Evenimentul Zilei, ianuarie 2011 (Anul 20, nr. 6070-6094)

2011-01-14 / nr. 6080

EVENIMENT Educația sexuală, tabu pentru profesori ikutoWi UMM Cei mai mulți dascăli se sfiesc până să și predea „aparatul reproducător“ iar părinții amână cât pot discuția despre viața sexuală Andreea Archie andreea.archie@evz.rc n reclame, la televizor, ori­unde atunci privirea, decol­­teele sunt din ce în ce mai adânci, iar fetele par să se îmbrace, indiferent de anotimp, doar în pantaloni foarte scurți sau chiar în slip. Tabloidele nu se vând cu aceeași interdicție precum cea impusă țigărilor și alcoolului - adică, nu există limita de „peste 18 ani“ - , iar când din toate părțile parcă se strigă „sex“ rămâne în­trebarea: cine-i mai învață pe elevi noțiunile elementare de educație sexuală și câtă vreme îi mai lăsăm să-și facă „documen­tarea“ pe internet, din reviste sau de la televizor. Părinții amână cât de mult posibil să le vorbească copiilor despre acest subiect tabu în Ro­mânia, iar marea majoritate a profesorilor se simt rușinați pâ­nă și atunci când trebuie să pre­dea „aparatul reproducător“ din cărțile de biologie Discuțiile despre sex, în șoaptă Opționalul „Educație pentru sănătate“, care se predă de la cla­sa I până la a VIII-a, conține ca­pitole despre „Sănătatea repro­ducerii și a familiei“ dar a fost adoptat de prea puține școli. Așa că discuția despre sex cade de multe ori în sarcina diri­guiților, aceeași profesori demo­­tivați, cu salarii mici și multe în­datoriri. Și, la rândul lor, părinții amână cât pot discuția, speriați probabil de faptul că atunci când își vor aborda copiii li se va răs­punde la fel ca în celebrul banc: „Da, ce vrei să știi despre sex?“ Tabuurile din familie sunt preluate de copii, mai ales că părinții încearcă să amâne cât pot de mult momentul. “ DANIELA CEREDEEV profesor In timp ce în alte țări cunoaș­­­terea corpului uman începe la grădiniță, discuțiile despre sex rămân în școala românească la coada programei sau la nivel de șușoteli între colegi. Astfel că veștile despre fete rămase însăr­cinate și la 11 ani rămân o norma­­litate a știrilor de la ora 17.00. „Să se introducă în toate școlile secundare, pentru elevii ajunși la pubertate, educația se­xuală, care trebuie considerată solidară cu educația morală și re­­ligioasa. (...) Paralel cu acțiunea școlii în această latură a edu­cației, să se înceapă o energică acțiune extrașcolară pentru combaterea pornografiei“, se arăta în „Educația. Revistă pen­tru școală și familie“, din 1929, însă nici acum, după mai bine de 80 de ani, școala românească nu e mai tolerantă cu subiectele ta­bu, iar ușile psihologilor școlari nu prea sunt deschise de elevi, de multe ori jenați să inițieze o dis­cuție despre sex DISCUȚII DESPRE „PROSTII“ Părinții evită, dascălii se rușinează y 7 . La școala generală din locali­tatea suceveană Vatra Moldovi­­ței, profesoara Daniela Ceredeev a inițiat proiectul „Prea curând să fiu mamă“, prin care încearcă să scoată pe ușa din dos reținerile când se pune problema să se vor­bească liber despre experiențele de acest gen. .Proiectul a fost gândit pen­tru liceu, apoi a fost extins și că­tre școlile generale. Iar, în iunie intenționăm să facem și un marș Noi am realizat niște forumuri de discuții între elevi și cu persona specializat, psihologi și consilieri școlari, dar, din păcate, nu am fost foarte mulțumiți de cum s-au desfășurat. Elevii sunt reticenți au venit mai mult din curiozitate la întâlnire, dar nu au avut cum­j să-și împărtășească experi­ențele. In plus, au existat școl unde elevii au luat în derâdere inițiativa“, explică dascălul. Toată „rușinea“ de a spune lucrurilor pe nume are și o cauză „Tabuurile di in familie sunt pre­luate de copii, mai ales că părinți încearcă să amâne cât pot de mult momentul în care să vor­bească despre acest subiect cu ei“, adaugă Daniela Ceredeev, ca­re a hotărât să facă acest dem­en după ce a aflat despre cazuri în care fetele au rămas însărcinate la vârste fragede, dar și fiindcă e observat „o deviere de la princi­piile morale sănătoase“ întâi corpul uman, apoi plantele și animalele Diferențele dintre rural și ur­ban se văd și atunci când se pune problema de a dezbrăca de se­crete un subiect atât de necesar, mai ales pentru adolescenți. Ro­bert este elev în clasa a XI-a la Colegiul „Spiru Haret“ din Ca­pitală și spune că ar fi mai bine dacă la disciplina „ Biologie “ s - ar începe cu anatomia umană. „Pă­rerea mea este că, la ora de biolo­gie, ar fi prioritar să se predea tot ce se poate despre corpul uman. După aceea, putem vorbi despre plante, animale și restul lucruri­lor. Și așa, să fim serioși, după ce-ți umpli capul cu plante și a­­nimale, te mai concentrezi tu să veții ceva din ce ți se predă despre om ? O să înveți mecanic precum ai învățat și restul lucrurilor, iar după vacanța de vară ești praf, praștie, un zero tăiat în 24“ spu­ne elevul. își amintește și că, în școala generală, profesoara de biologie“ a sărit peste ora în care trebuia să predea „aparatul reproducător“ Motivul: „Noi eram mici și râdeam de această temă .­Nu că n-am râde și acum, dar o facem mai puțin“ „Educația sexuală în școli cred că ar fi folositoare și i-ar ajuta pe unii, mai energici ca să zic așa, să înțeleagă de fapt la ce riscuri se expun când iau decizia de a face actul sexual. Părerea mea este ca ar fi oarecum folositoare, dar du­­­pă câteva ore cred că ar deveni plictisitoare și probabil că nici nu m-aș mai obosi să merg“ glumește liceanul. A avut însă în liceu și profesori cu care a discu­tat liber. Dirigintele să preia inițiativa Și reprezentanții Inspecto­ratului Școlar al Municipiului București (ISMB) susțin că o ma­re responsabilitate o are dirigin­tele. „Profesorul-diriginte tre­buie să aibă o discuție cu fetele și băieții, separat, cel puțin o dată pe semestru, mai ales că ne con­fruntăm cu o precocitate a ma­turizării sexuale. E ideal ca dis­cuția să aibă loc și în prezența cadrului medical al școlii. Este important de urmărit și dacă fie­­­care școală are un psiholog șco­lar. Copiii simt curioși, sunt in­teresați să fie informați. Din păcate, am rămas însă mult în urmă, mai ales în mediul rural“, e de părere Marian Banu, purtător de cuvânt al ISMB. Primii care trebuie să poarte însă o discuție cu copiii sunt pă­rinții, crede acesta. „Părinții a­­casă, dar și dirigintele, psiholo­gul, medicul școlii ar trebui să aibă un rol primordial în a dis­cuta cu copiii, lăsând la o parte această falsă rușine“ conchide Banu. 2 I Vineri, 14 ianuarie 2011 I Evenimentul zilei EDUCAȚIE DESPRE SĂNĂTATE Viața sexuală, doar în anumite școli > 7­i „Diferențe între fată și băiat (relații sociale)“, „Percepții reciproce ale băieților și fetelor“, „Modificări cor­porale la pubertate“, „Cum am a­­părut eu pe lume?“, „Ceasul orga­nismului feminin, ceasul organismului masculin“, „Compor­­ tament sexual responsabil: atitu­ dini față de debutul vieții sexuale“, „Mituri legate de sexualizare/com­­portament sexual (reacții compor­tamentale față de manifestările anatomo-fiziologice ale pubertă­ții)“, „Sarcina nedorită și avortul - servicii sociale, planificare familia­lă, consiliere“. Sunt câteva dintre temele pe care elevii din școlile ro­mânești le abordează la disciplina Educație pentru sănătate. Repre­zentanți ai Ministerului Educației care se ocupă de proiect susțin că din ce în ce mai multe școli au înce­put să introducă în orarul elevilor și acest opțional. Nu suficiente însă. „Se discută despre transformările organismului la pubertate, despre valorile familiei și aș vrea să subli­niez că noi nu încurajăm începerea vieții sexuale la aceste vârste, dar, dacă se întâmplă, vrem să fie în cunoștință de cauză. Pentru consi­liere cu fiecare în parte, dirigintele și consilierul școlar este responsa­bil, însă acum, în ceea ce privește riscurile începerii vieții sexuale, boli venerice, toate acestea trebuie prezentate de către medicul de fa­milie, lui îi revine responsabilita­tea“, explică Dana Călugăru, res­ponsabil de proiect în minister. „Comunitatea locală a devenit în timp mult mai deschisă în a intro­duce în școală această disciplină. Iar de la elevi am primit un feed­back pozitiv, aceștia își doresc ca Educația pentru sănătate să devină o disciplină obligatorie“, mai spune reprezentanta ministerului. Dana Călugăru, de altfel profesoa­ră de biologie la bază, știe că pen­tru a putea avea o discuție produc­tivă cu elevii despre aceste subiecte delicate trebuie să existe o relație specială cu profesorul. „Trebuie păstrată decența în discuție și profesorul trebuie să fie foarte bine informat, profesorii tre­buie să fie cu copiii pe aceeași lun­gime de undă, pentru că tulburări­le hormonale nu sunt ușor de înțeles. Elevii și profesorul trebuie să fie prieteni“, este de părere spe­cialistul. Aceasta își propune să atragă mai multe școli să introducă obiectul în programă, mai ales pe cele din zonele defavorizate și din mediul rural. „Din discuțiile cu ele­vii, în taberele care s-au făcut, e adevărat că mai mult elevi de 16-17 ani sunt interesați de cum să scape de acnee și de curele de slăbire. Este însă necesar să li se ofere in­formații în școală despre orice su­biect care-i frământă, în funcție de vârstă. Iar acolo unde profesorul nu se simte confortabil să vorbeas­că despre asta, se poate chema un medic“, adaugă aceasta.

Next