Era Nouă, 1889-1890 (Anul 1, nr. 1-52)
1889-12-03 / nr. 9
ERA NOUA APARE DUMINECA No. 9. Iaşi. Duminecă »? Decemvrie 1889. o bani numind. OPOSITIA SISTEMATICA. In curând se incheie un sfert de secol de cănd culegem roadele constituţiei de la 1866. Poporul român, cu căt s'a folosit el din funcţiunea regimului constituţional? cu cât i-a inlesnit cârmuirea desvoltarea sa materială şi morală? Din nefericire partidele noastre au redus viaţa constituţională a statului romăn la o agitaţiune sterilă pentru forme. Luptele noastre politice s’au desfăşurat numai pe acest teren. N’a fost un singur guvern pe care partidele remase in oposiţie să nu’l combată pentru motivul că a violat voinţa ţărei, r. i.Kuli ■Cuui a venit ştii cum s a menţinut la putere. Campania vehementă a liberalilor in contra conservatorilor de dela 1874, acea a oposiţiei unite in contra colectiviştilor, a fost susţinută mai cu samă de pe acest teren. Acum în urmă, iarăşi guvernele care s’au succedat după căderea d-lui I. Brăteanu, au fost denunţate ca guverne personale. In această privinţă este clasică declaraţia d-lui L. Catargiu, care consideră ca guverne de camarilă toate cabinetele din care d-sa n’a luat parte. Se inţălege insă, că din moment ce oposiţia pretinde, că un guvern este impus ţărei in contra voinţei ei, trebue să inceapă a fi discutată şi increderea pe care Coroana ’i o dă. Lupta politică cuprinde deci şi faptele Coroanei, aşa incăt nu remăne o singură parte a formelor constituţionale pe care oposiţia să nu o esploateze in favoarea ei. Se face gol şi in jurul tronului, şi la nevoe se şi conspiră. In faţa unei asemene campanii înverşunate partidele de la căruia ţărei sunt silite să’şi apere posiţiunea lor. Cea mai însemnată grijă a lor devine prin urmare de a pune formele constituţionale pe partea lor—in tot caşul şi cu orice preţ. Cu ce preţ?—a mărturisit-o odată dl. I. Brăteanu in momente de necaz asupra partisanilor sei. Nu este deci de mirare dacă intercg SOi*sele şi nevoile ţărei i’in pe planul al doilea şi nu pot fi luate in samă de căt pe apucatele, atăt căt se pot strecura printre diferitele peripeţii ale luptei politice. Ei bine, ţara are dreptul să ne întrebe pentru ce i se risipesc puterile şi timpul nu atătea frământări deşărte, pe urma cărora nu remăne de căt întârzierea prosperităţii sale. Care să fie oare esplicarea acestui fenomen politic constant in viaţa noastră constituţională ? 4^1. Cine n'a vezut vre-odată infiinţindu-se societăţi ştiinţifice sau artistice intre oameni de nulă valoare in ştinţă, in artă? Căt durează asemene asociaţii, şi manifestă activitatea lor in înscenări şi aparenţe cu care vor să-şi acopere incapacitatea. Discuţiile pentru statute şi precăderi, discursurile şi formalităţile sunt singurul lor produs. Este o mare analogie intre astfel de societăţi şi lumea noastră politică in genere. Partidele care nu sunt in stare să creeze o operă de valoare pentru nevoile ţărei, sunt reduse să considere formele ca partea cea mai esenţială a regimului constituţional.Trebue studiu, capacitate şi muncă pentru a putea concepe şi înfiinţa cel puţin bazele unei asemene opere, şi apoi trebue o patriotică abnegare şi răbdare ca să aştepţi să se grupeze aderenţii convinşi in jurul unui asemene program. Există insă un mijloc foarte simplu care permite partidelor să se dispenseze de această indoită sarcină. N’au decăt să facă opoziţie sistematică, atunci nu mai au nevoe de nici un program. Este deajuns să critice să combată orice act al guvernului, să-l impedice de la orice pas ar vrea să facă şi de altă parte să-i atace titlurile sale constituţionale, dovedind că se impune in contra voinţelor ţărei, şi să impedice deci chiar „pe oamenii de bine de a face binele“. Dacă succesul întârzie n’au decăt să arunce săgeţile lor peste capul guvernului ceva mai sus. Cu această tactică partidele din oposiţie grupează cu înlesnire in jurul lor pe toţi nemulţămiţii in contra guvernului, şi dacă au norocul să întrunească formele constituţionale in favoarea lor pot să urce treptele putere! cu ferma credinţă că au făcut un mare serviciu ţărei, au înfiinţat un guvern care s a rădicat prin voinţa ei. Este evident insă că fericirea acestui succes o simte deocamdată partidul care a triumfat. Ţara nu are incă nici un motiv să resimtă aceeaşi satisfacţiune, chiar dacă ar vedea că noii veniţi la cârmă au cele mai bune intenţiuni de a face binele. Aceştia trebue să se pregătească de acum înainte, pentru ca să ştie ce au să îndeplinească spre binele ţărei. Pănă acum n’au avut vreme să se gândească, căci au făcut oposiţie. Pe cănd insă noul guvern se pregăteşte să lucreze şi incepe a studia ameliorările ce le recomandă ştiinţa şi ecsperienţa altor state, furtuna politică se stârneşte din nou, oposiţia incepe a deveni earăşi sistematică, adecă car încearcă să impedice guvernul de a face chiar şi binele, şi rezultatul este că interesele ţărei remăn pe al doilea plan, iar lupta pentru forme predominează toată activitatea politică. Astfel remăn necontenit neglijate nevoile ţărei. Prin urmare adevarata cauză pentru care regimul constituţional nu a folosit naţiunea pentru a da avânt desvoltărei sale, este acea nenorocită deprindere nepatriotică a partidelor, de a crede că dacă nu’s la guvern, sunt un drept de a