Epoca, septembrie 1936 (nr. 2273-2296)

1936-09-02 / nr. 2273

G 6 6 No. 2273 3 lei REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI, PASAGIU!, ROMAN (INTRAREA PRIN CALEA VICTORIEI! RECLAME și INSERȚII Se primesc la ad­erația ziarului și la toate agențiile de publicitate Telefon: 3.82-11 T­K­G 0 \ Miercuri 2 Septembrie 1936 Ziar al partidului conservator..­­ Fondat in anul 1085 de NICOLAE FILIPISCD Adăugați câteva scaune... Cea mai interesantă inovație pe care o înfățișează compoziția echi­pei de „ultimă etapă” este cea a departamentelor cu doi miniștri ti­tulari. Nu ministru cu subsecretari de stat, (doi trei­ ori mai mulți), doi miniștri plini la acelaș departa­m­­ment. D. dr. Costinescu este ministru secretar de stat la departamentul muncii, sănătății și ocrotirilor so­ciale. Iar d. I. Nistor este ministru se­cretar de stat însărcinat cu condu­cerea unora din direcțiile și servi­ciile ministerului muncii, sănătății și ocrotirilor sociale, cu titlu de ministru al muncii. A fost necesar să se recurgă la aceste vesele formule pentru a nu mărturisi că s’a făcut scindarea u­­nui departament? Ori poate s’a urmărit să se ac­centueze, negru pe alb și oficial, că d. I. Nistor nu este de­cât pe jumătate ministru al muncii cealal­tă jumătate deținând-o de dr. Costi­nescu? In orice caz,­frumoase aspecte. Partidismul este împins ,până la li­mitele lui­­ extreme. Cunoaștem, în acelaș timp și mai de aproape, cân­tarul ambițiilor politicianiste. D. Al. Lapedatu a rămas­ ministru secretar de stat, fără atribuție, tre­când astfel în locul ocupat până ari de d. Victor Iamandi. Un emoțio­nant schimb de politeță, între bă­trânii și tinerii partidului liberal... la instrucția publică vom avea doi subsecretari de stat. Nu se pu­tea trece peste d. Iuliu Valaori ca­re s’a mulțumit până acum cu locul de secretar general,­­deși statele sale de serviciu îl impuneau înaintea multora. Ca să fie secretar de stat la instrucție d. Ștefănescu Goangă, a trebuit să fie înaintat în grad și d. Valaori. Nimic­ de zis, respect meritelor și anilor! D. Inculeț este ministru de stat fără atribuții. Are dreptul, căjsi des­tul a lucrat timp de­ trei ani. La Domenii vom avea: d. Sassu ministru, d. Negură ministru, d-nii dr. Berceanu și Tiberiu Moșoi sub­secretari de stat. E rău? La finanțe secretarii generali în funcție rămân la locurile lor, deși a fost­ numit încă unul pentru că d. Cancicov trebuia să aibă și con­cursul­ unui amic politic de la Ba­cău. Orice sacrificii pentru partid, ori­ce combinații, orice întortocheri, o­­rice abdicări. Cine plătește? In ori­ce caz nu partidul. Vom încheia cu o întrebare: au mai rămas fruntași liberali cu meri­te, nesatisfăcuti și nu putem suferi această nedreptate. Ce facem cu ei? Ar fi, de pildă d-nii Fotino, Tătă­­ranu, Petre Ghiață și poate și al­ții ale căror nume ne scapă. Repede domnule prim ministru, adăugați câteva strapontine. Pentru liniștea partidului liberal, pentru liniștea ță­rii. După câștigarea „panglicei albastre“ VASUL ..QUEEN MARY” PRIMIT CU ENTUZIASM LA SOUT­HAMPTON LONDRA, 31. (Rador). — Portul Southampton a fost azi la amiază teatrul unor scena de entuziasm pline de pitoresc, când marele tran­satlantic englez „Queen Mary” a acostat la ora 12:40, după­ ce bătuse recordul de viteză în traversarea Atlanticului, recâștigând astfel pen­tru Anglia „panglica albastră“. „Viteza mijlocie realizată de ,,Queen Mary“ în ultima traversa­re a fost de 30,63 noduri Pe oră. fa­ță de 30,31 noduri care reprezintă recordul stabilit de ,,Normandie". ,Queen Mary“ a traversat Atlan­ticul, în trei zile, 2 ore și 57 minu­te, întrecând pe „Normandie“ cu trei ore și 37 minute. Una dintre primele telegrame de felicitare primite pe bord este a proprietarilor transatlanticului fran­cez „Normandia“. Ministerul cooperației Un decret special va hotărî zile­le acestea cercul de activitate al ministerului cooperației, creiat pen­tru d. Negură. In cazul acesta nu se poate spu­ne că nu ne aflăm în fața unui om la locul său. In ordinea intereselor generale d. Negură se ocupă de mul­tă vreme cu problemele coopera­ției si este un specialist apreciat în materie. In ordinea partidului, nu s’ar pu­tea afirma că d. Negură a nesoco­tit vre­ o dată interesele electorale ale partidului liberal. Noul minister va cuprinde: coo­perația și instituțiile pendinte de ea precum și valorificarea produselor agricole (cereale, vin, fructe, flori, etc.) Direcțiunea viticulturii și horti­culturii cu toate serviciile ei cen­trale și exterioare din ministerul a­­griculturii trec la ministerul coope­rației. Deasemenea d. Negură va prezi­da Oficiul de valorificare a grâu­lui și comisiunea pentru valorifi­carea lânei. E destul loc de muncă și de or­ganizare. De altfel, dacă nu ne în­șelăm, ministerul­ cooperației a fost de mult creiat aiurea. Ar fi însă locul să întrebăm ce mai rămâne la ministerul de agri­cultură și domenii, pentru d. Sassu și cei doi subsecretari de stat, a­­vând în vedere că pădurile­­ și pes­căriile sunt organizate autonom? D. Sassu va avea satele model, d. Mihail Berceanu direcția vânători­lor și a personalului, d. Tiberiu Moșoiu Cadastrul și statistica. Se vede limpede­­ din această scurtă examinare că mai este loc berechet la ministerul agriculturii și domeniilor și pentru al treilea subsecretar de stat! D. M. NEGURA Pregătirile Germania Metoda dușului scoțian continuă la Berlin. Abea începuseră ziarele fran­ceze să laude cumințenia con­ducători­lor Reichului în chestia spaniolă, că telegraful aduse vestea prelungirii serviciului mi­litar în Germania. Vizita doctorului Schacht la Paris n’a potolit decât în parte emoția provoca­tă în opinia publică fran­ceză de decretul de la Berchtesgaden. O. Schacht nu este nu­mai un economist de mâ­na întâi: el cunoaște tai­nele diplomației mai bi­ne de­cât foarte mulți miniștri de externe.­­­ Numeroase ziare au pus circulație svonul că guvernatorul băncii de emisiune germane a fost însărcinat de cancelarul Hitler să dea asigurări formale de pace la Paris, și să facă propuneri de alianță guvernului fran­cez, în cazul când acesta ar denunța pactul Laval- Potemkine. Este greu de ghicit pâ­nă unde a mers d. Schacht în conversațiile politice pe cari le-a avut la Paris. D-sa a fos­t întotdeauna un aprig partizan al co­laborării franco-germane. Cu câteva zile înainte de venirea lui Hitler la câr­mă, d-sa­ a spus unui zia­rist străin: „Apropierea de Franța o vom face noi (partizanii lui Hitler) și o vom face cu un gu­vern francez de dreapta. Numai asemenea regi­muri, care nu au opoziție naționalistă, pot ajunge la un rezultat înstr’o ches­tie atât de gingașă“. Evident că una din con­dițiile puse de d. Schacht lipsește: guvernul de dreapta în Franța. Ar fi de mirat ca expo­nenții fron­tul­ui popular să jertfească alianța rusă, propunerilor germane. Noul regim militar al Reichului a produs însă o adâncă impresie nu nu­mai în Franța, dar și în Polonia. Generalul Rychz Smigly urmașul mareșalului Pil­­sudski, care trebuia să vi­nă în Franța în luna Oc­tombrie, este acum la Pa­ris. Este cert că nouăle mă­suri militare ale Reichu­­lui au avut ca rezultat să precipite evoluția polonă. Presa italiană nu știe încă ce atitudine să ia fa­ță de lovitura de la Ber­lin, care vizează în pri­mul rând Italia. Ziarele romane publică articole doctrinare, din care se desprinde însă o vădită îngrijorare. Italia simte că treb­uie să se re­întoarcă la S­tresa, dar astăzi, ca ori, nu vrea să dea impresia că are nev­ooe de Franța, ci dorește să fie rugată de aceasta s-o ajute. Cea mai proas­tă metodă ar fi ca guver­nul Blum să reia politica de veșnică umilință a d-Lui Sava­ față de Italia. Atât Polonia, cât și Ita­lia trebue să priceapă că Franța având armata cea mai puternică, astăzi este mai puțin amenințată cu ele de pregătirile ger­mane. GR­IGORE FILIPESCU lua­t o poziție alta la guvern Afacerea Skoda, născută în luna Martie 1933 și al cărui botez s-a oficiat în ședința Ca­merei din ziua de 20 Martie a­­celaș an, a format obiectul u­­nei campanii extraordinare de violențe din partea partidului național liberal ,care era în o­­poziție bine înțeles, în contra partidului național-țărănesc care deținea guvernul. In special, erau doi sau trei miniștri din guvernul de a­­tunci cari erau ținta directă a unor acuzații de o excepționa­lă gravitate în chestiunea Skoda. In ziarele partidului liberal și în special în „Viitorul” se publicau articole de o violență extremă semnate de un fost subsecretar de stat în guver­­­nul liberal de acum retras de curând din această demnitate din cauza unui congres ținut la Tg. Mureș în primăvara a­­cestui an-Aproape toate aceste arti­cole sfârșeau cu fraza: „Aface­rea Skoda o afirmăm de abia începe, ea va fi judecată „cu ușile deschise”. Ce a­ urmat în 1933 în ches­tiunea Skoda se știe. A venit Noembrie 1933, par­tidul național liberal a fost chemat la guvern. Opinia pu­blică era în drept să se aștepte ca, imediat după constituirea Corpurilor Legiuitoare, pri­mul act pe care-l va înfăptui guvernul liberal să fie, acela de a începe de urgență o nouă instrucție în afacerea Skoda. Faptul nu s-a produs și a trebuit ca, un ministru din fostul guvern național-țără­­nist, să interpeleze guvernul și atunci să se înceapă cu o in­strucție înaintea instanțelor prevăzute de legi cum ar fi trebuit ei, să se numească o anchetă parlamentară, al că­rui rezultat se știe, și care da­că nu a folosit moralei publi­ce a mai consumat din buge­tul statului câteva zeci de mi­lioane, diurnele membrilor co­misiei și cheltuielile ocaziona­le cu funcționarea ei. Astăzi: ( Mu E3â­-v)--vm, de altele, ne oprim numai la afacerea Gross-Cagero. Citiți vă rog ziarele partidu­lui național-țărănesc și veți vedea că scriu aidoma, ceea ce scriau ziarele partidului nați­onal liberal, în opoziție despre afacerea Skoda-Ce scrie oficiosul țărănist „Dreptatea” național­­din 22 August a. c.: „Între altele Gross declară că a obținut o serie de apro­bări de la B. N. R. pe vremea când era guvernator un frun­taș al Frontului Românesc de azi”. Mai departe Gross conti­nuă: „In general la aprobările de compensații de 100 milioane lei am plătit 20 milioane comi­sion și nu sub formă de comi­sion popriu zis pentru opera­țiuni normale și perfect licite, ci am plătit aceste 20 milioane numai ca să mi se dea apro­barea pe care nu o puteam ob­ține altfel”. Oficiosul național-țărănist afirmă: „Oricâte încercări se vor face ca discuția asupra acestor a­­cuzațiuni să fie înăbușită, lu­cru] nu va fi posibil”. Procesul Cagero trebue să se judice cu ușile deschise”. Desigur opinia publică ia cu satisfacție cunoștință de anga­jamentele ce partidul național­­țărănesc le afirmă în această afacere Gross-Cagero, precum a luat și atunci când partidul liberal era în opoziție și pro­mitea marea cu sarea în ches­tia Skoda, dar între limbajul de azi al oficiosului național­­țărănesc în opoziție și acel al partidului național liberal din anul 1933,, în opoziție și el atunci, când era la ordinea zil­ei­,"­Sifex-C^0s Skoda, sc jrilses^e o perfectă similitudine. Situația se repetă doar ro­lurile sunt inversate și atunci, trebue așteptat dacă, acei ce-și iau așa­ de lăudabile angaja­mente din punctul de vedere al moralității ce trebue întro­nată în țară, se vor executa și vor face ceea ce promit în opo­ziție când vor ajunge la­ gu­vern. S. N. ENESCU Secretarii lui Trotzki expulzați COPENHAGA, 31 (Rador).­­ Cei doi secretari ai lui Trotzki, expulzați din Norvegia și anume francezul Frankel și cehoslovacul Wolf, au so­­sit eri aici sub escorta­ poliției. Se spune că ei așteaptă primul prilej pentru a pleca din Danemarca cu un vapor spre o destinație necu­noscută. # OSLO, 31 (Rador). — Intr’un discurs ținut aseară, d. Koht, mi­nistrul afacerilor străine, a anunțat că Norvegia a oferit­ azil lui Trotzki și că va rămâne credincioasă drep­tului de azil acordat refugiaților po­litici, atâta vreme cât aceștia nu se vor deda la agitații politice. TROTZKI IZOLAT ȘI PĂZIT OLSO. 31. (Rador). — Corespon­dentul Agenției Reuter telegrafiază: Potrivit hotărârii consiliului de miniștri, ministerul Justiției a de­cretat că Trotzki și soția lui vor fi izolați și păziți. 22. 2m­lie. scumpa tara, puterea mea de munca si puterea mea ac iubire. Nice fac napoca Generalul Ridz Smigly la Paris PARIS, 31 (Rador).­­ Agenția Havas transmite: Generalul Rydz Smigly a folosit dimineața de azi făcând vizitele pro­tocolare. Prima parte a șederii sale în Franța este consacrată manifesta­țiilor militare, iar partea a doua a fost rezervată activității politice. Intr’adevăr, nu trebue să se uite că generalul Rydz Smigly are un rol de importanță primordială în gu­vernul polon. Printr’un recent de­cret al președintelui republicei po­lone, generalul Rydz Smigly a fost numit a doua personalitate în Polo­nia după șeful statului. Pe de altă parte, desemnat de mareșalul Pil­­sudski ca moștenitor politic al său, influența generalului Smigly în Po­lonia este mare, însăși personalitatea generalului Rydz Smigly este acela care dă în­treaga însemnătate vizitei pe care el o face actualmente la Paris. * PARIS. 31. (Rador). — Gene­ralul Rydz Smigly a avut azi dimineață o întrevedere cu ge­neralul Co­son, sub-șeful ma­relui stat major al armatei franceze, PARIS, 31. (Rador). — Gene­ralul Rydz Smigly, inspector ge­­­neral al armatei polone, a vizitat GENERAUL RYDZ-SUCIGLY azi pe mareșalul Petain și ‘ pe J. Duparc, ministrul Marinei fran­ceze. IN VIZITĂ LA D-NN­­BLUM, DELBOS ȘI DALADIER PARIS, 31. (Rador). — Azi dimi­­neață generalul Rydz Smigly a fă­cut o vizită d-lui Daladier, mini­strul de război, care îi salutase la sosirea în Gara de Est. La ora 10,45 generalisimul arma­tei polone s’a dus la Quai d’Orsay, unde a avut o întrevedere cu d. Yvon Delbos, ministrul Afacerilor Străine. La ora 11 s’a dus la Palatul Ma­­tignon, unde a avut o întrevedere de 20 minute cu d. Léon Blum, pre­ședintele Consiliului. După aceste vizite, generalul Rydz Smigly s’a înapoiat la amba­sada Poloniei. DEJUNUL OFERIT DE D. DALADIER PARIS, 31. (Rador).­­ Generalul Rydz Smigly a luat dejunul la d. Da­ladier, ministrul de Răsboiu, unde a sosit la ora 12.15. Garda republicană i-a dat onorurile. La dejun au mai luat parte am­basadorul Poloniei la Paris, șeful sta­­tului-major general al armatei po­lone, atașatul militar al Poloniei la Paris, apoi d-nii Leon Blum, preșe­dintele Consiliului; Yvon Delbos, mi­nistrul Afacerilor Străine; Duparc, ministrul Marinei; Pierre Cot, mini­strul Aerului și numeroase persona­lități franceze și poloneze. In cuvântarea ținută cu acest pri­lej, d. Daladier, ministrul Apărării Naționale, a subliniat legăturile de amiciție, cari unesc Polonia și Franța. Ministrul apărării naționale a adăugat: „Prin valoarea înaltului său co­mandament, prin știința cadrelor, prin ardoarea soldaților și prin cre­șterea metodică a puterii sale, ar­mata noastră tăcută și puternică este o solidă pavăză pentru patrie”. In cuvinte pline de emoție, gene­ralul Rydz Smigly a răspuns la cu­vântarea d-lui Daladier, mulțumind pentru calda primire care i s’a făcut în Franța. ALTE VIZITE PARIS, 31 (Rador).­­ Generalul Richz Smigly va vizita mâine însoțit de generalul Gamelin, șeful marelui stat major al armatei franceze, câm­pul de luptă din Champagne, și în deosebi sectorul Auberive. In acest sector, regimentele de vo­luntari polonezi s’au acoperit de glo­rie în cursul operațiunilor împotriva trupelor germane la sfârșitul războ­iului mondial. Generalisimul armatei polone va vizita deasemeni și regiunea Verdu­­nului, unde va sosi în ziua de 2 Sep­tembrie, însoțit de generalii Game­lin și Colson. In cursul după amiezii de Mier­curi, generalul Rydz Smigly va vi­zita osuarul de la Douaumont și câm­pul de luptă de la Verdun și va pleca apoi la Nancy. LA MANEVRE PARIS. 31. (Rador).. . La ora 14, generalul Rydz Smigly a plecat la Reims pentru a asista la importan­tele manevre ce se desfășoară acolo și a căror temă este secretă. El va vizita, împreună cu gene­ralul Gamelin, regiunea Cham­pagne, apoi orașele Verdun și Nancy unde va avea loc­ o importantă demonstrație militară. CE SCRIU ZIARELE POLONEZE VARȘOVIA, 31 (Rador). — întreaga presă guvernamentală polonă notează cu o vie satisfacție faptul că generalul Rydz Smigly a fost primit în Franța cu onorurile rezervate de obicei șefilor de stat. Ziarele relevă că publicul din Paris a aclamat cu căldură pe generalul po­lon. „A. B. C.”, ziar al opoziției moderate, exprimă „speranța că, după vizita ge­neralului Rydz Smigly la Paris, cola­borarea se va stabili nu numai între armatele Franței și Poloniei ci și in domeniul economic, deoarece cele două domenii nu trebue să mai fie sepa­rate V * Presa franceză despre discursul d-lui Mussolini PARIS. 31 (Rador). — Agenția Ha­vas transmite: Presa franceză stăruie asupra im­portanței discursului ținut­uri de d. Mussolini la Avellino, cu privire la situația actuală a Europei. „Petit Parisien” publică o telegra­mă a corespondentului său din Ro­ma, care spune: „Se observă că d. Mussolini a afirmat încă odată că „vechile socoteli” sunt regulate și că Italia este animată în acțiunea ei internațională de voința sa de pace, find totuși gata la toate evenimen­tele”. „Le Figaro” scrie: „Ducele re­­înoește asigurarea că Italia voește acum să se consacre punerii în va­loare a Abisiniei și să trăiască în pace. Aceasta nu împiedică Italia de a fi ieșit mai puternică din răz­boiul din Africa, căci, dacă împre­­mișcare un formidabil aparat de războiu. Ceea ce înseamnă, cu alte cuvinte, că politica italiană tinde la realizarea unei colaborări europene, ca singur mijloc de a consolida pa­cea, dar că ea consideră ca o ame­nințare pentru pace desfășurarea unor anumite situatiuni politice. In mijlocul confuziei actuale, discursul Ducelui se inspiră din dorința de a liniști opinia publică internațională asupra scopurilor pe care le urmă­rește Italia și asupra voinței sale de a nu încuraja nici o aventură“. S’a întâmplat la Brașov. Pe când se făceau demonstrații pasive de a­­parare a populației. Pe când se cău­ta să se scoată din sufletul locuitori­lor acea fobie a viitorului răsboi ae­rian și toxic. A acelui răsboi în ca­re omul este socotit fără apărare, victimă sigură a diabolicei omenești. S’a întâmplat în acest optimism general, "cel mai tragic și stupid ac­cident pe care-l înregistrează cu du­rere aviația noastră militară. O împrejurare nefastă, o soartă in­grată și nemiloasă, acel ceva necu­noscut de care ne temem, dar în fața căruia suntem desarmați, neputin­cioși de orice acțiune de salvare, a rânjit sinistru, și-a întins ghiara ne­sățioasă și a lovit. A lovit crunt de tot in acel mai slab pregătit. In aceste momente, mintea stă în loc, evocând timp de o secundă pe un ecran nevăzut, amintiri asemă­nătoare, dureroase amintiri care, într’o melancolică meditare, aruncă vălul acestei micimi omenești în fața necunoscutului, în fața unor forțe superioare putiinței de percepere a simțurilor noastre, unde eterice care călăuzesc pe om de la naștere până la moarte. Sburând pe un Potez de bombarda­m­ent ușor în recunoaștere, pilotat de Zamfirescu dela Cluj, locotenentul Ion Tâmpa, din Brașov, este smuls din carlinga avionului de o cădere bruscă a avionului în urma unui gol de aer, și făcut una cu pământul, deoarece parașuta pe care o avea cu el, nu o îmbrăcase, ci o ținea în carlingă. Ce forță misterioasă l-a împins ca în acest sbor să nu-și îmbrace para­șuta, sau să se lege de scaunul pe care ședea? Iată ce nu se știe și nu se va ști niciodată. Mintea omului cuprinde gândiri și judecăți atât de complexe, încât dez­­legarea lor este ceva mai presus de putința noastră. De ce soarta a ales pe acesta tocmai când se găsea mai puțin înarmat? De ce nu a ales pe altul, poate ar fi avut parașuta și s’ar fi salvat? De ce tocmai în acea zi locot. aviator Ion Tâmpa a găsit de cuviință să nu se lege­­ și să nu-și îm­brace parașuta, când, aviator fiind, știe atâtea cazuri nenorocite cauza unor astfel de neglijențe din fa­tale? Iată o sumedenie de întrebări ca­re implică altă sumedenie de răs­punsuri, dar pe care nu le vom pu­tea avea. In lume se întâmplă atâtea lucruri bizare, încât nu ne mai miră nimic. Oameni în toată firea, scapă din îm­prejurări vitrege ce le amenință la tot pasul viața, dar, se prăpădesc din te miri­ce. Un american, sunt mulți ani de a­­tunci, pune pariu că va trece casca­da Niagara într’un butoi. Acțiune îndrăzneață și socotită o nebunie. Ei bine, acest om scapă din această aventură socotită foarte sigură, tre­când Niagara într’un butoi de oțel. Nu mult era să piară, deoarece bu­toiul rămăsese blocat­ de stâncile din fundul apei. A fost purtat în triumf și a cunoscut apoi multă glo­rie. Nu trece mult și acest american mergând liniștit pe stradă, alunecă pe o coajă de portocală, cade, își sfarmă baza craniului și până la intervenția chirurgicală, moare. Alt caz tragic­ se întâmplă la Iași. Un student de la medicină moare în urma unei infecții a sângelui. După ce corpul a fost îmbălsămat, colegii iau pe umeri sicriul pentru al scoate afară. Printre cei care pur­tau sicriul era și un student, tot la medicină, coleg cu cel decedat, care, simte pe degetul său un lichid ce pi­curase din sicriu, și care probabil că erau sărurile cu care fusese îm­­băsămat mortal. N’ar fi simțit ni­mic, dacă la degetul cu pricina, nu ar fi avut o mică făetură și a cărui usturime îl făcu să se uite ce e. Nu dădu nici o importanță faptului, se șterse cu batista și continuă să ia parte la trista ceremonie. Peste trei zile, acel student este dus la groapă de colegii săi în urma unei infecții generale cauzate de la degetul mânii cu pricina. Cum de s’au orânduit astfel lucru­­rile, încât nu era să moară de infec­ția sângelui, lichidul de îmbălsăma­re să se scurgă prin crăpătura sicri­ului tocmai pe degetul rănit al cole­gului care nu știa că nu va trec mult și ii va urma? Filo­sofia cea mai adâncă, acea ca­re a căutat prin meditare profundă, prin studierea manifestărilor celor mai stranii ale omului, a naturii a­­supra lui, a altor forțe de natură o­­cultă, nu a putut răspunde la această taină și nici nu va putea răspunde vreodată. Dar, fiind vorba de un caz întâm­plat în lumea sburătorilor, să amin­tesc din acest câmp ceva, poate va fi un mic serviciu adus sburătorilor, făcându-i mai atenți în acțiunile lor și să nu mai sfideze neprevăzutul nelegându-se sau neîmbrăcând para­șuta. Nu de mult, era să cadă victimă unui accident similar, cunoscutul a­­viator căp. Opriș pe când se găsea în sbor cu un botez pe deasupra Carpaților păduroși cu intenția de a aterisa la Cluj. Vremea era foarte rea. Vântul îl arunca în sus și în jos, totuși dibăcia căpitanului Opriș îl făcea să­ aibă destulă încredere iu steaua sa, încât continuă drumul. Furtuna se întețea. Iar norii negri de la orizont arătau că cerul este por­nit spre­ frământare. Nu trece mult și o rafală puternică smulge pe căpi­tanul Opriș dela locul de pilotaj cu atâta furie, încât ii rămase unul din pantofi în comanda palonieruui. Ar fi fost făcut, țărână dacă parașu­ta cu care era îmbrăcat nu s-ar fi deschis normal, scăpându-i astfel de la o moarte îngrozitoare.­ Observa­torul, al cărui nume îmi­­ scapă, ră­mas în avionul fără pilot, se strădui în toate chipurile să scape din car­lingă pentru a se arunca și el cu pa­rașuta, dar di­n cauza soluțiilor neregulate a aparatului, îi fu imposi­bil și asista astfel la propria-i moar­te. Credeți că a murit? Ferească Dumnezeu! Aproape de pământ, aparatul se redresează singur și aterisează des­tul de brutal, dar nu chiar atât ca să omoare pe observator care era să moară a doua oară, când, deschizând ochii se văzu încă’n viață. Iată dar, iubiți cetitori, că ceasul acelui om încă nu bătuse. In acel moment el ar fi putut întreprinde orice și­ ar fi isbutit. Tot așa, adu­cându-ne aminte de regretatul căpitan Olteanu. A fost rugat să nu scoase în ziua fatală, o zi cu o căldură caniculară, aerul fiind rarefiat iar aparatul având o sustentație redusă. Nu a ascultat și nu­ ar fi ascultat orice i s’ar fi spus. Și, după cum am scris atunci, co­mentând acel accident, s’a stins aco­lo sus candela unui suflet și acel su­flet va alerga cu toate puterile sfâr­șitului către acea chemare. La Brașov la fel locot.­­ av. Jton Tâmpa a neglijat o regulă sfântă în aviație. Dar care nu este neglijent odată în viața lui? Care pune tot­deauna atenția necesară într’o lucra­re, zicând că „merge”? Și doar sunt oameni, nu copii. Și totuși... Câte suflete candide nu găsim în oameni cu înfățișări aspre. Ton Tâm­pa era sburător vechi, era locote­nent, chemat poate să învețe pe al­ții, a vrut să soarbă mai în voie pri­veliștea­­ orașului unde a copilărit, fără să știe că va fi cea din urmă. Această întâmplare tragică, poate fi asemănată iarăși, cu fatala im­prudență a pilotului francez Bucquet, putând servi ca cel Louis mai bun exemplu aviatorilor noștri, a­­ducându-le încă odată la cunoștință că în aviație sunt legi sfinte, legate totdeauna de numeroase și tragice experiențe. Louis Bucquet era pilot vechi, unul din glorioșii supravețuitori ai tot atât de glorioase escadrile a Berzelor (des Cigognes). Se găsea în cursul experimentării unui avion nou, fiind pilot de încercare la o u­­zină franceză. Aparatul se angaja intr’o grilă din care pilotul, cu toa­te încercările făcute, nu mai putu eși. In această împrejurare critică, abandonă aparatul aruncându-se cu parașuta. Totdeauna în salturile cu parașuta corpul vine cu capul în jos, apoi se întoarce, executând mai multe cabriole. In virtutea iuțelii foarte mari a aparatului, parașuta lui Bucquet s’a deschis foarte repe­de, încă dela primele cabriole, fă­când ca pilotul să treacă prin legă­turile parașutei și să­ se zdrobească de pământ. Ce se întâmplase­ înainte de a încerca aparatul fatal, pilotul făcuse cu alt aparat o încer­care de scurtă durată. Dorind să se simtă mai comod, desfăcuse cu „două găuri” cureaua de legătură principală a parașutei, băgați bine de seamă, numai cu „două găuri” lărgimea între centură și combine­zon fiind de un lat de mână, iar bretelele ce trec­ pe­ deasupra umeri­lor lărgindu-se. A fost destul ca la acea smuncitură grozavă, corpul ne­norocitului Bucquet să treacă prin a­­ceste legături și să se sdrobească­ de pământ din pricina a numai două găuri, din dorința nevinovată a unu­ia­, ce vroia să răsufle bai în „tihnă” după munca încordată a zilei. Dacă ar fi știut că o tihnă nesfâr­șită îl așteaptă peste câteva minute... Iată cazuri și cazuri care arată ac­cidente și accidente! Sunt amintiri grozav de triste dar care își au mo­rala lor. De aceea, sburătorii noștri să nu se încreadă prea mult în steaua lor, neglijând anumite­ reguli de sbor care sunt de o necesitate foarte mare în siguranța sborului. Pentru un pic de lene, plătești cu viață, adu­când jale în toate părțile. Mă în­treb, atunci când­­ sunt răpite atâtea vlăstare în plină forță, de ce s’au mai născut. De ce această soartă nu îi răpește de mic. Să nu mai aducă ațâța jale părinților, care l’au cres­cut, au cheltuit cu el, l’au îngrijit când a fost bolnav, l’au îdrăgit din ce în ce mai mult pe măsură ce el se ridica iar ei scădeau. El începea o viață nouă iar ei se apropiau de țărână. Sperau într-un sprijin al lui. Țara sa îndrăgit și ea îmbrăcându-l în uniformă, mândrie a țării și pă­rinților care priveau la el ca la Lu­ceafăr. Dar, moartea nemiloasă a vrut altfel! De ce oare tocmai acum și nu a­­tunci? 3 A se lua • aminte pe viitor. Prea scump se plătesc aceste neglijențe, care, într’o oarecare măsură se pot evita ca să mai fie repetate. .. Remus JonessM Cronica aviatică Tragedia unei negligențe

Next