Era Nouă, 1892-1893 (Anul 4, nr. 158-210)
1892-11-08 / nr. 162
ERA NOUA APARE DUMINICA Anul IV. Nr. 162. Iaşi. Duminică 8 Noemvrie 1892. 10 bani numărul,. Congresul din Iaşi. Pentru astăz cel puţin, toate privirile sunt îndreptate asupra oraşului nostru. La noi, in Iaşi, se întrunesc căpeteniele liberale cu delegaţii comitetelor de prin districte pentru ca împreună să sfinţască noul program al partidului naţional-liberal. In realitate programul nu se va face si nici macar se va discuta in sala Teatrului Pastia. El este deja elaborat de o comisiune a comitetului central şi singurul lucru ce să va face astăz este citirea lui. Partidul naţional-liberal a negat pănă mai daunăz necesitatea unui program. Cită vreme a trăit Ion Brătianu nimănui nu-i trecea prin minte macar că partidul ar fi avînd nevoe de aşa ceva pentru a veni la putere. Erau deajuns faptele trecutului pentru a asigura reîntoarcerea marelui partid la cîrma afacerilor. Cu Dumitru Brătianu lucrurile s'au schimbat puţin. El avea deprinderea de a seri, şi ideia de program îi plăcea. Atunci am văzut acel program iscălit de comitetul central al partidului cu şeful in frunte în care să reeditau vechile formule şi frazele sonore care au plăcut totdeauna bătrînilor liberali. Acea faimoasă bucată literară, era el un program ? Desigur nu. Şi pentru aceasta nu avem decît să luăm drept marturi pe concetăţeanul nostru d. Gheorghian care ‘şi frămînta creerul ziua şi noaptea, care ducea chiar o polemică ascunsă cu gazetele partidului din capitală, numai ca să convingă pe şefi că necesitatea unui program era simţită. Cu moartea insă a lui Dumitru Brătianu partidul naţional-liberal a perdut pe cel din urmă şef necontestat al seu. Se găseau acum la un loc şi naţionalii-liberali şi disidenţii, uitînduse unii la alţii şi neştiind incotro să apuce. Nimeni nu era care să fee direcţiunea partidului şi care prin autoritatea lui sa reducă la tăcere pe rivali. O serie de frămîntări ascunse au avut loc in sinul partidului. Linul a renunţat la şefie sub pretext de sănătate, un altul s'a aratat nemulţemit respunzînd la toate actele clubului cu răceală, altul aşteaptă zile mai bune, şi aşa mai departe. Unul singur mai tenace, mai cu rabdare, aştepta ziua fericită cînd partidul întreg vrînd nevrînd să-l aleagă drept şef. Acela era d. Mitiţă Sturdza. Ceia ce recomanda pe D. Sturdza nu era nici serviciile de lungă dată aduse causei liberale, nici fermitatea convicţiunilor, nici macar acea blîndeţă de caracter care de multe ori ţine loc şefilor drept alte calităţi. Era pur şi simplu faptul că D. Mitiţă Sturdza, de la o vreme, devenise in unele cercuri o persoană cu oarecare vază, amicii sei zic chiar persona grăia. Ce va fi adevarat in toate acestea lăsăm altora sarcina de a o cerceta şi de a o spune. Noi vom avea pănă in sfîrşit rabdarea de a aştepta ca evenimentele să confirme sau nu ideea ce-şi fac de D. Sturdza mulţi din actualii sei partisani. D. Sturdza a înţeles foarte bine că nu putea deveni şeful partidului naţional-liberal aşa dintr‘o zi păn într’alta. Trebuiau oarecare menagiamente, faţă cu acei mai cu samă cari de la inceput manifestară o vie ostilitate in contra persoanei sale. Şi iată cum ideea de program a fost găsită. Sunt incă in partidul naţional-liberal, nou constituit, o sumă de oameni cari mai mult din deprindere ţin încă la vechile talismanuri. Ce frumos lucru pentru un adeverat liberal să vorbească de revizuirea constitutiunei, de sufragiul universal sau de representaţiunea proporţională. O vară întreagă şi o bună parte din toamnă a lucrat o comisiune compusă din toate elementele partidului, dar in care singuri foştii disidenţi au luat parte. Ce putea să iasă din o aşa colaboraţiune, s‘a văzut. S’a deschis cartea cea mare a liberalismului din toate timpurele şi din toate ţerile, s‘au cules ideile cele mai bătătoare la ochi, s‘au mai făcut cîteva fraze mai mult sau mai puţin literare şi programul era gata. Zile întregi s’a discutat în salonul clubului din Bucureşti proectul de program. Membri din Bucureşti din cei cu influenţe a lipsit, dar mulţi de prin provincie au luat aceasta la serios şi trebue se spunem că printre aceşti din urmă strălucea figura candidă a concetăţeanului nostru d. Gheorghian. Cănd era vorba de program, nimeni nu era mai bine-venit decît omul care a rupt-o cu partidul, care a încercat să facă o grupare aparte, care a scos o gazetă a lui, care însfîrșit a formulat ideile sale, cari toate tindeau la facerea unui program. Ne vom ocupa poate intr'o zi de ce era acel program din care astăzi nu ne mai aducem aminte decît o propunere cam glumeaţă, acea a transplantărei satelor. Astăzi lăsăm la o parte lucrurile cu totul mici şi ne ocupăm numai de marele program al marelui partid. Dar în sfîrşit tot d. Mitiţă Sturdza a triumfat. Proectul de program a fost îngropat şi cea ce se va da la lumină este mai mult exprimarea unor dorinţi, aceia ce va trebui să fie programul unui partid liberal într’un viitor cît se poate mai indepartat. In realitate ideia de program a fost confiscată de mai marii partidului iar d. Gheorghian cu ceil’alţi programişti fac astăz figură bună la o situaţiune foarte rea, zicănd că partidul are în sfîrşit programul seu. Iată în ce condiţiuni se face astăzi intrunirea din Teatrul Pastia. Nu e vorba de nici o idee nouă, nu e vorba de nici o schimbare in vechile tradiţiuni, cum a zis d. Nacu, a marelui partid. Nu s‘a făcut decît o concesiune de formă unora din foştii disidenţi cari ziceau că ’ fără program nu mai stau în partid. Partidul liberal in primii ani a guvernării lui a făcut bunuri mari în această ţară, o parte din activitatea sa este strîns legată cu desvoltarea statului roman. Anii din ur