Euphorion, 1999 (Anul 10, nr. 94-105)
1999 / nr. 94-99
uHN A nu IX, minta ?a foiinti/. lo h,inftr) * alte replici pentru margaret dar cînd ea spune că acestea-s versuri mai curînd frumoase, de fapt ea strîmbă înţelesul numelui de frumuseţe, şi-atunci, am fi în măsură noi să-i spunem: "nu aşa, nu e deloc aşa, frumoasă prietenă, căci, spre a scrie în rime îndemînatice (sau asonante) trebuie să fii pur cum e zăpada pură atunci cînd soarele îşi lasă strălucirea peste ea dimineaţa, şi acesta nu e cazul că mult ascultătorul tău (dar este el oare chiar un atît de docil supus?) slujitor, astfel că, atunci cînd le citeşti şirurile acestea disonante, gîndeşte-te la cursa aceea pe care a aşezat-o bătrînul bufon, cînd a aşezat anume o carte pe scaunul de rugăciune, şi a învăţat-o pe ea că o asemenea potrivire de ochii lumii i-ar putea colora singurătatea, dar de fapt, ea ştia bine cum sunt întortochierile versurilor de aici, care ar vrea să se înfăţişeze drept alcătuiri care să-şi aibe frumuseţi la care n-au ajuns -şi nici nu cu adevărat desăvîrşirea adevăratelor versuri frumoase. note “iară din partea ta, ophelia, eu aş vrea ca farmecele tale bune să fie cauza fericită acestei sălbăticiri a lui hamlet, şi sper astfel ca înseşi virtuţile tale acum/ să-l readucă spre căile lui cunoscute” - (ophelia) - “doamnă, şi eu doresc să se poată înfăptui astfel”, (polonius) - “ophelia, tu vino aici, cu graţie, aşa aşează-te/ şi noi ne vom duce... uite, citeşte-n cartea asta -ridică o carte de pe taburetul de rugăciune şiastfel aparenţa unei asemenea cufundări să poată da culoare/ însingurării tale” 3.1. - “întortocherile complicate ale versurilor/ să se înfăţişeze drept obiecte recunoscute/ ... avînd o glorie care să nu fie a lor” wordsworth - preludiul - “şi totuşi lipsite ele fiind de desăvîrşirea versului” wordsworth - excursia replici în continuare pentru margaret şi zice ea, atunci cînd a intrat - întîrziase, fireşte, aşa cum se cuvine în relaţiile pe care oricine le-ar putea lega cu vreo fiinţă cum am fi noi - noi - zicea - încercam de zor să explicăm ceva (ca şi cum ar fi cu putinţă, în orice fel, să se poată explica ceva, orice) astfel încît ea s-a aşezat tăcută pe un scaun în şirul al doilea - şi, spunea ea mai departe, noi ne uitam foarte urît direct la ea - şi ea a continuat să îşi explice propria noastră explicaţie confuză, şi încerca să urmărească vorbele tîrîndu-se şerpuit în şirurile noastre mohorîte - şi, bineînţeles, ea vedea că atunci privirea noastră - urîtă - nu vedea cu adevărat nimic nimica de fapt, chiar şi cel puţin nu o vedea pe ea -şi ea ştia că acesta era momentul ideal pentru ea să stea o vreme şi să se gîndească ce putea atunci să facă, ştiind cu certitudine că nu o vedeam -şi asta a fost, atunci, libertatea ei, şi asta înseamnă de fapt - ochii noştri fixaţi asupra ta, frumoasă prietenă, ei nu văd nimic ba chiar nimic (şi partea proastă e că ei nu văd nimic nici în acea lume lăuntrică de tot care se întoarce pe cealaltă parte atunci cînd ne întoarcem şi noi pe o parte în patul nostru de invidii rele) şi doar noi ne prefacem că privim anume pe cineva şi-i spunem (căci de cele mai multe ori privim vreo fiinţă pe care-am vrea-o atentă multe lucruri în acea limbă subtilă în care suntem noi tăcuţi - numai că acum, fiind ea atît de bună încît să creadă că vorbim chiar cu şir, putem lăsa la o parte laudele cu care să fi vrut să-i luăm ochii, şi să ne-ntoarcem la umilinţa noastră deloc înţeleaptă - şi să ne mulţumim, ca-n totdeauna, cu întfăţişarea noastră normandă - şi să rămînem tăcuţi înfrînîdu-ne părţile cele mai puţin dezirabile - şi s-o lăsăm pe ea să ne ignore-n linişte lumea noastră infernală - adică de acolo, din adîncuri - acolo unde alţii se pot legăna către splendori mai gotice, note - “şi-acuma, adînc, în pat/ eu mă întorc şi lumea se întoarce pe partea cealaltă” elizabeth Jennings - “(el avea) calitatea de a rămîne tăcut în mai multe limbi străine” generalul maior harbord citat în John des passos - războiul d-lui wilson - “un om care să vorbească cu şir în sine însuşi nu e deloc mai nebun decît un om care vorbeşte fără şir nu pentru sine însuşi” tom stoppard"... scuza/ că mă tot laud... doar odată ce-mi afli calităţile/ mă pot reîntoarce la o chiar strălucitoare/ umilinţă” Christopher fry - “n-ar trebui să aluneci în ceţuri gotice cînd înfăţişarea ta fizică/ e atît de încăpăţînat normandă” idem - “dar cînd faci parte/ dintr-o clasă de sus, lumea de jos poate părea ciudată./ şiacuma, doamnă, eu m-am născut în lumea de jos, deşi nu chiar/ atîta de jos cum este... idem - “eu desluşesc un personaj indezirabil/ cînd întâlnesc unul; eu însumi am fost așa ceva atîția ani” idem pagina Qbbb □