Evenimentul, ianuarie-martie 1896 (Anul 4, nr. 844-914)

1896-02-14 / nr. 876

ÄBOMWIEIHTE trannt« pe an an . . . . Lei 24- „ pe 6 Inni . . . . n 12— „ pe 3 Inni ... * 6— P­atru străinătate, ac an * 36- -­Jn numar 10 bani 0­W mjn­AR 10 BANI 1 ZIAR COTIDIAN MERCURI 14 FEBRUARIE 1896 • »>_ ___I G.A.SCORTESCÜ | j.c.-h. r»iirtCf«.H tnsarfii și Rec­a« Pe pagina I lin­.a garmond . Lei 4— Pe pagina II , „ . . „ 2~ Pe * Hl­n . . .­­ 50 Pe „ IV * ... 35 Njd numâr IO bani Redacția la Tipogrrafla 3Bvexi.Incient-u.ltil H Jl)%T6CtOf* politic H ^dxniniatrația, : Sutnavui Clerul și legea Pensiunilor Cronica Bisericesc^ Epigrame Abatorul fără apă Clerul și legea pensiunilor Mulți se vor întreba, după cum ne am întrebat și noi, care să fi fost motivul ce a putut îndemna pe autorul actualei legi a clerului mirean, ca să scoată pe clerici de sub regimul legei generale a pensio­­nărei funcționarilor publici și să-i treacă sub un alt regim, excepțional și mai as­pru, pe cătă vreme noi nu cunoaștem vre­un motiv plausibil întru aceasta. Explicarea n’am putut’o găsi de cit in faptul, că autorul Jegei, a avut oare­care patimi și pofte de rezbunare asupra unei clase a societăței și fiind a tot putinte a căutat a se resbuna­­ cu un moment mai nainte, ocasia fiind bine-venită. Știam și noi ca și lumea toată, ca guvern și ca­mere, căte­odată, in anumite rasuri, mana lor e forțată a crea o legiuire nouă care să respundă unei necesități pe atăt de ur­gente pe cit de escepționale. Dar iarăși ști­am că măsurile escepționale să aplică nu­mai în sensul de a se încuraja o clasă a societăței la munca ce este chemată a îndeplini in folosul Tarei sau al societăței intregi. Așa bună­oară, am văzut cum in timpul resboiului s’a simțit nevoia a se acorda oare­cari avantaje corpului ofițeresc pre­cum și luptătorilor pentru independență, care prin finalitate vor fi perdut vre-îun membru al corpului și ar fi devenit in­firmi. Dară in timpuri normale, liniștite, și plecând de la punctul de a imbunătăți o stare de lucruri recunoscută de toți" ca rea, să lovești in drepturi câștigate "de o clasă întreagă socială, fără un motiv se­rios de ordine publică, ni se pare că, cel puțin, ca să nu zicem mai mult, lucru e neexplicabil. Preoții și Diaconii, precum și cîntăre­­ții bisericești sunt după cum s’a zis de uniia niște funcționari publici și ca ata­re merită aceiași solicitudine din partea statului, cu toate că după părerea noas­tră ideia de a se considera Preoții numai ca funcționari este greșită ; pentru că al­tă menire au clericii de­cit funcționarii și nu se pot compara atribuțiile­ și sar­cinile unor misionari cu acele ale funcțio­narilor. Dar să ne supunem acestei păreri și să admitem teoria ca servitorii altaru­lui să fie considerați ca funcționari ai sta­tului sau comunei. Teza fiind pusă ast­fel sa discutăm, da­că prin noua lege asupra clerului mirean s’a ținut samă macar de aceasta opiniune in ce privește salariarea și pensionarea Preoților, Diaconilor și celor­lalți servi­tori ai cultului Bisericei de răsărit, cari datori sunt a propaga morala și smerenia un popor, dând ei însăși pildi corectitu­­dinei, moralei, indurărei și bunei cuviințe. Ca salare preoții erau­ plătiți sub legea veche cu 100 lei lunar, insă fără nici o speranță de urcare a fetei fie macar după un număr oare­care de ani serviți. Drep­turile lor la pensiune fiind aceleași ca a­le celorlalți tineti mari publici conform legei generale a pensiunilor. Prin legea nouă să crează pentru preoți o disposiție escepțională, care pe lingă ea răpește drepturile câștigate de acei bă­trâni, «era mai mult, ’i pune sub un nou regim, pe care ’l putem numi vitreg, dacă nu miserabii. Căci, noua lege, prin art. 30, dispune ca drepturile la pensiune pen­tru clerici să valorează numai la etatea de 70 ani sau și mai înainte dacă se va constata o infirmitate incurabilă facîndu’l ne­apt a mai continua serviciul. După care apoi urmează al 2-lea ali­neat ceva mai indulcitor, căci el acordă dreptul a se socoti și anii serviți mai înainte de punere in aplicare a leg­ei noi pentru liquidarea dreptului la pensiune, lăsînd insa in uitare că pe timpul trecut­­ s’au făcut rețineri la salarul de 100 lei lunar sumă la care trebuia să se înscrie și pensiunea sa, pe cînd după noua lege, art. 28, salarele se reduc la 60 și 40 lei lunar. Că nedreptatea este revoltătoare nu mai remâne indoială și ne place a crede că opinia publică se va mișca cu oare­care tărie, pentru a se ameliora soarta acestor oameni preoți și diaconi precum și cân­tăreți bisericești. O comparație intre funcționari și ser­vitorii altarului ar fi foarte folositoare pentru a lumina opinia publică de drep­tatea causei ce susținem. Funcționa­rii incep ca copiști de la salarul de 100 lei lunar și treptat, treptat, după me­ritul fie­căruia­ și după vechime, ajung la salare de 3—4 și chiar 500 lei lunar, iar drepturile ia pensie să liguidează după salarul celor din urmă 5 sau 3 ani. Cel ce a făcut serviciul timp de 30 ani, a­­dică ultima limita a anilor de serviciu a i cîștigat dreptul la pensiune cu dispensă ele vristă. Pe cînd Proții, Diaconii și cîn­­reții cultului, la salar "n’au nici o­­ șansă de avansare, căci toți sunt plătiți egal de prost, cu 60, 40 sau 30 lei pe lună, iar la pensie nu poate trece de­cit fiiu­l in­firmi sau atingînd etatea de 70 ani, fară a i se ținea samă de numărul anilor ser­viți. Noi nu intelegem condiția de etate pentru valorificarea dreptului la pensie, din moment ce ai îndeplinit ultima li­mită a anilor de serviciu. Rezultă deci că fețele bisericești nu sunt plătite nici ca funcționarii. Cu toate că, pretutindeni noi, ei ar trebui să fie puși in o condiție superioară, in viderea rolului moral ce-l au. S’au ridicat obiecțiuni că Preoții n’ar trebui să fie retribuiți din casa Statului , pentru că in atare caz, pretențiuni de a­­celași soiu s’ar putea ridica și­ din par­tea servitorilor celorlalte rituri. La a­­cestea răspundem: 1) Că constituția Țo­rei a proclamat in mod solemn numai religia ortodoxă ca dominantă in stat și al 2-lea) Că Bisericile noastre ca așeză­minte vechi au avut averile lor, imen­sele lor averi, care prin secularizare au trecut la stat și că numai averile biseri­­celor au făcut avuția statului. Nici unul din celelalte culturi, sau religiuni, ne a­­flându-se in așa situație, n’au drepturi cîștigate ca servitorii bisericei ortodoxe și nu pot ridica asem­inea pretențiuni. De la aceste considerațiuni precind, lu­crul e vădit că clericii s­unt in tot drep­tul a pretinde ca reforma legei clerului să se intindă și asupra imbunătățirei stă­­rei lor materiale, sporind salarele, și a­­­supra reformei articolelor relative la pen­siune, trecîndu-i sub disposițiile legei generale a pensionarei tuturor funcțio­narilor publici. Nu ne îndoim că actualul Ministru al cultelor va asculta cu toată buna-voință ce-i caracterisă dreptele cereri a­le asupri­ților clerici și le va da cuvenita reatis­­facțiune. _____________Un cleric. SliuTsi Margueritte Cmn de rău im­i pare uneori ca n’am trăit in alte timpuri, in acel secol cînd oamenii iu băr­b­eau mai cu greu.—La vrîata mea astăzi sunt bătrîn.... azi am numai regrete. Viața trece repede!... Dar pe femei cum se plîng. Toată fericirea și frați lor este un frumuseț ., care, din nefericire — ține foarte scurt timp Ca od ce om, am iubit și eu, am fost atins de săgețile lui Cupidor­ in mai mult­e rînduri; dar de prima mea iubire când írni amintesc in­ cutremur. O întâlnisem la moșie, la moșul meu, acum avr’o zece ani și cî­t am văzut-o pe dânsa, idealul visu­­rilor mele de atunci—am rămas fermecat Me întorceam mai eri de la Fălticeni -­La gara Pașcani văd că e urcă in tron o damă elegantă, care după aparență, nu părea bătrînă, dar căreia, cu multă indulgență îi spun că este plăcută —, de frumoasă nici mai vorbesc. Stăm ghemuit intr'un colț al cuplului și oare­cum puat— sau mai bine zis—amărît, că soarta m’adu­­se­ e să călătoresc alăturea de o ast­fel de femee. Mi se părea insă că o cunosc, că voacea nu-i stre­ina și nu mă înșelam i­a era Margareta, — idea­lul visurilor mele de acuma 9 ani. O priviam și nu-mi venea să cred oehi­or Era cu putință ca in un scurt timp să ajungă intre ast­fel de stare Te revolți la aceste lucruri, la această batae de joc a naturei ș' n‘a­u cui cere ajutor, pe cine să invinuești Mĕ uitam la dînsa și cu cît o priveam mai mu­t cu atît plîngeam in mine, tinereța ei, plîngeam fru­­museța și .. moartea ei. Un ultim cuvînt: de vreți să nu vă pară rea de viață, folosiți-vă bine de ea, petreceți, căci timpul e scurt și trece repede, mai repede da cît te ai gîndi Bietul Jică Alegerile ii âigik Dl. Mobiy, fost ministru, a fost ales de­putat la Montrose in contra d-l­ui Wilson, unionist. La Suthampton, candidatul li­beral d' Evant a fost ales deputat in con­tra d. Fandy conservator. Aceste alegeri sunt un triumf pentru partidul liberal. Zbarnaitoare D. P. P. CARP LA PENSIE.... De­sigur că multora di­ntre cititori le va fi părind curioasă de tot știrea că șeful junimistelor trece la pensie. D. P. P. Carp a cerut ca sa fie înscris de la 1 Aprilie printre pensionarii sta­tului. D-sa avind vechimea de 10 ani ca mi­nistru plenipotențiar, și in cabinetul con­servator, va primi o pensiune de vre-o 430 lei pe lună. Mai rămine acum șeful junimiștilor doar să se călugărească ! Zice „Lumea Nouă“ SPIC Insurecția din Cuba Depeșile din Havana anunță că banda Maceo, a atacat orașul darnica și a incen­diat închisoarea și mai multe case. Gar­­nisoana, compusă din voluntari, a făcut o eroică aparare o colonă spaniolă, alerg­ând in ajutorul garnizoanei, ucise 12 insurgenți și făcu numeroși răniți. Banda lui Maximo Gomez a fost ataca­tă de trupele spaniole și a fost pusă pe fugă cu mari perderi. ** * Generalul Wegher, șeful operațiilor militare din Africa, a declarat că resul­­tatele obținute deja pănă acuma, sunt ex­celente și că generalul e, convins că fi­nitul insurecției se apropie. Spania nu va avea trebuință de a mo­­biliza reservele sale pentru a­ le trimite in Cu­ba. VARIOLA In județul Teleorman, de la începutul epidemiei­­ de variolă, in luna Octombrie, 1895 până acuma, s’au îmbolnăvit 2,519­­ persoane, din care au murit 404. D in același timp, sa’u tăcut,, in acel ju­­r deț peste 26000 vaccinațiuni și revaccina­­­­țiuni. I­SPIC Italienii în Africa­­­ i I Din Massauak se telegrafiază că postu­­­­rile care păzesc plantațiunile au fost a­­­­tacate de 1,100 derviși, cari au fost sur­­­­prinși de Italieni.* . .­­* * **. O companie trimisă să stabilească li­nia telegrafică intre Marmarat și Adigrat a intălnit pe insurgenți si i-a bătut. A* *­­ Menelik se află la sud de Massanah și caută să atragă pe italieni in afară de po­­sitiunile lor. -imihîn Timilett ,Epigramă Prietenului X. Nu mă mir ca bei amice La crîșmari, și nu plătești, cei de­­ tine au­ nevoie. Pentru dânșii o firmă iești ! Jean. Stînaîia in Turcia După niște știri din Constantinopole, locotenentul Said,­­aghiotant al generalu­­lului de divizie, Mehmed-Ali-pașa, a fost arestat ieri la Adrianopol și transportat la Constantinopole. In urma unor mărturisiri ale lui Said doi librari, două amploianți și un capi­tan au fost asemenea arestați. Ancheta condusă de Vali-ul din Adria­nopol a constatat că inculpații aveau ra­porturi cu comitetul central tânăr turcesc. Comandantul corpului de armată, ma­­reșal­ Mahmud, și-a dat­ demisia, pentru că arestarea lui Said s’a­­ acut de cătră Valiu fără­ ca sa fie instințat. Abatorul fără apă Consiliul comunal, in ședința de Du­minică, pare-mni-se, a luat o foarte bună disposiție, hotărînd a nu aduce abatorului nici o suprimare dăunătoare. Nu actualul consiliu are vr’o vină in această chestie, ci foastele administratiuni conservatoare, care din abator au ținut numai să facă o chestie de reclamă, dar nu Să­ facă o instituție sănătoasă și in con­formitate cu trebuințele orașului. Dacă lucrările n’ar fi deja atît de avansate, daca atîtea sute de mii de franci nu s’ar fi deja cheltuțt, negreșit că cel mai bun lucru ar fi de a-l suprima in întregime și a re­constitui unul in marginele trebuințelor și a mijloacelor de care dispune comuna. Dar totul e prea târziu, nu mai ai în­cotro, căci clădirea e rădicată și banii, in mare parte, cheltuiți. Prin suprimări in­să, s’ar fi realizat oare­cari economii, dar pe lingă că s’ar fi adus abatorul la o stare și mai rea, actualul consiliu și-ar fi in­­­­sușit o responsabilitate, pe care nu-și o­­ poate lua, pentru că întreaga respund­ere­­ al acestui abator fantezist, fără direcțiu­­­­ne și fără apă trebue se remit­exclusiv a­­­­­upra administrațiunelor conservatoare,­­ singure vinovate. Un lucru însă ar putea­­ face actualul consiliu: a grăbi ancheta și­­ a trage la respundere pe cei vinovați. ’­­ Aceste zise cu privire la votul consi­­­­liului, voiu continua mâine cu chestia ce­­ mă preocupă in special­ abatorul fără apă. i DAN. ii. TELEGRAME (Serviciul ziarelor streine) PLYMUTH.­­Vaporul care are pe bord pe Jamenson a sosit. Domnește o mare civ*i tație OPRETORIA.­Dl. Kruger a declarat că știrea privitoare la apropiata declarație d­e independență a Republicei de sud a­­fricane este o minciună rău­voitoare. ATHENA. Regina s’a dus la oțel unde este expus corpul amiralului Calogera și a făcut o lungă rugăciune. MADRID. Astronomii observatorului din Madrid, au văzut un fructer focos foarte mare. FILADELFTA.­Congresul pentru arbi­­tragiul internațional a primit o scrisare de la d. Cleveland in care exprimă spe­ranța că congresul va ajuta la crește­rea simpatiilor in favoarea arbitragiului din­tre națiuni. PARIS.—Bourgoisa trimis pe miniștrii G­­agme și Drumer să ceară explicații lui Poincare pentru cuvintile ce i-a adre­sat in cameră. Poincare s’a constituit martori. Martorii au găsit că nu e caz de duel. DOI TINERI In toată ziua, regulat Doi tineri­­ nu-i numesc­­ In una din cofetării Pe la vre-o trei, sosesc. Își aleg locul lângă geam, In colțuri diferite, Și, vis-a-vis, cum stau, priviri Și -aruncă învrăjbite. In ochii lor lucesc scântei, Când se privesc cu ura , S’ar sfâșia cu dinții, dar.... Tac amândoi din gură, iar când apare, trece Ea Pe la fereastră agale. Rivalii, cu priviri de foc ! se ațin în cale. Tinerii mei se înroșesc Atuncea, lucru mare, O urmăresc din ochi, pe rând bine ce Ea dispare. Ast­fel, in fie­care zi, Ca niște sentinele, Ei stau postați și—ca attendant Consumă caramele. Lucrul ie grav și de cum­­va Va fi să se repete. Probabil că, vom auzi de săbii, de florete. Și -apoi, afacerea, ieu cred, Ast­fel dacă se curmă, Ii va costa încă mai scump.... Banchetul de la urmă, fu­șk», Done vorbe și ii fi covîști De când cu banchetul „Evenimentului“ d. Misir, factotumul „Erei Noue“ sufere de insomnie. El nu­­ poate concepe nici cum că un ziar pote trăi și progresa de la sine, de vreme ce pentru a isbuti să facă ca „Era Nouă“ să apară, trebuie sa se umi­lească in a aduna pomeni de la cei câți­va cari mai rătăcesc prin saloanele Neu­­schotz, nici cum un ziar poate sărbători printr'un bemedet trei ani de muncă ne­întreruptă, de­oare­ce un chestie de ban­chete, directorul „Erei Nouă“ nu înțelege de­cât libațiunile din cabinetul prefecto­­rial a d-lui Ventura, înconjurat de o brâie de bețivani pe care apoi să-i as­mute asupra cetățenilor. Aici răbdare sti­mate directore, vei fi iarăși avocatul sta­tului, clienții vor afl,aua din nou și ce­tele de bețivani vor fi puse iarăși sub co­manda­ d-tale. Și nu uita un lucru: Sava e disponibil, chiar cu începere de astăzi. * * * Nu cunosc pe d. colonel Botez, coman­dantul regimentului 13 de dorobanți, dar mi se afirmă că e un om cu desâvîrșire drept, si bine-voitor, cari iși îndreaptă întreaga activitate pentru a face mai dulce și mai suportabilă vieața celor chiemați ■pentru apărarea patriei. De la venirea sa in Iași,a îndreptat multe rele și s'a făcut iubit și­ stimat de soldați. Iată ce mă face a-i atrage atențiune asupra următoarei scrisoare ce am primit-o și pe care o în­registrez întocmai". Domnule Redactor, Vă rugăm a vă face o pomană cu noi soldații din regimentul Stefan cel Mare, compania 11 și a da ospitalitate suferin­țelor noastre in răspânditul d-voastru ziar, spre a atrage atențiunea d-lui colo­nel Botez asupra celor ce se petrec in a­ceastă companie. Se bate intr'un mod în­spăimântător cu cent­roanele de caporali, fruntași și soldați vechi. Suntem puși in tot deauna atât noaptea cât și ziua a­sta cu ranița in spate, încinși și, cu pușca pe umăr câte 2 oare, ranița plină de e­­fecte, grea de 5 k­g, și așa suntem puși a scoate apă O­­ de ai fi să vezi această tortură, ți s'ar rădica părul in sus, le-ai îngrozi și „chiemarea dracului din lam­pă“ ține câte 1/4 sau la ceas. Stingerea reglementară sună la 10, noi ne culcăm la 12 și la trei, cetiți bine „trei“ suntem sculați cu cend­roanele a spăla scindurile și latrinele, iar cei cari nu spală sunt dați afară și stăm patru ore in zapadă, pe un ger ne­mai auzit..................... Mă opresc. Am ferma convingere că. d Botez va ancheta singur faptele și de vor fi adevarate, va lua măsuri de îndrep­tare, iar dacă le­ va găsi ne­fundate, ne va comunica și nouă aceasta, pentru ca s'o aducem la cunoscința publică și se spunem mulțimei că sub un colonel Bo­tez, asem­inea barbarii nu se pot petrece. Și intr'un cas și altul Evenimentul iși va fi făcut datorie, și va fi obținut un drept mai mult a trece cu dispreț pe lingă hijlplp­atnatia el o st* sist | s\ a* /Im r\ S­.­nN vmvvw/ iAnvvuv \.OV I oLbU t twists \j ? dar învechită in moravuri și înecată in infamii. D. Evenimentul” la Fălticeni Balul „Reuniunei femeilor Israelite“. „Concordia parvae res crescunt Discordia maximae di labuntur“ Sallust. .Tugurtha 10. Sîmbată 10 a. e. a avut loc in sala Last, splendid decorată și luminată pen­tru ocaziunea balului ce Societatea „Re­uniunea femeilor Israelite“ a dat in ki­losul săracilor. Sala avea un aspect feeric: încă pe la ora 9, sala era plină de lume toaletele rivalizau cu frumuseța grațiilor și tinereța sexului frumos, care era­­ bine representat prin un mare număr de doam­ne și d-șoare in toalete strălucitoare. Peste cîte­va minute bătrînul Moș Anghel care și inima cea mai tristă o inveselește cu banda sa renumită, a intonat primul vals, la care tinerii cavaleri și sprinti­­nele și gingașele domnișoare, "au inceput a sbura ca un vîrtej de fluturași, și eu n’am putut să mai stau intact, ’mi-am ales o d-șoară frumoasă ca Venus de Millo, vărsâtoare de primo cartello, și m­’am­ aruncat in sborul.... dansului. Ah! ce dulce ! mi se părea că sbor in raiu intre îngerii cerești.. Apoi aruncîndu-m­i privirile prin sală am remarcat, d-nele : Zusserm­an, Brid­aner, P. Osias, Schwartz, Rohrlich, Zeider, Fallenbaum, Zeidner, Cohn, Tuehner, Bacal, Nacht, Weintraub, Fischer, Segal, Reis, Abramovici, Edel­­stein, I­ofman, A. Weinberg, Baraș, Hai­­movici, Reicher, Michelsohn, Leizerovici, Landman, Bernstein, Debora Reis, M-me Dr. Bernfeld, etc. etc. Un frumos buchet de tinere d-șoare : Rebeca Bacal, Cieilil­e Bacal, Schwartz, Rebeca Raff grațioasă și drăgălașă, Zeider, Segal, David, Rîșcanu, Jager, Michelsohn, Wein­berg, Brașoveanu, Raehele si Rosa Nacht, Wortman și Barasch incintatoare. Și alte multe elegante și frumose domni­­șore a căror nume ’mi scapă din memorie. Printre domni au fost: Dr. N. Bernfeld, M. Weinberg, Hofman, Bacal, Zeider, Tuchner, Zeidner, Bricianer, D. Zusser­­man. Cohn, Hairnoviei, í^andman, Michel­­sohn, Reis, lancovici, Barasch, Edelstein, I. Bring etc. Printre cavaleri am remarcat pe : Josef Zusserman, S. Braunstein, frații S. Roh­­leieh, Klar, Korner, Brașoveanu, Segal, frații Moscovici, Josef Last, H. Schonhaus, A. Braunstein, etc. etc. Mulțumirile noastre Societăței Reuniu­nei femeilor și in special doamnelor Zus­­serman și Bric­aner care ș’au dat oste­neala neobosită cu distribuirea biletelor, precum doamnele Schwartz, Osias, Rohr­lich, cu conducerea bufetului pentru spo­rirea fondului, care s’a urcat la suma de beneficiu nett 700 iranei, precum și doamnei Edelstein și d-rele Bacal cu vini­­­derea țigărilor. S’a*petrecut foarte bine, până la ora 5 jum., cind fie­care s’a dus acasă, ducînd cea mai vie mulțămire și impresiune.+ * * Influența și Pneumonia. Aceste două boli bintite cu mare furie in orașul nostru, dar mulțămită d-lui dr. de oraș, Morariu, care nu se cruță singur și stă "zile și nopți intregi lingă patul bol­navilor, a putut întoarce pe mulți oameni de la pragul morței, aceasta îi face mare onoare simpaticului doctor, fiind­că ve­dem că n’are alt interes dacă vine la un bolnav de­cât de al însănătoși, și noi îi aducem mulțămirile noastre." Moș Mitru ^ Corespondență specială

Next