Evenimentul, octombrie-decembrie 1893 (Anul 1, nr. 197-269)
1893-11-21 / nr. 238
ANUL I—No. 238 REDACȚIA la Tipografia Popovici Strada Veche No. 84. ADMINISTRAȚIA: str. Veche No. 84. )K )K );( );( )K UN NUMĂR 10 BANI. DUMINICĂ 21 NOEMBRE 1893 Z Z .ZA ZS C O T I D I A ZT- |Îrector politic: )( ):( )< G. A. 8GORȚESCU ț )( Abonamentul: Pe an . . . . Le! 24— Pe 6 lun! 12 lei.— Plata abonament, înainte. Pentru străinătate se adaugă portul. Inserțiurii, Reclame și Anunciuri: Pe pagina III linia 50 b., pe pag. IV 25 b. ----------—SSWSHI&.--------- SICI íí dS Ofiicil, Timpul de eri. ca un bun oficios ce este, se încearcă a lua apărarea stărei noastre financiare, sub guvernul conservator. Strîns însă cu ușa de logica faptelor, ziarul guvernamental se silit a recunoaște că într’adeverienta noastră este căzută și că ultimele împrumuturi făcute de guvern n’au avut, to mai, succesul dorit. Organul conservator găsește explicația în criza de care sufere piața Berlinului. Faptul însuși cu guvernul actual a căpatat jumătate din împrumuturile încercate la Berlin, arată, afirmă Timpul, că starea noastră financiară, nu ie așa de rea, «căci dacă statul ar fi aproape de faliment, atunci desigur că guvernul n’ar fi capatat nici jumătate din împrumuturile sale, afară numai dacă bancherii din Berlin sunt niște naivi, ceea ce desigur n’o crede d. Carada“. Am reprodus cuvintele „Timpului“ pentru ca oricine să le poată aprecia. Așadar, pentru organul conservator,—ca și pentru acei bancheri veioși, cari în momenta de a’șî depune pasivul, sau decît o singură grijă : judecătorul de instrucțiune—este un triumf, faptul de a fi scapat pănă azi, de declararea falimentului în mod oficial. Ei bine, nu vedeți că această mărturie singură, constituie un brevet de incapacitate, pe care viM dați singuri ? Argumentarea pe care o întrebuințați se întoarce în contra voastră. Dar, fără a ne opri la această naivitate a ziarului conservator, vom merge mai departe și primind cu bine premisele ce le pune, ii vom dovedi că chiar, din expunerea sa, reesă încă odată, incapacitatea actualilor noștri conducători financiar. Timpul arată că renta a căzut din pricina crizei financiare care bănuie piața Berlinului, în urma armamentelor imperiului german și a dificultăților financiare ale Italiei. In aceeași cauză găsește explicarea insucceselor imprumutelor noastre. Dar’, cine a monopolisat valorile romane pe piața Berlinului, dacă nu actualul ministru de finanțe, di. Menelas Germani ? Evenimentul, într’o serie de articole, a arătat pericolul ce putea constitui, la un moment dat, faptul că toate valoarele noastre se găsesc concentrate într’o singură mână. Am spus că este reu pentru țară, de a nu ave decît un singur debușeu, că în mod logic, în asemenea condițiuni, ești la discreția capitaliștilor, cari oricând, pot exploata monopolul ce le-ai acordat de fapt. Cu cifre nediscutabile am expus câștigul enorm, de aproape 40 ° B, dobândit de valorile rusești, atunci când ele au fost imbrățișate de piața Parisului și transferate de la Berlin care, la un moment dat, le monopolizasă. Am aratat, tot odată, perderea ce a suferit’o Italia, in urma acestei transferări a efectelor sale, de pe piața Parisului la cea a Berlinului. D. Menelas Germain, marele financiar conservator, a avut în două rânduri prilejul de a desrobi valorile noastre, de monopolul german. Pentru ce n'a făcut’ o? Pentru ce a respins oferta sindicatului anglo-olandez-francez, cu ocazia convertirei titlurilor căilor ferate române, in 1890? Oferta acestui sindicat era mult mai favorabilă decât cea germană și, afară de această, ne deschidea trei noi puternice debușeuri: Parisul, Amsterdam, Londra; in aseminea condițiuni nu mai eram la discuția zarafilor berlinezi. Pentru ce d. Menelas German a respins oferta sindicatului și s’a egat cu casa Bleichroeder și cu Disconto-Gesellschaft ? Dacă am avea astăzi deschise ,piețele Parisului și ale Amsterdamului, are criza din Berlin ne-ar afecta ? Binevoiască dar Timpul a recunoaște, cât de drepte sunt acuzați unele de incapacitate ce le aducem marilor financiari consevatori. George A. Scorțescu. SILUETE. Cc. COSTICĂ. Respectabil bărbat, cc. Costică, atît de respectabil, încât dă de gol, pănă și polobocul lui Mercier. Liberal de convingere, conservator de inimă, junimist dacă poftiți. Aceasta dovedește că omul, dacă are puțină bunăvoință, poate fi, ori ce doriți. Polobocul nostru a făcut multe tolumbe, astăzi bunăoară, s’a așezat la comitetul permanent. Om de treabă, mai ales cu tragere de inimă pentru instrucția noastră, cc. Cosstică, îndată ce a venit la județ, a pus ochiu pe școli. Ei, ce voi fi? inginer polobo cu nostru, nu șagă. După cum oamenii de talent trăesc bine între denșii, cc. Costică a știut să-și asigure simpatiile lui Iancu ispravnicu, și lucrurile merg strună ; dacă cc. Lascar se supără, tovarășii trântesc 80 de punte în cap. Mai mult, se găsesc chiar oameni, care să propune ridicarea unui bust, pentru cc. Costică, cu inscripția «țara recunoscătoare».—Devisa: «plelca mea ie de fer, urechia ei nu se va rupe nici o dată». Lectura de predilecție : rapoarte proprie, cătră cc. Lascar. Semne particulare. Are o osebită considerațiune pentru redactorii Evenimentului. Rix. Se zice... In ce privește reaparițiunea ziarului Radicalul, se zice că s’au făcut demersuri pe lângă dl G. Panu, cerându-i-se autorizația. In scrisoarea ce i s’a trimis, i se fac cunoscute intențiile grupului ieșan de a incepe o politică mai energică, în localitate, care să meargă paralel cu acțiunea obiectivă a Luptei, aceasta din urmă rămînd tot oficioasa partidului. Nu se știe care va fi răspunsul șefului, autorii demersului însă par hotâriți a rămânea soldați fideli, pănă la ultimul moment. Scopul ziarului este de a pregăti opinia publică ieșană, atât de mult neglijată de radicali, in vederea unor viitoare alegeri generale. Nici o veleitate nu domnește pentru susținerea unei candidaturi la locul de deputat, rămas vacant prin numirea d-lui A. Pașcanu, prefect la Botoșani. In acelaș timp jurnalul va fi legătura de unire a elementelor atât de răzlețite ale partidului. Se speră astfel la gruparea în jurul lui a tuturor tinerilor de valoare, cari din diferite cauze, părăsiseră stegul radicalismului. Se crede chiar că și clubul, in prezent pustiu fie membri va căpătă oarecare animație. Hm. Scrisori. D-lui Iacob Negruzzi deputat al col. I de Iași M’am gândit mult la verbul a tăcea, la derivațiunea lui, la inrăluirea ce are asupra culităților, și sub aceste impresiuni, am luat condeiul in mână, pentru a’ți scrie cîteva rânduri, cu toate că iubiții d-tale alegători, oameni de talent, fără a fi abonați la. „ Convorbirele literare“, pretind că ai dat pelea popei.—A tăcea tăcere, ce frumos verb! Și’mi inchipuesc că acest verb ți-e drag, ca paginele din „Convorbiri“, căci prea faci uz de el! Colecțiunea „Monitorului“ afirmă zisele mele : in adever, respunzi foarte regulat la... apelul nominal, dar încolo... dormi somnul celor de la Convorbiri. Și din somn, visând, te rădici, câte o dată, și țipi, „la ordine.“ De... cc. Iancule, omul face cât poate și el. Și apropoe de „cit poate,“ te ași întreba, valoros mandatar al națiunei, cum stăm eu camătă ? In Iași, ai dat de gol și pe Zisu Pelz, așa ești de tare in regula de trei. La noi afacerile financiare, merg prost; bancherii o duc de azi pe mâni. M'am gândit că d-ta, meșter in adunare și in socoteli de dobândă compusă, bine înțeles, ai putea face bune gheșafturi in Iași. Știi una: lichidează mandatul de deputat, lasă-te da versuri —ori.... versurile s'au lăsat de mult de d-ta și vin’o la Iași. Ce atâta vorbă ? In loc de „deputat“ pune „bancher“ pe carta de vizită. Ai să fi in mediul d-tale, parole ! Să’mî scrii, deputatule! Fetim, tosi]ld«ni Afară, la 9 oare, consiliul de resboiu a ascultat pledoaria maiorului Paciurea, apăratoriul maiorului Macedonschi. D-sa, ca un conștiincios militar, reproduce cu fidelitate apărările colegilor săi de ocazie, d-nii A. A. Bădarău și T Canari, reeditând întreaga sofistică și toate argumentele