Epoca, septembrie 1933 (nr. 1383-1409)

1933-09-01 / nr. 1383

Nr. 1383 3 lei REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI, PASAGIUL ROMAN (INTRAREA PRIN CALEA VICTORIEI) RECLAME și INSERȚII Se primesc la ad­erația ziarului și la toata agențiile de publicitate Telefon: 362-10 Vineri 11 Ziar al partidului conservator.­­ Fondat în anul 1885 de NICOLAE FILIPESCU RE, scumpa tara, pierea mea de munca si puterea mea de iubire. Mcaiae rispescu „Eljen" Șerban De ce trebue să plece d. Madgearu Democrația lor! Cerești și nu crezi că ești treaz. „Universul“ din 29 August, reproduce, din „Pesti Napló“, așa zisele declarați făcute unui ziarist maghiar de subsecreta­rul de stat la minorități, d.­­Șerban, Ungurul, a pu­s întrebările în limba lui Voltaire. Româ­­nul­ ardelean­ a tăiat-o dintru început răspunzând în aceea a lui Arpad. Scuza mărturisită fără pudoare: „Noi vorbim bi­ne ungurește la ministerul mi­norităților“­ Era mai ușor să spună că franceza ar fi amin­tit țara bancnotelor falsificate, sub zidurile Budei, cu binevoi­toarea oblăduire a guvernului prăesc. Nu cunosc, nici măcar la fa­ta, pe iarbăda jumătate de ex­celență pentru care, și stra­­pontinul ce deține este mult prea larg, dar urâtă trebue să fie.­­Ce sânge poate curge în vi­nele sale? Ce creez adăposteș­te ceea ce de obicei se numește craniu? Și apoi ce suflet poate fi animatorul bătăilor inimii sale? Să fii ardelean, să fi gemut !— tu și ai tăi — sub obida căl­câiului maghiar, și cu senină­tatea unei nesimțitoare incon­știente să spui că Ardealul e­­ste patria mai mică a unguru­lui, este de neînchipuit! Să spui, chiar în glumă, ci­ne este lipsit de spirit tace, — că Bucureștii, este cel mai ma­re oraș maghiar din România, depășește orice sminteală! Pe noi, cei de dincoace de munți, ne durea cumplit când auziam de asupririle îndurate de românii de dincolo. Azi, un ministru român ardelean, în loc de a trânti în obrazul ma­ghiarului toate suferințele chi­nuitoare de veacuri ce le-a răbdat, dimpotrivă, ca o slugă ocrotită de umbra aripelor vulturului bicefal, se tângueș­­te de „necazurile și nemulțu­mirile de rezolvat“ ale fostu­lui său stăpân. Il iubește și se bucură că prosperează!? Pun, prin absurd, hipoteza în care, un ministru ungur ar fi vorbit la fel unui ziarist ro­mân de adevăratele necazuri ale ardelenilor. Nici praf nu s’ar fi al­es de el. Nu-i mai rămâne dlui sub­secretar de stat decât, cu pri­lejul deschiderii sesiunii par­lamentare — când aceasta va fi hotărîtă de succesorul lui Seletzki—să propună reașeza­rea pietrei „mileniului“ în lo­cul ostașului necunoscut. Și eu, mă gândesc cu amără­ciune la clipa în care, acum 17 ani — era ca și astăzi, la sfâr­șitul zilelor lui August — îna­inte de a trece hotarul dure­ros, am oprit escadronul și am pus pe soldatul Posteucă, un bucovinean voinic pe care de­­abea îl ducea calul, să doboare la pământ stâlpul vopsit, ver­de, alb, roșu. Apoi, făcând sem­nul crucii, în ropotul galopu­lui a sute de copite, chiuind ca la nuntă, am intrat pe pă­mântul sfânt al Ardealului. De ce, eu — și ca mine mulți alții cari nu s’au mai înapoiat — am făcut aceasta? Pentru ca astăzi, să ai în mi­nisterul României întregite pe d. Șerban, și să-l auzi grăind astfel. Și va rămâne unde este. Și i se va da „Vulturul Români­ei“, nou creat, și-l va purta fă­ră rușine. Este icoana vremurilor ce trăim. Norocul orb și răstur­narea valorilor de cari, mai a­­laltă ori, vorbim „Patria“. Traiana.il Magi irosea După unele știri, pe cari le’am avut încă posibilita­­tea să le controlăm, dar cari sunt demne de creza­re pentru că sunt date de o serioasă revistă finan­ciară londoneză, credito­rii străini ar refuza să stea de vorbă cu repre­zentanții guvernului ro­mân înainte de a se fi re­tras decretul de suspen­dare a transferului. O asemenea hotărâre ar fi perfect logică. Credito­rii străini sunt în drep­tul lor să reacționeze, în fața unor măsuri unilate­rale cari it’su nici măcar scuza unui început de tra­tative cari s’ar fi lovit de un refuz net la capitolul ușurărilor de cari avem nevoe. Credem însă știrea pre­matură și dorim să fie astfel. In tratativele cari s’ar duce s’ar face dovada că România nu este țara metodelor aventuriere și că nebunia cu transferul este opera unei clipe de rătăcire a unui bolnav în­tâmplător in fruntea mi­nisterului de finanțe. Dar aceasta nu înseam­nă, cum crede un ziar de dimineață că trebue să mergem înainte pe calea apucată. Dimpotrivă, tre­bue să facem cale întoar­să fără să așteptăm să nî se pue condiții, ori să se facă presiuni din afară a­­supra noastră. Prima mișcare pentru eșirea din situația grea în care ne găsim se înscrie clar pentru orice juminte care vrea să fi desci fără membri preocupări politicianiste: plecarea d-lui Madgearu. Și mai bine ar fi dacă întreg guvernul ¥&­da, care a subscris măsurile de nebunie ale ministru­lui de finanțe, s’ar demi­te cu un ceas mai de­vre­me. Căci, în definitiv, nu numai chestia tratative­lor cu creditorii străini impune această finalita­te. O înviorare a încrede­rii, și în interior și peste hotare, nu va fi posibilă decât după schimbarea regimului. Guvernul viitor va pu­tea reveni ușor asupra nebuniilor celui prece­dent, din proprie inițiati­vă, tranșând as­tfel, prin­­tr-­o simplă mișcare o se­rie întreagă de d­ificul­­­tăți. Tragedia cadrului disponibil Un guvern se integrează în limi­tele unei reale valori sociale atunci când în structura finalităților lui, sunt temeinice orientări spre o rea­lizare de soluții, și nu o lansare u­­topică de promisiuni cu anticipări caduce. Guvernul, pe umerii căruia se sprijină credințele țării și speranțele unui popor, care nu întotdeauna este dus la vot de buna lui voe, are această obligație morală, de a-și risipi oblăduirea peste toți acei chi­nuiți mucenici ai sârguinței bir­o­­crate, care astăzi, datorită fanatis­mului de partid, se văd amenin­țați în existența lor. Ele, potentații, de astăzi, cereau cu glasuri mieroase și promisiuni fastidioase, bietului târgoveț și bie­tului funcționăraș, să nu le drămu­iască dărnicia trimiterilor în arena surogaturilor, in arena unde să-și joace desfrânata și insațiabila pof­tă de procopseală, iar astăzi, toți acești căutători de osanale, duc la eșafodul, ispășirilor definitive, pe toți acei prin mâna cărora, urnele lor s’au umplut cu numele lor. Guvernul, pentru nu se știe al că­rui gust economic, a smuls pâinea dela gura atâtor nenorociți, cu le­furi mici de servitori, și în munca onestă a­ cărora­ mai există o sin­ceritate, pentru ca, în locul lor,­­ să nu­ se creeze un plus economic, ci să se plaseze noui partizani poli­tici. Funcțiunile publice, statornice și sigure odinioară să fie înlocuite cu care îți surâde, obrăznicia și pro­­tecția cutărui insolent parvenit. Cinstea și decența au căzut, iar aceste oficii corupte de plasare, în generațiile tinere, trăiesc și prind din vraja acestei pletore, exemple­le rele pentru timpurile lor bune de mâine. Iar pe fondul acesta sinistru de brigandaj politic, se mai profilează­ și astăzi, siluetele firave și bolnave, ale secătuiților concediați­, cari, în­globați de a valma, în acea machia­velică formulă de ingenuitate de­mocrată, — „cadru disponibil“, își târâie ultimile speranțe pe la mi­nisterele unde au slujit, și unde, în locul acelei nenorocite jumătăți de leafă, primesc samavolniciile u­­șierilor, arogantele directorilor, și acea răutate care se risipește dornic de pe buzele fardate violent ale ce­lei mai recent numită dactilografă. Uneori, li se îngădue un cuvânt și o atenție, și acestea sunt trimiteri la casa visteriei, de unde, acești oa­meni, cu desperarea în suflet și os­teneala în trup sunt trimiși înapoi, de unde au venit. Muritorilor de foame li se îngădue micul drum, de la Ana la Caiafa. Opinia publică încă este străină de toate aceste derogări de la echi­­tabilitate. Dar noi o spunem cinstit cu gândul cu care purificăm, că această înțelegem să situație nu mai poate fi tolerată și că un gu­vern care nu pricepe menirea de consolidare ci cea de desagregare, este un guvern nevrednic pentru țara aceasta de muncă și de îngă­­duinți, este un guvern care stimu­lează incuria, nerușinarea și imo­ralitatea* In glasul nostru, este glasul mul­tor nedreptăți și toate aceste su­flete care au îndurat de ajuns, ros­tesc aceste ultime cuvinte: „caveant consules“. DAN SMÂNTÂNESC­U Necinstea și controlul Să nu-mi suspectezi onorabilitatea. Cu această frază stereotipă, te în­tâmpină orice pungaș. Un om cinstit nu fuge de control. Dacă ar fi să ocup o funcțiune mare, în stat, ași cere să mi se facă, pe față, la numire și la plecare re­censământul averei, și, orice opera­ții sau afacere­ași face, în urma funcționării, precum și testamentul la moarte, totul, să fie obiectul unui control oficial. De ce nu s’ar face acea lege al controlului averilor? Pentru că nu convine d-lui Boilă, căci, cu toate ascunzișurile, tot s’ar putea dovedi într’o măsură, pungășiile. General Cantacuzino Spini STĂLĂRI PERCEPTORII Eri după amiazi d. ministru de fi­nanțe, a avut o lungă consfătuire cu perceptorii. Foarte bine! Să se mai sfătuiască și ei, că destul se sfătuiesc bieții contribuabili zilnic. COMUNICATE D. subsecretar de stat al aerului R. Irimescu a declarat războiu pre­țului grâului. Și ca o consecință firească ni se servește zilnic, câte un „comunicat oficial“, „care a fost prețul grâului ieri“. Toate bune, numai că din punct de vedere al preciziunii, grozav mai seamănă cu Comunicatele — tot zilnice— ale Institutului Meteoro­­logic­ Central. ASIGURAȚII Cu ocazia unei inspecții inopina­te la un dispensar din­ București, s’a făcut dureroasa constatare că din 4 (patru) medici, nici unul nu au putut fi consultați. Cine știe cu câtă rigurozitate se fac reținerile acestor nenorociți de asigurați, și dacă ținem cont’ că faptele de mai sus se petrec aici în Capitală, ușor ne putem închipui ce poate fi în provincie. COMISARIAT După strălucitele succese ale co­misariatului pentru valorificarea cerealelor, se mai înființează unul pentru Moți. Vom avea așa­dar, încă un director cu șefi șefi și subșefi de cabinet este toți bine plătiți Dar atât cât privește soarta moților propriu -ziși, se va vedea... Io Gabroveanu Convențiile comerciale cu Germania și Polonia Aranjamentul comercial in­tervenit între România și cele două consorții germane , I. G. Garbenindustrie (chimicale) și Getreideindustrie A. G.(cerea­le), merită relevat în mod deo­sebit, întrucât e vorba de o convenție efectivă, de angaja­mente cantitative, de termene precise și de un sold aprecia­bil in favoarea noastră. In fond nu e vorba de o con­venție de comerț de la stat la stat, care să reglementeze condițiunile de schimb co­mercial între importatorii și exportatorii din cele două țări, în limita politicii monetare a institutelor respective de emi­siune. E vorba de o comandă și de o ofertă fermă și mai ales de două consorții puternice, bine dotate cu capitaluri și bine or­ganizate pentru a duce opera­ția la bun sfârșit. Consorțiul de cereale, Ge treble industrie, va cumpăra dela noi, până la finele anului, 10.000 de vagoane de grâu la prețul mondial, sporit cu 10 la sută, ceea ce va reveni la 250 milioane lei.­­ Asemenea și 40 mii vagoane orz, porumb, fasole, oleagi­noase, etc. la prețul mondial, ceea ce va reveni la 600 milioa­ne lei. Cumpărăturile se vor urca în total la 850—900 milioane lei.­­ Consorțiul I. G. Farbenindu­strie va putea aduce și des­face în România, în aceiași pe­rioadă de timp, mărfuri chi­mice de 540 milioane lei, sumă pe care nu o va scoate din țară, ci o va compensa din ceea ce urmează să nu se plă­tească pentru cerealele expor­tate. Băncii naționale îi va ră­mâne din această operație un sold de devize de circa 400 mi­lioane lei . Cum se vede acest contract de vânzare cumpărare este a­­vantajos pentru noi din toate punctele de vedere. Trebue însă subliniat că în tratarea și perfectarea acestei conven­ții, guvernul nu a avut să se cu­repte cu deocți ú îi­ punctul de vedere valutar, să vegheze ca stocul Băncii Naționale să nu fie știrbit din operație. Prin această vânzare-cum­­părare, piața germană vrea să dea dovadă că înțelege să înca­­de vechile relațiuni cu piața noastră, și ca atare trebue salutată. Ceea ce dorim este ca până la sfârșit operația să se rea­lizeze și să fie un început fe­ricit. CONVENȚIA CU POLONIA Convenția cu Polonia este cu totul de altă natură. E vor­ba de o convenție de la stat la stat.. I . România a obținut înlesniri în regimul de contingente po­lonez pentru fructe, semințe, oleaginase, piei, celuloză, etc. Exportatorilor români nu li se va face dificultăți la expor­tul unor asemenea mărfuri în Polonia. Trebue menționat că pentru cereale și lemne nu ni s’a a­­cordat nici un contingent. In schimb, exportatori polo­nezi vor putea vinde pe piețele românești huilă, cox, zinc, fire textile, tuburi metalice, etc. E vorba de un acord de prin­cipiu, subordonat funcționării conturilor reciproce dintre Banca noastră națională și a Poloniei, precum și disponibi­lităților de devize ale acestor bănci la diferite epoci. Convenția cu Polonia este oarecum teoretică și are un termen foarte scurt, până la finele anului. Sunt rezervate însă posibi­lități de prelungire, dar în urma unor noui discuți, după ce se vor cunoaște rezultatele funcționării ei timp de 4 luni. I. Diaconescu O democrație nu se improvi­zează. Ea se elaborează cu în­cetul e opera timpului se pre­gătește in creuzetul la care lu­crează oameni sinceri și inspi­rați. v Făcând abstracție de timp, am vrea cel puțin să cunoaș­tem pe acei oameni care au lu­crat cu bună credință pentru triumful ideei democratice, păstrând și azi — dacă le-au avut — aceleași convingeri și cultul lor, aceiași rectitudine de doctrină și aceiași vigilen­ță într’o aplicare integrală al unui credo riguros. Bagaj inutil, lest fără valoa­re, lucruri mărunte perdute’n drum, uitate prin odăi de oțe­luri, lepădate în anticamera biroului de ministru, asta a fost soarta ideilor și al crezu­lui democrației. Obiectivul a fost Puterea, nu pentru Ea, dar pentru toa­te alocațiunile și favoruriie pe care le dispensează cu prisos acelor pricepuți ai obține gra­țiile de femeie cam coaptă. Dar dacă acești păstori ai u­­nei Democrații pe care o cân­tau idilică, îmbrăcată în hai­nelor tuturor ținuturilor de un­de veneau și’n livretele tuturor Partidelor politice, dacă acești trubaduri demofili ar fi avut milă cel puțin de cinstea aces­tei țări, am fi putut și noi zice : „Tout est perdu, fors e’hon­neur“, s’a dus dracului tot­­! toate, dar le-a rămas cinstea! Dar ultima — desigur nu cea din urmă — defecțiune mora­lă, ultimul hârdău din care se adapă democrații noștri cu răspunderi. Tar a turnat peste capul Țărei, infectând până și ceia ce rămăsese incă neînti­nat, cadrele superioare ale ar­matei. Să mai vorbim despre atâtea alte prăbușiri materiale? Când n’a fost necinste la mijloc, ele au fost rezultatul unor experi­mente în stil mare, încercate de orice improvizat, de băligar omenesc a dus la orice su­prafață de apele tulburi ale u­­nei democrații unde instincte­le primare de apropiere a lu­crului altuia mergeau pereche, mână la mână, cu obrăznicia îndrăzneață, ținând loc de pre­gătire, cultură și educație! Vei vorbi sau nu stimate d-le Bruno Seietzky, nu ne impor­tă. Noi știm că Romiman, Pa­­laelibus, cauciuc, lemn și toți sperțarii, mici și mari sânt ex­ponenții democrației integrale de azi. Noi știm unde se gă­sesc. Vei fi bun numai, onora­te demn, să rectifici când din greșală vom numi pe­­ cau­ciuc în loc de lemn. Hotărît, nu, regimul demo­cratic la noi, nu este și regi­mul cinstei. AUREL VARLAM Iugoslavia și problemele Europei centrale Problema reconstruciției Europei centrale și diferitele planuri care au intervenit în ultimul timp în acea­stă privință sunt urmărite în Iugo­slavia cu un interes neobișnuit, în special în legătură cu ultima con­vorbire între Mussolini și Dollfuss. Presa iugoslavă înregistrează cu grijă, toate știrile referitoare la o­­biectu convorbirilor dintre ambii bărbați de stat și se ocupă în mod amănunțit cu planul atribuit lui Mu­ssolini, pentru crearea unui bloc Austriaco-ungar sub conducerea Italiei, care bloc să formeze nucleul viitoarei­­ colaborări din Europa cen­trală. Presa iugoslavă constată în mod deschis, că acest plan nu va putea duce la o normalizare a raporturilor dintre diferitele state ale Europei centrale. Planul urmărește în pri­mul rând, o înțelegere economică între Ungaria­­ și Austria și apoi o înțelegere dintre" "acestea și Italia. In practică transportul acestor două state are a fi îndreptat spre Triest și Fiume, cari porturi altădată înflo­ritoare, sunt azi complecte, moarte, deoarece sunt tăiate de hinterlan­dul iugoslav și lipsite de conjunctu­ra ce o poate oferi numai colabo­rarea cu Iugoslavia. Ambele por­turi nu pot rezista la nici o concu­rență. Dacă ele ar fi aparținut Iugo­slaviei sau ar fi existat o strânsă co­laborare economică cu Iugoslavia, capacitatea lor ar fi fost mult mai mare și ar fi stat la acest grad de înflorire ca și înainte. Ziarul „No­­vosti“ din Zagreb, ocupându-se cu această chestiune, scrie : „K­ail a luat porturile Triest și Fiume spre a nu trece la Iugoslavia și spre le condamna la moarte. Dacă se necesită undeva o revizuire a tra­tatelor de pace, atunci această revi­zuire se necesită aci, deoarece este cu totul nenatural ca aceste porturi să fie ținute de un Stat care nu le poate oferi un hinterland suficient“ Ziarele iugoslave constată mai departe că zonele libere austriace și ungare la Triest și Fiume au nu­mai a contribui cu un venit oareca­re la cheltueli pentru menținerea acestor porturi. După părerea zia­relor iugoslave, aceasta explică complect planul italian, care nu ur­mărește redresarea economică Europei centrale, ci în primul rând a interesele inguste ale Italiei, așa că el nu va putea duce la colaborarea și liniște, din pricina lipsei de încre­dere. Acolo unde nu există încre­dere nu e posibilă colaborare. La a­­dresa Austriei și Ungariei, ziarele iugoslave scriu, că aceste state gă­sesc întotdeauna ușile deschise la Mica Antantă și aceasta, ca state independente și nu ca state subor­donate unei politici, care are de scop a încrucișa și a distruge inte­resele statelor Micei Antante. In legătură cu aceasta ziarele iu­goslave insistă și asupra unei alte probleme serioase, care formează o piedică colaborării în Europa cen­trală E vorba de tendința continuă de a se efectua în Europa centrală o revizuire a tratatelor de pace pe contul Micei Antante. Nu e posibil a-și închipui o normalizare a situa­ției în aceste împrejurări și nici a-și închipui ca un partener o mare pu­tere, care deoparte semnează pactul celor 4 Puteri principale, care ex­clude revizuirea, iar de alta decla­ră că nu încetează în activitatea ei pentru revizuirea tratatelor în fa­voarea Ungurilor. Presa iugoslavă a înregistrat cu deplină aprobare, în legătură cu politica italiană, u­n ar­ticol al organului național-democrat cehoslovac „Narodni Listy“, care a scris că dacă se urmărește o revi­zuire atunci e în interesul dreptății a se revizui situația minorităților din Germania, Austria și Ungaria. Zarele iugoslave ajung la concluzia că fără Mica Antantă nu e posibil a se realiza o situație normală în Europa centrală. Convocarea Consiliului Societății Națiunilor GENEVA, 30 (Rador). — Consi­­­liul Societății Națiunilor se va în­truni la 22 Septembrie, cu trei zile înainte de Adunarea generală a­­­nuală. . .... Consiliul va examina situația tre­zoreriei sale și în special întârzie­rea anumitor state în achitarea contribuțiilor lor. , Consiliul va avea să numească un nou comisar pentru Danzig în lo­cul d-lui­ Rasting, al cărui mandat expiră la 15 octombrie. Este posi­bil ca mandatul acestuia să fie re­­înoit. Din punct de vedere politic con­siliul va avea să ia act de lichida­rea complectă a diferendului dintre Anglia și Persia în chestiunea so­cietății petrolifere „Anglo-Persian Oil Company“ și să se ocupe de di­fe­rendul dintre Bolivia și Paraguay Deasemenea consiliul va fi sezisat de situația minorității asiriene în Irak. D. MacDonald va aduce la cuno­­ștința consiliului hotărîrea conferin­ței economice mondiale din Londra care i-au lăsat, împreună cu biroul executiv, întreaga inițiativă cu pri­vire la viitoarele lucrări ale con­ferințe? O îndrăzneață lovitură a național-socialștilor vienezi VIENA, 30 (Rador).­­ In cursul nopții trei national-socialiști s’au prezentat la închisoarea din Inns­bruck, unde era deținut conducă­torul hitlerist Boier, arestat cu pri­lejul atentatului săvârșit la 12 iulie împotriva d-lui Steidle. Ei au atacat doi gardieni pe care i-au clorofor­­mat. După ce au pus mâna pe ei, au eliberat pe Hofer, fugind cu auto­mobilul. Autoritățile au dispus imediat în­chiderea granițelor. Jandarmii au­­ descoperit automobilul lângă Gries, în apropierea frontierei italiene și au deschis focul asupra automobilu­lui. Cei patru ocupanți au părăsit mașina și au fugit în pădurea apro­piată. Jandarmii și numeroase pa­trule de soldați cercetează întreaga regiune. Urmele de sânge găsite în automobilul părăsit indică rănirea unui dintre agresori. O vie emoție domnește în întrea­ga Austrie și în special în Tirol în legătură cu acest nou atentat na­țional-socialist, de o îndrăsneală neobișnuită. VIENA, 30. (Rador).­­ Prefectura de poliție din Innsbruck comunică o serie de detalii privitoare la lovitura care a dus la eliberarea din închi­soare a național-socialistului Hofer. Un automobil părăsit a fost des­coperit la o distanță de o oră de granița italiană. In acest automo­bil au fost descoperite mai multe granate de mână, revolvere și un pistol Mauser. De asemenea, s-a gă­sit un triptic pentru Germania, El­veția și Italia. In culoarele închisorii a fost gă­sită, o baionetă însângerată și o fiolă cu cloroform. Raportul poliției constată că lovi­tura s-a produs fără zgomot, cu o repeziciune uimitoare, agresorii do­­borînd doi gardieni, pe directorul închisorii și pe soția acestuia, care a refuzat să le remită cheile închi­sorii. Unul dintre gardieni a recu­noscut printre agresori pe un na­­țional-socialist, eliberat de curând din aceiași închisoare. Poliția a organizat razii în toată regiunea, dar agresorii nu au putut fi găsiți până acum. * BERLIN, 30 (Rador). — In legătură cu ancheta incidentu­lui de frontieră germano-elve­­țian în cursul căruia supusul cehoslovac Weber a fost ares­tat de hitleriști pe teritoriul elvețian, autoritățile ger­mane declară că țin pe d. Weber la dispoziția autorităților elveție­ne.­­­­C . BERLIN, 30 (Rador). — In centrul Berlinului a fost inaugurată astăzi prima pivniță model pentru apăra­rea populației contra atacurilor ae­riene. înainte de a pătrunde în pivniță toate persoanele vor trebui să-și schimbe hainele într-o anticameră spre a evita difuziunea gazelor to­xice în pivnița de protecțiune. Sunt prevăzute două compartimente deo­­sebite, primul fiind destinat chiria­șilor casei, iar celălalt pentru tre­cători. BRUXELLES 30, (Rador).­­ Un nou Incident a fost provo­cat la Eupen de național-socia­­liștii germani, în următoarele împrejurări: Trei germani și au intrat într’o cafenea din Eupen, salutând pe cei prezenți prin cuvintele „trăiască Hitler“. Nelimiînd nici un răspuns la acest salut, germanii au cerut explicații centumelor RoT din cafenea. De data aceasta li s’a răspuns că nu-i privește pe dânșii ce fac cetățenii din Eupen, deoarece se găsesc în Belgia și nu în Germania. De aici s-a născut o ceartă violentă, care a degenerat în bătaie. Văzând că se apropie poli­ția, cei trei germani provoca­tori­ au fugit, reușind să se fa­că nevăzuți. Unul dintre consumatorii bătuți de hîtler îști are o rană gravă la cap. BERLIN, 30 (Rador). — Orașul M­uerenberg este sub semnul svas­­ticei. In momentul când congresul național-socialist — cel mai mare congres pe care l-a văzut lumea vreodată — declară cu mândrie presa germană, — străzile orașului prezintă aspectul unei însuflețiri neobișnuite. Drapelele și stindardele hitleriste fâlfâie în vânt cu miile, ghirlande uriașe împodobesc fațadele, covoa­re și brocaturi grele atârnă la fe­restre, iar vechile culori ale orașu­lui se înfrățesc cu acelea ale noului imperiu. In piața Adolf Hitler au fost ri­dicate tribune, enorme, pentru a permite oaspeților de onoare să vadă bine defilarea trupelor hitle­riste. Toate clădirile publice poartă inscripțiile: „Pentru unitatea na­țiunii“,­ „Pentru forța Reichului“. Mahalalele Nurenbergului par niște tabere­­ nesfârșite. Aproape 100.000 de oameni, milițieni ai sec­țiunilor de asalt și ai secțiunilor speciale național-socialiste, veniți din Bavaria, Prusia orientală, Re­­nania, Silesia, Brandenburg și Saxa — se adăpostesc sub corturi imense ce se armonizează cu grupul isto­ric al bătrânelor case care datează de pe­­ vremea răsboiului de 30 de ani și dintre care multe l-au văzut pe Wallenstein trecându-și lansque­­neții în revistă. De multă vreme, hotelurile n’au mai trăit zile atât de fercite ca a­­cum.. Nu mai există nici o cameră liberă : numeroși străini au trebuit să caute gazdă în casele locuitorilor cari sunt și ei bucuroși de această afluență. Cancelarul, care trebuie să fie primit astă seară la ora 2:30 de că­tre autoritățile muncipale în sala de recepții a primăriei, impodobită cu celebre capodopere ale lui Due­­rer, va locui în unul din marile ho­teluri. De pe acum se anunță însă că Hitler nu va profita aproape de loc de apartamentele sale, deoare­ce este hotărît­ să-și petreacă cea mai mare parte din timp în cort, a­­lături de milițienii săi. S-au luat întinse măsuri speciale pentru aligm­entarea celor 500.000 de persoane care vor participa la ban­chetul congresului. In 250 de căldări enorme vor fierbe marile bucăți de carne de bou, care vor fi servite cu orez și cu tăieței, pe prețul de o marcă pentru fiecare persoană. S-au prevăzut 30.000 de porții de re­zervă, pentru ca nimeni să nu plece flămând dela congres. Căile ferate au desfășurat și ele o activitate deosebită grație con­gresului. Pentru asigurarea aprovi­zionării și a transportului congresiș­­tilor, au fost puse în circulație 350 de trenuri speciale. Astă seară la ora 20, clopotele tu­­tuturor bisericilor au sunat cu toa­tă puterea, anunțând deschiderea congresului. #• «

Next