Era Nouă, 1889-1890 (Anul 1, nr. 1-52)

1889-12-03 / nr. 9

ERA NOUA APARE DUMINECA No. 9. Iaşi. Duminecă »? Decemvrie 1889. o bani numind. OPOSITIA SISTEMATICA. In curând se inch­eie un sfert de se­col de cănd culegem roadele constituţiei de la 1866. Poporul român, cu căt s'a folosit el din funcţiunea regimului constituţional? cu cât i-a inlesnit cârmuirea desvoltarea sa materială şi morală? Din nefericire partidele noastre au re­dus viaţa constituţională a statului ro­­măn la o agitaţiune sterilă pentru forme. Luptele noastre politice s’au desfăşurat numai pe acest teren. N’a fost un singur guvern pe care partidele remase in oposiţie să nu’l com­bată pentru motivul că a violat voinţa ţărei, r. i.K­uli ■Cuui a venit ştii­ cum s a menţinut la putere. Campania vehementă a liberalilor in contra conservatorilor de dela 1874, acea a oposiţiei­ unite in con­tra colectiviştilor, a fost susţinută mai cu samă de pe acest teren. Acum în urmă, iarăşi guvernele care s’au succedat după căderea d-lui I. Brăteanu, au fost denun­ţate ca guverne personale. In această privinţă este clasică declaraţia d-lui L. Catargiu, care consideră ca guverne de camarilă toate cabinetele din care d-sa n’a luat parte. Se inţălege insă, că din moment ce o­­posiţia pretinde, că un guvern este impus ţărei in contra voinţei ei, trebue să in­­ceapă a fi discutată şi increderea pe care Coroana ’i o dă. Lupta politică cuprinde deci şi faptele Coroanei, aşa incăt nu remăne o singură parte a formelor cons­tituţionale pe care oposiţia să nu o es­­ploateze in favoarea ei. Se face gol şi in jurul tronului, şi la nevoe se şi con­spiră. In faţa unei asemene campanii înver­şunate partidele de la căruia ţărei sunt silite să’şi apere posiţiunea lor. Cea mai însemnată grijă a lor devine prin urmare de a pune formele constituţionale pe par­tea lor—in tot caşul şi cu ori­ce preţ. Cu ce preţ?—a mărturisit-o odată dl. I. Brăteanu in momente de necaz asupra partisanilor sei. Nu este deci de mirare dacă interc­g SOi*­­sele şi nevoile ţărei i’in pe planul al doilea şi nu pot fi luate in samă de căt pe apucatele, atăt căt se pot strecura printre diferitele peripeţii ale luptei po­litice. Ei bine, ţara are dreptul să ne întrebe pentru ce i se risipesc puterile şi tim­pul nu atătea frământări deşărte, pe urma cărora nu remăne de căt întârzierea pros­perităţii sale. Care să fie oare esplicarea acestui fe­nomen politic constant in viaţa noastră constituţională ? 4^1. Cine n'a vezut vre-odată infiinţindu-se societăţi ştiinţifice sau artistice intre oa­meni de nulă valoare in ştinţă, in artă? Căt durează asemene asociaţii, şi ma­nifestă activitatea lor in înscenări şi a­­parenţe cu care vor să-şi acopere inca­pacitatea. Discuţiile pentru statute şi precăderi, discursurile şi formalităţile sunt singurul lor produs. Este o mare analogie intre astfel de societăţi şi lumea noastră politică in ge­nere. Partidele care nu sunt in stare să creeze o operă de valoare pentru ne­voile ţărei, sunt reduse să considere for­mele ca partea cea mai esenţială a re­gimului constituţional.­­Trebue studiu, capacitate şi muncă pentru a putea concepe şi înfiinţa cel puţin bazele unei asemene opere, şi a­­poi trebue o patriotică abnegare şi răb­dare ca să aştepţi să se grupeze ade­renţii convinşi in jurul unui asemene program. Există insă un mijloc foarte simplu care permite partidelor să se dispenseze de această indoită sarcină. N’au de­căt să facă opoziţie sistema­tică, atunci nu mai au nevoe de nici un program. Este deajuns să critice să combată ori­ce act al guvernului, să-l impedice de la ori­ce pas ar vrea să facă şi de altă parte să-i atace titlurile sale constituţionale, dovedind că se im­pune in contra voinţelor ţărei, şi să impe­­dice deci chiar „pe oamenii de bine de a face binele“. Dacă succesul întârzie n’au de­căt să arunce săgeţile lor peste capul guvernului ceva mai sus. Cu această tactică partidele din opo­siţie grupează cu înlesnire in jurul lor pe toţi nemulţămiţii in contra guvernu­lui, şi dacă au norocul să întrunească formele constituţionale in favoarea lor pot să urce treptele putere! cu ferma credinţă că au făcut un mare serviciu ţărei, au înfiinţat un guvern care s a ră­dicat prin voinţa ei. Este evident insă că fericirea acestui succes o simte de­ocam­dată partidul care a triumfat. Ţara nu are incă nici un mo­tiv să resimtă aceeaşi satisfacţiune, chiar dacă ar vedea că noii veniţi la cârmă au cele mai bune intenţiuni de a face binele. Aceştia trebue să se pregătească de acum înainte, pentru ca să ştie ce au să îndeplinească spre binele ţărei. Pănă acum n’au avut vreme să se gândească, căci au făcut oposiţie. Pe cănd insă noul guvern se pregă­teşte să lucreze şi incepe a studia ame­liorările ce le recomandă ştiinţa şi ecs­­perienţa altor state, furtuna politică se stârneşte din nou, oposiţia incepe a de­veni earăşi sistematică, adecă car în­cearcă să impedice guvernul de a face chiar şi binele­, şi rezultatul este că in­teresele ţărei remăn pe al doilea plan, iar lupta pentru forme predominează toa­tă activitatea politică. Astfel remăn necontenit neglijate ne­voile ţărei. Prin urmare adevarata cauză pentru care regimul constituţional nu a folosit naţiunea pentru a da avânt desvoltărei sale, este acea nenorocită deprindere ne­patriotică a partidelor, de a crede că dacă nu’s la guvern, sunt un drept de a

Next