Epoca, ianuarie 1931 (nr. 578-601)
1931-01-01 / nr. 578
«©7578 3 LEI MtACflA $1 ADfllNKRATIA BUCUREȘTI, CĂLEA VICTORIEI No 33 Reclame ș i inserții Se primesc la adorația ziarului și la toate agențiile de publicitate Telefon 36210 22 «jsr&&s hm rom Director: Gr. N. RUPESCU Tic, scumpă tara, polimea de munca și puterea mea de iubire. Nicolae ruipescu 1930 Caleidoscopul politic al anului care a murit începe din.... 1929. In toamna anului 1929 se completase regența cu personalitatea blajină a pensionarului Săruțeanu, și filmul, partea a doua a acestui mare film al regenței, n'a voit să respecte anul calendaristic. In ianuarie 1930 suntem ca la un spectacol de cinematograf unde am ajuns pe la mijlocul reprezentației ,și la al cărui început renunțăm fiindcă îl bănuim după sfârșit. Am intrat în sala tocmai când se reprezenta serbarea Bobotezei. Trupele în mantale lungi, defilau în dreptul „Poștei centrale“, și regența, înalta regență reprezintată de profilul de camee a principelui regent, de înfățișarea statuară a patriarhului, și de cilindrul timid al celui proaspăt uns, tremura de frig pe malul apei. Era în acest triumvirat prins de operator, la această serbare religioasă pe malurile Dâmboviței, și ceva care evoca ,trinitatea concepției noastre religioase, și ceva care amintea saula: Racul, broasca și oștiuca. Era și guvernul în film la Bobotează. i Fiindcă însă sub paltoane și gulere de blană se zăria numai prea puțin din personalitatea lui multiplă, operatorul a avut grije, în scenele care urmează, stă ni-1, înfățișeze și în detaliu.»*“' ' Il vedem prin urmare , pe domnul Prezidiu în biroul său de la Prezidenției în redingota neagră croită la Viena sugrumat de*fguler și cu privirea stinsă într-un inefabil f zâmbet atot-îngăduitor; pe d-1" dr. IVaid a mulțumit, senin și împovărat de a mustăți ; pe d-T Popovici fercheș și cu ochi de migdală; pe d-1 Mihalache cu spențer negru da nord și cu cămașe <ilha Im «n'd;pe d-1 Lugojaruri cu un geamantan uzat în mână, pe d-1 Potârcagias de curând și revărsat rea :o binefacere, pe d-1 Madgear u j numai nervii și gesturi, pe d-Blum»n numai.ophi Si Filmul, greaica acțiune se desfășoară însă intri un, cadru impresionant de lux și de risipă. Latura lui dramatică e îngrijit realizată iar latura lui comică e desăvârșita, ;i regizorul amestecând—? după rețeta shakespeariană !—i cele două aspecte omenești ?ale vieții. Asistăm prin urmare la execuțiuni în massă, într-o localitate de munte în preajma unor mine de cărbuni sau la o pașnică manifestare de stradă a unui impozant număr de invalizi care se sfârșește cu o dramatică luptă între cârje și baionetă.noi asistăm în același timp la comicul unui om mărunțel de Stat care scrie, scrie . :_____________ scrie și împrăștie epistolele lui pe cele patru vânturi în aplauzele unui amic de o corpolența monumentală — cunoscutul comic Fatty din filmele americane. V Pe urma o scenă confuză. Un ziar care se vinde de pe acoperișul unei case, în plin centru al orașului, o broșură care se împrăștie și circulă din mână în mână. O mulțime învălmășită și zăpăcită. Oameni serioși, albi la tâmple (sau căniți) și groși la pântec, vânzând ceva aolaltă cu țigănușii de pe strada. Și poliția care vrea să pară că împiedecă ceva și care are totul ca să nu împiedece nimic. Partidul liberal este reprezentat alegoric în forma unui câine bătrân care intră la grilaj la toți trecătorii ; partidul poporului în forma unui ogar slăbănogit, care prindea odată iepuri, și trăește acum din amintiri. Pe urma decorul se schimbă. Suntem acum în plină primăvară. Cât vezi cu ochii lanuri de grâu pârguite în bătaia soarelui, sub cerul albastru de Iunie. Din cerul albastru de Iunie un zgomot de motor, și un freamăt, un freamăt neînțeles, prevestitor, o intuiție care se întregește în svonul sufletesc al tuturora.Un aeroplan se înalță, coboară, se înalță iar, coboară din nou, sosește. Un automobil rătăcește în noapte pe străzi pustii, cu farurile aprinse. O cazarmă: scene de devotament ostășesc. Un palat: scene de duioasă dragoste frățească. Intr'o clipă toate s’au schimbat. Triumviratul a dispărut ca o fabulă uitată. Intr'o singură dimineață s’au risipit, ca un vis urât toate povestirile rele care «pasau inimile noastre. Un suflujdidț entuziasm și tinerețe se înalță acum, sub cerul albastru de.• ’ Sauli schimbat * și oamenii. Domnul,,Prezidiu, în redingota lui croită la Viena, a cârtit, s-a tocmit, a plecat, a revenit, ca să susțină în urmă că el a cumpărat benzina aeroplanului care sosise. Ogarul jura la toți cățeii că n‘a alergat niciodată după doi iepuri, iar câinele de curte, după ce a mai lătrat odată pe toate glasurile, s‘a repezit să lingă — mârâind — mâinile noului stăpân. S‘au schimbat multe, intri o dimineață albastră de iunie, nu s‘a schimbat însă totul. Căci astfel după cum anul 1930 a început, înfrângând rigiditatea calendaristică, în toamna anului 1929, se va sfârși — să sperăm —în ianuarie 1931. ~ . « EPOCA y. >—.»iȘ. _ *. ♦._Ah-»- 1 v m' ANUL EPIST Din punctul nostru de vedere, anul ce se stinge a fost un an bun. Multe din dorințele noastre s-au împlinit în decursul acestui an. Am dorit întărirea principiului de autoritate în Stat; întoarcerea Regelui a readus ordinea în țară. Ani dearândul, am luptat în acest ziar împotriva puterii oculte a Prințului Barbu Știrbey. Această forță a primit lovitura de grație în 1930. Ideea țepistă a prins rădăcini adânci în întreaga țară. Nu ne-am clintit de la programul nostru. Acei ce se îndoiau de sinceritatea mișcării tepiste, au avut prilej să constate în ce măsură metoda noastră se deosibește de aceea a partidelor politice. Ironiile presei democratice din 1929 s-au transformat în atacuri îm 1930, să Nu este ziar astăzi care excludă posibilitatea unei guvernări așa cum o concepe Vlad Țepeș“. Ni se va pune că activitatea noastră de până acum a fost distrugătoare. Se poate înainte d bne să cure\ Și totuși , întrezărimitive ale ftre. Bărbat a clădi, trei terenul. A m început să rezultatele po flunii noaspe Utici, cari se ocărau ca țiganii, au ajuns la raporturi civilizate. Pentru reputația țării noastre, această schimbare constitue un vădit progres. A trebuit o primejdie comună, ca politicianii noștri să se desmeticească. Ne dăm perfect de bine seamă de drumul pe care avem să-l mai străbatem înainte de a atinge ținta. Rămâne întreaga parte constructivă de înfăptuit. 1931 va fi anul realizărilor pozitive. GRIGORE FILIPESCU Bilanț Cea mai tragică moștenire ce s'a putut face vreodată e aceia a anului 1930. Să’Îmipîseiăm bilanțul — e sărac cu un pasiv ce apasă greu viața economică/financiară, și morală. Ce va fi ziua de mâine, un mare semn de întrebare. Ce e ziua de azi o știm cu toții? O neliniște generală. O situație economică dezastruoasă din care toți economiștii de seamă se sbuciumă în zădar să ne scoată căci cine poate fi stăvilar evoluțiunilor naturale,a mersului orb al timpurilor ? Se zbuciumă cu toții în de ce cum ? și căruță formula îndreptării generale, dar degeaba. Și știți de ce? căci puțina posibilitate de a drege starea de azi nu stă în formule generale, ci în reacțiuni individuale, cari singure pot da pentru mai târziu un rezultat fericit. Nu am pretenția totuși să vă dau rețete infailibile, dar constat că din toate țările singura care are o viață financiară și economică mai înfloritoare e Franța. Și știți desigur cu toții de ce? E sfântul ciorap de lână al oricărui francez, unde strâng cu toții economiile lor. Ați băgat de seamă cum, ca o nedreaptă și aspră răzbunare a unui zeu nemilostiv Franța a fost lovită în timpurile din Urmă de toate urgiile: inundații catastrofe miniere, catastrofe de cale ferată, prăbușiri de terenuri, toate calamitățile și în proporții extraordinare și totuși cu toate pierderile suferite e țara, care a știut să treci peste toate în modul cel mai onorabil. Dar pe lângă calitățile poporului, Franța mai are și norocul să posede politiciani de seamă, pe când noi suntem desigur pe teren politic cel mai oropsit popor sărac In America a ajuns fantastic numărul băncilor ce-și închid ghișeele și al industriilor ce-și închid porțile. Țara afacerilor inepuizabile, a resurselor de toate felurile și a secat puterile și se restrânge de pretutindeni. Numai vorbim de situația de la noi ; o cunoaștem cu toții prea bine și de discursurile asupra acestei chestiuni suntem sătui cu toții, am dori să vedem o reacțiune de fapt, căci de vorbe nu duce lipsă românul, doar se naște sfătos S și în haosul acesta de situații încurcate pretutindeni, mai apasă greu teama unei catastrofe generale ; dacă de ea nu ne va scăpa doctrina lui Krishnamiurti, nici conferința dezarmării, nici discursurile mai mult sau mai puțin bubuitoare de tun al marilor stăpânitori, nici frământările din Rusia, ne va scăpa însă marea înțelepciune a popoarelor. Și cu toate că e cerul așa de negru, era desigur acum două luni și mai negru, din veștile ce ne vin de pretutindeni, din publicațiunile de reviste mondiale mai importante, din frământările politice, economice și financiare de aiurea, vedem ca rază îngustă de lumină ce s'ar fi strecurat la orizont. La noi se sbuciumă așezări noi, cari să sperăm vor duce la rezultate mai fericite. Cei mai îngrijorați oameni politici, doveștile unui nou răsboiu ce începuseră să circule tot mai dese întrevăd acum o posibilitate de îndreptare. Și atunci cu tot pesimismul, cu toată moștenirea nenorocită putem să așteptăm noul an cu liniște, și cu nădejdea că va fi precursorul unor vremuri noi. ATENA COTTAKY MICOLAU .,t ampf mm in in ip mmnwm Halucinați de bună credință, ori din interes personal electoral, de mirajul guvernării poporului prin el însuși, apărătorii democrației integrale uită anumite lucruri elementare. Să le reamintim câteva din ele: Democrația este o instituție bună, desigur, din punct de vedere idealist. Domnia ei poate fi profitabilă acolo unde mentalitatea publică, educația civică sau structura psihică și socială a poporului o face posibilă. Acolo însă unde democrația nu există decât ca leit-motiv al demagogiei electorale și nu s-a manifestat decât prin ,,demisiile în alb“ sau prin omnipotența electorală a I. R-ilor stăpâni pe intrarea în Parlament în care un N. Iorga abia se poate strecura, — democrația este, — am simțit-o, vai!, — o instituție care dă rezultate absolut contrarii celor dorite. Când democrația nu duce la o bună selecționare în vederea conducerii poporului a valorilor acestuia, — ea duce la conducerea valorilor prin selecționați ca Mâță, Pițigoi, Poșircă, Lică, Lică, etcetera. A pretinde domnia unei asemenea Democrații, produsă de o lege electorală profund nedemocratică, sub dictarea (citiți dacă vreți: dictatura neconstituțională a șefului de partid și într'un mediu de educație și tradiție nedemocratică, este operă de halucinat ori de interesat. O țară este un organism viu; democrația poate fi o doctorie menită să dea sau să întrețină sănătatea organismului. O doctorie potrivită unui organism poate fi vătămătoare unui altuia dotat cu o altă constituție. Mai ales când doctoria se dovedește complect alterată. Numai un medic nebun s-ar mai putea înverșuna să-și omoare pacienții cu Neosalvarsan alterat numai și numai pentru că acelaș medicament, preparat și păstrat în condițiuni bune, dă aiurea rezultate utile. Democrația așa cum a fost importată în România este evident o doctorie alterată de înșiși medicii cari ne-o administrează. Ce pot fi apărătorii ei, — se înțelege. De dragul Democrației apărătorii ei ajunge la non-sensul de a lua apărarea partidelor împotriva personalităților. Se confundă partidele cu poporul însuși și se uită, în acelaș timp, că personalitățile sunt acei cari se impun atenției, respectului și recunoștinței poporului, prin valoarea, munca, priceperea și trecutul lor în domeniul în care strălucesc, — că deci personalitățile, nu cei înscriși pe listele de candidați din voința șefilor de partide, sunt adevăratul produs selecționat al valorii țării. Deși democrați integral, apărătorii democraței românești uită că țara adevărată nu e împărțită în partide sau că, în fond cel mai puternic partid, acela care însumează patru cincimi din cei 18 milioane de locuitori, acela care se confundă cu România însăși, este partidul celor neinscriși în nici un partid. Dar democrații integrali își arată urechile până acolo încât, ei contestă dreptul la guvernare chiar și personalităților cari strălucesc în sânul Parlamentului însuși. Domnii aceștia consideră Parlamentul ca instituție democratică numai în cazul când el asigură guvernarea prin partide? Este, aceata, o atitudine care te împiedă să crezi că numai convingemi sinceră stă la baza pledoarii democrației integrale. Fiindcă, în rinitiv, e greu de admis că se poace, de bună credință, uita tocmai esențialul democrației, ea este scopul conducerii Statuii, ci doar unul din mijloacele privare acesta poate fi condus. De doi ani U ducem de râpă de dragul derorației. Constatarea că procedee democratice. — și nu vorbim numai de democrația române.* — au dalimetnt este goală. O spui: suși organelemocrației r grale pe bhat. j L . toanele in articolul editorial. Când în asemenea condite mai bați cu pumnii în piept pentru ,,democrație“ înseamnă că mărturisești fără să vrei un crez îngrijorător: „Fiat democratia, porroat Romania1', — crez la nație sau interesat până la crimă națională și, în orice caz antiromânesc. Țara întreagă însă, țara neintegral democrată, țara de buni români. România pur și simplu, își are alt crez: „Salus res publica, suprema lex‘ România își cere salvarea. Pentru ea democrația nu este un scop suprem, un ideal pentru care să ne lase ucisă; ea se va salva fără să regrete că pentru aceasta va trebui să arunce peste bord ioantic scianismul integral. Și poate că vor conveni și integralii că salvarea țării este o necesitate superioară democrației demisiilor în alb și cochetătoare cu prințul Stirbey. IMI .111. M. LOTRU Criza bursieră mondială Cu toate că războiul mondial se soldase din punct de vedere material cu o pierdere evaluată la circa două sute de miliarde dolari, perioada de imediat după război a fost caracterizată prin acea quasi prosperitate, rezultantă a volumului imens de transacțiuni bursiere. Rând pe rând simultan cu prăbușirea diverselor monede ale statelor europene, marile burse mondiale au înregistrat epoci de prosperitate necunoscute până atunci. Milionari noi în monedă forte răsăreau în fiecare zi. Serii întregi de intelectuali îngroșeau pre-U n/tAlnic itn WA Cartea franceză D. Léon Thév&üin, publică în „Le Temps“ un articol „La vie à Bucarest“ în care ne felicită de atenția ce dau conferențiarii străini noastre. Acest lucru dealtfel capitalei nu" e mai puțin adevărat că și noi știm să-l apreciem dând toată atenția savanților vizitatori pe care îi dorim cât mai des. Trecând în revistă varietatea conferințelor ce au avut loc în ultimul timp, d. Thévenin atinge în mod subtil o chestie ce ne interesează enorm. E vorba de editurile franceze care din cauza prețului extrem de ridicat încep să dezerteze din vitrinele librăriilor bucureștene. Gustul nostru pronunțat pentru lucrările franceze găsește o barieră în faptul că în aceste momente de criză generală ne putem permite mai puțin luxul volumelor plătite în franci francezi. Exemplul dat de casele de editură Hachette și Halier care au publicat „Clasicul Francez“ într-o ediție foarte îngrijită și care revine la un preț ce poate fi abordat mai cu ușurință de majoritatea cititorilor amatori , dat drept stimulent de d. Thévenin care ar fi încântat să se găsească un mijloc care să permită acelaș lucru în ce privește prețul volumelor literaților contemporani. Ne asociem cu drag ideilor d-lui Thévenin și am fi fericiți ca inspirația pe care o dă casele de editură Parisiene să găsească ecou. 1. MURGU De când s’a decis a se face diplomație nesecretă (dar nimenea n’a putut explica cum o negociere delicată au putea reuși dacă ar fi publică) oamenii de Stat au luat obiceiul, nu îndrăznim să spunem năravul de a se întruni cât mai des și experiența a arătat că se întrunesc prea des spre a discuta situația generală sau spre a face după termenul consacrat „un tour d’horizon“, adică spre ași arunca privirile dealungul orizontului politic. Ne propunem să facem un mic tour d’horizon. Vom schița numai situațiile generale, fără a le desvolta și numai întâmplător vom insista asupra unui punct. După cum „potentații de la Geneva“ nu se ocupă de Geneva, tot astfel nu ne vom ocupa de București. Privirile noastre vor merge peste hotare. In Englitera Labour Party e istovit și dacă mai este încă la guvern, este numai din cauza conferinței indiene. Venit la putere fără o majoritate în Camera Comunelor nu a putut aplica programul său, decât cu ajutorul voturilor liberale. Rezultatul acestui guvern socialist a fost în Englitera ca în toate țările un dezastru financiar și anume se prevede cel puțin 50.000.000 lire sterline de deficit la sfârșitul anului financiar și până acum s-au votat aproape 70 milioane — în mare parte datorii noi — pentru plata șomerilor. Convențiunea navală cu Statele Unite este în detrimentul Macre a planului Young când aurul anuităților nu va mai fi absolut necesar pentru plata datoriilor Europei către America. Concesiunile teritoriale, adică retragerea trupelor din teritoriile ocupate și mai cu seamă, acum în urmă, de la Malanța (Mareșalul Foch a definit aceasta: „o crimă contra Patriei“) a avut ca rezultat defilarea acelor ÎSO.OOG-? căști de oțel, ridicarea tonului în Germania și afirmarea de către ex-cancelarul Marx, catolic, că catolica Polonie este ,,o plagă deschisă în corpul Europei“. Aceste concesiuni au pus toți Germanii de acord pentru a cere întotdeauna noi concesiuni și a nu se declara niciodată satisfăcuți. Unde este Germania democratică, republicană, pacifică, wilsoniana din 1918, acea care a votat constituția de la Weimar, care a numit pe socialul democrat Ulrich Rauscher ambasador la Varșovia ? Acum, nepotul Prințului de Bülow e secretar general în Wilhelmstrasse (parcuri ar fi în 1914), politica germana este in întregime îndreptată spre revizuirea frontierelor de Est; comisiunea Afacerilor străine din Reichstag este prezidată de mâna dreaptă a lui Hitler, iar dr. Kurtius își face o colecție de motive de plângere în Silezia. Dacă d. Briand rămâne convins că politica lui de conciliere, de concesiuni, de apropiere Franco-Germană este și astăzi cea bună, ne putem întreba dacă este pe baza rezultatelor obținute. Cronica esterna Situația generala europeană mise la cotă nu numai la București dar și la Londra, Paris, Berlin etc. Odată cu stabilizarea diverselor monede și transformarea industriilor create pentru și prin război, s’a produs în mod normal și o acalmie la marile burse mondiale. Cu toate sforțările celor direct teresați pentru prelungirea perioadei de câștiguri ușoare și însemnate de pe urma fluctuațiunilor bursiere, provocate adesea artificia 1. catastrofa nu a putut fi evitată . După dezastrul de la bursa din New York din Octombrie 1929, toate bursele din lume au fost pe rând afectate. Izbucnirea marilor scandaluri financiare Gazette du franc, Harry, Oustrie etc., a consolidat valul de neîncredere al publicului pentru plasamente în valori bursiere. Avem desigur în fața noastră o perioadă calmă și de mai lungă durată pentru toate operațiunile în funcție de burse. Kracturile bancare care se produc în ultimul timp zilnic în rândul instituțiunilor bazate numai pe operațiuni bursiere vor contribui la limpezirea situațiunei în sens positiv. Vor dispărea firește și toate valorile dubioase introduse în această perioadă nefastă cu atâta ușurință la bursă și menite numai să dupeze publicul atât de naiv în favoarea câtorva jongleuri în materie de finanțe postbelice.. O cenzură severă a tuturor valorilor propuse pentru a fi cotate oficial va fi rezultatul ultimilor mari scandaluri pariziene. Despre modul cu totul defectuos cum se desfășurau pe vremuri operațiunile bursiere la noi, am mai vorbit. Noul comitet al bursei a pus capăt „biroului de plasament” pentru foștii agenți electorali, regularizând operațiunile, însă datorită vitregiei timpurilor nu are posibilitatea să stimuleze inițiativa publicului care încă nu a uitat cum fusese lăsat pradă lăcomiei unor protejați politici. Numai astfel se explică că valorile bune, cotate la bursa din București au scăzut în ultimul timp mult sub valoarea lor reală, spre deosebire de marile burse mondiale unde valorile sănătoase nu au pierdut decât supravaloarea dobândită din cauze periodice și artificiale. Trăgând concluziuni de pe urma desvăluirilor senzaționale în legătură cu ancheta provocată de bradul băncei austric, ne putem felicita pentru modul cum comitetul actual al bursei din București a înțeles să acționeze. ■ SERGIU LEUCA nea: speranțele exagerate datendiei (și care nu pot fi realizate) au creat dificultăți și nemulumiri și în Englitera și în Inia; conferința Mesei rotunde nu va da probabil nici un rezultat, după cum nu a dat rezultat nici conferința imperială. In fine, politica urmată cu Rusia și in general politica internațională a guvernului actual n’a fost desigur menită să mărească prestigiul Englitezei. Greutățile interne provocate de mărirea așa de rapidă a numărului șomerilor (Labour Party venind la guvern declarase că are soluția pentru chestiunea șomerilor, de presiunea economică cauzată în parte de marele crab american și de reducerea cererilor piețelor străine pentru produsele engleze, lipsa în sine de încredere în politica financiară a guvernului, a creat o atmosferă care face să se prevadă o schimbare rapidă de guvern în Anglia ca un triumf al partidului conservator în alegerile viitoare. Este probabil, dacă nu sigur, că teoria Liberuui Schimb care a fost așa multă vreme una din părțile principale ale crezului politic englez, va dispare dacă nu complect, în mare parte, pentru a da naștere în ce privește schimburile între diferitele părți ale imperiului. Politica externă a Franței pare a fi dominată de ideea de pace cu orice preț. Pace cu orice preț însemnează o serie de concesiuni care odată începută, nu mai are nici o rațiune de a se opri. D. Briand reprezintă această idee, și o forță misterioasă politică? financiare ? internaționale ? face ca în orice combinație ministerială d. Briand să fie întotdeauna Ministrul Afacerilor Străine. Din momentul în care s’au început nici, concesiunile făcute Germa s’a inaugurat era tuturor speranțelor statelor învinse și s’a pus în pericol existența tratatelor. Cine-și mai aduce aminte de obligațiunile B și G ale tratatului de la Versailles? Cine se mai gândește la planul Dawes și cine mai are încredere astăzi în plata regulată a obligațiunilor planului Young, (vorbim de obligațiunile necondiționale cărora s-a făcut o așa mare reclamă, și care emise la 998,50, sunt la 800 și din când în când, — rezultatul unei mari sforțări, —— ajung la 808, căci cele condiționale probabil nu vor găsi niciodată cumpărător)- Deja se vorbește de moratoriu, deja se discută puterea de plată a Germaniei, deja se simte că marile capitaluri americane angajate în Germania vor împinge la îndul t ____A ictârjoiui era ueui Lu.<u. (Urmare in pag. filma) * Vocabular de sezon — „Cum te mai „învârtești“, ce întrebau, în epoca marilor „învârteli“ de-acum cinci-șase ani doi prieteni care se întâlneau pe stradă, pentru a se saluta, cu trei ani mai târziu, cu exclamația: — „Te-ai „stabilizat“ ? — „De mult, nene, te joci cu mine, eui-s valută forte; dar tu?“ Aceiași prieteni, întâlnindu-se astăzi se vor întreba: — „Cumulezi?“ — „Aș, de unde, am intrat în curbă“. — ,N’are-a face, sănătos să fie omul și-mi pare bine că„ te găsesc ,,asanat“. Debietul impozit „Global“ nu se mai fac nici măcar glume, nu din motivul indiferent românului că prea e răsuflată gluma cu „gloaba care duce globalul în spate“, dar pentru simplul motiv că’n țara asta binecuvântată de Dumnezeu, dar prea batocorită de oamenii care e „oamenii bine“, căci numai locuesc, aceștia sunt și oameni de spirit sau viceversa... nu plătesc globalul. Cel mult, dacă acești oameni de duh sunt și slujbași — și care om de duh în țara românească nu este și slujbaș? — ei se întreabă: — „Te-a atins tare“? — „Aproape ca pe Tancred“, răspunde celălalt pentru a indica că s'a ui tăiat 22% din leafă, înțelegând în acelaș timp prin această comparație aproximativă că numai „spontamentele“ i-au fost amputate la această cotă maximă, scăzându-i din fericire de urgia controlului și a impozitului „Vlașca și Teleormanul“, care sunt „jetoanele de prezență“ ale slujbașului român. — „Te concentrezi la o țuică?“ se întreabă aceiași buni prieteni la despărțire. __ „Nu, căci nu mi-a sunat încă ora“, răspunde celalt. __ „Așa te-am știut întotdeauna — i se repliză — un moftangiu... o personalitate“... Și cu această gravă insultă s’a lichidat pentru vecinicie prietenia la cataramă între cei doi amici, prietenie care a rezistat ani întregi frigurilor „învârtelei“, durerilor „stabilizării“ și spasmurilor birurilor și imporzitelor de toate categoriile, dar nu a putut supraviețui nici măcar bănuelei sau glumii de a fi... o personalitate . EVADATUL FISCAL