campanie a „Epocei“, Prințul Știrbey va redeveni un simplu muritor, mulțumit să-și desfacă produsele viilor sale. Era perioada iluziilor postbelice, când lumea credea că leul va redeveni franc și Enache de la Olt regeneratorul acestei țări. Val ce eroare ! D. Șeicaru ne reamintește o scenă petrecută tn casa d-lui Argetoianu acum trei ani, când fostul ministru izbucni Împotriva campaniei „Epocei“ care-i strica toate combinațiile. Voi complecta pe d. Șeicaru. La aceeași epocă, d. Mihai Popovici, exponentul celui mai democratic parid din țara românească, plângea literalmente de câte ori apărea în „Epoca** clișeul pe două coloane al Prințului Știrbey. La un moment dat, In ajunul venirii generalului Averescu la putere, aflându-mă Intr'un Sanatoriu de la Șosea, am primit o Întreagă delegație familiara din d-lu Popovici pentru partea a mă conjura să nu mai public pasa Prințului Știrbey, sau nu cel mai prost caz să transigez pe o poză de calibru mai mic. Familia Îmi spunea, că bietul d. Popovici avea lacrimile la ochi când cerea acest suprem serviciu pentru partid. De câte ori n’am fost Învinuit de atunci, de a fi Împiedicat venirea național-țăraniștilor la cârmă in 1926. AJta scenă petrecută cu doi ani Înainte. Cerusem explicații in Cameră ministrului de Justiție pentru o scandaloasă Încălcare a codului civil in favoarea familiei Știrbey. Era vorba de una din cele mai cinice afaceri judiciare din câte a cunoscut țara aceasta, care dovedea că nu există nici legi, nici justiție față de interesele familiei Știrbey. Pe când interpelam pe ministru, d. Maniu In culmea Jenei rodea o scobitoare în bufetul Camerii, iar d. dr. Lupu o fi pornise la Buftea sa presinte scuze In numele opoziției Unite, Prințului Știrbey. Pănă și Take Ionescu, le oferise portofoliul afacerilor străine, cu speranța că astfel va dobândi dizolvarea. Șt <L Șeicaru socotește că supra-evaluez influența acestui om, pe care nici un bărbat politic n’a Îndrăznit sâ-i atace fățiș, și de care mai toți s’au slujit. Ce dispreț trebue să aibă la fundul sufletului său Prințul Știrbey pentru personalul nostru politic, pentru partidele noastre, pentru întreaga democrație a acestei țâri. D. Șeicaru sl găsește modest.On le serait à moina. Să fii prim ministru fără a face portică, să ai cea mai mare avere din țara românească, fără a muncii și fără măcar a fi moștenit-o, sâ aduci și să demiți guvernele fară ca Constituția să-ți fi prevăzut atribuțiile, — iată atâtea elemente care te incită la modestie. D. Șeicaru mai găsește că Prințul Știrbey nu abuzează de situația sa privilegiată. Sfinte Dumnezeule, care ar putea fi definiția „abuzului** In cazul acesta ? Că Prințul Știrbey nu este agresiv în manifestările sale externe. El — suntem perfect de acord — are sentimentul realităților, cum foarte bine constată directorul „Curentului“, și știe că trebue să se fotografieze cât mai puțin. Un om politic dă și primește lovituri. Pe d. Vintilă Brătianu, pe d. Maniu, pe generalul Averescu poți fățiș și fără nici un să-i ataci menajament. Cu Prințul Știrbey lucrurile merg mai greu. El beneficiază între altele și de privilegiul de a putea da lovituri din întunericul de unde conduce politica țării, fără a putea fi atins de riposta adversarilor săi, îndată ce ai rostit numele «ău — atât și nimic mai mult — cineva te trage de mânecă, șoptindu-ți la ureche x ».Iar vorbești porcării“. In asemenea condiții Prințul Știrbey constitue o pacoste permanentă pentru țară. Dacă vrea să mai fie primministru, să iasă la lumina zilei, să vorbească la întruniri sau să scrie la gazete, și din ziua aceea nu vom mai avea nimic împotriva d-sale. GRIGORE FILIPESCU 0 iOiîfifiC emoționanta D. Iorga a trimes următoarea scrisoare d-lui rector al universității din București: Domnule Rector. Foarte recunoscător pentru încrederea pe care mi-au acordat-o in afară de orice considera(iuni politice, o însemnată majoritate a colegilor mei votându-mă in rândul întâi pe lista candidaților la rectorat, vreau să însemnez acest moment important în viata unui om, închinat în rândul întâi culturei, prin donarea către Universitate in folosul facultății de litere a sumei de 300.000 lei, prin care secțiunea pentru merite culturale, a „Fondații Regele Ferdinand I, cu aprobarea Majestății Sale Regina Maria, a binevoit să recunoască străduințele mele pentru cunoașterea nației noastre infarct și străinătate, precum și pentru ce am putut da pe teren științific și literar. Această sumă va fi destinată publicării anuale a acelui curs pe care studenții îl vor crede necesar pentru dănși. de Alegerea cursului va fi făcută acei studenți ai anului al III-lea, care până atunci vor fi avut cel puțin două treimi bile albe la examen, înțeleg ca profesorii ale căror cursuri vor fi tipărite, să renunțe la drepturile de autor, iar tipografia să accepte o simplă despăgubire de cheltuelile avute. Rectorul Universității în înțelegere cu decanul facultății de litere va binevoi să observe ca aceste condițiuni să fie strict îndeplinite. Nevoind ca acest fond să poarte numele meu, vă rog să acceptați ca el să fie numit după copilele mele pierdute Jirina și Adriana, fără a se arăta numele de familie. Primiți vă rog Domnule Rector, asigurarea celei mai distinse stme. N. IORGA A fost o clipă de înviorătoare emoție și de rară bucurie, cuni, îa redacția ..Epocei“, am cunoscut cuprinsul e srisorui de mai sus. O. Iorga adaogă astfel o nouă faptă mare șiragului lung care constitue Însăși viața sa. Fie ca din nobilul său gust să izvorască pilde și pentru alții. D-l IORGA Către d. Iuslu Mantu Președintele consiliului de Maiștri Domnule Prim-ministru. In toată perioada de lunga opoziție a partidului naționalțărănesc, v’ați ridicat, și cu drept cuvânt, înpotriva risipei banului public. Prietenii d-stră politici au arătat cât de costisitoare sunt creările de noui departamente ministeriale. La un congres al organizației național-țărăniste din Dolj, d. V. Potîrcă s’a ridicat în special împotriva înființării de subsecretariate de stat, pe cari le califica „sinecure“. îmi dau bine seamă că nu tot ce se spune în opoziție se face la guvern și de aceea n’am voit să vă plictisesc prea mult cu declarațiile din vremuri de restriște ale partizanilor d-stră ajunși azi miniștri și subminiștri. Iată însă că mi se aduc la cunoștință următoarele jurnale ale consiliului de miniștri, cu datele de 19 Noembrie, 29 Noembrie și 13 Decembrie 1928 . CONSILIUL DE MINIȘTRI In ședința sa dela 19 Noembrie 1928, Luând in deliberare referatul Domnilor Miniștri de Interne și Finanțe cu No. 22481 din 19 Noembrie 1928. Pe baza art. 54—55 din legea asupra Contabilității publice , DECIDE: încuviințează deschiderea unui credit suplimentar asupra bugetului Ministerului de Interne pe exercițiul 1928, la art. 15 „Pentru menținerea ordinei Publice“, in suma de lei 10.000.000 (zece milioane), care se va acoperi din * 2 3 fondul prevăzut in bugetul general al Statului pa exercițiul 1923, pentru deschideri de credite suplimentare și extraordinare. Autoriză pe Domnii Miniștri de Interne și Finanțe să solicite și aprobarea înaltei Regențe, pentru deschiderea acestui credit. (Urmează semnăturile Domnilor Miniștri). In ședința sa dela 29 Noembrie 1928, Luând în deliberare referatul Domnilor Miniștri de Interne și Finanțe cu No. 23341 K din 29 Noembrie 1928. Pe baza dispozițiunilor art. 55 din legea Contabilității publice : DECIDE: ART. I. — Se aprobă deschiderea unui credit suplimentar de 10.000.000 lei la art. 15 din bugetul Ministerului de Interne pe exercițiul 1928, pentru menținerea ordinei publice. ART. II. — Acest credit se va acoperi din sondal pentru deschideri de credite prevăzut in bugetul General al Statului pe exercițiul 1928. ART. III. — Autoriză pe d-nli Miniștri de Interne și Finanțe sa solicite și aprobarea înaltei Regențe, pentru deschiderea unui credit. In ședința sa dela 13 Decembrie 1928, Lusind in deliberare referatul d-Ior Miniștri de Interne și Finanțe cu No. 24180/1928. DECIDE: ART. I. — încuviințează deschiderea unui credit suplimentar de 10.000.000 lei la art. 15 din bugetul Ministerului de Interne pa axeT«<ț<vl SW ^:"*n*iru menținerea ordinei publice. ART. II. — Acest credit se va acoperi din fondul prevăzut in bugetul General al Statului pe exercițiul 1928, pentru deschideri de credite suplimentare și extraordinare. ART. III. — Autoriză pe D-ul Miniștri de Interne și Finanțe să solicite și aprobarea înaltei Regențe pentru deschiderea acestui credit. (Urmează semnăturile Domnilor Miniștri). Totalul reprezintă, dacă nu mă înșel 30.600.000 (treizeci milioane), la care se adaugă un milion din 7 Decembrie. Treizeci și unu de milioane până la sfârșitul anului 1928, adică pentru șapte săptămâni, treizeci și unu de milioane înghijite din fondurile secrete, iată o sumă care mi se pare exorbitantă. Liberalii, în zece luni, au cheltuit, dacă nu mă înșel, 40 de milioane. Oricât de secrete ar fi fondurile acestea, cred domnule prim-ministru, că o explicație din partea guvernului ar fi binevenită. Cunoscând pe d. Vaida așa cum îl cunosc, cred inutil să adaug că sunt absolut convins că acești bani n’au fost întrebuințați în scopuri personale. Nădăjduiesc că ei n’au servit nici pentru nevoi de partid. Primiți, vă roș, domnule președinte al consiliului asigurarea sentimentelor mele distinse. GRIGORE FILIPESCU rezultat este lesne de văzut. Predarea materialului s’a făcut astfel încât să nu se poată preciza ceeace revenea ministerului la exploziv și pulbere neagră. Nu s’au încheiat formele legale provocându-se astfel pagube enorme ministerului de război. Nu s'a urmărit executarea contractului ceea ce face că astăzi țara este încă plină de muniții periculoase răspândite în tot cuprinsul ei. Ca să dovedim până unde a putut merge necinstea și incapacitatea vom arăta mâine ce s’a petrecut la depozitul Satur- Buzău. Dosare deschise Cum a operat Ferro- Chimica Niclan control la predarea materialului - Cât a pierdut Statal Societatea, „Ferro-Chimica“ se obligase prin contract să distrugă prin demontare munisiunile ce i se vor remite. Această clauză i s’a impus pe de o parte pentru a se fsigura ministerului următoarele materiale : Explosivul (70%), pulberea neagră, tuburile metalice, iar pe de alta pentru a se evita accidente de persoane și bunuri, inerente exploziilor. Ferro-Chimica" neținând seamă de convenția iscălită cu ministerul de război a efectuat aproape toate distrugerile prin explozii. Dovadă: 1) Numeroasele plângeri ale locuitorilor contra operațiunilor de distrugere ale societății, care le-au dărâmat casele și proteste din partea autorităților bisericești pentru pagubele suferite de Însăși bisericile; 2) numeroasele accidente de persoane pe șantierele societății (peste 40 morți), 3) faptul că un loc de circa 25.000 kgr, pulbere neagră și 540.000 kgr, explosiv cât trebuia să revină mirtistemuri dacă distrugerile se făceau prin de»usoficare (văleniul făcut numai la 700 vagoane pentru care se cunosc felul munițiunilor predate) i s-a remis : 708 kgr. pulbere neagră, 40.000 kgr. explosiv. Rezultă o pierdere de 24.232 kgr. de pulbere neagră, 500.000 kgr. explosiv reprezentând o valoare de circa 180.000.000 lei pentru cele 700 vagoane controlate numai, ceea ce ar face aproximativ 540 milioane lei pagubă pentru cantitatea totală. Qum s’a aJuns la acest Ne-am pornit să „înfrumusețăm”! cana insfâsa la preț și fn noroaie Ni se aduce la cunoștință că un fond de câteva sute de milioane va fi alocat de către ministerul de interne pentru înfrumusețarea orașelor din Ardeal. Foarte bine, in locul irosirii fondurilor, parcă tot este mai nimerit ca banii țării să ia destinație în conformitate cu interesele generale. Nevoile publice sunt multe și sunt mari. Evident, starea orașelor de peste munți e departe de a fi ideală. Neglijența administrativă și-a întipărit de a lungul anilor amprenta, astfel că multe localități datoarează nepăsării vitregiei edililor o situație inferioaiă celei pe care o aveau altădată. Nu e mai puțin adevărat, însă, ca, în comparație cu orașele ardelene, orașele de aci din vechiul regat se prezintă, cum să spunem, într’o splendidă mizerie. Ele nu sunt inferioare numai sub raportul estetic, dar și sub acela al elementarelor condițiuni de bigient și de confort Nu vom avea cutezanța să ne aventurăm în meschinele așezări de provincie unde cuceririle civilizației ajung cu încetineala carului tras de o pereche de boi Aspectul lor oglindește fizionomia altor epoci, nu a celei moderne. Lipsurile lor constituesc un permanent atentat la sănătatea publică după cum estetica lor însemnează o jignire brutală a celor mai moderate exigențe estetice. Ulițele orașelor provinciale au șanțuri ori au noroaie, ulițele acestea ai miros urât cum ai mirosi conștiința unui tâlhar, căci ele nu știu ce e canalizare, și ulițele acestea te silesc să-ți bagi degetele în ochi noaptea căci felinarele, fie ele și cu petrol, sunt cu totul inexistente. Ne vom opri, însă, la nevoile acestei detestabile și triste Capitale a țării românești care n’a cunoscut decât edili în majoritatea lor vitregi și care păstrează vestigii de Stambul. Titulatura de „mic Paris" i-a fost dată desigur în bătaie de joc ori cel care fără intenții ironice i-a spus așa, a fost un dobitoc. Nu mai departe alaltă ori, d. N. Iorga a relevat în Cameră jalnica tragedie a cetății lui Bucur încăpută acum pe mâna celui care se decretase „primarul mahalalelor", cetate în care gunoaiele și murdăria constituesc movile nu numai la mahala, dar și în centru. Lipsurile acestei Capitale sunt imense, și lipsurile acestea nu pot fi îndreptate cu declarațiile demagogice ale unui domn profund neserios. Lipsurile acestea pot fi îndreptate, cu bani. De aceea socotim că d. Vaida a fost prost inspirat când a repartizat câteva sute de milioane în scopul „înfrumusețării" orașelor din Ardeal, atâta vreme cât orașele de aci au nevoe urgentă, nu de înfrumusețări ci de radicale îmbunătățiri. Din considerente ușor explicabile d-sa se dovedește pentru unii mamă și pentru alții ciumă. TH. CONSTANT, Tie, SC Rüipä fara, puterea mea de mooeä și puterea mea de »Ire, Nicolae ruiKM« In plină operetă comanchetează o. D. r. loaiofescu la sfârșit ! Guvernul d-lui Maniu va avea un tablou exact, sincer, obiectiv al stârilor de peste Prut. Domnul Dere, veselul, inteligentul, arhi-competentul sub-secretar de Stat de la interne a fost trimis in Basarabia, a plecat la fața locului, a văzut și s’a Înapoiat triumfal In București. Mâine-poimâine va Îmbogăți antologia cu o nouă expunere și țara cu noui asigurări de liniște și pace. Nu, — orice s’ar spune, — ne aflăm în plină operetă politică. Pentru că altfel nu s’ar explica de loc de ce Intr’o provincie în care se frământă atâtea tendințe contrarii, unde primejdioasa propagandă a comuniștilor Își dă mâna cu interesata agitație steristă, intr’o provincie In care lipsurile reale sunt exasperate de sugestiuni nenorocite, se trimite un observator de talia flariantului Dere bucureștean sau, mai precis, oborean... Dar ca să nu pierdem timpul, să arătăm aci cum anchetează simpaticul personaj guvernamental. Abia sosit la Chișinău — prin urmare Înainte de a... observa (ca să ne exprimăm tn termeni cuviincioși) domnul Dere s’a și repezit să lămureascăt lumea ce a constatat d-sa In Basarabia. — „Am rămas deplin satisfăcut— spune d-sa__ de atitudinea perfect disciplinată a păzitorilor graniței. „Cât despre comunism, socotil nu poate prinde în sufletul populației de dincoace de Prut, deoarecee sătenii basarabeni sunt prea credincioși ideii naționale“. Punct. Scurt, clar și răspicat. 1. De ce nu se Încurcă. Manifeste incendiare găsite în redacții de ziare rusești ? O presă aproape exclusiv rusească și cu tendințe anarhice, — opuse ideii de stat național românesc ? Propagandă comunistă întețită cu fiece prilej, discursuri în care demagogia se înfrățește cu inconștiența? Lipsuri materiale? Lipsuri morale? Toate acestea nu le-a văzut subsecretarul de stat la interne care a călătorit confortabil intr’un somptuos vagon ministerial, la adăpost de frig și de priveliști... pesimiste. Descins din tren, înconjurat de oficialitate, după vizitele de rigoare și consfătuirile oficiale, idem =■* poate după un domnul Dere s-a banchet copios — simțit fericit în Basarabia ferice. Și ca să împărtășească și pe alții din bucuria sa — domnul Dere nu e egoist ! — a făcut declarații de un masiv (precum se și vede) optimism. „.încă odată, ne aflăm în operetă.„ In ordinea de zi a ședinței de azi a maturului corp figura discuția generală a proiectului prin care se modifică legea comercializării. Înainte de Începerea desbaterii, d. Vasile Sassu a făcut o comunicare in chestiune de regulament. Fruntașul liberal a arătat căt potrivit articolului 58 din regulament, ca să se ia in discuția o lege, fie ea cât de urgentă, se cere cel puțin un răgaz de douăzeci și patru de ore pentru ca poectul să poată fi stadiul de parlamentari. Așa prevede regulamentul care — nu-i așa ? — are putere de lege. In cazul proectului de ori, regulamentul era călcat. D. Lassu cerea respectarea regulamentului, amânarea discuției, adică, pe astăzi se vor scurge In acest chip cele douăzeci și patru de ore prevăzute de regulament. D. ministru de industrie s’a opus. D-sa a susținut căt proectul fiind larg dezbătut In Cameră a cunoscut de tot. A cerut Senatului să aprobe luarea lui in imediată discuție. D. V. Sassu a revenit arătând că matural corp n'are ce aprobă sau desaproba : adunarea trebuia afi respecte regulamentul. Atât. D. ministru al Industriei l-a replicat crt timpul a scump, că munca senatorilor costă statul foarte mult și deci nu trebue să se piardă o ședință tn chip inutil. Senatul a dat satisfacție titularului departamentului Industriei și a Început cri discuția proiectului de lega modificator al comercializării. Ministrul a declarat că și la răspunderea acestei „călcări a regulamentului“ (așa s’a exprimat, chiar, d-sa) iată faptele. Se vi spuneai tocmai liberalii : ’an găsit să sa erițesa la apărători ai legalității ? Tocmai dumnealor protestează contra călcării regulamentelor, — dumnealor care au inaugurat sistemul și s’au dus la o perfecție extraordinara, transformând procedau! Intr’o adevărată virtute... negativă? Cu ea autoritate morală vorbește partidul urnelor tarate și al disimularilor da tot felul, politice, economice și financiare, despre călcarea regulamentelor? Toate aceste obiecțiuni sunt au mai Încape vorbă — perfect justificate. Totul, nu mai puțin.» ciudată apara atitudinea „legaliștilor“ care debutează prin călcări de regulamente. Apare cel p țin, spunem, ciudată atitudinea lor când ne vâm’un că.», tăria» regimmat da «zl o constata* tocmai această fanatică apărare a legii și această miraculoasă promisiune că prin cabinetul Maniu toate legile, toate regulamentele, toate dispozițiile autorității de stat vor fi cu sfințenie respectate. Sau una e socoteala din poziții și alta cea dela guvern? xoasista ! Cum se respectă regulamentele Aspecte din ședința neeh a Sesamul CARNETUL UNUI SPECTATOR tuberculoza și celelalte A fost adusă iarăși in discuție chespunea tuberculozei. Sunt câteva plăgi pe organismul tării: —■ malfabetumul, sifilisul, prostituția, tuberculoza, — de a căror existență ne aducem din când in când amintesi pe cari nu le putem extirpa radical pentru bunul motiv că umblăm CM descântece și că rareori aplicăm simiplasme. De cele mai multe ori ne mărginim de rolul de a le constata, dar nicioodată nu ne trece prin minte să recurgem la bisturiu. Altminteri nu ar fi cu putință dăinuirea acestor păcate sociale, cu iendințe de agravare, când aiurea ele au fost, dacă nu integral, in orice caz remediate intr'un chip serios. De exemplu, tuberculoza. S’a scris asupra ei o literatură impresionantă. S'au făcut repetate apeluri. Floarea verde, simbolul speranței, scu floarea roză, — culoarea sângelui scuipat in batistă de cei tn al căror piept ftizia s’a așezat turcește. —M este prinsă in fiecare an la cheotoarea hainei. Inițiativa individuală iși face datoria. Cetățenii iși dau obolul Dar, — ea» dar.. Alături de eforturile cetățenești sr trebui ca fi Statul să pună un timur viguros. Păcălit, însă, in anume imprejurări, Statul se dovedește intr’altele un mai mare chiulangiu. Contribuții sa pe terenul relelor sociale a fost uneori nulă, alteori insuficientă. Din punct de vedere sanitar, Statul a făcut pe prostul totdeauna. Citeauțeri un gazete cu o delegație de parlamentari s'a prezentat la ministerul sănătății arătând reaua stare in care se afli clădirile instituțiilor sanitare din țară. Aceste clădiri au o valoare de a aproape două miliarde lei Pentru repararea lor era prevăzută inainte de război o sumă de 700 mii lei, ceea ce la valoarea de azi ar însemna peste 29 milioane de lei Astăzi, când numărul acestor clidiri s’a dublat, față de cel dinainte de război, ministerul sănătății are numai 7 milioane lei pentru reparații, când s-ar fi necesar cel puțin 50 mii boanse lei". Și tot eri citeam declarația consilierului continal delegat cu partea san*~ „In Capitală tuberculoza stă în Cinstea mortalității". Mai ent ooc de comentarii P OMUL CARE SPUNE