Epoca, martie 1929 (nr. 22-48)

1929-03-01 / nr. 22

No. 22 3 LEI REDACȚIA $1 ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI, MLEA VICTORIEI Nr 33 Reclame ți Inserții $* primesc la ad­ trația ziarului și la toate kT agențiile de publicitate Telefon 362110 «m.­IÎE mtom FILIPESCU - Director: or. N. nupescu Vinari I Marile 1929 ■ [UNK] [UNK].. Modestia Pristilii Stifte Citind articolul d-lui Șeica­­ru, âM. „Curentul** de em­, m’agmimțit Întinerit cu zece ani. m. Și eu aveam aceleași iluzii. El eu credeam in 1920 că pără­sind administrația „Domenii­lor Coroanei**, după o furtu­noasă campanie a „Epocei“, Prințul Știrbey va redeveni un simplu muritor, mulțumit să-și desfacă produsele viilor sale. Era perioada iluziilor post­belice, când lumea credea că leul va redeveni franc și Ena­­che de la Olt regeneratorul a­­cestei țări. Val ce eroare ! D. Șeicaru ne reamintește o scenă petrecută tn casa d-lui Argetoianu acum trei ani, când fostul ministru izbucni Împotriva campaniei „Epocei“ care-i strica toate combina­țiile. Voi complecta pe d. Șeicaru. La aceeași epocă, d. Mihai Popovici, exponentul celui mai democratic parid din țara ro­mânească, plângea literalmen­te de câte ori apărea în „Epo­ca** clișeul pe două coloane al Prințului Știrbey. La un moment dat, In aju­nul venirii generalului Ave­­rescu la putere, aflându-mă Intr'un Sanatoriu de la Șo­­sea, am primit o Întreagă de­legație familiara din d-lu Popovici pentru partea a mă conjura să nu mai public pa­­sa Prințului Știrbey, sau nu cel mai prost caz să transigez pe o poză de calibru mai mic. Familia Îmi spunea, că bietul d. Popovici avea lacrimile la ochi când cerea acest suprem serviciu pentru partid. De câte ori n’am fost Învi­nuit de atunci, de a fi Împie­dicat venirea național-țărani­­știlor la cârmă in 1926. AJta scenă petrecută cu doi ani Înainte. Cerusem explica­ții in Cameră ministrului de Justiție pentru o scandaloasă Încălcare a codului civil in fa­voarea familiei Știrbey. Era vorba de una din cele mai ci­nice afaceri judiciare din câte a cunoscut țara aceasta, care dovedea că nu există nici legi, nici justiție față de interesele familiei Știrbey. Pe când interpelam pe mi­nistru, d. Maniu In culmea Je­nei rodea o scobitoare în bu­fetul Camerii, iar d. dr. Lupu o fi pornise la Buftea sa pre­­sinte scuze In numele opoziției Unite, Prințului Știrbey. Pănă și Take Ionescu, le ofe­rise portofoliul afacerilor străi­ne, cu speranța că astfel va dobândi dizolvarea. Șt <L Șeicaru socotește că supra-evaluez influența aces­tui om, pe care nici un bărbat politic n’a Îndrăznit sâ-i atace fățiș, și de care mai toți s’au slujit. Ce dispreț trebue să aibă la fundul sufletului său Prințul Știrbey pentru personalul nos­tru politic, pentru partidele noastre, pentru întreaga de­mocrație a acestei țâri. D. Șeicaru sl găsește modest.­­On le serait à moina. Să fii prim ministru fără a face po­­rtică, să ai cea mai mare a­­vere din țara românească, fă­ră a muncii și fără măcar a fi moștenit-o, sâ aduci și să demiți guvernele fară ca Con­stituția să-ți fi prevăzut atri­buțiile, — iată atâtea elemen­te care te incită la modestie. D. Șeicaru mai găsește că Prințul Știrbey nu abuzează de situația sa privilegiată. Sfinte Dumnezeule, care ar putea fi definiția „abuzului** In cazul acesta ? Că Prințul Știrbey nu este agresiv în manifestările sale externe. El — suntem perfect de acord — are sentimentul realităților, cum foarte bine constată directorul „Curentu­lui“, și știe că trebue să se fo­tografieze cât mai puțin. Un om politic dă și primeș­te lovituri. Pe d. Vintilă Bră­­tianu, pe d. Maniu, pe genera­lul Averescu poți fățiș și fără nici un să-i ataci menaja­ment. Cu Prințul Știrbey lu­crurile merg mai greu. El be­neficiază între altele și de pri­vilegiul de a putea da lovituri din întunericul de unde con­duce politica țării, fără a pu­tea fi atins de riposta adver­sarilor săi, îndată ce ai rostit numele «ău — atât și nimic mai mult — cineva te trage de mânecă, șoptindu-ți la ureche x ».Iar vorbești porcării“. In asemenea condiții Prin­țul Știrbey constitue o pacoste permanentă pentru țară. Dacă vrea să mai fie prim­­ministru, să iasă la lumina zilei, să vorbească la întruniri sau să scrie la gazete, și din ziua aceea nu vom mai avea nimic împotriva d-sale. GRIGORE FILIPESCU 0 iOiîfifiC emoționanta D. Iorga a trimes următoarea scrisoare d-lui rector al universi­tății din București: Domnule Rector. Foarte recunoscător pentru în­crederea pe care mi-au acordat-o in afară de orice considera(iuni politice, o însemnată majoritate a colegilor mei votându-mă in rân­dul întâi pe lista candidaților la rectorat, vreau să însemnez acest moment important în viata unui om, închinat în rândul întâi cul­­turei, prin donarea către Univer­sitate in folosul facultății de litere a sumei de 300.000 lei, prin care secțiunea pentru merite culturale, a „Fondații Regele Ferdinand I, cu aprobarea Majestății Sale Re­gina Maria, a binevoit să recunoa­scă străduințele mele pentru cu­noașterea nației noastre in­farct și străinătate, precum și pentru ce am putut da pe teren științific și literar. Această sumă va fi destinată pu­blicării anuale a acelui curs pe care studenții îl vor crede nece­sar pentru dănși. de Alegerea cursului va fi făcută acei studenți ai anului al III-lea, care până atunci vor fi a­­vut cel puțin două treimi bile albe la examen, înțeleg ca profesorii ale căror cursuri vor fi tipărite, să renunțe la drepturile de autor, iar tipo­grafia să accepte o simplă despă­gubire de cheltuelile avute. Rectorul Universității în înțe­legere cu decanul facultății de li­tere va binevoi să observe ca a­­ceste condițiuni să fie strict înde­plinite. Nevoind ca acest fond să poarte numele meu, vă rog să acceptați ca el să fie numit după copilele mele pierdute Jirina și Adriana, fără a se arăta numele de fami­lie. Primiți vă rog Domnule Rector, asigurarea celei mai distinse st­me. N. IORGA A fost o clipă de înviorătoare emoție și de rară bucurie, cuni, îa redacția ..Epocei“, am cunoscut cu­prinsul e srisorui de mai sus. O. Iorga adaogă astfel o nouă faptă mare șiragului lung care con­­stitue Însăși viața sa. Fie ca din nobilul său gust să izvorască pilde și pentru alții. D-l IORGA Către d. Iuslu Mantu Președintele consiliului de Maiștri Domnule Prim-m­inistru. In toată perioada de lunga o­­poziție a partidului național­­țărănesc, v’ați ridicat, și cu drept cuvânt, înpotriva risipei banului public. Prietenii d-stră politici au a­­rătat cât de costisitoare sunt creările de noui departamente ministeriale. La un congres al organizației național-țărăniste din Dolj, d. V. Potîrcă s’a ridi­cat în special împotriva înfiin­țării de subsecretariate de stat, pe cari le califica „sinecure“. îmi dau bine seamă că nu tot ce se spune în opoziție se face la guvern și de aceea n’am voit să vă plictisesc prea mult cu declarațiile din vremuri de restriște ale partizanilor d-stră ajunși azi miniștri și subm­i­­niștri. Iată însă că mi se aduc la cu­noștință următoarele jurnale ale consiliului de miniștri, cu datele de 19 Noembrie, 29 No­­embrie și 13 Decembrie 1928 . CONSILIUL DE MINIȘTRI In ședința sa dela 19 Noembrie 1928, Luând in deliberare referatul Domnilor Miniștri de Interne și Finanțe cu No. 22481 din 19 No­embrie 1928. Pe baza art. 54—55 din legea asupra Contabilității publice , DECIDE: încuviințează deschiderea unui credit suplimentar asupra buge­tului Ministerului de Interne pe exercițiul 1928, la art. 15 „Pentru menținerea ordinei Publice“, in suma de lei 10.000.000 (zece mi­lioane), care se va acoperi din * 2 3 fondul prevăzut in bugetul gene­ral al Statului pa exercițiul 1923, pentru deschideri de credite su­plimentare și extraordinare. Autoriză pe Domnii Miniștri de Interne și Finanțe să solicite și aprobarea înaltei Regențe, pentru deschiderea acestui credit. (Urmează semnăturile Domni­lor Miniștri). In ședința sa dela 29 Noembrie 1928, Luând în deliberare referatul Domnilor Miniștri de Interne și Finanțe cu No. 23341 K din 29 Noembrie 1928. Pe baza dispozițiunilor art. 55 din legea Contabilității publice : DECIDE: ART. I. — Se aprobă deschide­rea unui credit suplimentar de 10.000.000 lei la art. 15 din buge­tul Ministerului de Interne pe exercițiul 1928, pentru menține­rea ordinei publice. ART. II. — Acest credit se va acoperi din sondal pentru des­chideri de credite prevăzut in bugetul General al Statului pe exercițiul 1928. ART. III. — Autoriză pe d-nli Miniștri de Interne și Finanțe sa solicite și aprobarea înaltei Re­gențe, pentru deschiderea unui credit. In ședința sa dela 13 Decembrie 1928, Lusind in deliberare referatul d-Ior Miniștri de Interne și Fi­nanțe cu No. 24180/1928. DECIDE: ART. I. — încuviințează des­chiderea unui credit suplimentar de 10.000.000 lei la art. 15 din bugetul Ministerul­ui de Interne pa axeT«<ț<vl SW ^:"*n*iru menți­nerea ordinei publice. ART. II. — Acest credit se va acoperi din fondul prevăzut in bugetul General al Statului pe exercițiul 1928, pentru deschideri de credite suplimentare și extra­ordinare. ART. III. — Autoriză pe D-ul­ Miniștri de Interne și Finanțe să solicite și aprobarea înaltei Re­gențe pentru deschiderea acestui credit. (Urmează semnăturile Domni­lor Miniștri). Totalul reprezintă, dacă nu mă înșel 30.600.000 (treizeci milioane), la care se adaugă un milion din 7 Decembrie. Treizeci și unu de milioane până la sfârșitul anului 1928, adică pentru șapte săptămâni, treizeci și unu de milioane în­­ghijite din fondurile secrete, iată o sumă care mi se pare e­­xorbitantă. Liberalii, în zece luni, au cheltuit, dacă nu mă înșel, 40 de milioane. Oricât de secrete ar fi fondu­rile acestea, cred domnule prim-ministru, că o explicație din partea guvernului ar fi binevenită.­­ Cunoscând pe d. Vaida așa cum îl cunosc, cred inutil să adaug că sunt absolut convins că acești bani n’au fost între­buințați în scopuri personale. Nădăjduiesc că ei n’au ser­vit nici pentru nevoi de par­tid. Primiți, vă roș, domnule pre­ședinte al consiliului asigura­rea sentimentelor mele dis­tinse. GRIGORE FILIPESCU rezultat este lesne de vă­zut. Predarea materialului s’a făcut astfel în­cât să nu se poată preciza ceea­ce revenea ministerului la exploziv și pulbere nea­gră. Nu s’au încheiat forme­le legale provocându-se astfel pagube enorme mi­nisterului de război. Nu s'a urmărit executa­rea contractului ceea ce face că astăzi țara este încă plină de muniții peri­­culoase răspândite în tot cuprinsul ei. Ca să dovedim până un­de a putut merge necins­tea și incapacitatea vom arăta mâine ce s’a petre­cut la depozitul Satur- Buzău. Dosare deschise Cum a operat Ferro- Chimica Nicl­an control la predarea materialului - Cât a pierdut Statal Societatea, „Ferro-Chi­­mica“ se obligase prin contract să distrugă prin demontare munisiunile ce i se vor remite. Aceas­tă clauză i s’a impus pe de o parte pentru a se f­­sig­ura ministerului urmă­toarele materiale : Explosivul (70%), pulberea neagră, tuburile metalice, iar pe de alta pentru a se evita accidente de per­soane și bunuri, inerente exploziilor. Ferro-Chimica" neți­nând seamă de convenția iscălită cu ministerul de război a efectuat aproa­pe toate distrugerile prin explozii. Dovadă: 1) Numeroase­le plângeri ale locuitori­lor contra operațiunilor de distrugere ale societă­ții, care le-au dărâmat ca­sele și proteste din par­tea autorităților biseri­cești pentru pagubele su­ferite de Însăși bisericile; 2) numeroasele acci­­dente de persoane pe șan­tierele societății (peste 40 morți), 3) faptul că un loc de­ circa 25.000 kgr, pulbe­re neagră și 540.0­00 kgr, explosiv cât trebuia să revină mirtistemu­ri dacă distru­gerile se făceau prin de»­usoficare (văleniul făcut numai la 700 vagoane pentru care se cunosc fe­lul munițiunilor predate) i s-a remis : 708 kgr. pulbere nea­gră, 40.000 kgr. explosiv. Rezu­ltă o pierdere de 24.232 kgr. de pulbere neagră, 500.000 kgr. explosiv reprezentând o valoare de circa 180.000.000 lei pentru cele 700 vagoane controlate numai, ceea ce ar face aproximativ 540 milioane lei pagubă pen­tru cantitatea totală. Qum s’a aJuns la acest Ne-am pornit să „înfrumusețăm”! cana insfâsa la preț și fn­ noroaie Ni se aduce la cunoștință că un fond de câteva sute de mili­­­­oane va fi alocat de către ministe­rul de interne pentru înfrumuse­țarea orașelor din Ardeal. Foarte bine, in locul irosirii fondurilor, parcă tot este mai ni­merit ca banii țării să ia destina­ție în conformitate cu interesele generale. Nevoile publice sunt multe și sunt mari. Evident, starea orașe­lor de peste munți e departe de a fi ideală. Neglijența administra­tivă și-a întipărit de a lungul ani­lor amprenta, astfel că multe lo­calități datoarează nepăsării vitregiei edililor o situație inferioa­­i­­ă celei pe care o aveau altădată. Nu e mai puțin adevărat, însă, ca, în comparație cu orașele ar­delene, orașele de aci din vechiul regat se prezintă, cum să spunem, într’o splendidă mizerie. Ele nu sunt inferioare numai sub rapor­tul estetic, d­ar și sub acela al e­­lementarelor condițiuni de bigie­­n­t și de confort Nu vom avea cutezanța să ne a­­venturăm în meschinele așezări de provincie unde cuceririle civi­lizației ajung cu încetineala ca­rului tras de­ o pereche de boi Aspectul lor oglindește fizionomia altor epoci, nu a celei moderne. Lipsurile lor constituesc un per­manent atentat la sănătatea publică după cum estetica lor însemnează o jignire brutală a ce­lor mai moderate exigențe este­tice. Ulițele orașelor provinciale au șanțuri ori au noroaie, ulițele a­­cestea ai miros urât cum ai mi­rosi conștiința unui tâlhar, căci ele nu știu ce e canalizare, și u­­lițele acestea te silesc să-ți bagi degetele în ochi noaptea căci fe­linarele, fie ele și cu petrol, sunt cu totul inexistente. Ne vom opri, însă, la nevoile a­­cestei detestabile și triste Capita­le a țării românești care n’a cu­noscut decât edili în majoritatea lor vitregi și care păstrează vesti­gii de Stambul. Titulatura de „mic Paris" i-a fost dată desigur în bătaie de joc ori cel care fără intenții ironice i-a spus așa, a fost un dobitoc. Nu mai departe alaltă ori, d. N. Iorga a relevat în Cameră jalni­ca tragedie a cetății lui Bucur în­căpută acum pe mâna celui care se decretase „primarul mahalale­lor", cetate în care gunoaiele și murdăria constituesc movile nu numai la mahala, dar și în cen­tru. Lipsurile acestei Capitale sunt imense, și lipsurile acestea nu pot fi îndreptate cu declarațiile de­magogice ale unui domn profund neserios. Lipsurile acestea pot fi îndreptate, cu bani. De aceea socotim că d. Vaida a fost prost inspirat când a repar­tizat câteva sute de milioane în scopul „înfrumusețării" orașelor din Ardeal, atâta vreme cât ora­șele de aci au nevoe urgentă, nu de înfrumusețări ci de radicale îmbunătățiri. Din considerente ușor explicabile d-sa se dovedește pentru unii mamă și pentru alții ciumă. TH. CONSTANT, Tie, SC Rüipä fara, puterea mea de mooeä și puterea mea de »Ire, Nicolae ruiKM« In plină operetă com­anchetează o. D. r. loaiofescu la sfârșit ! Guvernul d-lui Maniu va avea un tablou exact, sincer, o­­biectiv al stârilor de peste Prut. Domnul Dere, veselul, inteligentul, arhi-competentul sub-secretar de Stat de la interne a fost trimis in Basa­rabia, a plecat la fața locului, a vă­zut și s’a Înapoiat triumfal In Bucu­rești. Mâine-poimâine va Îmbogăți antologia cu o nouă expunere și țara cu noui asigurări de liniște și pace. Nu, — orice s’ar spune, — ne a­­flăm în plină operetă politică. Pentru că altfel nu s’ar explica de loc de ce Intr’o provincie în care se frământă atâtea tendințe contra­rii, unde primejdioasa propagandă a comuniștilor Își dă mâna cu inte­resata agitație steristă, intr’o pro­vincie In care lipsurile reale sunt exasperate de sugestiuni nenorocite, se trimite un observator de talia fla­riantului Dere bucureștean sau, mai precis, oborean... Dar ca să nu pierdem timpul, să arătăm aci cum anchetează simpa­ticul personaj guvernamental. Abia sosit la Chișinău — prin ur­mare Înainte de a... observa (ca să ne exprimăm tn termeni cuviincioși) domnul Dere s’a și repezit să lămu­­reascăt lumea ce a constatat d-sa In Basarabia. — „Am rămas deplin satisfăcut— spune d-sa__ de atitudinea perfect disciplinată a păzitorilor graniței. „Cât despre comunism, socot­il nu poate prinde în sufletul popu­lației de dincoace de Prut, deoarecee sătenii basarabeni sunt prea credin­cioși ideii naționale“. Punct. Scurt, clar și răspicat. 1­. De ce nu se Încurcă. Manifeste incendiare găsite în re­dacții de ziare rusești ? O presă a­­proape exclusiv rusească și cu ten­dințe anarhice, — opuse ideii de stat național românesc ? Propagan­dă comunistă întețită cu fiece pri­lej, discursuri în care demagogia se înfrățește cu inconștiența? Lipsuri materiale? Lipsuri morale? Toate acestea nu le-a văzut sub­secretarul de stat la interne care a călătorit confortabil intr’un somp­tuos vagon ministerial, la adăpost de frig și de priveliști... pesimiste. Descins din tren, înconjurat de oficialitate, după vizitele de rigoa­­re și consfătuirile oficiale, idem =■* poate după un domnul Dere s-a banchet copios — simțit fericit în Basarabia ferice. Și ca să împărtă­șească și pe alții din bucuria sa — domnul Dere nu e egoist ! — a fă­cut declarații de un masiv (pre­cum se și vede) optimism. „.încă odată, ne aflăm în ope­retă.„ In ordinea de zi a ședinței de azi a maturului corp figura discuția ge­nerală a proiectului prin care se mo­difică legea comercializării. Înainte de Începerea des­ba­terii, d. Va­sile Sassu a făcut o comunicare in chestiune de regulament. Frun­tașul liberal a arătat căt potrivit ar­ticolului 58 din regulament, ca să se ia in discuția o lege, fie ea cât de urgentă, se cere cel puțin un răgaz de douăzeci și patru de ore pentru ca poectul să poată fi stadiul de par­lamentari. Așa prevede regulamen­tul care — nu-i așa ? — are putere de lege. In cazul proectului de ori, regula­mentul era călcat. D. Lassu cerea respectarea regu­lamentului, amânarea discuției, adi­că, pe astăzi se vor scurge In acest chip cele douăzeci și patru de ore prevăzute de regulament. D. minis­tru de industrie s’a opus. D-sa a susținut căt proectul fiind larg dezbătut In Cameră a cunoscut de tot. A cerut Senatului să apro­be luarea lui in imediată discuție. D. V. Sassu a revenit arătând că matural corp n'are ce aprobă sau desaproba : adunarea trebuia afi res­pecte regulamentul. Atât. D. ministru al Industriei l-a re­plicat crt timpul a scump, că munca senatorilor costă statul foarte mult și deci nu trebue să se piardă o șe­dință tn chip inutil. Senatul a dat satisfacție titula­rului departamentului Industriei și a Început cri discuția proiectului de lega modificator al comercializării. Ministrul a declarat că­ și la răspun­­derea acestei „călcări a regulamen­tului“ (așa s’a exprimat, chiar, d-sa) iată faptele. Se vi spunea­i tocmai liberalii : ’an găsit să sa erițesa la apărători ai legalității ? Tocmai dumnealor pro­testează contra călcării regulamen­telor, — dumnealor care au inaugu­­rat sistemul și s’au dus la o per­fecție extraordinara, transformând procedau! Intr’o adevărată virtute... negativă? Cu ea autoritate morală vorbește partidul urnelor tarate și al disimula­rilor da tot felul, politice, economice și financiare, despre­ călcarea regu­lamentelor? Toate aceste obiecțiuni sunt­­ au mai Încape vorbă — perfect justifi­­cate. Totul, nu­ mai puțin.» ciudată apa­ra atitudinea „legaliștilor“ care de­butează prin călcări de regulamente. Apare cel p țin, spunem, ciudată a­­titudinea lor când ne vâm’un că.», tăria» regimm­at da «zl o constata* tocmai această fanatică apărare a le­gii și această miraculoasă promisiu­­ne că prin cabinetul Maniu toate le­gile, toate regulamentele, toate dis­pozițiile autorității de stat vor fi cu sfințenie respectate­. Sau­­ una e socoteala din­­ poziții și alta cea dela guvern? xoasista ! Cum se respectă regulamentele Aspecte din ședința ne­eh­ a Sesamul CARNETUL UNUI SPECTATOR tuberculoza și celelalte A fost adusă iarăși in discuție ches­punea tuberculozei. Sunt câteva plăgi pe organismul tării: —■ malfa­betumul, sifilisul, prostituția, tuber­­culoza, — de­ a căror existență ne a­­ducem din când in­­ când aminte­si pe cari nu le putem extirpa radical pentru bunul motiv că umblăm CM descântece și că rareori aplicăm­­ si­­miplasme. De cele mai multe ori ne mărginim de rolul de a le constata, dar nicioo­dată nu ne trece prin minte să re­curgem la bisturiu. Altminteri nu ar fi cu putință dăi­­nuirea acestor păcate sociale, cu ien­dințe de agravare, când aiurea ele au fost, dacă nu integral, in orice caz remediate intr'un chip serios. De exemplu, tuberculoza. S’a scris asupra ei o literatură impresionan­tă. S'au făcut repetate apeluri. Floa­rea verde, simbolul speranței, scu floarea roză, — culoarea sângelui scuipat in batistă de cei tn al căror­ piept ftizia s’a așezat turcește. —M este prinsă in fiecare an la cheotoa­­rea hainei. Inițiativa individuală iși face datoria. Cetățenii iși dau obolul Dar, — ea» dar.. Alături de eforturile cetățenești sr trebui ca fi Statul să pună un ti­mur viguros. Păcălit, însă, in anume impreju­­rări, Statul se dovedește intr’altele un mai mare chiulangiu. Contribuții sa pe terenul relelor sociale a fost u­neori nulă, alteori insuficientă. Din punct de vedere sanitar, Statul a făcut pe prostul totdeauna. Citeauț­eri un gazete cu o delegație de parla­mentari s'a prezentat la ministerul sănătății arătând reaua stare in care se afli clădirile instituțiilor sanitare din țară. Aceste clădiri au o valoare de a a­proape două miliarde lei Pentru re­­pararea lor era prevăzută inainte de război o sumă de 700 mii lei, ceea ce­ la valoarea de azi ar însemna peste­ 29 milioane de lei Astăzi, când numărul acestor c­li­diri s’a dublat, față de cel dinainte de război, ministerul sănătății are numai 7 milioane lei pentru reparații, când s-ar fi necesar cel puțin 50 mii boa­nse lei". Și tot eri citeam declarația consilie­rului continal delegat cu partea sa­­n­*~ „In Capitală tuberculoza stă în Cinstea morta­lității". Mai e­nt ooc de comentarii P OMUL CARE SPUNE

Next