Era Nouă, 1891-1892 (Anul 3, nr. 105-157)
1891-10-06 / nr. 105
Nr. I0?). ERA NOU APARE DUMINICA Iaşi. Duminică, 6 Octomvrie 1891, numărul. SITUAŢIA Ni se făgăduise că odată ce vom avea la guvern unul sau altul din vechile partide vom scapa de acele frămîntări de cari atăta se plângeau unii altă dată. Şi acum cănd avem deosebita fericire de a fi guvernaţi de cel mai vechiu, am putea zice chiar de cel mai învechit din toate partidele, nu e zi lasată de D-zeu în care să nu ni se vorbească de cîte o nouă modificare ce este pe cale de a se aduce în fisionomia cabinetului. Partidul cu doi şefi, de cînd a ajuns la guvern a devenit partidul cu trei şefi, luănd astfel cu totul aerul unui monstru. Dl. general Florescu preşedintele consiliului, deşi liberal-conservator şi d-sa a fost adus de soartă să devină conducătorul, cel puţin aparent, al şefilor sei. Această nouă şi neaşteptată situaţiune a trezit în corpul cam slăbit al generalului nostru tinere şi neaşteptate aspiraţiuni. D-sa a început a-şi lua rolul la serios. Ne aşteptăm chiar că acuma, întors dinuntru, cum se zicea in tinereţile d-sale, unde a avut întîlniri cu Regele Italiei şi cu D. di Rudini, d-sa să înceapă a se crede omul indispensabil al situaţiunei, cancelarul menit să facă faţă pericolului cu care ne ameninţă unele ziare alarmiste. Generalul Florescu nu este în sinul consiliului de miniştri absolut fără partizani. El este dat în situaţiune să resiste veleităţilor acelor cari n’au renunţat încă de a pune în capul guvernului pe venerabilul şef. Din vechia sa viaţă de militar d-sa a pastrat energia, de care ne-a dat deja o dovadă cînd pe neaşteptate, a închis sesiunea trecută spre marea nemulţumire a amicilor d-lui Lascar Catargi. Dacă acum dela cel care intr’o bună dimineaţă a fost inprovizat şef de guvern, ne întoarcem la cei doi leaderi a cărora tovărăşie a dat naştere partidului liberalconservator, găsim şi acolo o perpetuă rivalitate de interese, o neîncetată luptă de predominare. Conservatorii de drept divin, cîţi au mai rămas, nu recunosc decît un şef, pe fostul caimacam, pe d. Lascar Catargiu, pe „bătrînul“, cum îi zic ei, cu o respectuoasă familiaritate. D. Vernescu a fost luat in coadă, in timpuri grele, pe cînd conservatorii se topise la razele soarelui lui Ion Brătianu. Acuma insă, cînd timpuri mai bune au sosit, cînd morţii sau sculat, vechiul aliat incepe a deveni o greutate, căci partisanii sei dispută partea din buget la care au drept conservatorii de baştină. De aici neinţelegeri pe cari timpul nu face decît să le învenineze, de aici revoltele făţişe pe care primul ministru a fost nevoit să le iăduşe cu decretul de închiderea sesiunei. D. Vernescu pe lîngă alte nenorociri are şi pe aceia de a avea partisanii. . . pe cari-i are. Pentru a’i putea mănţine in jurul seu el este abslut nevoit să intreţină necontenit focul lor sacru. Şi toate au o margine. Lupta pentru existență se afirmă astfel in toată ferocitatea ei. Așa să explică frecventele colisiuni intre clientele deopotrivă greu de satisfăcut. In timpul verii d. Vernescu a perdut pe unul din partisanii din minister, pe copilul seu de casă, pe sermanul D. Gh. D. Teodorescu care s’a făcut intr’o bună dimineaţă nevăzut de la departamentul instrucţiune]. Nici azi nu este bine lămurit, pentru publicul cel mare, cum a dispărut bietul fost ministru. Acuma se vorbeşte şi de sacrificarea d-lui Isvoranu. Lucrul ar fi grav de tot şi plecarea veselului mehedinţan ar fi o lovitură mare adusă elementului vernescan din cabinet. Cine va crede că d. Vernescu va privi astfel cu linişte la eliminarea, unul, cîte unul, a partisanilor sei, fără să încerce şi d-sa să resbune ofensa ce i s’a fost adus astă vară ? Conservatorii catargişti cari n’au renunţat incă la idea de a aduce pe d. Lascar Catargi la preşedinţia cabinetului, vor pentru moment să introducă un minister pe d. Lahovari. D-sa ar deveni astfel un instrument puternic in contra d-lui Vernescu. Acest din urmă care vede paharul ce i să pregăteşte vrea să ia ca antidot pe d. Pake Protopopescu. Iată de ce remaniarea de mîne nu va face decît să pregătească terenul pentru viitoarele neinţelegeri şi lupte dintre elementele istoricului partid. Aceste sînt perspectivele pe care partidul liberal-conservator le oferă ţării in nişte momente in care greutăţile de tot felul par a’ş fi dat intîlnire. Iată tot ce putem aştepta de la vechile partide. ----------- Teatrul din Iaşi. III. Societatea Dramatică. Conducătorii poporului nostru din ultima jumătate de secol, orbiţi de strălucirea unei civilizaţii despre a cărei desvoltare istorică nu-şi prea dădeau samă, au creat cu mari sacrificii o mulţime de aşăzăminte, avînd desigur iluzia că in cel mai scurt timp ele trebueau să ne pue pe aceeaşi treaptă de cultură cu apusul, a cărui civilisaţie se incercau s’o improviseze in ţările dela Dunărea. Dar fiindcă poporul nostru nu putea, deodată, să se ridice la înălţimea acestor forme strălucite, care se introduceau fără nici o cercetare critică, a trebuit să se întîmple, in epoca de transiţie in care încă ne aflăm, ca ele să fie mai întâi coborîte la nivelul oamenilor cărora le fusese încredinţate, dintr o zi în alta, fără ca ei să fi fost pregătiţi pentru a le priimi cu folos. Recunoaştem că aceasta era oarecum fatal să se întîmple, şi ne mărgenim numai de a constata că aceasta este causa pentru care întîlnim la fiecare pas instituţii subvenţionate de stat, ca fiind de utilitate publică, şi care slujesc numai de pretext pentru căpătuirea cîtorva indivizi, in cele mai multe cazuri leneşi şi neproductivi, in dauna obştei, care nu trage nici un folos de la dînşii. Comedia franceză, cu existenţa sa de secoli şi cu desvoltarea sa inceată, astfel precum există pe malurile. de*g$îlqt ale Seinei, tradusă pe romîneşte și^in-" truchipată pe malurile gloduroase ale'f Bahluiului, trebuea cu necesitate să producă Societatea dramatică, aşa^ precutat* se infăţoşează in originalul după care se zugrăveşte tabloul de mai la vile.Zicem tablou şi nu caricatură, pentru că s’ar putea confunda. Vor fi oameni naivi in ţara d-lui Poni şi trebue să fie, cari îşi închipue desigur că funcţia onorifică de membru in