Lupta de clasă, ianuarie-iunie 1968 (Anul 48, nr. 1-6)

1968-01-01 / nr. 1

Revista revistelor aspecte noi în ce priveşte implicaţiile activităţii economice pe planul relaţiilor umane. Publicaţiile culturale au, după părerea noastră, un vast domeniu de activitate pentru a reflecta aceste implicaţii. Astfel de aspecte cum sunt : adaptarea stilului de muncă al conducerii întreprinderii la noile cerinţe, arta deciziei (cu sublinierea factorilor de psi­hologie social-economică), îmbinarea dintre cointeresare şi răspunderea personală, for­mele şi metodele colective de conducere, îmbogăţirea gîndirii şi practicii economice ar putea constitui „materia primă" a unor articole, reportaje, anchete, dezbateri în care latura umană a proceselor economice r să fie reliefată pregnant. Pe lingă faptul (deosebit de important) că o asemenea viziune este larg accesibilă cititorilor, ea creează posibilitatea şi necesitatea conturării unui curent de opinie, a unui mod de gîndire adecvat noilor condiţii şi cerinţe. Este o zonă în care scriitorul, omul de cultură, îşi poate valorifica observaţia, săvîrşind un act de cultură. Pentru că esenţa conturării unui profil distinct al problematicii economice tratate de revistele culturale ni se pare a fi relevarea conţinutului social-intelectual şi uman al muncii din economie. Prin aceasta s-ar realiza şi optimizarea raportului dintre axiologie şi proxeologie. T. HORIA С7А Веке György abordează în schiţa inti­tulată „Zilele obişnuite ale Republicii" o chestiune de mare însemnătate, aceea a necesităţii de a se cunoaşte şi de a se înţelege trecutul de luptă al poporului pentru eliberarea sa de sub orice exploa­tare şi asuprire, sarcina etică de a face ca şi noua generaţie să cunoască şi să înţe­leagă acest trecut. Generaţia care a par­ticipat la făurirea republicii are datoria morală să transmită tineretului această experienţă de viaţă, datorie morală cu caracter permanent, nu numai în zilele de sărbătoare, de aniversare — aceasta este tema, bine susţinută, a acestei interesante schiţe. De altfel, numărul din decembrie al re­vistei literare de limbă maghiară din Tg. Mureş „Igaz Szó" este dedicat, în cea mai mare parte, celei de-a XX-a aniver­sări a Republicii Socialiste România, pa­tria comună a poporului român şi a na­ţionalităţilor conlocuitoare. Articolul semnat de Dávid Gyula, „Lo­zinca de pe steagul nostru : Republica", avînd ca moto cuvintele lui Nicolae Băl­­cescu, face o scurtă, dar bine documen­tată trecere în revistă, istorică şi teore­tică, a ideilor republicane în România. Autorul porneşte de la unul din primele documente scrise despre republică în ţara noastră. In 1804 în Divanul ţării a fost discutată o scrisoare care din păcate nu s-a păstrat, ea fiind adresată voievodului şi marilor boieri. Divanul constată că scrisoarea pomeneşte „nesupunerea fran­ceză", „autorii scrisorii fiind destul de în­ UN NUMĂR CONSACRAT ANIVERSĂRII REPUBLICII drăzneţi să se împotrivească cu vorbe ne­săbuite puterii, spunînd că în cazul cînd revendicările nu vor fi îndeplinite se vor ridica cu toţii". Trecînd în revistă pe cei mai de seamă reprezentanţi ai ideii republicane din România, Dávid Gyula demonstrează că, în condiţiile unui context istoric şi ideolo­gic diferit, numeroase personalităţi, ca Ion Budai Deleanu, Tudor Vladimirescu, Nicolae Bălcescu, Cezar Bolliac, Simion Bărnuţiu, George Panu, Constantin Miile şi, în altă accepţiune, Th. D. Neculuţă, N. D. Cocea, ca şi nenumăraţii militanţi ai­­partidului comunist, au depus cîte o cărămidă la edificiul Republicii. Poeziile semnate de Panek Zoltán, Király László, Paizs Tibor, Czegő Zoltán, Vajda Ferenc, Mandics György, Apáthy Géza ş.a., traducerile din poezia românească con­temporană sînt, majoritatea lor, dedicate, într-un fel sau altul, aniversării Republicii. Menţionăm cele două poezii ale lui Maj­­tényi Erik „în sfîrşit acasă" şi cea de pe coperta revistei. Şi aceste poezii îl con­firmă, după cum arată Kántor Lajos, în prezentarea poetului ca „un cîntăreţ pate­tic al vieţii publice, care nu caută să camufleze scopul agitatoric al poeziei sale". Fragmentul de roman „...Nici dumnezeu, nici regii" al scriitorului Nagy István, avînd un caracter autobiografic, descrie ziua de 1 Mai 1920 în Cluj. O evocare lirică găsim în rîndurile dedi­cate de Szőcs Kálmán, sub titlul „Attila, Attila", marelui poet Josef Attila... ( SZÉPIRODALMI FOLYÓIRAT­­!

Next