Epoca, mai 1929 (nr. 72-95)

1929-05-01 / nr. 72

REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI, CALEA VICTORIEI No 33 Reclame si inserții Se primesc la ad­orația ziarului și la toate agențiile de publicitate Telefon 362(10 Í8-FONDAT IN ANUL 1885 DE NICOLAE FILIPE! Director: cr. N. FILIPESCU­ 2l Tie, Scumpă­tară, puterea mea de mânca și puterea mea de­­ unire, nikcolae f­rupesc* lun gând care rămâne Pieren dulce a­­le Un confrate anunță ca: „șef al unui partid democratic, hotărît ata­șat formelor constituționale și par­lamentare în vigoare, d. Iuliu Ma­­niu nu admite manifestări cari ar putea fi interpretate că tind la cre­area altor forțe în stat, decât cele prevăzute în Constituție, — singu­rele dela cari trebue să purceadă izvorul de putere și rândeală“. Este vorba despre cetele de voi­nici cari au fost înființate în Ar­deal și al căror rost a fost sub­liniat de ziarele cari nu se cred obligate să leșine admirativ la pi­cioarele d-lui Maniu. Confratele din care am reprodus citatul de mai sus, e bine informat. Intr’adevăr, șeful guvernului se va ridica împotriva unor manifestări „cari ar putea fi interpretate că tind la crearea altor forțe în stat“, dar nu pentru că d-sa este „hotă­rît atașat formelor constituționale și parlamentare în vigoare“, ci pentru că opinia publică, luminată și con­știentă, a acestei țări și-a spus cu­vântul cu hotărîre. Și pentru că acelaș cuvânt ho­­tărît i-au spus și alte foruri în­calte. Organizarea „voinicilor“ însem­na de fapt o prim­ejdie pentru li­­niștea și pentru libertățile publice. Partidul național-țărănesc rea, prin înființarea acestor urmă­cete, permanentizarea sa la cârmă. Căci popularitatea partidului na­­țional-țărănesc,­^­ atâta câtă fost, — s’a dus. Cele ș­ase lini­­ de guvernare, caracterizate prin dezorientare și incapacitate și prin păcate de o gravitate mai mare, au deschis ochii tuturor. Astăzi între guvern și țară s’a deschis o prăpastie. Dar dacă țara nu îl mai voește pe d. Maniu, d-sa, d. M­aniu, vroește țara, așa cum altădată o vroia Lăpușneanu. Rostul „voinicilor“, acesta ar fi fost­ să oblige țara a primi dra­gostea cu sila a d-lui Maniu. Reacțiunea a fost, însă, promptă și unanimă, tendințele sugrumătoa­re au fost dezvăluite, alarma a fost dată. Neavând încotro, d. Maniu face stânga împrejur. D-sa declară că „nu admite manifestări mari“, etc. și asigură, pentru liniștirea opiniei publce, că va lua măsuri de natură să „facă imposibile manifestările, fie și ale unor partizani, cari ies din cadrul concepților politice ale partidulu“. Atât numai că șeful guvernului e astăzi prizonierul duplicității sale. Șeful guvernului este în dezacord cu însuși d. Vaida care nu mai de­parte decât acum trei zile la Cluj, în consfătuirea ce­ a avut cu pre­fecții, a adus elogii prefectului de Târnava Mică, d. Boilă, pentru iniț­­iativa organizării voinicilor, și i-a rugat și pe ceilalți prefecți să ur­meze exemplul d-lui Boilă. Șeful guvernului este în dezacord chiar cu d. Ioanițescu, — vă rog, e serios, — căci și d. Ioanițescu vrea să organizeze Vlașca și Ilfo­vul. Dar azi acestea sunt amănunte perimate. Azi d. Maniu vrea și va impune suprimarea cetelor de voi­nici. E silit să vrea, căci, după cum am arătat și în numărul de ori, au intervenit, din înalt loc observații și sugestii cari nu admit replică. Dar nu vrea partidul ? E un con­flict ? O, nu... Căci până eri nu voia nici, d. Maniu. Dar mâine va voi și partidul. D. Vaida va corecta, într’o formă ori în al ta, declarațiile sale dela Cluj. Gărzile de voinici vor societăți sportive, societăți deveni nefacere ori cum așa ceva de bi­nu este în partidul național-țărănesc nici­ u­n... voinic care să se joace de-a plecatul de la putere. Dar încercarea rămâne. Rămâne gândul acesta de a fi crezut posi­bilă organizarea unei forțe militare în slujba unui partid politic. Și suntem în dreptul nostru să ne întrebăm, dacă organizațiile came azi vor fi desființate oficial, nu vor continua să existe c­andestin TH. CONST. Nu e zi în care să nu înregis­trăm în activitatea ministerului de interne o nouă întâmplare haz­lie. Cea de azi, D. prefect maramureș­an Gavril Iuga avea motive de supărare îm­potriva unui polițai. Primul mo­tiv, și de­sigur cel mai însemnat: polițaiul e regățean. Deci omul trebuia pus pe fugă — Cum să-l hotărăsc să plece în țigănia lui din regat? — s’a între­bat d. prefect Gavril Iuga. Și a găsit, i-a rechiziționat casa. Contra legii, dar acest amănunt nare nici­ un fel de importanță sub regimul legalității. Rămas fără casă polițaiul sa a­­dresat ministerului de interne, ce­rând proteguire acestui înalt for. Și un ordin scurt a pornit de la București. D. prefect Gavril Iuga era invitat să redea polițaiului casa luată ilegal. — Ordin de la București? a între­bat d. prefect. — Da. — De la cine? — De la d. ministru de interne. — De la care ministru, te î­n­treb? — De la d. Mirto. — Nu cunosci Mie să-mi aducă oram­an­u Și așa. El a rămas cu lucruile iai veni el la Bucur ?re d-lui Vaida să i< lui M­ir­to? Ne îndoi ă că d. Mirto se di ce, sa se respecte or un fapt Dar el nu înoeder dulcea armonie di ramuri ale particii ârănesc. Ele stau la ei câini răi veșnic­­­i încăe­rarea se produce i chestie, din orice pricină, cu­­ riscuri. Sunt căsnicii în cari bat bătui și nevasta se urțăsc de moarte, dar continuă să trăias­că totuși sub a­celaș acoperiș, pentru că i-a legat legea, ori pentru eă voesc să salve­ze anumite conveniențe sociale. Di­vorțul întârzie, dar până la urmă e fatal. Ca multe altele și cazul Gavril Iuga evidențiază această finali­tate. Dar, apropos di d. Iuga, nu este d-sn acelaș personaj amestecat nu știm în ce chestie de păduri pe care ziarele au denunțat o zilele acestea? Simplă curiozitate, X. Amintiri dureroase... Ziarul „Ordinea“, publică un arti­col vehement împotriva mitropolitu­lui unit din Blaj, dr. Suciu. Cetind acest articol, mi-am adus aminte de o întâmplare petrecută acum câțiva ani într’un local de consumație din Capitală. Mai înainte de a povesti această în­tâmplare însă țin să reproduc o parte din justele observațiuni ale „Ordinei“. „Mitropolitul Blajului care a stat până acum într’o cușcă, mai mult sau mai puțin ascunsă, de sufleur, s’a ho­­tărît să iasă la iveală. Coborîrea în scenă a acestui popă, care este mai mult servitor credincios al Vaticanu­lui de­cât fiu devotat al patriei sale, s’a făcut cu ocazia drapelurilor sfin­țite de chemăriști în numele „vonici­­lor“ de pe câmpia libertăței Sub aus­piciile acestui mitropolit, care nu se sfiește să bage politica în biserica, un subaltern a luat jurământul găr­zilor verzi de la care dușmanii Româ­niei așteaptă desmembrarea tarei noas­­tre în viitor". Și „Ordinea“ adaugă : „In trenul care ne înapoia de la Inaugurarea monumentului ce a fost ridicat la 1924 lui Gh­. Popp de Bă­­sești se afla, la un moment dat, d. V­­ntilă Brătianu alături de mitropoli­tul Blajului. Acesta din urmă adu­când vorba de felul cum înțelegea să orânduiască guvernul de atunci, prin­­ Constituție, rolul celor două biserici din România, a aflat că cea ortodoxă ,va fi predominantă în stat. In fața răspunsului pe care-l bănuia, mitro­politul Suciu s’a ridicat în picioare și a spus : „din această cauză, niciodată partidul d-stră liberal nu va putea să meargă alături de al nostru național“! Ar rezulta, din cele de mai sus, că I. P. S. S. mitropolitul Suciu, capul bisericei unite din Ardeal, este mai catolic decât Papa. Și-acum, povestea : Mă aflam în iarna anului 1926, dacă nu mă înșel, prin luna Februarie, în­­tr’o seară, în restaurantul Ileana, din bulevardul Elisabeta. Eram la masă cu un vechi­ prieten din Banat. Cu d. dr. Livius Linția, avocat din Timișoa­­ra. In apropiere de noi, la altă masă, în imediată vecinătate, se afla în to­vărășia unui civil, d. dr. Suciu, mi­tropolitul greco-catolicismului din Ar­deal. La un moment dat, apare în lo­cal, un bătrân țăran ardelean, sfios, cu o înfățișare simpatică și modestă de om cumsecade. In mână ținea un registru și câteva hârtii. Intrase, ca să solicite din masă în masă, un mic ajutor bănesc, pentru construirea u­­n­ei Biserici greco-orientale, într’o lo­ialitate din Ardeal. Toată lumea, ia­tă nici o obiecțiune, cu multă bună voință, băga mâna în buzunar și sco­tea fiecare, modestul obol ce-l da pen­tru o biserică românească. In public, am remarcat prezența câtorva per­soane străine de origina și religia noastră ortodoxă, cari răspunseseră la apelul țăranului ardelean. Modestul misionar al credincioșilor țărani arde­leni din localitatea unde urma să se clădească biserica, era învestit cu toate actele legale și deplin autorizat a face această chetă publică. Intr’un târziu, se apropie de masa unde se afla mi­tropolitul de la Blaj, după ce mai în­tâi trecuse pe la masa noastră, fiin­­du-i în drum. Observasem însă, că în în timp ce pribeagul ardelean colecta banii carității publice, I. P. S. S. mi­tropolitul Suciu, nu-i scăpa nici un moment din ochi. In clipa când se apropie de masa mitropolitului, spun amicului meu : „sunt foarte cu­îi­rios să văd dacă mitropolitul va ajuta cu ceva pe țăranul ardelean când va face apel la caritatea sa“. „In sfârșit, când bietul om s’a apro­piat de masa I. P. S. S., mitropolitul Suciu, cuprinde în ambele sale mâini registrele și actele modestului misio­nar al modestei localități rurale din Ardeal și văzând că este vorba de o biserică greco-orientală, îl respinge cu o răutate abea reținută, spunându-i textual: „EU N’AM PARALE PEN­TRU O BISERICA GRECO-ORIEN­­TALA ! AM CREZUT CA E UNITA. SA VII LA MINE ACASA LA BLAJ P­OUTE DE ADUNA DE PE LA NEM­ȚII TAI, CA DOAR E PLIN BUCU­­REȘTIUL DE EI”. — Atât eu, cât și amicul, cu care mă aflam la masă, am rămas con­sternați. Cu drept cuvânt, nu ne-am fi putut închipui, că un mitropolit, în plin public, într-un local de consu­mație, în auzul celor din vecinătate, poate risca un astfel de limbaj nesoco­tit. Am simțit în mine un așa impuls de indignare, încât, puțin me-a lipsit, să nu-l provoc la o explicație. Revolta amicului meu, era tot așa de mare, în­cât în mod ostentativ, privind cu dis­preț spre masa unde se afla mitropo­litul, am părăsit localul, evitând un scandal ce ar fi putut lua naștere. Pe drum, împărtășeam amicului meu, penibila impresie ce ne-o lăsase în suflet, gestul nesocotit al dr lui dr. Su­ciu, mitropolitul greco-catolicilor din Ardeal. Are dreptate, deci, „Ordinea” că mi­tropolitul Blajului, ESTE MAI MULT UN SERVITOR CREDINCIOS AL VATICANULUI, DECÂT UN FIU DEVOTAT AL PATRIEI. C. Nicolau-Sircesti Cârâmba care sine N’o vedeți? E totuși așa de aproape... Priviți-o cum se înfiripă în fața noastră, cum își precizează contururile, cum își de­finește culoarea. E o cărămidă de formă obișnuită Pe una din fețele ei stă scris : dema­gogie. Pe cealaltă­­ nepricepere. Bolid inevitabil, se apropie cu vi­teza fatală a forței inițiale de porni­re. Cine i-ar putea opri mersul ? D. Maniu a încercat niște cete de voinici. Dar acum e târziu. Lucrul trebuia făcut din prima zi. Azi ,nu mai câte timp In fața 0,­tirii unui­­care e pe cale de realizare stă oastea de mult gata a conștiinței naționale. Și cărămida vine, roșie de viteză, necruțătoare și implacabilă. D. Maniu o va purta multă vreme în spate, po­vară a puterii. A puterii singur, cu orice preț singur. De unde ar mai putea veni salva­rea ? Indreptați-vă, domnilor, ochii spre cer. Dumnezeu e mare și a fă­cut multe minuni. Ordonați proce­siuni religioase. Preoții cari au adus crucea sfântă în taberele verzilor să ceară clemența divină. Un an agricol bun, un an excep­țional de bun. Numai aici mai poate fi salvarea. Altfel­. Altfel cărămida,1 vine. Priviți-o cum se apropie și cum își precizează contururile... i. C. Ma Slfiu­l Zia­rele"antici că la Brăila face senzație concesionarea u­­nui ștrand prin bună învoială. Se pare că ar fi reeditarea contractului de la București, care a trebuit să L-a anulat. Mărturisim că știrile ziare­lor nu ni se par de crezut. Trebue să fie o exagerare in tot ce se relatează. Altfel... Așteptăm un comunicat lă­muritor al ministerului de do­menii. Pe când la noi a înflorit I. A. R.­u in Jugoslovin s’a tiesvoltat o serioasă ternstrie aviatica Belgrad (Ceps).­­ La Novi­ Sad s’au pus zilele acestea bazele aso­ciației industriei aviatice din Jugo­slavia cu sediul la Belgrad. Asocia­ția grupează 7 fabrici de aeroplane, hidroplane și accesorii aviatice și a­­nume: Ikarus, Rakovița, Zmia, Te­­leoptik, Vlaikovici et Co., Vlaiko­­vici (£) fii și Zivovi Rogozarski. Sco­pul asociației e desvoltarea, stan­dardizarea, proteguirea și indepen­dența industriei aviatice naționale. Președintele asociației a fost ales industriașul Gedeon Dundievski și asociația a fost primită printre mem­brii asociației industriale din Iugo­slavia. Industria aviatică iugoslavă a în­ceput să se desvolte din anul 1923. Prima fabrică a fost înființată de directorul firmei Ikarus din Novi­ Sad, D. Kornovici și azi această fa­brică produce nu numai aeroplane de școală, dar și aeroplane militare și de vânătoare, hidroplane și în ul­timul timp și aeroplane sportive. In urma efectuării solide a avioanelor, industria aviatică iugoslavă a pri­mit în ultimul timp și unele comenzi din străinătate, în special din Tur­cia și Bulgaria. Fondatorii asocia­ției cred, că intr-un interval de trei ani, industria aviatică iugoslavă va ajunge la un nivel mondial. Cauciucul sintetic Londra, 30. (Rade.).­­ Ziarele a­­nunță că în curând se­­­ a pune pe piață în cantități comerciale cauciucul t­­ tic, sub numele de „isopre­­n". Cauciucul sintetic e fabrice­ de I. G. Farbenindustria, în colaborare cu standard OU oi Kew-Jersey. Gesturi necu­getate Poliția a împiedecat Duminică la hipodromul Bănea» agresiunea or­ganizată împotriva unui ziarist al că­rui scris a fost considerat insultător. Nu interesează care era chestia în discuție. Oricine are drept să ceară satisfacție pentru insulta care i l-a adus. Dar pe căile pe cari legea le in­dică precis. Sunt și cazuri în cari se poate mer­ge mai departe. Sunt cazuri când nu mai poți pretinde demnității terfelite să aibă virtutea așteptării. E contra legii, e contra ordinei. Ce-ar fi dacă toți am voi să ne facem singuri drep­tate? Am ajunge o societate de cio­­măgași. Dar e omenesc. Nu poți arunca piatra celui care e insultat, pălmueș­­te, ori caută satisfacție pe calea ar­melor. Dar de la om la om, de la unul sin­gur la unul singur, pe față, cavale­rește, cu privirea deschisă și cu vor­ba clară. Mișelia atacului prin surprindere, pe la spate, ca arma împotriva celui dezarmat, trebue condamnată cu se­veritate. Mișelia atacului în bandă împotriva unuia singur nu merită de­cât dispreț. Ce naiba? Cu puțină osteneală ne-am putea lesne aduce aminte de procedeele bătrânilor noștri. Vor fi avut și ei necugetate avânturi de ti­­nerețe. Dar nu gheboș au nici­o­dată un cavalerism pe care îl aveau în sân­ge în cutia schiloadă a lașității orga­nizate. V. B. Însemnări OAMENI RAI. — In chestia hotă­­rîrilor delegației economice am a­­vut mai multe comunicate oficiale. Nu pentru a se complecta unil pe altul, ci pentru a se bate cap în cap. S'a dezmințit chiar relația publi­cații, de oficiosul guvernului, dar a­­ceastă desmințire a­­ fost desmințită de un comunicat al ministerului de externe. Și sunt oameni răi cari numesc toate acestea zăpăceală! * BUNA ÎNVOIALA. — Ziarele dis­cută o chestie delicată de ferărie. E vorba despre o furnitură prin bună învoială, în care furnizatul este sta­tul, iar furnizorii înalți demnitari ai aceluiaș stat.. Și se face gălăgie. Argumentul este cel bine știut, eternul argu­ment : trebuia licitație. Pe noi nu ne înspăimântă buna învoială. Numai cu o singură condi­ție : să fie bună pentru stat. E cazul cu furnitura de la Primă­rie ? (Furnitura de benzină). Aceasta este întrebarea. Și cum răspunsul reclamă documentări prea lungi, nu ar fi fost mai elegant să se evite asemenea situații? Se pare însă că face școală con­tractul Șerban Răducanu-Reșița. Ne place să punem între noi și devi­za lui Petre Carp, spații interplane­tare și nu observăm că astfel ne rostogolim la pământ. THERMIDOR & Co. €um au fost croiaic agitațiile religioase“ «r Mitropolia Moldovei a trimes ziarelor următorul comunicat: „De către organele administra­tive bisericești ale Mitropoliei Moldovei, examinându-se cererile primite din unele sate ale județelor Neamțu și Fălticeni, răsvrătite îm­potriva serbărei Paștelor, s’au con­statat următoarele: „Mai toate aceste cereri unele tipărite și altele scrise de mână, au fost alcătuite după acelaș formular de unul sau mai mulți agitatori — mireni speculanți sau călugări ex­cluși din mănăstiri pentru purtări rele — cari au semnat prin punere de deget pe unii locuitori din sate. „Mai toți acești agitatori, cari tulbură liniștea poporului, cutree­­rând satele, au îndemnat pe țărani să semneze în alb petițiunile ce le aveau cu ei, asigurându-i că numai așa vor căpăta pământ, după cum li s’a făgăduit. De fapt toate acele petițiuni cuprindeau proteste împo­triva serbărei Sfintelor Paști „Țăranii mai târziu aflând de această meșteșugită înșelare s’au plâns Mitropoliei arătând pe larg modul necinstit prin care au fost înșelați. „Din cele arătate, se poate cons­tata cine sunt agitatorii cari cutree­­ră satele pe chestia calendarului îndreptat și a serbărei Paștelor și la ce mijloace necinstite au recurs numai ca să poată tulbura pe să­teni și ordinea publică a țării“. Mai este nevoe de vre­un a­­daos ? ...—! CARNETUL UNUI SPECTATOR Cinci milioane Instituția P. T. T. acordă un pre­miu de cincizeci de mii de lei celui care o va pune față în față cu autorul furtului unei lăzi dintr’un vagon poș­tal. La drept vorbind, lada nu era de­cât o lădiță, în lădiță nu se găsea o porumbiță, cum­i spun poeziile scrise pentru copii, ci se afla oricum impor­tantul stoc de cinci milioane de lei. Pe noi împrejurările în cari s'a co­­mis furtul, mai mult ne-au amuzat decât ne-au indignat căci prea erau năstrușnice. Lada fusese expediată de la Piatra Neamț la Focșani, de la o administra­ție financiară la alta, așa cum ar fi fost trimis un colet cu brânză sau cu ouă. Cele cinci milioane de lei nu fu­seseră de natură să impună luarea u­­nor măsuri speciale de pază. Conductorului de vagon nu i s’a spus nici măcar să deschidă ochii și să acorde un drum de solicittudine lă­­diței, astfel că nenorocitul s’a trezit fără ea. A rămas consternat. A rămas și mai consternat când i s’a spus că în blestemata de ladă erau cinci mi­lioane. Credem, însă, că mai buimăcit de­cât el a rămas hoțul care, crezând pro­babil că umflă niscai brânză sau nis­­cai cozonac, sa pomenit deodată mi­lionar. Acum instituția P. T. T. acordă un premiu pentru prinderea hoțului. Să fie sănătoasă instituția P. T. T. Când se recurge la premii, e semn că toate celelalte posibilități s’au dus pe apa gârlei. Omul care spune »ff 20U MTHIftER iOPIm O nouă fiii a crizei Tezaurizarea bancară In mersul nostru accelerat spre paralizia economică generala asis­­tăm neputincioși la un nou feno­­men, de astă dată poate cel mai primejdios : tezaurizarea bancara. Până acum se știa că numai oame­nii simpli, țăranii și mieii bur­ghezi, păstrau banii în casă. Feno­menul avea explicația și în infla­ția și devalorizarea monetară, care dădeau acelor oameni iluzia eco­nomiei și averei. Cum se explică însă­­ că astăzi banul este sustras de pe­ piață­­ de înseși organele care sunt menite a-i ajuta circulația ? Unii văd o legătură între acest fenomen și credința că stabilizarea nu este definitiv realizată. Conducătorii băncilor explică fenomenul prin... lipsa de încre­dere în orice­ întreprindere și ori­ce afacere și mulți iau de bună această prudență dusă până la ab­ținere­a băncilor. Ne învârtim deci într’un­ cerc vițios Băncile nu mai dau bani întreprinderilor pentru că nu sunt solide. întreprinderile se sbat în criză și cad tocmai pentru că nu au bani. Neîncredere pe toată linia. Ne­încredere atât în politică cât și în economie, neîncrederea reciprocă a oamenilor în bani și­ a banilor în oameni. Cu un cuvânt neîncrede­re în noi înșine. Era fatal să ajun­gem nci după exaltarea încrederei în noi. In această situație se pune în primul loc chestiunea rolului pe care îl au băncile în viața noastră economică și îndatoririlor ce au de a se adapta la nevoile ei. Politica aceasta se „Gauve qui peut”, de salvare a banului, agravează criza și mărește panica, înțelegem ca și băncile să fie supuse preocupărei propriei lor securități, dar ele nu trebue să se mențină într-un ca­dru rigid, izolate de restul vieței economice. Băncilor nu le este permis să facă ceea ce fac oamenii sim­pli. Ori­cui ar fi de explicabi­lă tezaurizarea, nu este mai puțin condamnabilă. Dar justificarea acestei poziții, prin neîncredere ar putea pune și ea o chestiune destul de gravă cum ne va mai acorda credite străi­nătatea, cum vor mai putea avea alții încredere în noi, când noi în­șine nu mai avem? Deprimantă chestiune într’adevăr pentru orici­ne nu vede lucrurile de aproape și nu are curajul să cerceteze de unde vine răul­ .Ei firesc ca străinătatea să nu aibă încredere în noi. Dar oare străinătate? Ce realitate se ascun­de sub această denumire abstrac­ta, de „străinătate”? Precum, care este realitate celeilalte denumiri tot atât de abstracte ,„noi”? „Străinătatea’ nu poate fi decât economia na­ți­unilor care au scă­pat de jugul etatismului, iar „noi“ suntem încă, după cum arătam în alt articol, o țară care sufere de cel mai acut etatism. • Străinătatea decât în forțele nu are încredere­­ vii, productive,­­ ale oricărei națiuni. Ea nu poate avea încredere în țările, oricât de­­ bogate ar fi ele, care sunt sub re­gimul instabil și oprimant al eta­tismului. Străinătatea crede în ceia ce nu credem noi, în economie și nu crede în ceia ce credem noi, în politică. De aceia ,străinătatea va acorda credite oricărei întreprinderi, de ori­unde, nu însă oficiilor publi­ce, oricărui om muncitor și între­prinzător, nu însă și robilor parti­delor și birocrației. Și noi am ară­tat că în țara noastră domină ti­pul robului politic și birocratic. Capitalul străin este temerar, are încredere și se dă oricui îl poa­te fructifica. De un singur lucru se ferește acest capital, de nesiguran­ța regimului politic, atunci când, ca în țara noastră, politica domină economicul. Străinătatea are altă concepție despre credit decât noi. La noi știm că­ nu se acordă credit decât pe bază de garanții materiale, ipo­teci și gajuri. De aceia e firesc ca astăzi când aproape nu mai exis­tă întreprindere care să nu-și fi epuizat astfel de garanții, băncile să nu mai acorde credit și să păs­treze banul. • Dar în mecanismul economic modern creditul nu se bazează nu­mai pe garanțiile materiale ci și pe valorile morale și intelectuale, capacitatea, spiritul inventiv și speculativ al omului întreprinză­tor. Fără acestea omenirea n’ar fi cunoscut marile desvolări și per­fecționări economice. Creditul modern pornește de la acele valori morale dinamice, care singure înmulțesc valorile materia­le. Valori morale economice nu po­litice. La noi creditul nu se dă decât pe valorile materiale, ipo­tecile și gajurile, sau pe valorile politice, care nu pot crea nimic. Rezultatul îl vedem în starea ge­nerală economică a țărei noastre. Dar această situația este prea gra­v­a pouna a ur­măritul la om­sla­­tari. Este nevoie de o soluție și cât mai grabnică. Până când vom scă­pa de dominația etatismului și po­liticianismului, pentru că străină­tatea să ne acorde credit, se impu­­ne o schimbare a politicei credi­tului nostru intern. Valorile mate­riale nu se pot creia în pripă. Toc­mai pentru producerea și îmulți­­rea lor trebuisc încurajate iniția­tivele și srijinite întreprinderile, trebuesc restabilită încrederea în puterea de muncă și producție a factorilor economici. Țara să înăbușe. S’a înecat în balta politicia misimului. Până la venirea doctorilor, să o salvăm prin respirația­ artificială. Totul este să reactivăm pulsul vieței economice, care e aproape să înceteze. Aceasta poate și trebue să o facă oricine deține banul, pentru ori­cine muncește și întreprinde. Ta­lantul să nu fie îngropat în pă­mânt, nici în tezaurul băncilor. I. CONSTANȚIU Zona liberă Iugoslavă de la Salonic Belgrad. (Ceps).­­ Zilele acestea a sosit la Salonic o comisiune spe­cială iugoslavă, care a preluat în mod oficial zona liberă iugoslavă și a luat diferite măsuri pentru utili­zarea ei. Comisia a fost condusă de dr. G. Netici de la ministerul de fi­nanțe iugoslav. Preluarea a avut loc pe baza convenției greco-jugo­­slave din 17 Martie a .c., încheiate la Geneva și în mod s-a pus capăt litigiului care a durat mai mult de 6 ani. Zona liberă în portul Salonic, Iugoslavia a obținut-o de fapt încă în 1923, în urma conven­ției cu Pangalos, încă din Iulie 1923 s’a instituit o comisiune iugo­­slavă pentru supravegherea zonei. Au fost constatate pe atunci nume­roase neajunsuri teh­nice. S’a ob­servat în special, că litoralul e prea îngust și pot ancora numai două vapoare. Zona a fost predată oficii­lor iugoslave în 10 Martie 1925 și în Iulie o altă comisiune iugoslavă a constatat, că toate dificultățile teh­nice pot fi înlăturate, bineînțeles, însă, cu imense sacrificii financiare. In 1926 s-a înființat o direcțiune spe­cială a zonei libere iugoslave, însă din pricina neratificări convenției încheiate cu Pangalos, construcția tehnică a portului a stagnat. Cu toate astea s’a învestit în zonă din partea iugoslavă, la această mi­lioane dinari. In prezent, când si­tuația juridică a zonei libere s’a cla­rificat complect prin la Geneva, lucrările vor convenția de fi conti­nuate cu cea mai mare intensitate. Vor fi construite depozitele necesa­re pentru mărfuri, acomodate în­cărcării și descărcării, stațiunile fe­roviare vor fi lărgite, etc. Investi­țiile vor fi considerabile. Sunt te­meri, că zona liberă nu va fi su­ficientă pentru întregul transit iu­­goslav prin Salonic, care va trebui să se folosească mai departe de zo­na liberă generală. Administrația zonei va fi comercializată, ca difi­cultățile de până acum ale regimu­lui birocratic să fie cât mai rapid înlăturate. In această direcție își valorifică influența lor Camerele de comerț și Industrie din Skoplje și Belgrad, precum și camera iugo­slavă din Salonic. — ..—ag. ...­ D­­ronssaiini mal la iin minister Roma, 30. (Rador). D. Giuliati, ministrul lucrărilor publice a de­misionat din această demnitate, de­oarece a fost ales președinte al Camerei deputaților. Regele a ac­ceptat demisia și a num­it in locul său ca mi­c al lucrărilor pu­b­lice pe d. Mussolini. S­alatul ileie-turc Roma. 30. (Rador). — D. Mussoli­ni și Sund­r , ambasadorul Turciei, au schimbat ra i­ine tratatul*a­ralo-turc de neutralitate concilia și reglement judiciar, tratat sem­nat la 30 .i 1928.

Next