Era Nouă, 1899 (Anul 10, nr. 463-500)
1900-03-26 / nr. 486
o îi poruncesc anume purtare, ci numai din nedestoinicia şi din nepregătirea sa de a conduce o ţară, aşa de greu de cîrmuit precum e ţara noastră. Argus. » - .^^/V\AAAAAAAA/vn^>>-— E R A X O U A Budgetul Firesce, discuţiunea asupra proectului de budget pe anul 1900 - 1901, se infâţişa cu un interes excepţional. Remediarea stărei financiare a ţarei devenise o „necesitate inexorabila“. Lipsa, in actualul guvern, a unui om priceput in ale finanţelor şi imposibilitatea fracţiunei de la cîrmă de a inventa, o atare personalitate, căşuna îngrijiri sufleteşti dureroase, cetăţeanului impovorat de multiple impuneri şi care, cu resemnare, in adever patriotică, sufere aceste impuneri, fără să vadă rezultatul practic, îmbunătăţirea situaţiunei materiale a statului. Nici o spornicie in producere , nici o resursă sigură şi salvatoare. Discuţiunea amănunţită a proectului de budget, n'a avut darul să împrăştie îngrijirile ce nelinişteau contribuabilii. Această discuţiune a descoperit prapastia financiară pe care, c’un excedent fictiv încercase s’o acopere nişte conducători, ce n’au conştiinţa răspunderea lor morală. Cu o obiectivitate ce a enervat multe temperamente doritoare de luptă aprigă—sans treve ii merci—s’a analizat întreaga viitoare alcătuire budgetară, invederîndu-se desăvărşita lipsă de consistenţă a faimosului excedent de şapte milioane.—Si după ce s’a aratat diriguitorilor „că forţa unui guvern nu sunt parlamentele devotate, ci atmosferele morale în care guvernele se mişcă.“ li s’au amintit cuvintele înţelepte ale şefului nostru : „Străbatem timpuri grele, se pune o enigma şi dacă nu vom şti s’o deslegăm, sfinxul ne va înghiţi pe toţi. / Cronica După lungi şi obositoare desbateri, Tribunalul secţ. II-a şi-a pronunţat sentinţa în aşa numitul proces a! „devastărilor.“ S-a dictat pedepse unora din autorii materiali şi achitarea tuturor autorilor intelectuali. Este prin urmare dovedit, că cei ce au lovit pe Vrabie şi Păun, nu sînt studenţi.... cari, de aseminea n’au avut nici un amestec in acele barbare porniri de fapte... Invitaţiele pentru întrunire, din ajun, făcute de tineri, prin mahalale; discursurile inflacarate rostite în întrunire publică; procesiunea însoţită de steaguri şi steguleţe, avind pe ele imprimate inscripţiuni simpatice, noue, romînilor; acel eroic „înainte“ strigat de D-na Tiţa Pavelescu, in mijlocul mulţimei stingherite in avîntul ei patriotic, de „soldaţi romîni“—cum şi alte indicii cari au îmboldit pe dl. judecător de instrucţie să traducă înaintea instanţelor represive cîţiva studenţi,— au fost apreciate—se pare—ca nişte manifestări, poate prea vii dar negreşit sincere, ale sentimentului de iubire de neam, ce însufleţeşte pe studenţi.... Şi astfel, după luni de instrucţiune, şi zece zile de dezbateri publice,studenţii îşi redobîndesc liniştea necesară pentru pregătirea examenelor şi câţiva nevoeşi naivi îşi închid cîteva zile din viaţă între zidurile vreunui Penitenciar !.. S’a distribuit tinerilor din Cameră, raportul d-lui Panu, asupra proectului de lege prin care se acordă D-lui Ilasdeu o pensiune viageră.—De prisos să mai menţionăm, raportul este scris în romîneşte. Evenimentul ne aduce ştirea că discursul D-lui Take Ionescu, cu prilejul discuţiunei Budgetului 1 „a electrizat Camera, care, a făcut ovaţii oratorului şi l’a aplaudat cu frenezie“—Nici o clipă de înălţare sufletească pentru Dl. Take Ionescu.— In actuala Cameră, asemenea ovaţiuni, s’au mai făcut, cu acelaş prilej D-lui G. Scorţescu, cu altă ocaziune, D-lui Aurel Iliescu şi sînt,—neaparat - asigurate, D-lui A. A. Bădărău, după cuvîntarea ce va spune cîndva. Un ravaş. Distinsul sub-director al bibliotecei centrale este rugat să bine-voiască a-şi scoate scîrţii de la botine cănd vine—destul de rar, dar totuşi prea des—la bibliotecă spre a se preumbla. Muzica, pe care o fac botinele dumisale, împedecă pe cetitor de a lucra în linişte. Sperăm, că cererea noastră va fi îndeplinită. Căci Dl. Sub-director, este înscris—cel puţin pănă la 1 Aprilie—cu leafă în budgetul Statului, spre a servi pe cetitori şi nu spre a-i zăticni. Un cetitor. EGALITATEA SOCIALA O ştiinţă ce ne lipseşte. CAPITOLUL IlI-lea Pseudo-Sciinţa democraţiei moderne (Urinare). Afară de această dizpoziţiune, ne spune el, care ne face a sacrifica binele „prezent pentru beneficiul viitor, ce presupune orice mare întreprindere, nici „odată maşina in chestiune nu s ar fi produs. Fără de ingineri mecaniciani dispuşi aşi îndeplini foarte bine angajamentele lor pentru a executa cu ingrijire această lucrare, noi i-am fi avut „nici această maşină nici pe acelea care „au servit la facerea ei ; in lipsă de ucenici înregistraţi de o foarte mare conştiinţă, nici un partaş nu s’ar fi putut „asigura exactitatea muzicei.... Astfel înecat la îndeplinirea acestei maşini, se găsesc nu numai căt starea industriei „noastre care sau dezvoltat incetul cu „cu incetul, cu productele şi procedeu„rile sale nenumărate, dar chiar şi tem