Era Nouă, 1889-1890 (Anul 1, nr. 1-52)
1890-09-16 / nr. 50
No. 10. APARE DUMINICA Iaşi. Duminică 10 Septembre. 1890. 6 buni numind. ALEGERILE COMUNALE. Semnele frigurilor electorale au început să se arate. Iaşul dacă nu mai este capitala ţârei , a încetat de a fi in fruntea ei, intre altele şi prin faptul că are căpetenii politice de toate nuanţele. Toate grupările sunt mai mult sau mai puţin reprezentate in Iaşi,unele din ele îşi au chiar obîrşia aici. Este deci natural ca pulsul politic să fie mai viu la noi decit prin alte localităţi. Şi cum ne aflăm acum înaintea unor alegeri, politicianii deprinşi cu vechele năravuri au şi inceput să opereze pentru a scoate succese politice din ceia ce trebue să fie o alegere pentru gospodăria noastră comunală. A inceput să se reverse asupra laşului valurile acelei diplomaţii electorale cu toate fineţele ei, ce tinde la inpărecheri şi dezbinări personale şi la conbinaţii de tot soiul, dar care lasă la o parte adevăratul scop al alegerei comunale. Dar cetăţenii curioşi de a fi iniţiaţi in misterele acestei arte, caut să-i priceapă gîndurile şi se dedau la tot felul de întrebări şi conjecturi. Ce vor face disidenţii, radicalii sau cutare alt grup ? sau unit, sau înţeles, or nu s au inţeles cu cutare grup ? — Iată chestiele pe cari ei caut să Ie deslege după şoapte şi după vorbe, or după atitudinea cîtorva persoane. Ei bine, noi credem că a sosit momentulfa a se încerca si in privinţa aceasta o îndreptare a moravurilor noastre electorale. Nu este de demnitatea unui partid să se prezinte alegătorilor in tovărășie cu oameni pe cari i-a ocărit ori spre a’i lăuda astăz, fiindcă s a inpăcat să ceară voturi inpreună. Nu este de demnitatea unui partid să sacrifice binele unei comuni neinpăcarilor și dezbinărilor personale fabricate in politică. Trebue să ne desvăţăm de aceste manopere înjositoare. Trebue să spunem alegătorilor pe faţă ceea ce suntem şi ce vrem. Trebue să ne deprindem a le spune astăz despre lucruri şi despre oameni tot ce ştim şi tot ce credem, pentru a nu fi siliţi să le spunem mîni contrariul. Pentru aceasta nu-i decit un singur mijloc. Partidele să se prezinte alegătorilor cu programe precize, in cari să le arăte verde şi pe faţă ce vor, ce soluţii propun şi ce angajamente îş ieu de a face in administraţia comunală Acest mod demn şi onest de a solicita increderea concetăţenilor noştri, ar avea mai intăi avantajul că alegătorii ar putea să judece in cunoştinţă de cauză, care partid este mai in stare să asigure comunei prosperitatea ce cu toţii i-o dorim. Cetăţenii ar putea să judece ce însemnează bunăoară promisia de administraţie onestă ce i-ar da-o liberalii disidenţi, cînd alăturea cu ei ar vedea iscălite numele d-lor Naiman-Paraschivescu şi D. Gheorghiu-Cărămidaru. In acelaş timp s'ar sfîrşi totodată şi era fineţelor diplomatice cari înjosesc astăz cariera omului politic in ochii alegătorilor, ar inceta şi pehlivăniele şi suspectările. Oamenii care merg inpreună s'ar şti pentruce anume s’au aliat şi întrucît s’au aliat. In special amicii noştri, nu ar avea decît să câştige prezentînduse alegătorilor cu un program preciz de angajamente. Dovada pe care ei au dat-o la cîrma ţerei, că sunt oameni de cuvînt, că pun realizarea reformelor politice promise mai presus de orce ambiţii şi interese, această dovadă are fi covîrşitoare in favoarea lor, spre a putea lupta cu un imens succes, in faţa alegătorilor, incontra tuturor bărfelilor şi declamaţiilor protivnicilor noştri. DOI POEŢI. In mai puţin de o lună ne-a fost dat să glorificăm pe doi, cei mai mari poeţi ai noştri. La Mirceşti inmormîntarea lui Alexandri, la Botoşani dezvălirea bustului lui Eminescu. Cîtă deosebire între destinele lor ! Unul fiu de mare vornic, moştenind de la părinţi o avere frumoasă, n’a cunoscut niciodată amărăciunele vieţei. Lacrimile sale chiar, sunt nişte „dulci lăcrămioare“. El a trăit pe un pat de roze şi a murit la vrîsta de 70 de ani, la moşia lui, în camera de lucru, unde scrisese atîtea versuri nemuritoare. Soţ, părinte, bunic, la ceasurile din urmă ale vieţii, el a fost incunjurat de al sei. O ţară întreagă urmărea cu anxietate progresele boalei sale, care era de acele ce nu iartă. Ce n’a fost el în această ţară ? Deputat, Senator, Ministru, Reprezentat al ţării în străinătate. In viaţă el a gustat delictele divine ale imortalităţîi. Inconjurat, sărbătorit, glorificat de toţi, versurile sale erau deopotrivă recitate şi admirate în locuinţele modeste şi în castelul Peleş. La tot ce s’a făcut însemnat în ţara aceasta el a avut partea sa de onoare şi de onoruri. Din ţeri streine, de la Montpellier, i s’a trimis cununi de laur. Mormîntul lui a fost un loc de pelerinaj, unde ţara întreagă a fost reprezentată prin ce are mai cult, prin ce are mai mîndru. Ţaranii din satele vecine au venit cu flamuri tricolore. Şcoalele, institutele de cultură, academia, guvernul, Republica Francesă, Capul statului au fost reprezentaţi. ’ Armata şi-a trimis drapelele ciuruite de gloanţe pe cîmpiele Bulgariei. Sicriul seu a dispărut sub coroane, aerul a resunat de plînsetele vntregei ţări romîneşti. Cu totul alta a fost şi viaţa şi moartea nefericitului Eminescu. Poetul în gura căruia versul romînesc —