Era Nouă, 1890-1891 (Anul 2, nr. 53-104)
1891-06-30 / nr. 91
Nr. ERA APARE DUMINICA Iași. Duminică, 30 Iunie 1891. M aT - f m • 'V\ » '■a n A . vjt t jd iv3 V * Silmi 10 bani numărul. CRIZA. O mică sesiune de o lună de zile a lost de ajuns pentru ca incapaci tatea partidului liberal-conservator se apară tuturor. Un guvern ridicul şi fără prestigiu, o majoritate mută şi epileptică, iată tot ce a putut da marele partid istoric. Ani intregi ni s’a cîntat întruna că in ziua cînd vom avea la guvern unul din partidele constituite, frămintările vor inceta. Am fost acuzaţi de toţi că cu ambiţia noastră de a ne constitui in partid distinct am introdus anarhia in luptele constituţionale. Ei bine! iată acum că avem un guvern ales dintr’un partid istoric. Au incetat oare pentru aceasta frămîntările ! Deloc. Şi ele in loc de a fi semnul vizibil al transformărei naturale a unui partid, samănă mai mult cu svîrcolirile agoniei unei putrede formaţiuni. Sintem intr’adever in plină criză guvernamentală. Partidul liberal-con-Oservator, această nobilă tovărăşie Catargo-Gunistă este in plină desconpunere. Elementul Catargist se simte destul de tare pentru a incerca astăz să reducă influenţa vernescană, pentru a căuta mini s’o anihileze. Partizanii d-lui Lascar Catargi găsesc că momentul e favorabil pentru a incerca reconstituirea vechiului partid conservator şi a instala pe fostul caimacam ca păstor al acestei necuvîntătoare turme. Moartea lui Ion Brătianu şi a lui Mihail Kogălniceanu punînd desordinea şi descurajarea in cîmpul naţional-liberal, a îmbărbătat pe amicii cuconului Lascar, şi ei găsesc astăz că pot fără pericol sa plătească luxul de-a se desface de tovarăşii lor vernescani. Aşa gîndesc purii, fanaticii, catargiştii, orbiţi de dragostea lor cătră vechiul şef conservator. Sunt insă alţii, ceva mai prudenţi, ceva mai abili, cari amină pentru moment lupta incontra vernescanilor şi se mulţumesc deocamdată cu instalarea d-lui Lascar Catargi ca preşedinte al Consiliului. Cînd, in urma votului Senatului in cestiunea legei instrucţiei, Cabinetul Manu s’a retras, domnul ge neral Elorescu a fost acel designat pentru a forma noul minister. Cel dintâi gînd al d-sale—aceasta nu mai este un mister pentru nimeni — a fost să formeze un guvern cu elemente litjxrrail-^urioui V ctiUttrci fii UJ CU u 'ic cei doi şefi. Pe aceste baze a urmat cele dintâi negocieri, dar ele au rămas fără resultat. A fost chiar un moment cînd d. general descaragiat şi-a reluat lecţiile de violină, părăsind astfel orce ambiţie politică. Atunci d. Lascar Catargi, care cunoştea dificultăţile ce intimpinase d. general, s’a dus şi s a oferit de a intra intr’un cabinet presidat de preşedintele Senatului. Aşa s a făcut ca fostul Caimacam, fostul prim-ministru, şeful legitim, cum zicea o gazetă bucureşteană, a conservatismului romîn, a intrat intr’un cabinet cu acelaş rangca Gliedern sau ca Hilarion. S'au făcut alegerile şi ele au eşit cu noroc pentru istoricul partid. Graţie alianţelor făcute in cîteva districte intre guvern şi liberalii naţionali, partidul liberal-conservator şi-a asigurat majoritate in Cameră. Dar odată greutăţile trecute, Catargiştii au inceput a se gîndi la eliminarea acelui cari printr o simplă intîmplare luase locul adevăratului şef. D. general Florescu, n’avea nevoe de mare perspicacitate pentru a înţelege aceasta şi de aceea văzinduse atacat de Catargişti, a inceput a se apropia de Vernescani. Sunt proaspete incă in memoria tuturor discursurile d-lui general in care ni se spunea că vechiul conservatism nu poate trăi fără liberalismul d-lui Ver nescu. Singele burghez al Vernes eanilor era menit să deie o viață nouă trupurilor sleite ale vechilor conservatori. Toate aceste teorii au exasperat pe conservatorii delà guvern şi pe cei cari stau pe dinafară şi de atunci chiar zilele d-lui general Florescu ca preşedinte de consiliu .Aşa se esplică pentru ce in această luptă dintre Catargişti şi Vernescani, cea dintâi victimă are să fie generalul Elorescu. Pusă pe acest teren campania are mai mulţi sorţi de isbîndă, căci cine se va refusa de-a lupta pentru aducerea d-lui Lascar Catargi in capul guvernului ? Cine va evua un moment de a da această dovadă de iubire şi de respect faţă cu marele om dela Golăşei ! D. general Elorescu va lua cu dînsul şi pe d. Esarcu, fidelul seu aghiotant. Amîndoi vor medita fabula castanilor scoase din foc. D. Vernescu va remîne fără puternicul seu aliat, ba, cine ştie, se poate chiar că falnicul Hilarion să fie şi el nevoit să părăsească înaltele regiuni in care planează. Aceasta nu este decît faza intăia a descompunerii ministeriale. După dînsa are să vină încercarea de apropiere cu aşa numiţii „concentraţi.“