Epoca, octombrie 1937 (nr. 2593-2619)
1937-10-01 / nr. 2593
No.25932 Lel REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI, PASAGIUL ROMÂN (INTRAREA PRIN CALEA VICTORIEI) , RECLAME și INSERȚII Se primesc la administrația ziarului și la toate agențiile de publicitate Telefon: 3.82.11 Director: GRIGORE N. FIUPESCU Vineri 1 Octombrie 1937 Ziar al partidului conservator.Fondat în anul 1885 de NICOLAE FIUPESCU Nedreptate DURATA PARLAMENTULUI»«TM« » ' Am arătat că ultima versiune a oficiosului guvernului fixează durata actualului Parlament până la 11 ianuarie, conform dispozițiilor legii electorale. „Patru ani de la data convocării” — acesta este textul legii, și prin urmare, arată versiunea oficială nu mai este loc de interpretare. Dar această versiune nu este unanim împărtășită in lumea liberală. Se caută interpretări cari să dea cât mai multă elasticitate gamei duratei parlamentare și în acest scop toți juriștii partidului apar în arenă. D. subsecretar de stat Aurelian Bentoi, de pildă crede că durata mandatelor este considerată din momentul când începe exercitarea lor, adică după validări, „după ultima validare”. In felul acesta am ajunge cam până pe la 20 Februarie. Această generozitate interpretativă nu este numai a d-lui Aurelian Bentoi. Partidul liberal întreg ar subscrie entuziast orice interpretare care ar prelungi parlamentul și până în Iunie. Dacă un glumeț ar propune un decret care să fixeze durata anului 1937 la 18 luni, liberalii n’ar găsi nimic extraordinar in această interpretare. Și mai bine ar fi dacă s’ar declara suspendate alegerile pentru un spațiu de câțiva ani, decretându-se pentru acelaș spațiu prelungirea actualului parlament. Ar fi, decretul acesta, un decret patriotic și chiar perfect constituțional. Și pentru că „Viitorul” a pomenit de spusele lui Titu Maiorescu în 1924, când, la cârmă fiind partidul conservator, s’a pus aceeași chestiune a duratei parlamentului, ne vom îngădui să amintim interpretările conservatoare de atunci. Cităm din oficiosul conservator „Timpul” cu data de 25 Noembrie 1894: ,,Se știe cât de puțin se poate lucra intro seziune de două luni și jumătate, din care trei săptămâni sunt totdeauna consacrate constituirii Camerelor și discuțiunei Adresei și alte trei săptămâni vacanțelor Crăciunului. Ar rămânea abia o lună pentru lucrările parlamentare și discutarea bugetului. O astfel de prelungire a legislaturei nar putea fi decât păgubitoare intereselor țării în generiere și absolut contrarie ideilor de muncă spornică care domnesc în sânul partidului și al guvernului conservator. Noi n’am privit niciodată și nu privim nici astăzi faptul de a fi la putere decât ca o datorie pentru partidul nostru de a lucra din toate puterile sale la propășirea țării.. Așa fiind nu poate să intre în intențiunea noastră de a beneficia de dreptul pe care Constituția îl acordă Camerei actuale de a legifera până la 2 Februarie 1896. Nu cunoaștem vederile puterei executive în privința epocei la care corpul electoral va fi chemat a se pronunța prin noi alegeri; este chiar probabil că această chestiune să nu fi fost încă desbătută, căci nu există nici o cauză pentru a se grăbi soluțiunea ei. Ceea ce putem însă afirma cu siguranță este că, în deciziunea care se va lua, partidul și guvernul conservator nu vor fi inspirați decât de considerațiuni conforme cu interesele generale și bine înțelese ale țării”. Așa se interpreta, atunci. Dar ar fi greu să cerem celor de azi să se apropie de probitatea politică a marilor bărbați de stat de ezi. d. După discursul de la Brăila Dinu Brătianu este atacat din toate părțile. „Ponderatul” discurs, marele discurs de punere la punct, nu numai că nu a produs efectele așteptate, dar a stârnit pretutindeni numai nemulțumiri. „Viitorul” pare foarte mirat de această avalanșă de atacuri și repede un ucigător val de ironie asupra tuturor celor cari au atacat în termeni mai tari. „... Aceste declarațiuni au indispus însă anumite cercuri interesate, pentru care șeful partidului național-liberal devine, nici mai mult, nici mai puțin, decât un......trădător”! Naționalismul s’a născut odată cu exploatatorii de azi ai naționalismului.Până acum tot ce s’a realizat, ca ideié și ca postulat naționalist, în domeniul politic, economic, cultural etc., n’a existat. ■înfăptuirile naționaliste trebue să înceapă acum de astăzi, cu excesele demagogice, cu supralicitațiile interesate, cu protagoniștii unui naționalism pe cât de postum, pe atât de sterp. Restul e „trădare”! D. Const. I. C. Brătianu e un „trădător”, iar partidul național-liberal un partid „înstrăinat”!! Acest limbaj dovedește un singur lucru: valoarea morală și politică a naționalismului și a țărănismului de astăzi”. Așa se lamentează oficiosul guvernului și după această crâncenă ironizare va trebui să pornim cu brancardele pentru a aduna de pe drumuri legiuni întregi de distruși. Câtă sfântă dreptate are „Viitorul”! Acuzări de trădare? Contra șefului partidului liberal? Mare inconștiență. Numai partidul liberal are dreptul să ridice asemenea acuzări. Contra oricui. Incapabili și trădători în partidul naționalțărănesc. Incapabili și trădători în partidele de dreapta. Nerușinată demagogie pretutindeni- Trivialitate și supralicitări oriunde întorci capul. Numai marele partid național-liberal, mereu la datorie, mereu sacrificându-se, mereu invadat de probitate și încălzit de patriotismul Cel adevărat, ne mai salvează, mai stă în calea pierzaniei care ne pândește. Ce noroc pe noi. Ce ne-am fi făcut fără partidul liberal, fără d Tătărăscu și mai ales fără d. Dinu Brătianu? Am arătat care este semnificația discursului de la Brăila. Partidul liberal a agitat toată vremea pe tema naționalismului integral, a tolerat și a încurajat toate agitațiile, deși unele din ele au mers până la îndemnul asasinatului, și deși a guvernat toată vremea cu cenzura la căpătâi. Acțiunea partidului liberal nu a fost nici o clipă în acord cu discursul de la Brăila. In schimb însă a fost perfect acord între realizările guvernului și programul brăilean. Căci, în ciuda declamațiilor de fiece zi, nu s’a făcut nimic. Citească oricine raportul d-lui senator Moteanu și se va convinge. Discursul de la Brăila vrea să situeze partidul liberal la mijloc, tampon între curente extremiste potrivnice cari s’ar putea ciocni violent, și deci să justifice necesitatea prelungirii guvernului liberal. Dar pe linia „trădării” nici o noutate în discursul de la Brăila. Niciodată n’a făcut guvernul Tătărăscu pentru protecția muncii naționale altceva decât ce a spus d. Dinu Brătianu la Brăila-Deci este nedreptate în atacurile pe cari le ironizează atât de sângeros „Viitorul”. Ele sunt de îndreptat contra d-lui Tătărăscu și a colaboratorilor d-sale din guvern. Iar peste puțină vreme, când vor trebui platforme zgomotoase în alegerile generale programul de la Brăila va fi aruncat peste bord. D. Dinu Brătianu va amuți și va vorbi d. Tătărăscu. DUPĂ ÎNTREVEDERILE DE LA BERLIN Ecouri din presa franceză și germană PARIS, 29 (Rador). — Agenția Havas transmite: Ziarele de azi dimineață consacră comentariile lor discursurilor de eri ale d-lor Mussolini și Hitler și problemei spaniole, discutată la Geneva. „Le Matin“ scrie: „Discursul d-lui Hitler nu aduce nimic nou decât faptul că a fost pronunțat în prezența d-lui Mussolini și de acord cu d-sa. Dar d. Mussolini a spus lucruri noui sau a dus până la consecințe extreme unele formule vechi. Ceia ce a spus îl angajează nu numai pe d-sa și Italia, ci și pe cancelarul Hitler, gazda sa, și pe Germania. Acest lucru este nou și grav“. . „Figaro“ declara: „Italienii pot prea bine să se arate liniștiți în privința Austriei și Adriaticei. La ce oare ar fi servit sacrificiile pe care Italia le-a consimțit în favoarea Europei centrale, dacă ea ar urma să devină leagănul pangermanismului? De pe acum nu se distinge oare în noua atitudine a Italiei față de Soviete, grija de a orienta dinamismul german spre răsărit pentru a-l îndepărta de la porțile sale?“. „L’Epoque“ constată: „Ducele și Fuehrerul se apără de afirmația că voesc să împartă lumea în două blocuri de state, însă atitudinea lor nu tinde oare la atingerea acestui rezultat? Avem dreptul să fim cu atât mai neîncrezători, cu cât d. Mussolini a anunțat că întreaga Europă va fi în curând fascistă. Noi nu vrem ca la noi să se instaleze comunismul, dar nu credem că fascismul ar putea să aducă fericirea Franței“. 4 . , „Le Populaire“, comentând lucrările de la Geneva, scrie: „Nimeni nu va fi surprins de cuprinsul discursului d-lui Delbos, a cărui claritate in ceea ce privește retragerea trupelor străine și voința Franței de a examina din nou problema, dacă retragerea nu va fi grabnic obținută, au fost mult mai apreciate in cercurile Societății Națiunilor“. BERLIN, 29 (Rador). — Corespondentul agenției Havas transmitei Titlurile enorme sub care presa germană publică dările de seamă asupra discursurilor ținute aseară de d-nii Mussolini și Hitler, proclamă ca și Ducele „că pacea va eși din întâlnirea dintre d-nii Mussolini și Hitler“. * BERLIN, 9. (Rador). — Agenția D. N. B. transmite : Marea manifestație de ori desfășurată pe câmpul lui Mai de lângă Berlin, formează, după cum este și națiunilor rare, natural, obiectul comentariilor tuturor ziarelor germane apărute azi dimineață. Lungi dări de seamă, pline de amănunte, însoțesc textul discursurilor pronunțate de d-nii Hitler și Mussolini. Titluri mari subliniază voința de pace a celor doi oameni de stat, frontul lor de apărare contra bolșevismului și profesiunea lor de credință pentru cultura europeană. „Voelkischer Beobachter“ scrie între altele : „Aceste două mari puteri vor să garanteze prin voința lor, prin forța lor și prin acțiunile lor comune, nouăle baze ale Europei. Cele două mari popoare, regenerate prin revoluțiile lor autonome, sunt garante ale cuvintelor Fuehrerului de a sfărâma idolii de argilă de la Moscova și Geneva. In structura lor interioară cele două state sunt o dovadă strălucită a nouilor valori și a tinerelor forțe ale unei noui Europe“. „Deutsche Allgemeine Zeitung“ declară între altele : „După aceste două discursuri nu mai rămâne nimic obscur în relațiile germano-italiene. D-nii Hitler și Mussolini au subliniat, fiecare în parte, punctul de plecare psihologic. Italia nu a luat parte la persecuțiile sadice din timpul umilirii Germaniei și noi nu am luat parte la războiul sancțiunilor din 1935. Paralelismul ideilor a fost subliniat de d. Mussolini. El a respins materialismul, a denunțat internaționala SH-a și broșevismul. Sincerile sale cuvinte asupra misiunii voluntarilor italieni în Spania au arătat care sunt adevărații inamici ai imperiului fascist. Aceste cuvinte ar trebui să aibă asupra englezilor efectul unui balsam și să-i elibereze de ideile lor fixe și de halucinații, cu atât mai mult cu cât pe câmpul lui Mai din Berlin s-a auzit cel mai sincer strigăt de pace, care poate fi imaginat. Iată deci pe cei doi dictatori. Omenirea întreagă știe acum că ei sunt prieteni“. „Berliner Tageblatt“ afirmă: „In discursul său, Ducele a expus într'un mod convingător și lapidar legăturile intime și faticide dintre cele două revoluții. Ceea ce în treacăt s'a spus în toasturile de Luni s‘a transformat prin discursurile de ori într'un eveniment politic. Căci ori întreg poporul german a vorbit, el a răspuns precis, tot așa cum a făcut-o prin organizarea recepției d-lui Mussolini. Dacă presa internațională își exprimă admirația sa pentru organizație, ea ar trebui să adaoge că participarea poporului german întrece limitele oricărei regii. „Voelkischer Beobachter" că „d-nii Mussolini și Hitler scrie s’au ridicat ambii, ca soldați viguroși, contra inamicului comun pentru a asigura existența popoarelor lor și să dea tendinței lor creatoare spațiul necesar în conformitate cu legea sângelui ce însuflețește inimile Avem motive să ne bucurăm ? „România Nouă” despre axa Berlin-Romanș despre unele comentarii românești in jurul întăririi ei Cetind gazetele despre întâlnirea a celor doi conducători geniali, Mussolini și Hitler, și pe urmă comentariile entuziaste ale unor publiciști români, altmintrelea distinși reprezentați ai presei noastre, ne vine în minte axioma poporală: schimbarea domnilor, bucuria proștilor. Oricât ne-am bate capul, nu putem pricepe, așa la repezeală ce motive extraordinare am avea noi Românii, cel puțin deocamdată, să ne bucurăm. Politica exprimată prin lozinca: axa Berlin-Roma însemnează la prima vedere o politică împotriva Ligii Națiunilor, deci a securității colective și în ultima analiză a tratatelor de pace, care constituie izvorul de drept internațional al existenței României Mari. Că Germania are toate motivele să nu fie încântată de Liga Națiunilor și cu atât mai puțin de tratatele de pace, asta o pricepem. Că Germania nu mai poate fi tratată ca un răufăcător sau ca o rudă săracă, asta e chiar firesc. Că Italia crede, că nici ea nu se mai poate bizui pe aceasta politică, ci trebuie să militeze pentru revizuirea tratatelor, asta o pricepem mai puțin. Mai cu seamă când ne aducem aminte, că Italia are să mulțumească totul nu victoriilor de pe câmpul de luptă, ci în primul rând tratatelor de pace. Dar că România ce interese are să contribuie, fie măcar prin o atitudine rezervată, la o acțiune de revizuire a tratatelor, sau de slăbire a prestigiului Ligii Națiunilor, asta nu o putem pricepe cu minte sănătoasă. Italia este azi prietena Ungariei și în orice caz animatoarea revizuirii în favoarea Ungurilor. Germania este și ea pentru revizuire și este în alianță cu Ungaria. Nu aveți decât să urmăriți presa celor trei națiuni, pentru a vă convinge de acest adevăr. Cine afirmă contrarul este sau prost sau plătit. Noi preferăm să fie plătit, fiindcă dacă e vorbă de bani, eventual îl vom putea răscumpăra, dar pentru a trezi proștii la realitate, avem nevoie de timp. Nu ne îndoim că pentru Germania, noi am fi aliați mai prețioși decât Ungurii. Dar în politică și mai ales în cea internațională contează realitățile. Nu suntem, pur și simplu, aliații Germaniei. Și dacă nu suntem aliații ei, chiar dacă nu vrem să fim, contăm ca adversari. Astfel nu pricepem — încă odată — ce motive de veselie și satisfacție trebuie să avem, deocamdată, văzând cum se întărește și se consolidează politica ce se chiamă: axa Roma—Berlin. D. dr. Alexandru ,Vaida Voevod ne-a făgăduit, că va vorbi mai pe larg despre această problemă. După ce însă a trebuit să-și revizuiască părerea referitoare la colonelul De la Rochie, nu credem că va avea chef să vorbească în curând despre aceasta tema interesantă. Alții se codesc de asemenea. In zadar căutăm un Vorbser, căci nu-l găsim. Până când și pentru ce? Dr. George Ohăbeanu „Romanța Nouă” Zece condamnări la moarte la Leningrad MOSCOVA, 29. (Rador). Tribunalul din Leningrad a condamnat la moarte zece funcționari ai uzinelor electrice din Leningrad. Condamnații erau învinuiți de a fi făcut spionaj, acte de terorism și de a fi organizat stricăciuni la rețeaua electrică, prilejuind astfel victime și oprirea uzinelor. * VARȘOVIA, 29. (Rador). — Ziarele poloneze anunță că tribunalul militar din Moscova a condamnat la moarte pe căpitanul Cortikow și pe locotenenții Sokoloio și Kordhew, acuzați că au condus o vastă organizație teroristă, compusă din tineri ofițeri. Organizația teroristă în chestiune avea drept scop să răsbune recentele condamnări și execuții printre comandanții armatei roșii. Alți opt ofițeri au fost condamnați la deportare pe viață. Afacerea „Sigaz” „...Dar nu aci se oprește tentativa fără precedent a societății „Redevența”. Prin proectul de regie mixtă trimis ministerului de finanțe, — și care — nu va ieși din cartoane decât pentru a lua probabil drumul justiției inițiatorii „afacerii“ constată evaluarea aportului Statului ca find definitivă. Insă prin art. 84 din legea pentru administrarea avuțiilor publice numai ministerul de finanțe este îndreptățit să desemneze experții calificați să facă evaluarea aportului Statului in orice regie mixtă. Prin urmare, dacă propunea o afacere onestă Statului, „Redevența” trebuia să lase loc liber evaluării oneroase obținute la comisia de experți de la industrie până când se va fi pronunțat singură comisia îndreptățită după lege și anume aceea de la ministerul de finanțe. Cinismul afaceriștilor, lăcomia și graba lor de a dobândi o formidabila avere în paguba Statului i-a făcut să împingă îndrăzneala până la fixarea cifrei „definitive” a valorii aportului Statului la 200 milioane lei, convinși că cenzura și controlul ministerului de finanțe vor fi o simplă formalitate. Afacerea „Ligaz”, cea mai oneroasă din combinațiile cu lisiere ale ultimilor ani nu numai că nu va trece ca o scrisoare la cutie, dar va avea consecințe serioase pentru toți acei cari au făcut proba ușurinței lor”. Citatul este din ziarul „Argus”, care nu este oficiosul niciunui partid de opoziție. Limbata presă oficială n’are nimic de spus în această chestie? Frumos! Iată încheerile unui articol despre activitatea ultimilor zece ani ș ai edililor bucureșteni: Primăriile au mai cheltuit și sume cari nu le aparțin. Arătăm încă din numărul de ori că s’au cheltuit reținerile făcute pentru Casa pensiile asupra salariilor funcționarilor comunali, apoi reținerile pentru Casele speciale ale ministerului de Interne, reținerile pentru Soc. funcționarilor publici și Soc. funcționarilor comunali, garanțiile depuse de furnizori, și chiar rețineri din salariile lucrătorilor pentru Casa asigurărilor sociale. Dacă pentru datoriile contractate minte de 1934 s’a găsit paliativul achitării prin obligațiuni comunale, nu știm ce vor face conducătorii administrației sale când se vor împlini cei comiidoi ani de așteptare prevăzuți de lege. Iată car situația in care a ajuns comuna din cauza politicei nenorocite din ultimii zece ani. Primăria scoasă la mezat pentru că zece ani a suportat dintr’un buget sărac, plevușcă partidelor, toată periferia politicei românești.” Ah, cum am dor să putem striga că este exagerare, multă exagerare in aceste rânduri. Din nefericire, uisâ,. M. S. Regina Maria la Varșovia VARȘOVIA, 29 (Ager). Peste câteva săptămâni va sosi în capitala Poloniei M. S. Regina Maria a României, pentru a asista la re-M. S. REGINA MARIA prezentarea baletului „Misterul”, care este opera Sa. Muzica acestui balet a fost scrisă de compozitorul român Andrica. Opera din Varșovia și-a asigurat prezentarea acestui balet grație stăruințelor guvernului polon, obținând chiar privilegiul ca baletul „Misterul” să fie reprezentat pentru prima oară pe scena sa. După Varșovia, alte capitale vor admira baletul compus de Regina Maria. Actualmente se fac la operă repetițiile baletului. Cei mai buni artiști poloni și români participă la repetiții, în timp ce pictorii lucrează la decoruri. Sosirea in Polonia a Al. S. Reginei Maria a României, care va fi însoțită de numeroși artiști celebri din România, va lua caracterul unei mari manifestații de prietenie polono-română, constituind astfel o nouă concretizare a acordurilor încheiate acum câteva luni intre cele două țări. Tie scumpa tară, puterea mea de muncă și puterea mea de iubire. Nicolae Filipescu Va mira, poate,ca voi face o incursiune în acest domeniu de activitate femenină, prin care frumoasele urmașe ale Evei caută să-și câștige existența prin proprii mijloace. Dar sunt cazuri înduioșătoare prin dramatismul suferințelor durate, așa că trebue să dăm înalarma. Este de la sine înțeles, că mă voi îndepărta cu totul de acele cazuri cari sunt exemple de imoralitate, cunoscute în lumea artelor când „scena“ și „lumina rampei“ au fost simple pretexte ce ascundeau o desfrânată goană după lux, după îmbogățire. Arta nu poate fi acceptată , ca factor cultural de înfrumusețare a expresiunilor exteriorizate ale sentimentelor și manifestărilor omenești atât timp cât nu se prezintă înconjurată de o aureolă de candoare pudică și decentă morală. Arta are o menire eroică. Prin cultul virtuților ei vorbește credința în idealul ce va să vie spre binele fecund al omenirii în prefacere, în continua evoluție spre perfecțiune. Cu cât arta este o creație sau o interpretare mai superioară, cu atât influența exercitată de ea constituie o nemuritoare epocă de glorie și îndrumare pentru cei ce vor să se lumineze la , învățătura operelor de geniu. Genialitatea a însemnat o puternică armă de inițiativă și de realizări, iar arta a profitat cu deosebire de ea, grație marilor posibilități omenești și în special talentului. Desigur, artistele și diseusele, femei prin excelență, nu se produc mânate numai de focul sacru al unei chemări divine ce înalță până la culmile minunate ale eternului frumos, ci îmbracă și mantia pământeștilor sentimente trupești ale tulburătoarei firi omenești. Dacă expresiunea talentului lor este o artă, scopul real e existența. Oare sunt ele destul de pregătite pentru lupta grea de reușită, fără să cedeze nimic din feminitatea lor proprie ce se aparține integral și nu se băruește fără sacrificiul pierzaniei? Oare sunt ele destul de apărate de perfidia societății senzoriale și materialiste, care caută să profita cât mai intens de naivitatea artei biele tinere ce au inconștienta credulă că pot să înfrunte bătălia publică a bursei pentru existență? Grija angajamentului este, desigur, cea mai enervantă problemă care reclamă sforțări enorme, nopți albe, jertfe ce provoacă torente de lacrimi și de amărăciune sufletească. Artista sau discuza are nevoie de un protector. El poate fi un prieten, un amant, un impresar sau chiar un soț. E careva dintre ei sincer sau desinteresat? Rare ori! Toți vor să profite de gloria ei, de câștigul ei și toți profită de arta ei. E doar artistă sau diseuză. Biata fată! Culege sute de aplauze și totuși, inima ei e pustie, căci sunt satisfacții efemere ce nu pot să înlocuiască dragostea sinceră a unui loial devotament bărbătesc. Gajul ei? l-ar ajunge, dar vai! Trag atâția de el, că numai arta și talentul îi aparțin numai ei! Un nou angajament? E un nou prilej pentru unul dintre indivizii cari rvesc în juru-i — i se zice poate impresar sau mai știu eu cum — pentru ca să o trimeată cine știe prin ce colț blestemat de țară —poate la Malta sau Argentina — sau dacă e om de sufletț!), în vreo tavernă a orașelor noastre, unde beția și prostituția spasmul desfrânat al se lăfăesc în viciilor de perdide. Biata fată! Cu ce visuri trandarfirii îmbrățișase ea arta! Feciprelnicele ei gânduri au sburat pe fereastra decepțiilor. Cercul de interesați sau de excroci o strânge groaznic. Câștigul de 20- 30 la sută din gajul seral, plus misiția face fiara pe impresarul ce ține cu ghiare de hienă delicata pradă — e doar toată numai artă și o făptură de fată! Și să nu uităm și pe ceilalți nu știu cum se mai numesc — e pe lângă ea și ei cu vreo calitate oarecare. Lor trebue să li se sacrifice tot restul de gaj. Arta trăește doar prin melodia cuvintelor înaripatei venitei din lumi îndepărtate, unde Feți-Frumoși și Ilene Cosinzene se nasc din razele strălucit ale soarelui, bălai, ce poartă în focul lor adiere de viață și suflu de tinerețe. Dar mă întreb eu sufletească îndreptățire: De ce oare asociațiile de protecție a tinerelor fete sau sindicatul artistelor nu se ocupă mai atent de soarta celor carii au imbrățișat arta? ‘ ■ ' • De ce nu se pune capăt abuzului practicat de unii patroni de localuri cari întrețin o atmosferă viciată de chef și beție, până la ore târzii, impunând artistelor și diseuselor nonii pierdute și imoralizarea artei? De ce nu stârpește această sectă de paraziți, impresarii, cari trăesc din munca și salariului artistelor și cari in marea lor majoritate sunt escroci sau proxeneți? Și dacă aceștia sunt necesari până la anumit punct, de ce nu se reduc pretențiile lor la o taxă fixă —* percepută la facerea contractului? De ce sindicatul artiștilor își permite să dea totdeauna dreptate pretențiilor exagerate ale impresarilor cari opresc zilnic cotă mare din gajul artistelor? De ce nu se acordă ajutor mateartistelor în contra atâtor indivizi cari le spoliază? De ce nu se intervine la facerea contractelor de angajament întocmite totdeauna spre marele câștig al patronului de teatru sau de restaurant? De ce nu se acordă ajutor material eficace când artistele sunt șomere? Dar asistenta medicală, dar uni _in _ r __ Sunt probleme cari așteaptă de țultă vreme o soluționare absolut în concordanță numai cu interesele artistelor și dispuselor. Otl. Emilian Demetrescu Numirea unui comisar adjunct la apărarea națională a U. R. S. S. MOSCOVA, 30 (Rador). — Agenția „Tass” transmite: Comitetul executiv central Sovietelor a ratificat hotărîrea diairecției politice a armatei roșii, prin care Petr Smirnov, este numit in postul de comisar adjunct al poporului la Apărarea Sovietelor. Inundații in Algeria ALGER, 30 (Rador). Ploile torențiale au provocat revărsarea pe o mare întindere de teren a apelor Yed Tul și Lecelil, din regiunea Reibel. Mai multe persoane s-au înecat. Pagubele sunt foarte mari, însă deocamdată nu pot fi evaluate, comunicațiile fiind complect întrerupte. Nota anglo-franceză in chestia retragerii voluntarilor LONDRA, 29. (Ager). Se află că în cursul lungilor deliberări de astăzi, membrii guvernului englez au căzut de acord asupra textului notei franco-britanice, care va fi foarte curând, poate chiar mâine, trimisă guvernului italian. După cum se știe, nota tratează îndeosebi despre problema rechemării voluntarilor străini din Spania. Această nota va fi concepută în termeni și va sublinia destul de energici pericolul grav de a vedea războiul spaniol transformându-se într-un conflict internațional, dacă o intervenție străină activă ar continua in Spania și dacă statele europene care au aderat la politica de neutralitate n’ar respecta cu stricteță, atât în litera cât și în spiritul lor angajamentele contractate de ele față de comitetul de neintervenție, LONDRA, 29. (After). — In momentul când la Foreign Office se pune la punct textul notei ce va fi transmis la Roma, se înregistrează astăzi în Anglia o oarecare îndârjire a opiniei publice. După „News Chronicle”, se pare că guvernul englez s-a raliat la părerea Parisului în sensul unei apropieri francospaniole. Acest ziar crede că nota va fi redactată în așa fel încât să nu rămână nici un loc pentru nouă propuneri sau măsuri dilatorii, cerând în mod categoric repatrierea tuturor voluntarilor străini. Ocupându-se de aceiași chestiune, „Daily Mail” crede că, dacă d. Mussolini va refuza să admită retragerea acestor voluntari, guvernul britanic va aproba în întregime ideia redeschiderii graniței dintre Franța și Spania republicană. Aceiași părere o exprimă și ziarul „Manchester Guardian”. ----------------— - 4 ♦