Epoca, mai 1931 (nr. 676-700)

1931-05-01 / nr. 676

Wo. 676 3 LEI ■SHHODUB REWtCflA $1 ADMNISRAflA BUCUREȘTI, CALEA VICTORIEI No33 Reclame și inserții Ste primesc la ad trația ziarului și la toate agențiile de publicitate Ideien 362110 Vinci Mg 1931 FONDAT IN ANUL 1885 DE NICOLAE FIPESC - Director: Gr. N. rLIPESCU He, scumpă țara, puterea mea fie muncă și puterea mea de iubire. Vi j *i ■ Nicolae Fisipesci 41 Sesiunea extraordinară a Parlamentului a făcut o foarte bună impresie hotărârea guvernului de a convoca Parlamentul cu mult mai repede decât se anunțase. Pe când încăalaltă ori gazetele anunțaseră că Convocarea va avea loc in ziua de 15 Mai, Monitorul Oficial apărut la 28 Aprilie, publica decretul regal de convocare a Parlamentului pentru ziua de 30 Aprilie. Această hotărâre a guvernului de a curma cât mai curând un echivoc, nu poate decât să-i mărească prestigiul și să-i întărească autoritatea. Amânarea acestei convocări putea lăsa în opiniunea publică împresiunea că guvernul ezita să se prezinte în fata oamenilor de teama unui vot de blam. Prin aceasta se întreținea în marele public convingerea că avem de a face cu un guvern slab și cu caracter provizoriu. Asemenea svonuri nu mai pot fi luate în serios de nimeni, de aci încolo. Odată contactul dintre guvern și parlament stabilit, vom vedea ce se va întâmpla și ne vom putea da mai bine seama de desvoltarea ulterioară probabilă a evenimentelor politice. Este temerea că parlamentul nu va lua nici o atitudine ostilă guvernului, a-i trage în cursă și a-l ademeni să lucreze cu el. Naționali-țărăniștii nădăjduesc că după câteva luni, când condițiunile vor deveni mai puțin prielnice guvernului, parlamentul va provoca dizolvarea lui, iar alegerile generale ce se vor face vor fi defavorabile cabinetului prezidat de d-l Iorga, care va trebui să tragă consecințele. Odată acest rezultat obținut se va reveni la guverne de partid. Prin aceasta, partidele politice vor fi salvate iar atotputernicia lor asigurată. Dar iată că sesiunea extraordinară de la 30 Aprilie încurcă toate aceste calcule: Guvernul va citi declarațiile sale programatice iar parlamentul va trebui să se pronunțe, într-un fel sau altul. Se spune că parlamentul va înghiți orice declarațiune și va accepta să sprijine guvernul în orice condițiuni, oricât de umilitoare ar fi ele. De la parlamentul demisiilor în alb ne putem aștepta la orice platitudine. Nădăjduim însă că guvernul va da și ultima satisfacție pe cucare o așteaptă țara, trimițând la plimbare aceste majorități national-tărăniste, cari au compromis cu totul parlamentarismul in România. Toate parlamentele de la război încoace, au fost la un nivel cu totul inferior. Nici unul însă nu s’a scoborît atât de jos ca aceasta care a sprijinit guvernele d-lui Maniu și Mironescu. Traficul de influențe a ajuns o adevărată îndeletnicire a deputaților și senatorilor cari nici nu se mai sfiau să ascundă afacerile lor mănoase, iar dovezile de incorectitudine ce s’a adus în sarcina multora dintre parlamentarii majoritari, întrece orice putea imagina mintea cea mai perversă. Acest parlament este prin urmare lipsit de orice autoritate și prestigiu moral, așa că nu mai poate fi menținut. Indiferent de atitudinea lui, favorabilă sau defavorabilă guvernului, dizolvarea actualului parlament se impune ca o satisfacție ce trebue dată tărei. Fiind dat entuziasmul cu care a fost primit guvernul d-lui prof. Iorga in toate păturile sociale, avem motivul să nădăjduim că o consultare a țărei nu ar putea fi decât favorabilă guvernului. Dacă acest guvern va continua să rămână în afară de orice combinație de partid, dacă va alcătui liste cetățenești cu persoane reprezentative și stimate din toate categoriile sociale, dacă va începe să aplice cât mai repede sancțiunile pe cari le așteaptă întreaga țară și dacă în fine va proceda la noile alegeri generale în cel mai scurt timp posibil, succesul guvernului este în afară de orice discuțiune. Dar tocmai de aceasta se tem național-tărăniștii: alegeri făcute imediat va însemna înfrângerea sigură a acestora, pe când o amânare a consorfă solisreînă speranța unei refaceri a Popularitatea Guvernul nu trebue să ezite. Convocarea atât de neașteptată a parlamentului este o dovadă că el este hotărît să procedeze cu energie. Această hotărîre nu poate decât să-i consolideze situația, cea ce este o necesitate, pentru că numai un asemenea guvern poate inaugura o eră nouă a politicei românești. Dar la un guvern nou se cere și un parlament nou. lată ce așteaptă întreaga țară și cât mai repede. E. Otetelișanu Politica si magistatura In tara tuturor posibilităților și abuzurilor, n’a fost scutita de nefasta noastră politică nici magistratura. Această înaltă instituție nu rare ori a fost pângărită de oamenii fostelor regimuri de tristă memorie. Considerând marea menire ce o au magistrații — acela de a împărți dreptatea, și că este în interesul Statului însuș ca această dreptate să fie cât mai bine administrata, se impune ca un imperativ categoric, o selecțiune cât mai bine riguroasă administrată, și mai a cadrelor magistraturii. Este o necesitate vitală pentru un Stat ca nici unul , dintre magistrați săi să nu fie suspectat în hotărîrile lui de neștiință ori parțialitate. E drept că pentru înlăturarea elementelor, cu o pregătire juridică insuficientă s’au introdus examene, foarte serioase de altfel. Nu trebue să uităm însă partea reală ,aceste examene se fac numai după un an de stagiu și ca în cazul când candidatul nu reușește la primul examen, rămâne la lotul său până la următorul! Ori ajutorul de judecător care este respins la examen din cauza pregătirii insuficente, în tot timpul stagiului are dreptul să judece, dând hotărîri cari pot , rămâne definitive. Și atunci își poate oricine închipui încrederea și respectul de care se bucură în fața părților, lucrul judecat, când după un timp oarecare, magistratul respectiv este pus în disponibilitate din cauza incapacității. Ori fapte de felul acestora tind să scadă prestigiul atât de necesar al magistraturii. Această rușinoasă stare de lucruri trebuia totuș să înceteze odată, altfel s’ar fi compromis însuș principiul justiției în "Fericita schimbare a venit sine, mai repede chiar de cum ne așteptam. Astăzi când în fruntea trebilor țării se află guvernul Iorga, guvernul care a introdus cu drept cuvânt un ritm nou în conducere, justițiabilii sunt fericiți că departamentul dreptăței a fost încredințat d-lui C. Hamangiu, distinsul jurist și magistrat, a cărui prezență ,acolo este cea mai bună chezășie că sistemele învechite și dăunătoare magistraturii vor fi înlăturate radical și înlocuite cu altele noi și conforme cu interesele superioare ale Startului." # ■ "Inaltul magistrat, care prin lucrările sale și-a câștigat merite neprititoare .pe terenul juridic, va înțelege că este în interesul suprem al ideii de dreptate ca magistrații să fie recrutați dintre cei mai de valoare fii ai țării și î n consecință viitorii magistrați vor fi aleși numai pe baza criteriului intelectual și nu a celui politic, cum se făcea până acum. Urmând acest drum nou, singurul drept, justiția își va recâștiga terenul pierdut și în curând și cele mai mici urme de scepticism ce însoțesc hotărîrile judecătorești vor dispare cu totul. D. Firezar Statul redivine cinstit Guvernul a luat o măsură care echivalează cu o revoluție: ordonanțele de plată ale Statului vor putea fi întrebuințate pe viitor de creditorii săi La plata impozitelor, taxelor succesorale, taxelor vamale etc. In principiu nimic mai logic, Statul datorează unui cetățean o sumă pe care la rândul său cetățeanul o datorește Statului. Ar trebui să urmeze de plin drept compensația datoriilor. In fapt însă se întâmpla până acum că, pe de o parte satul au mânăra infinit, din lipsă de bani, achitarea ordonanțelor sale definitive, iar pe de alta urmărea și scoate ln vânzare pentru plata impozitelor pe nenorocitul contribuabil. Cine miș aduce aminte ultimul strigăt al nenorocitului inginer care, anul trecut, își zbura cremerii într’o împrejurare asemănătoare: „Imbecilii!” Da, — imbecilii. Dar nu numai atât Și aici e partea mai tristă. Lipsa de bani nu era singurul mod; al greutăților întâmpinate de un creditor al stillui, dornic săși încaseze creanța. De multe ori costul greutăților ce le făceau era de a-l sili, suf porunca nevoii, să renuțe la o parte din dreptul său. Vintilă Bratiu a făcut personal unele silnicii de acest soiu, dar în folosiul statului. Urmașii săi le-au continuat, dar în beneficiu personal. Altete ori ordonanțele se încasau cu sprijinul unui om politic cu vază, de obiceiu parlamentar, care primea penn cu acest trafic de influență până la 20 la sută din valoarea lor. Dacă guvernul doria într’adevăr să obție un vot de încredere al actualului parlament, ar fi trebuit să amâne cu o săptămână luarea măsurii despre care vorbim. Căci prin ea dispare jumătate din interesele parlamentarilor de a nu fi dizolvați. COSTIN G. STURDZA Nici un compromis E evident că toate știrile privitoare la un cartel electoral intervenit intre guvern și partidul național-liberal — căci despre acesta se vorbește mai stăruitor—, sunt cu desăvârșire, neîntemeiate. Nefiind un guvern de partid, ci o echipă de lucru, o cârmuire gospodărească a țării, străină de partide și ele clientelele lor, cabinetul d-lui Iorga, când va ajunge, la alegeri, va sprijini desigur cu toată autoritatea sa morală liste cetățenești, alcătuite după aceleași principii după cari sa format însăși lista ministerială-Oameni făcând parte dintr’un partid sau altul nu sunt a priori excluși, de pe aceste liste, dar ei nu vor reprezintă decât valoarea lor personală și individualitatea lor proprie, descătușată de orice obligații față de partidul din care fac parte. Lucrul pare încă greu de înțeles pentru mulți, într’o țară în care politicianismul a otrăvit in~ ir’atâta sifletăe și a întunecat așa de mult mirțile, încât nu numai gardiștii și podarii, dar chiar furnizorii și antreprenorii trebuiau să aibă o ideologie, politică— de preferință guvernamentală — ca să aibă drepții să muncească și să câștige. Încetul cu viaiul se va înțelege insă că politika e un domeniu cu totul restrais al vieții nationale, că ea n'are ce căuta și nu poate decat să strice atât în varsuii domeniul activității economice, cât și in acela al gospodăriei si administra?tiei publice proprii lelui e tocata ..îți fi frăcJ liniior politice ’ nu sunt legitime acest program se va da lupta electorală. Se va pune brutal țării întrebarea dacă s’a săturat ori nu de politică. Iar față de o asemenea întrebare, orice carteluri electorale n'ar putea decât crea echivocuri, după cum orice acorduri de guvernare n'ar putea reprezintă decât concesiuni și abdicări. E o glumă cunoscută dar un sfat nefast, acela pe care un duhovnic îl dădea unei femei frumoase dar cu multe greșeli pe suflet „la o tablă "și înseamnă'ți cu creta, rând după rând, toate păcatele. Dumnezeu fiind milostiv, cel dintâi se iartă totdeauna, — nu mai are ființă, — șterge-l! Acuma ! ‘ ’ ' ' nu nn Și așa ".Ore din teredele , ilicit mii au cât un guvern de muncă și de omenie. Succesul lui nu poate sta decât într’o desăvârșită intransigență. Radu Șerban Revoluta mântuitoare îndeplinește guvernul Iorga. Cu o hotărâre și cu o energie care impresionează adânc în țara nehotărârilor și a tembelismului. Ceia ce se petrece de vreo două săptămâni încoace răstoarnă cu totul „sfintele” tradiții ale politicianismului pe pare și cele mai tari voințe de neadaptare începeau să le socotească drept tot mai definitive tradiții ale țării. Se poate, așadar, și astfel. Așteptarea neadaptabililor nu trebuia, deci, să fie zadarnică. Ni-o spune sentimentul de adâncă mulțumire generală care dă aripi mari speranțelor tot mai cutezătoare ale celor cinstiți, ni-o spune zvârcolirea reptiliformă a politicianilor amețiți încă de lovitura neașteptată picată ca o... cărămidă în capetele lor de calitate cu totul inferioară. Pot funcționa și comisii fără diurnă ! Se pot face economii serioase fără a strânge de gât pe funcționari! Se poate lăsa puțin sânge — prin admirabila metodă Vâlcovici — îmbuibaților din consiliie de administrație și alte comitete și comisii ale faimoaselor regii autonome! Se pot chiar desființa aceste aziluri ale rechinilor național-țărăniști! Va putea fi suprimat unul din cei doi prefecți ,rămânând unul singur care să facă administrație și nu politică! Pot fi trimiși la plimbare definitiv înșiși domnii directori regionali! Va putea fi clintită însăși reforma administrativă tăcută pentru partidul incosolabil ce se sbate și țipă și înjură! Vor putea fi aruncați pe fereastră partizanii cuibăriți de el in puful tuturor siecurilor! Va putea fi, în sfârșit, distrusă „opera” nefastă de risipă fenomenală și jaf excepțională a demagogiei incapabile și de absolută rea credință care ne-a „guvernat” doi ani și" jumătate " . Ne lipsește cu totul perspectiva pentru a ne putea da pe deplin seama de importanța epocală a revoluției săvârșite de guvernul Iorga. Doar desnădejdea vinovaților ce se simt atinși de pedeapsa în a cărei sosire nu mai credeau — ne poate da o slabă idee despre proporțiile gigantice în care începe să se desfășoare marea noastră revoluție împotriva robiei politicianiste. In fiecare zi vești noi, de biruință ne sguduie scepticismul de, mai înrainte. Le primim fericiți, dar fără a indrăsni pare că să lăsăm liber încă tot avântul speranței. Paraziții regiilor autonome vor trebui să dea înapoi tot ce au încasat nelegal (lefuri, fixe, tantieme, etc, etc.) ducând la faliment instituțiile pe care aveau să le „scondueä”! Alți șterpelitori ai banului public se apropie de parchet ! Simți nevoia să te freci la ochi ori să te înțepi cu ace ca să te convingi că toate acestea nu sunt vii. Și, cu toate astea, mai sunt încă ziare „independente” (ca „Lupta” de pildă) care vor schimbarea guvernului, care vor să fie altul pe placul actualului parlament. „O independență, câte crime se săvârșesc în numele tău!” Nu conlucrarea cu cei ce au tolerat și au folosit pentru ei și pentru partizani risipa și jaful, ci trimitere la urmă! Să li se primească demisiile pe care... demnitatea naționalțărănistă și... datoriile față de alegători le-au pus de la început în mânuștia caricaturală a lui Sarsailă (sau cum îl mai chiamă pe ușierul, chemat și pe la parchet, al d-lui Vaida Voevod)! Dar, mai întâi, să li se ia înapoi banii încasați pe speranțele viitorului. Milioanele și miliardele ce vor reveni în casa statului din buzunarele foștilor și oribililor ocupanți ai țării scuturați până se vor trezi la răcoarea ce li se cuvine pe deplin după fierbințelile „muncii” de doi ani și jumătate... pentru țară, vor face cea mai bună propagandă în sprijinul guvernului Iorga și-i vor da biruința în alegeri — chiar împotriva voinței partidelor, d-lor Trancu-Iași și D. R. Iotiițescu. Salutăm în primăvara naturii, primăvara vieții mastre politice neîndurată față de stafiile lungilor nopți de groază ale iernii ce s’a sfârșit! P. P. Stanescu Țepi î 'ft' < ■ ■ [UNK] [UNK][ " Mottos. Azi se deschide parlamentul. Onorați domni deputați Subsemnatul vă propune un grup să vă fotografiați. Drept... souvenir din vremuri bune. Albion 5 nebuni .piezintă un incendiu NEW YORK,. 29. (Rador). — Din localitate , Clarksvile, (Tennessee) se anunță că ,un incendiu, a distrus un dormitor în care se aflau închiși 5? negri nebuni. Toți cei 5 demenți au fost complect1 carbolizați.: învățământului public Venirea d-lui prof. N. IORGA în fruntea departamentul instrucției publice, a fost salutată de înteg corpul didactic cu unanimă și insuflețita bucurie. Se creiase școalei noastre, de către nefasta guvernare național-țărănistă, o atmosferă penibila de favoritism politic și de selecționare a elementelor de muncă pe baza unor criterii injuste și imorale, în contradicție cu necesitățile reale ale țării. Am asistat astfel la înjghebarea înfrigurată a unei hierarhii școlare, modelată după interesele meschine ale clienției politice, și ale cărei șubrede trepte nu se mențineau, în realitate, decât in baza inconsistenta și efemeră a puterii guvernamentale. Din această cauză, interesele adevărate ale școalei noastre se simțeau serios prejudiciate în ceea ce au ele mai de seamă. D. Costăchescu, fostul ministru de tristă memorie, dacă nu a isbutit în scurta-i trecere pe la acest departament, să înfăptuiască o operă utilă școalei, a știut totuși s’o politicianizeze intr’un grad, ce atingea demoralizarea și ruina. O pletoră de slujbași ai școalei, inspectori, revizori, directori — au fost aleși în pripă și fără nici un criteriu obiectiv, și înălțați la ranguri, pe care în împreunări normale și după o selecționare logică, nu le-ar fi meritat. Se impunea, deci, ca o necesitate imperioasă de salubritate publică o purificare a elementelor conducătoare ale școalei. Să dispară politica despățată din domeniul școalei. Să se facă o revizuire minuțioasă și obiectivă a valorilor și să se restabilească pe baze reale hierarhia gradelor corpului didactic. Ne aducem aminte cum, acum un an, din comisia alcătuită — ad hoc — de trecuta guvernare pentru numirea și examinarea inspectorilor și revizorilor școlari, d. prof. Mehedinți n’a vnit să facă parte, deși fusese chemat, tocmai din cauză că simțise, că trebuia să-și modeleze vederile și aprecierile după anumite criterii politicianiste, impuse de puternicii zilei. Iată politica școlară realizată de trecutul regim național-țărănist. D. prof. N. Iorga, în programul ce și-a format, în concordanță cu cele mai de seamă nevoi ale țării, preconizează principiile reformării morale și ale munci ordonate bazată pe economii. „ Ei bine, la departamentul școalelor, opera de primenire și reabilitare a muncii oneste, va avea cele mai bune efecte. Să se elibereze spiritul de activitate didactică de sub povara distrugătoare a virturilor politice. * ‘ 1 GEORGE I. BREAZU Reăia autonomă a Democrației Române Nu este înființată de guvernul trecut, deși partidul naționalțărănesc are părți de fondator în această întreprindere care controlează activitatea politică a țărei, decerne laude sau admonestări și veghează, în principal, la patul Constituției, ca nu cumva să fie violată, întreprinderea dispune de câteva ziare răspândite pe întinsul țărei, care primesc, în linii mari, directive și îndrumări de la metropolă care se află, după cum toată lumea, o știe în strada Sărindarului, astăzi Const.liire. De aci, părintele Democrației Românești, nestorul vieței noastre politice, căruia îi mai incumba și sarcina aceia cu Constituția, despre care am pomenit mai sus, judecă, în singură și ultimă instanță, împarte mustrări, pe ici pe colo, dă avertismente și pronunță grav, sentințe. Toate acestea, cui nici nu’l întreabă, înaintea înaltului Tribunal al Democrației Române, compărea, pe ziua de ezi, guvernul Iorga. Cumpărea? adică vorba vine; căci președintele consiliului rezolva, probabil, în clipele acelea grave, chestiunile multiple pe care le soluționează, luminos, clar și prompt, în fiecare zi; iar ceilalți membrii ai guvernului își vedeau, fiecare, de treburile lor, care, de astădată, sunt treburile tărei. — Ce mai încoace și’ncolo, guvernul Iorga nu’i place dlui Emil D. Fagure și, de aceia, directorul „Luptei” mi ti’l judecă de’i curg fulgii! — Mai întâi ce fel de guvern în mâinile d-lui Tuluu ■ [UNK] Maniu, — să nu uite că acest parlament, dac'ar fi vrut ar fi zădărnicit Restaurarea și fiindcă n’a făcut-o, e talem Dar d. Fagure nu este intransigent. La urmă urmei, d sa admite chiar și dizolvarea Parlamentului Restaurației. Dar cu condițiune: ca d. Iorga și guvernul său, să nu pună candidați din alegeri, ca d-sa să se mulțumească a prezida, numai, aceste alegeri și ca, după ele, să se retragă la Vălenii de Munte „lăsând succesiunea unui guvern cu o fizionomie parlamentară posibilă”. ’ . . . Nu,ne spune d.Fraguresca,d. Iorga poate său nu,să le candideze, măcar el, în aceste alegeri, sau dacă, pur și simplu, d. Iorga va trebui să se retragă, definitiv, după o asemenea ispravă, din viața politică. Mărturisim, că noi am înclina pentru această căci nici nu ar ultimă soluție , merita altceva, d. Iorga, dacă i-ar trece prin cap — cum caută a i-o sugera „en douceur” d. Fagure — o asemenea minunăție. Și, directorul „Luptei” — deputat, independent, ales pe listele national-tărăniste, alături de colegii d-sale, cari, la primirea liberului parcurs pe calea ferată, au trebuit să-și depună, în prealabil și, în mâinile d-lui Vaida, demisiile în alb. — d. deputat Emil D. Fagure are, totuși, condescendența de a-i da un sfat d-lui Nicolae Iorga: „Dacă e vorba — spune d. Fagure — de o reconstituire pe baze parlamentare a cabinetului de fi fac peste gupaza, rrai umpra și cu lovituri de Stat, ca dizolvarea Parlamentului Restaurărei, se’ntreabă „Lupta”. Mărturisesc că înțeleg nedumerirea confratelui nostru. Mai întâi, d. Iorga derogă prea radical de la uzanțele stabilite, odată pentru totdeauna, de predecesorul său, d. Iuliu Maniu. Și asta-i o vină capitală, aproape o crimă. D. Iorga nu a consultat pe nici unul din mentorii politici ai d-lui Maniu, dacă trebue, sau nu, să convoace Parlamentul, la ce dată, pentru cât timp și ce mai are de gând să facă cu el? Căci să nu uite d. Iorga, că actualul Parlament — căruia infamii detractori reacționari i-au spus „Parlamentul demisiilor în alb”, fiindcă demisiile anticipate și în alb, ale membrilor săi sunt ment despre care și Coroana și șeful guvernului știu că aida concurs unui minister care să nu se prezinte în fizionomia unui cabinet de provocare a majorităților parlamentare”. Ca chiar așa, domnule Iorga ‘ dă’i afară pe „indezirabilii” Regiei autonome a adevăratei și singurei democrații naționale și constituționale române și, înlocuindu'i cu d-nii Pan Halipipa și Sever Bocu, guvernează, în liniște, mai departe, cu Parlamentul restaurărei, al demisiilor în alb și al d-lui Emil D. Fagure. Căci, acest parlament, vă asigură d-sa, „dăndu'și seamă de împrejurările economico-financiare ale Statului, nu mai pune altă condiție”. Așa chilipir, nu se scapă, domnule Iorga. J. Paleologu A doua restaurare Analizând istoria politică a țării de la război încoace, mărturisim înainte de toate că voința de a trăi a acestei tari a fost fără seamăn. Căci din succesiunea guvernelor năștea, creștea și înflorea un haos în care nesiguranța și ilogismul erau stăpâni și în care conceptele de moralitate, de datorii și respect nici când nu au fost puse în serviciul țării ci la cheremul partidelor sau a bisericuțelor. E suficient să cercetăm sucesiunea faptelor, a teoriilor și a legilor din ultimii ani pentru a vedea cât de schingiuită, cât de morbidă și mai ales cât de falsificată a fost concepția drepturilor și îndatoririlor guvernanților noștri. Și era logic ‘ săi fie astfel, căci în răstimpul acesta' de bejanie de după război când orice ferment își găsea mediul de trai și înmulțire, cele mai hazardate teorii, cei ce vorbeau mai mult sau mai tare ,acei cari știau să speculeze nevoile și lipsa de directivă a culturii născânde a maselor, au ajuns oamenii zilei, competiții nediscutate, politician! de vază și făuritorii catastrofei ce se apropia năpraznic. Uitaseră toți că dacă din mila lui Dumnezeu și voința poporului au ajuns cumva divernisitorii temporari ai statului, nu ei aveau dreptul să ridice glasul și sa și impue voință in dauna celor ce s-au împuternicit, ci neamul întreg avea datoria de a-i suspenda, a-i judeca și înlocui. Dar din puhoiul de nord ce ne amenința mai neiertător în fiecare clipă, s’a ivit o Vineri, ua 6 Iunie când coborând dintre aripi de oțel, Regele nostru, care prin însăși descălecarea printre noi a ridicat primul zăgaz. Guri au amuțit, larma turmelor dezlănțuite a secat, intrigi doar se mai șopteau, puteri ce se credeau nețărmurite au fost reduse la dreapta lor valoare. Uluiți, speriați, mirați au ascultat cu groază acel oftat de descătușare a unui neam întreg. Și dacă, de atunci și până astăzi au mai încercat să dea semne de viața și de voință e numai faptul că procesul de reînchegare e mai greu ca cel de desagregare efectuat de ei. Dar totuși în mai puțin de un an, în urma ultimei svârcoliri a ceia ce a fost sinteza politicei de până azi vedem înscăunat un guvern care din prima zi cu Sf. Gheorghe a pornit sa repute,, balaurul ce ne amenința..1 Cu adevăruri ce sună ca pinteni de argint, cu încrederea unei țări drept scut, în vorbe răspicate și scurte, punându-se pe lucru a hotărât ca pentru negri Și Rege să facă o a doua restaurare, aceia a cinstei și a muzicei productive. ...F . ^ C. Caragea