Epoca, septembrie 1931 (nr. 777-802)
1931-09-01 / nr. 777
No. 777 3 LEI REDACfiA $1 ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI, CALEA VICTORIEI No 33 Reclame și inserții Se primesc la ad trația ziarului și la toate agențiile de publicitate telesen 362110 Minoritățile la Geneva Congresul minorităților, care s’a Întrunit. In a 7-a sesiune, Sâmbătă, la Geneva, pare a fi condamnat să se sfârșească, cum ar spune francezul: „ep queule de poisson". Nu fiindcă s’ar prezenta, in anul acesta, cu um mai sărac bagaj de „argumenta” decât in anii trecuți, ci, findcă, nu împrejurările actuale, problema și doleanțele minoritarilor, trec pe planul al... optulea, față de celelalte chestiuni la ordinea zilei. Nici raportul secretarului general al congresului minoritar — d. dr. Erwald Ameden — și nici studiul „aprofundat” și „obiectiv pe care a avut ocazia să-l facă asupra problemei minoritare in România, nu vor putea fi valorificate in modul in care ar fi putut să servească, in adevăr, cauza minoritară, care cere, cu orice preț, să fie agitată. Anglia și Germania vor fi, în anul acesta, foarte slab reprezentate la Geneva; in adevăr, nici uneia nici celeilalte nu-i arde de așa ceva, căci pentru amândouă se agită, în momentul de față, probleme mult mai grave, probleme vitale pentru națiunile lor. Așa că in anul acesta, reprezentanții minorităților etnice, din toate țările Europei — inclusiv România, care, în treacăt fie zis, este foarte bine reprezentată acolo — „en sexont pour leurs trois”. Și, venind vorba de țara noastră, ne vom îngădui câteva sumare observațiuni menite să contribue la lămurirea chestiunei minoritare așa cum se prezintă în România.Dintr’un început, o constatare, extrasă din însuși raportul secretarului general al congresului minoritar de la Geneva— d. dr. Erwald Amenden. Situația minorităților etnice din România este bună „fiindcă nu este așa de tristă și de gravă ca în celelalte state”. D. dr. Erwald Amenden este un om cinstit și constatarea d-sale— mai mult sau mai puțin, obiectivă— il onorează. Ne vom permite, însă, a împrospăta memoria domnilor reprezentanți ai minorităților, da la Genova, amintindu-le: 1) Că regimul minorităților iice din România, a fost, neschimebbat, regulat de acelaș sentiment de largă toleranță la adâncă* * 1 înțelegere — sub toate guvernele, de orice culoare politică ar fi fost ele — dela război încoace; 2a Că partidul național-țărănesc, al cărui actual șef „in partibus”, d. Iuliu Maniu, proclamase, cu prilejul adunărei de la Alba-Iulia, din anul Uniirei, îndreptățirea minorităților de a se judeca și administra în limba lor,, a trebuit să recunoască, în anul 1928, când a venit în fruntea guvernului țărei Românești, că ceea ce făgăduise atunci era o... imposibilitate morală, ceea ce l’a determinat să tăgăduiască minorităților din România un „statut”, cu a cărui studiere și alcătuire a fost însărcinat fostul subsecretar de stat al Cultelor, d. prof. Ghiță Pop. Că d. G- Pop — un om remarcabil și un distins ziarist — a studiat problema, este sigur, dar tot atât de sigur este că nu avea ce să alcătuiască, dat fiind că „statutul” minorităților era ultimul lucru de care minoritățile aveau nevoe în România 3-a. Și, în sfârșit, nu trebue să uite nimeni că cel dintâi ministru al minorităților, creat de d. profesor N. Iorga — d- dr. Rudolf Brandsch — a fost primit cu o egală ostilitate de minoritatea germană ca și cea maghiară. Ceea ce nu l-a împiedicat, însă, pe d. dr. Brandsch, de a mărturisi, cu loialitate, că chestiunea „statutului minoritar” în România nu este oportună și că, ceea ce se impune, înainte de toate, este stabilirea piinței sufletești de apropiere, între minoritari și români. Și, mai este ceva. Ceea ce s’a făcut, în țara noastră, pentru minorități, nu s’ă făcut In nici o altă țară din Europa. S’au făcut, chiar, abuzuri condamnabile in favoarea lor. Noi credem că nici d. dr. Hans Otto Roth, nici d. dr. Emmenden și nici președintele congresului minoritar de la Geneva, d. dr. Villan, nu vor putea contesta această justă observație. Și aceasta este adevărul obiectiv asupra situațiunei minorităților etnice din România. Orice s'ar discuta sau hotărâ la Geneva, eu ne poate, deci, atinge pe noi, căci, adevărul este, că nu noi datorăm ceva minorităților noastre, ci ele nouă. »« Piîleațoga Activitatea Ministerului ' 1 '■ ‘ , a Basarabiei In localul „Casa Noastră” din Chișinau ,unde este instalat Misteriatul Basarabiei se lucreau intens si fără zgomot și relamă la prefacerea provinciei intre Prut și Nistru. Cu ajutorul armatei se contruesc câteva șosele care săge Prutul cu Nistrul și care, e lângă utilitatea lor pentru eroile robștești, prezintă și omportanță strategică. Ministrul iasarbiei personal urmărește fiecare zi mersul acestor lurări și le îndrumează. Harnicii lui colaboratori d-nii Romulus Grigorescu,secretaruleneral al ministerului și Luca Gheorghiade, director de cabiet cu multă atenție și dragoste lreată la minister zi și noapteentru a aduce un ritm nou siănătos în această provincie vopsită. S’a luat o inițiativă lăudabil de a se deschide la Chișinău n mijlocul lunei Septembrie expoziție-târg. Expoziția aceasa are o importantă capitală pentru situația economică acusă a Basarabiei. Cu ocazia acestei expoziții omercianții vor putea să-și aăte mărfurile și produsele lor și să plaseze ceva din ele, reazând un beneficiu. Orașul Chișnău, care a devenit în ultimul imp un oraș mort, va căpăta mai multă viață, mai multă acivitate și chiar mai mult numear. 1 Iată de ce " toți comercianții au primit cu multă bucurie vesea organizării expoziției. Deschiderea ei va marca o nouă eră n viața provinciei dintre Prut și Nistru, care se află azi sub obläduirea unui om harnic, priceput și plin de inimă. Actualmente ministrul Basaabiei a întreprins o serie de infecțiuni prin Basarabia spre a o informa personal la fața lecului asupra situației locale. Pretutindeni a fost primit cu multă dragoste cu multă încredere. ■„ La Cahul, Reni și Bolgrad, uinîstraT a rezolvat peste două sute de cereri ale cetățenilor dncăjiți și a căutat să satisfacă nevoile populației. In sfârșit în acest scurt tmp, de când generalul Rășcanu s’a instalat aci în Basarabia s’a făcut atâtea schimbări spre bine, ce nu s’au făcut în timp de 13 ani de la Unire. Ii dorim izbândă și spor la muncă. Rugăm însă ca să pășească și mai departe la realizarea planului său de lucru. Căci opinia publică basarabeană așteaptă cu nerăbdare sancțiuni și asanarea morală , și orice întârziere aduce o notă de încredere în sânul celor, ai căror răbdare este de mult epuizată în timpul celor 13 ani de urgie politicianistă. Mihail A. Mereaczi Atentat împotriva unui deputat polonez EL A FOST UCIS CU TREI FOCURI DE REVOLVER IN VILA LA VARȘOVIA, 30 (Rador). Deputatul Tadeusz Holowko, vice - președintele grupului parlamentar al blocului guvernamental a fost asasinat in seara de Sâmbătă la vila sa din stațiunea balneară Truskawiec, unde se afla in vilegiatură. Doi necunoscuți au pătruns în vilă și au tras trei focuri de revolver asupra lui Holowko, a cărui moarte a fost instantanee. Imediat după săvârșirea crimei, asasinii au dispărut. Autoritățile anchetează această crimă, care pare a avea caracter politic. + VARȘOVIA, 30. — Deputatul Holowka a fost unul dintre conducătorii blocului guvernamentalei în ultimul timp s-a ocupat cu chestiunile care priveau minoritățile ucrainiene. In calitatea lui, a încercat să mijlocească o înțelegere pentru aplanarea diferendelor existente între minoritățile ucrainiene și guvernul, însă propunerile lui nu au fost acceptate. Se crede deci, că osuorul s’a comis în motive politice. In cazul că se adeverește această presupunere, guvernul polonez va lua cele mai severe sancțiuni. |B'* 'iot#C*„ ASTRaH mmm «■ k. Marți 1 Septembrie 1931 Fondat în anul 1885 de NICOLAE FILIPESCU 11 :» bLrw+%9i= * - fi • J albă la străini Voiam să încep astăzi, sub titlul generic „Pe creste...“, publicarea, câtorva însemnări scrise pe drumuri de munte in județul Vâlcea. Dar, abia sosit în București, trebuie să schimb și titlul și subiectul. Căci regăsesc aici, în luptele politice și de presă, mult mai multă mocirlă decât neprihănite înălțimi". „Adevărul de aseară, după ce amintește — nu ar fi fost n dorit, pentru interesele ce apărăm să nu mai rume.Acestei chestiuni? --- că . „rea guvernului Iorgo „nu o mare parte a p. „ce și-a manifestat ,aT.<& . „și chiar ostilitatea“, produce un „document“ din care ar trebui să reiasă dovada, faimoasei povești cu „cehul și revolverul“ — ori, cel puțin, dovada primei părți a îndrăzneței mistificări, mai exact, a meșteșugitei diversiuni. Că adică d. Filipescu făcând la Paris ceia ce în mod elementar și instinctiv orice român e dator să facă în fața unor atacuri aduse tării sale — să protesteze, sa se silească a lămuri și ,a convinge —ar fi întrebuințat, a spune .,Adevărul” o „metodă greșită“: metoda, cehului. In urma cărui procedeu câțiva ziariști francezi, grav jicniți, s’au adunat și au hotărît naș: „Vom arăta noi României ce înseamnă să încerce a ne trata ca pe niște... titulari oarecari! Guvern de dictatură — asta e guvernul Iorga! Numai guvernele de dictatură întrebuințează asemenea mijloace. Democrația nu mituește. Democrația păstrează banii pentru dânsa, nu-î dă la alții. Pentru asta doar marea presă „independentă“ din Franța ca și din România adoră democrația. Democrația e econoamă și incomruptibilă“ Și daii și clăi... S’o luam pe ’ndelete. Mai întâi, pentru ce o mare parte a presei franceze a fost „surprinsă“, de guvernul Iorga-Argetoianu? Vedei, nu, surprinsă de nereușita guvernului de concentrare Titulescu — asta calea-valea, ar merge, — deși pentru niște publiciști informați, cunoscători ai partidelor noastre politice, înțelegerea între partide ar fi trebuit să fie socotită lucrul surprinzător — clar de ce „surprinsă de guvernul lui ga-Argetoianu“?. Și prin m teamă vedeți, nu, numai surprinsă, dar chiar ostilă! De ce oare — „ostilă”? Era Neculai Iorga mai puțin cunoscut în Franța decât d. Maniu sau d. Mironescu? • Avea numele d-lui Argetoianu, care a fost deja război încoace în alăilea, cabinete de atâtea ori ministru fără să se revolte un singur linotype din tipografiile cotidianelor franceze, — avea d-l Cantacuzino, savantul1";tot atât de, cunoscut pe malurile Senei ca și pe ale Dâmboviței— avea toți ceilalți miniștri, oameni de specialitate și de merit, mai de treabă desigur dar tot atât de străini de preocupările obicinuite ale presei politice franceze, — aveau toți aceștia sau măcar unii din ei vre-o meteahnă de natural să jicnească, să indigneze, să ridice împotriva lor,,în douăleei și patru, de ore, de la, două mii de, kilometri distanță, opinia publică a marei noastre aliate?■ Opt decenii de prietenie nealterată, o înrâurire culturală fără asemănare și amintirea, sacră, atâi de recentă încă, a sute de miide morți pentru o cauză identică puteau fi ele brutal aruncate uitării pontal fiindcă i nji ■ și J' . TJ.’ " ■ 1 Vălcovici sau Hamangiu înlocuiau la București pe d-nii Aurel Dobrescu, Pan Halippa sau Voicu Niescu? Aici este primul punct, prima întrebare, întrebarea gravă, înainte să ajungem, căci vom ajunge și acolo, la povestea cu cehul. Dar se va zice, s’a și zis: surpriză și ostilitate în Franța fiindcă era un guvern fără majorități para ca unu m singltr. ... Statele de tip parlamentar englez, adică de alternare a două sau trei mari partide — și deosebit, e drept, de sistemul modern francez, al coalițiilor de grupări mici epuizând legislatura. S’a mai zis guvern fără p irtid. Dar ce? Titulescu avea partid sau se sprijinea pe partide, în combinata a treia, cu Averescanii, Georgiștii și Lupiștii sau în combinația cu titularii candidând pe liste potrivnice? Și generalul Averescu, la 920, avea partid — ori o simplă mișcare de opinie? Și Take Ionescu, la 921, avea partid? Și Știrbey avea partid? S’a zis în sfârșit: guvern cu aplecări, fie măcar economice,spre Germania și deci antipatic Franței. Dar se uită că primul articol — și cel mai răutăcios — din Templ“ a apărut înainte ca: „La guvernul Iorga, să fi isprăvit măcar depunerea jurământului. Așa încât, dacă a fost mai târziu, nu conflict și nici măcar tensiune, dar dacă a fost cumva, sufletește, o jenă, a cui era vina și unde stătea jena? Prin urmare, nici o explicație serioasă. Ba da, una singură, — pe care de altfel am și dat-o atunci, imediat și asupra căreia „Adevărul“ ne silește să revenim; nemulțumirea n’a fost la Paris, ci la București. Și a fost mai mult decât o nemulțumire în ce privește sentimentul și a fost nuai mult decât se îngăduie în ce privește forma: a fost o furie nebună că n’a reușit o nouă combinație naționalărănistă sub președinția d-lui Titulescu și a fost, in forma de manifestare, un act de delațiune în străinătate. Nici o denegare nu poate prinde. ■ corul din „Le Temps“, primul ei ostil apărut în presa, fran— celelalte n’au fost decât uri, am citi% ce mai situa, axeestei prime izbucniri — este că a semnat. Mai întâi el apare — un editorial, un articol revistă, nu o Amplă informație de politică externă — Luni 20 Aprilie adică 36 de ore după constituirea guvernului Iorga. Și cuprinde următorul pasaj, hotărâtor: „Dacă guvernul Ior va dizolvă corpurile legiuitoare,va apărea ca un guvern de dictatură, îndreptându-și toate partidele asupra-i”. Iată dlar, din primul moment, și acuzarea, și motivul ei, guvern de dictatură, dacă va dizolva parlamentul naționalțărânist... A xui e teoria? N’o.recunoașteți? Nu e semnată.Latunei când, pe acelaș moment, partidul liberal declara prin oficiosul său „Consultarea națiunei apare ca un imperativ categoric; Parlamentul în ființă nu mai corespunde voinții țării și trebuie să urmeze_ soarta, guvernului a cărui unealtă oarbă a fost“ — partidul georgist arăta printr’un comunicat „cerem imediata dizolvare a parlamentului național-țărănesc“ — și, la fel, partidul poporului și partidul d-rului Lupu. Să închidem deci acest capitol dureros. Să nădăjduim că dacă nu-i prima ,aceasta va fi ultima jalbă la străini pe care a cunoscut-o politica românească. Și să urmărim mâine povestea cehului, Costin G. Sturdza tut’ m A *u Tic, scumpa țara, puterea mea de manca și puterea mea de iubire. Nicolae Iipescu Apărări vesele Presa care critică A avut loc în ultimele zile o descindere la o bancă din Ardeal, parchetul crezând că este nevoe de cercetarea unor anumite scripte. Un simplu fapt divers. Dar în chestie era interesat de Romul Boilă, amănunt suficient pentru a transforma faptul într-o „ofensivă contra Ardealului”. De altfel cântecul acesta este de dată mai veche. Oricare dintre amicii d-lui Maniu, chiar și dintre cei mai mărunți, se identifică în toate prilejurile cu Ardealul. Urmărirea unui delicvent de drept comun înseamnă ofensivă împotriva Ardealului, dacă urmăritul este înscris în registrele clubului național țărănesc. Servește, pare-se, un cod penal special pentru partidul d-lui Maniu, un cod penal care să înscrie anticipata absolvire a tuturor delictelor pentru cei cari erau majori în ziua proclamării unirii. Altă concluzie nu poți trage din tânguirile sgomotoase ale presei național țărăniste. Căci nu se spune că e persecuție împotriva unui partid, ceea ce, în împrejurările de azi ar fi absurd, dar ar putea avea măcar unele înfățișări logice, ci se strigă cu stridente glasuri de revoltă și de îngrijorare:„ofensivă contra Ardealului!” . . Și d. Aurel Dobrescu, și d. Romul Boilă și d. Sever Bocu, nu toți la un loc, ci fiecare în parte, se confundă cu Ardealul. Și culpa care duce la intervenția parchetului este perfect indiferență. Simplu contrabandist ori sfeterisitor de bani publici, delicventul național-țăranist major la proclamarea unirii, trebue să fie tabu. Altfel se profanează însăși unirea și se păcătuește greu împotriva idealului național! Nici un fel de jenă nu zăgăzuește zarva celor cari s’au pus în situația de a fi cercetați de parchete. Cu cât sunt mai vinovați, cu atât sunt mai zgomotoase ariile ofensivei împotriva Ardealului. Incapabili, a fost un imperativ guvernarea lor, pentru că făcuseră unirea. Delicvenți, trebue să fie ertați, și nici nu se cade să se vorbească despre vina lor, căci au făcut unirea! In fața instanțelor noastre judecătorești se aude câteodată acest soi de apărare. Se invoacă pentru cel care a furat, purtarea lui pe câmpul de luptă. Dar lucrul se face pe tonul scăzut al rugăminții, pentru ca indulgența judecătorilor să aprecieze întrucât merite trecute pot acoperi vina de azi. Dacă domnii delicvenți național-țărăniști ar cere circumstanțe ușurătoare, invocând luptele lor naționale de ori, ar fi, acesta, un grai pe care Fani înțelege. Dar declamații pe aria ofensivelor contra Ardealului, pentru că sunt urmăriți mânuitorii incorecți ai banului public? E și cutezanță, desigur, în această atitudine, dar e mult mai multă inconștientă. De altfel „afaceriștii” sunt stigmatizați în propriul lor partid și în curând însuși d. Mihalache va fi acuzat în „Patria” de ofensivă (contra Ardealului! D. Vacanța, pentru cine a urmărit, cât de puțin, literatura ziarelor de toate nuanțele politice, învederează o înăsprire a raporturilor, dintre partidele politice, când, firesc era, ca aceasta accentuare a crizei economice și financiare să determine un armistițiu real , în vederea unei conlucrări, cât de strânsă, pentru înlăturarea, în limitele posibilului a unei situațiuni din ce în ce mai îngrijitoare. Activitatea presei ,în această din urmă direcție a fost nulp. S’au formulat numai critice, în majoritatea cazurilor pătimașe, față de toate actele actualului guvern. Nimica nu a fost ocrotit; mai mult, guvernul, după presa de partid a României mari „este alcătuit din incapabili, cari, nu au alt de făcut, decât, să plece, lăsând, locul altora” și anume partidului pe care, ziarul care critică, îl represintă sau îl simpatizeas:„" Să nu să creadă, că ar vorba de o formație cu concenturarea partidelor politice. Ferească D-zeu. Presa poate oate trăi, fără a unelti și întreține intrigi și rivalități, ce, contribuind, nu cu puțin, la înăsprirea raporturilor dintre partidele politice, asigură un număr mai mare de cetitori și un tiraj în proporție. In loc de o tendință, spre concentrarea tuturor forțelor națiunei ,azi ,toate partitice revendică pute rănd, prea curănd, c peste măsură de gri se sbate Țara, nu consecința greșelile vederei lor, de la imbolului și până azi. Criticele formularesc, de altfel, groza pune leacul binefăc îndreptarea relelor ponderea celor din re, neglijență neprevedere, încăpățânarea sau rea credință cărora s’au ivit, în mod atât de acut ,nu se pomenește, pare că nici nt’ar exista în scris în Constituție principiul „responsabilităței ministeriale". Nici o campanie, prin presă pentru a determina aplicarea acestui principiu sau pentru cercetarea averilor a toți, câți de la răsboiu încoace au devenit bogați fie pe urma speculațiunilor imorale făcute cu inamicul cotropitor, fie pe urma așa ziselor afaceri ce le-au putut face, grație înaltelor demnități ce le au ocupat în serviciul statului. Nimic, în această direcție, critici și numai critici în scop de a desorienta, pe cât posibil, marea mulțime a celor necăjiți și trudiți de consecințele neprevederei, nepriceperei și relei credințe a tuturor câți de la răsboiu încoace au deținut frânele guvernărei, pe baza unor așa zise programe, ce s’au anunțat, pentru a nu se înfăptui decât în măsura procopseror celor cați le propovăduiau și a câtor va partizani. Azi nu este suficient ca politici anii de toate nuanțele ,prin ziarele lor să critice, sunt ținuți să arate măsurile de îndreptare cu care pretind că se poate înlătura, în măsura posibilului, tot răul de care suferă o.. țară întreagă pe urma greșelilor trecute de cari sunt toți solidari responsabili. D. Papafil Șeicaru în articolul „Un credit pentru Magistrați“ apărut în Curentul dela 27 August 1931, condamnă sistemul de a critica, fără a seîndica o contra-soluție „feuver„îiul a luat o măsură, zice d-sa, „pe care partidele de oposiție „o socotesc, nepotrivită, păgubitoară chiar pentru interesel „le obștești; nimic mai firesc „ca această măsură greșită, să „fie cât mai aprig combătută, „dar destrămării exercitată” de „analiză critică ,să urmeze „neapărat și o contra-soluție. „In ziarele de partid veți găsi „tot ce. veți vei în afară de această contribuție pozitivă. „Spirit de șicană, falsificarea „tuturor realităților, o permanentă agitare a spiritelor, negația lăfăindu-se până în cea „mai neînsemnată notiță, reaua credință, dominând totul“. Ioan Glogoveanu Senator de Ilfov D nnoxSSIo IS 'atyfí# c '‘iraSJ®* •ws^' ’ 2:'" -w'- r-.rhW ' ,•# *■>.*.•• . *! Uff*&%)$** $K m - w -fi yX 0Mw$* if mim -p&if- - <?<;i|w c ^ ț- •>> 0t0&* ■ De la moartea lui Nicolae „odă au început a*se amesteca domn de in. ’țările noastre, ide nu se mai pot desparte istoriile lor. Constantin Mavrocordata (jojnți 25 de ani, aproape consecutivi, din cari de patrujOri ,în Molikn*a și de șase ori în Muntenia ————: ■ ■ [UNK] ■' In care timp,' Grigore '■> n O',“» 1) In următoarea succesiune: Muntenia 1730 și 1731-33; Moldova 1733-35; Muntenia 1735-41; Moldova 1741-43; Muntenia 1744-48; Moldova 1748-49; Muntenia 17511-â8 S0761* m ' Ginea, domnea și el , consecutiv, când în Moldova, când în Muntenia înlocuind pe vărul său Mavrocordat într’una din țări, când acesta era mutat în'cealalta. Patruzeci de ani au ținut aceste alternații, care spre binele , visteriilor ’ românești nu' erau,' dar care ne-au dat totuși un voevod bun. T ■ ■Constantin Mavrocordat s'a bizuit și el pe țăran mai mult decât pe boier, pe care-l gratifica cu măgulitorul epitet de „mare mascara„a sluturat taima preoțească, a purificat oarecare moravuri și a făcut acele cunoscute reforme administrative și financiare, care au lăsat după el un nume lăudat în istorie. Marele nostru Neculce' care-i era potrivnic, spune , despre el că era „om prea mic de stat, de făptură prost, căutătura încrucișată și vorba lui înecată. Dar la hire era nalt și vrea «8 se ară» cu mândrie“. Ceia ce nu-l împiedecă să adaoge: „Numai nu era prea grabnic a face râu. Cazul, bătăi, rele la oameni nu făcea. Nici la sânge era lacom, și răbdător mult‘ Odată ce recunoaște *Neculce aceste calități — puține din câte avea —„ te întrebi de ce era el oare „la făptură prost“? In 1730, când muri tată-seu și-l aleseV boeru ’ Domn al Munteniei, Mavrocordat, era însurat cu Smaranda Cantacuzino, fata lui Radu din Țara Românească, fratele nenorocitului Ștefan Vodă (cap. XXIX, feciorii Stolnicului Constantin Cantacuzino). Această femee miurLm curând, fie în timpul domniei -de-a toără-soțului ei, fie scurtă vreme mai târziu, la Constantinopol, în timpul maziliei lor. Când, după nici un an, Constantin Mavrocordat Se întoarse, Domn la București, .al...ere văduv — un văduv de 20 de ani, fără copii. Cu avântul una nerăbdătoare ,tinerețe, el scrise vfrhttul său primar, Grigore Ghica, Domnul Moldovei 2), 2) Maîua acestuia, Buxardra, era sala VvUIĂ'ălayfocbr'lat. ^ti* predilit w<? inundațiile provocate de ploaia torențială ce a însoțit taifunul, rezultă următoarele : 163.000 case au fost dărâmate de taifun și inundații. Au rămas pe drumuri, fără adăpost, 782.000 oameni, deci jumătate din populație. Cei rămași fără adăpost suferă îngrozitor de foamete. HANKEOU, 31 (Damib). Prefectura poliției din Hankeou comunică cifrele exacte asupra ravagiilor provocate de inundații în această regiune. Numărul total al morților este de 250.000. 153.000 case au fost distruse complect, parte nu mai pot fi locuite din cauza stricăciunilor suferite. Jumătate din totalul populației, adică 782.000 oameni, au rămas fără adăpost. Numărul refugiaților este de 500.000, să-i caute prin Iași o fată de boier ca să o ia în căsătorie. Acesta se puse pe lucru și-l găsi pe Catrina, fata vornicului Constantin Rosetti 3), care pare a fi fost deosebit de frumoasă, căci Mavrocordat a iubit-o toată viața cu o nebună patimă. Mireasa veni cu părinții și rudele ei în București, unde o așteptau obișnuitele serbări de cununie, cu mese rogate, cu dansuri și peh_ lirănii. Nunta se facu, la 12 Noembrie 1732, iar la 13 April anul următor Grigore Ghica primi de la frate-său terzimanul știrea că s’a făcut schimb de scaune între el și vărul său Mavrocordat. Plecând fiecare către noua lui reședință, ei se întâlniră mai întâi la Focșani, unde se ospătară strălucit, pornind apoi, la 3 Mai, în scaunele lor. (Xenopol). Cu toată recunoștința ce-o purta Constantin Vodă vărului său Chira pentru fericirea casnică ce i-o dăduse,— s’a găsit și o,scrisoare prin care-i mulțumea de buna alegere ce făcuse — totuși, cum merg treburile omenești, se ivi in curând o neîmpăcată ceartă intre el Și poate nici nu era atât Mavrocordat de vină, cât mamă-sa vitregă, Doamna Smaranda a defunctului Vodă Neculai. Căci obișnuită cu Bucureștii și viața mai bogată ele acolo, ea stătu „de zi de noapte asupra lui Vodă,, numai să meargă în Țara Muntenească“ zice Ion Neculce. 3) Fiul vestitului Iordachi Rose) (Citit-continuarea in pag. nal de C. GANE I. Vodă Nicolae și nevestele lui EXXXVI