Evenimentul, octombrie-decembrie 1896 (Anul 4, nr. 1063-1134)

1896-10-09 / nr. 1070

AKUL IV No. 1070 ABONAMENTE Dainte pe na an . . . „ „ pe 6 Inni . , . pe 3 luni . . . pentru străinătate, un an Lei ai ■ X lfc” 6-36-Reda­cția 1st Tipografia Etr.aliD­ en.t-al"al STRADA ȘTEFAN 081. MARE No. 38. Isuși UN NUMAR 1 0 BANI Un­ număr I0 bani EVENIMENTUL ZIAR COTIDIAN Director politic G. A. SGORTESCU MIERCURI 9 OCTMBRE I8BS Anunciuri Ins^ii și Reclame Pe pagina I linia garmond . Lei 4— Pe pagina II „ „ . . „ 2- p* » HI , „ . . — 50 P® » IV * , . .- 25 Un număr IO bani S&tfiL *0-' hy 18 fe= “v#& É A.<l2aaLlal»tiațla : If &. LA TIPOGRAFIA ,EVEÎÎIMKNTlJLDr STRADA STBMK^jiARB^ La Catul l-iu. " DEMISIA D-LUI PALADI PLECAREA MITROPOLITEEIII MOLDOVEI umarul S întrunirea de la d. Fleva La Toamnă Spitalul de izolare O ultimă încercare mm DE LI D. FLEH Duminică un număr însem­nat de deputați și amici s’au întrunit la d. Fleva pentru a se consfătui și delibera asu­pra situațiunei. Obiectul discuțiunei a fost intre altele, actele nesoco­tite și ilegale comise de gu­vern in tot timpul vacanțe­lor și apropiata deschidere a parlamentului. Toți cei presenți au fost de acord a se păstra atitu­dinea independentă de pănă azi și a se continua lupta in­potriva guvernului, care prin apucăturile și actele sale es­te negațiunea patentă a par­tidului național liberal. La orele 5 întrunirea s’a terminat, remâind a se con­voca din nou inainte de 15 Noembre, cînd se va decide in definitiv programul de lup­tă pentru restabilirea lega­­lităței și triumful programu­lui și principiilor care for­mează baza de existență a partidului. LA TOAMNA... Sunt sigur că toamna cea încărcată de roade, toamna noastră splendidă, simbo­lul im­belșuguréi și veseliei trebue să fi adus multe griji și mare nelinește sufle­tească d-lui Dimitrie Sturza șeful cabine­tului actual și al partidului colectivist. Căci, fără indoială, răcoarea de Octom­brie va fi amintit d-lui Sturza proverbul nostru că „la toamnă se numără... bobo­­cii“, —și d-lui Sturza li vine foarte in cu­­rind ziua cînd va trebui să-și numere sim­patiile, să-și măsoare forțele. Or, un lucru e sigur, că d-lui Sturza nu-i va fi moale la redeschiderea came­rei, nici chiar dacă va prezenta cabinetul „remaniat“ prin eliminarea ilustrului Poni, incultul de la curte , nici chiar dacă se va prezenta camerei purtînd ca trofeu de­corația obținută prin sărutarea mînii ex­celenței -ale contelui Goluchowski, sin­gurul succes ministerial la activul preșe­dintelui cabinetului colectivist. Știe bine micul nostru ministru de ex­terne că se va găsi care­va din membrii parlamentului, care să-i ceară socoteală de toate infamiile mari și mici comise in a­­fară de controlul puterei legislative, care-l va intreba bună­oară ce motiv a avut să compromită țara revocînd pentru cauze ri­dicule pe ministrul nostru la Constanti­­nopole, care va reînvia chestiunea școale­­lor din Macedonia lăsate la discreția in­famului Mărgărit; se va găsi negreșit ca­­re­ va să infiereze de la tribuna parlamen­tului odioasa sentință dată din ordin mi­nisterial in­potriva studentului ofițer Ia­­cob Țaranu spre indignarea țării întregi; gra fi *doară cine să arăta­m­ ce chip a­m­­les guvernul liberal soluția chestiunii omînilor din Transilvania,­ guvernul li­beral ca in vremuri grele de opoziție a intemeiat ligi naționale ca „unica resursă de agitație pentru partidul liberal in a­­cest timp de restriște“ și care astă­zi nua­­dusă cu violență ori­ce simț de demnitate națională. Știe bine d. Sturza că nu e terminată chestiunea Mitropolitului Primat, chesti­une de care se interesează cu rîvnă și pa­timă toată suflarea creștină a țării și care ia dat ultima lovitură unui guvern­ com­promis prin atîtea și at­tea prostii și ne­­egiuiri. Știe bine, in sfirșit, d. Sturza că la adăpostul administrației colectiviste se comit pretutindene, in orașe și județe, ne­rușinate hoții care vor da de gît și vor înfunda pentru tot­dea­una colectivitatea a cărui quintesență e guvernul d-lui Sturza. Și întocmai ca omul ce știe că va apa­re­a a doua zi înaintea nemiloșilor judecă­tori ca să’și dea samă de a sale nelegiuiri, ast­fel trepuie să se zbuciume intre frică și remușcare veninosul Sturza, prins de manii și halucinații in așteptarea zilei de Noembrie cînd ii vom striga in fața țării. Dă-ți seama ! T ■ chiar ciuntită de administrația comuna­lă, credem totuși că astă­zi d. dr. Rojni­ță, sprijinit pe votul categoric al colegi­lor săi de la consiliu sanitar, ar putea impune administrației comunale de a mări sacrificiul pentru spitalul de izola­re, lăsând ca in felinarele orașului să se arză tot trei centilitre de petrol pe oră, care e o cantitate prea suficientă și din care ar rezulta o economie pentru comună de cel puțin 30.000 hi. SILUETE Elena Vaslui Din cite ființe am putut cunoaște pînă acum, cea mai incîntătoare este ’duduia E... B... și mai ales de cinci au implinit cele 15 primă­veri pe care le urmărea de mult. Ochi negri, expresivi, plini de un far­mec inbătător. Pe fața ei albă și veselă ’și ascunde zimbetul­­ fermecător. *E atit de admirabilă, mai ales in timpul sărei cind soarele revarsă după chial razele roșietice, voește se intreacă in frumusețe pe* ori­ ce ființă pământească, din care causă ’și schim­bă hainele pe fie­care zi. Pe cit e de sburdalnică pe atît e și mai drăguță. Semne particulare : ’i place la nebu­nie se citiască scrieri... amoroase. Alte semne : Va fi fericită (zice), cind va scăpa de casa părintească, pănă atunci jelește... plecarea subsemnatului. Myosotis 100,000 k lei a SB­ DI de Sylves, prefectul Senei a primit ori dimineață pe directorul asistenței pu­blice, și i-a­ remis suma de 100.000­­ de lei, destinată săracilor din orașul Paris și pro­venind din liberalitățile Împăratului Ni­­colae. Pe bonurile remise săracilor va purta următoarea inscripție : „Dar din partea imparatului Rusiei! Spitalul de Izolare Ji Am promis sa­ revenim asupra acestei chestiuni, care a făcut obiectul unei dis­­cuțiuni interesante in sinul consiliului sanitar. Sunt cinci luni de zile de cînd Evenimentul stăruie pentru înființarea u­­nui spital de izolare, mijlocul cel mai eficace ce credem noi că va pune capăt mizeriilor de astă­zi. E vădit lucru. Boalele bântite mai ales populațiunea săracă și nici o izolare nu poate avea loc, căci sunt familii întregi care locuiesc intr’o singură odaie și asta încă ca vai de ea. Nepăsătoare a rămas administrația co­munală la strigătul nostru de alarmă, și cu drept cuvint. Ce să pesc unor oa­meni cari trăesc desfătându-se in bud­get și considerând cassa comunală ca a lor proprie, de vaetele sărăcimei care moare, nimicită de trei boli nemiloase! Cu dispreț administrația comunală a primit avertisarea d-lui dr. Felix, directorul general al serviciului sanitar, care a for­mulat aceiași cerere. Lasă sărăcimea să piară, și-a zis ad­ministrația comunală, numai noi să che­­fuim. Intervine­ medicul primar al orașului. Tot sperând intr'o inbunătățire a caracterului epidemiilor, medicul primar al orașului se convinse la urmă, din vi­­sitele dese ce făcu pe la bolnavii semna­lați, că înființarea unui spital de izolare nu mai poate fi evitată. uar medicul primar era pus intr’o grea dilemă. A cere un credit mai mare, era sigur că va fi refuzat și atunci iși mărgeni cererea la un spital cuprinzind numai 12 paturi. Administrația comunală, ne mai avind un cotro, consimți, și un credit de 11.000 lei se votase. Consiliul sanitar, care nu are nici o legătură cu administrația­ comunală, care nu știe ce greutăți sunt a intimpina pen­tru a obține de la ea vr'o reformă oare­care, și-a dat cuvîntul in mod pur știin­țific, declarându-se nemulțumit de un spital numai cu 12 paturi și care să servească pentru două boli diferite. Nemic mai adeverat și formează chiar intima convingere a d-lui dr. Roiniță, care, după cum am zis, și-a formulat cererea iu mai mic pentru a nu întâm­pina un refuz categoric. Ca pentru par­­tea morală, medicul primar speră a reu­­și, luind asupra-și sarcina de a supra­­veghia ca să se îndeplinească cu stricteță toate legile științei in această privință * Va reuși ? viitorul puțin îndepărtat nu va răspunde. Noii de­și mulțumiți că o dorință a Eveni:--------­ -* Inalmantste in­ Cili Pentru a sili pe Maurio Gomez se ri­dice asediul de la Cescarro, generalul Costellanos, in 18 lupte a bătut comple­­ctamente pe inimic, alungîndu-i in partea orientală a insulei. O telegramă din Havana anunță că ca­­noniera „Jenez Pinzon“ a parvenit să a­­jute garnizoana din Port­ Bonos, asediată de rebeli. Inimicii au fost puși pe fugă. Demisia Il-lui Palaie Prin unele cercuri guvernamentale se vorbește că d. G. D. Paladi, ministrul domeniilor, și ar fi dat demisia incă de alaltă­ ori, Sâmbătă. Acest svon are multă probabilitate de a fi adevăr­at, de­oare­ce d. Paladi pleacă Cercuri in străinătate. Punerea in libertate a lui Tynan Se anunță din Bulgaria că ministrul de interne a telegrafiat astă­zi suprefectului din Bulogna pentru ca Tynan se fie pus imediat in libertate. In urma unui ordin sosit din Bulogna la șase ore și jura­ sara, biurourile su­­prefecturei fiind inchise a trebuit a se a­­nunța pe secretar care s’a dus la inchi­­soare acompaniat de comisarul central și de agentul aducător Backeroat. La 71/4 Tynan a fost pus in libertate. O ultimă încercare Guvernul a trimis in nenumărate rin­­duri emisari la I. P. S. S. Mitropolitul Primat, ca să’l induplece să renunțe la revendicarea scaunului sau in care țara s’a instalat. Propunerile insă au ramas toate fără efect. Acum, guvernul, spăimintat de conse­cințele ce vor avea petiția primarului că­­tră Rege, precum și broșura prin care I. P. S. S. povestește modul nelegitit cum a fost detronat și spulberă învinuirile cu cari s’au incarcat plastografii, a făcut o ultimă incercare de pace. Suntem insă informați că înaltul prelat a respins și de astă-dată propunerile e­­misarilor d-lui Sturza și le-a pus in ve­dere că ori­ ce tentative de natura aceasta îl vor găsi in­tot­dea­una neînduplecat. De-acuma deci guvernul poate reincepe cu o indoită furie prigonirile infame și torturile neomenoase­­ de­geaba, atitudi­nea hotărîtă a I. P. S. S., curagiul ce-i dă dreptatea cauzei sale,o vor sfirși prin a triumfa. ForțareaOaralalor Prin fir telegrafic PARIS 6 Octombre.­Se a­­nunța din Mena „Agenției Havas“ ci după „Asif“ sta­­ționarul american va sili tre­cerea Dardanelelor . 2 tor­pilare turcești a plecat la Dardanele și două la Smirna. Joile din filium Cînd spiritul, frumuseța și blîndeța se întrunesc intr’o fem­ee» e imposibil ca amorul să se depărteze de ea. * * * Amorul e o vapoare care se suie de la inimă la cap și nnebu­­nește pe cei care-l posed. ^ Insurecția din Filipine Telegramele din Momila cauzează o vie emoție; se speră că sosirea trupelor spa­­nioal­e va produce un efect eficace; este insă posibil să se mai trimeată și alte ra­porturi. SPECTACOLE Aseară lașul părea un moment in ser­­batoare. Lumea mișuia grăbită indrep­­tindu-se cătră noul nostru teatru ilumi­nat cu feerică lumină electrică. Era in adevăr superbă clădirea de pe piața ve­rstei primării și prin ochiurile micilor ferești numeroasele lampioane sclipiau is­pititor și voios. Frumos trebue să fi fost interiorul—pe care nu l am putut admira din simpla pricină că „Evenimentul“ nu a fost poftit la serbare,—frumoase erau toate și lumea avea dreptate să se gră­bească a admira de-a­camdata clădirea : Cind nu ai ce s’admiri pe scenă, Macar pereții să-i privești... Cum zice mult spiritualul Giordano. Era frumos, —și nu noi vom fi aceia care să negăm importanța noului templu al ar­telor, ridicat in mijlocul pustiului nostru oraș. Dar, mărturisesc, că sunt un scep­tic incorigibil. Sunt naturi nefericite cari nu pot uita rațiunea in mijlocul entu­ziasmului, și in timp ce lumea se gră­mădea să admire clădirea și lumina, in treacăt mă gindeam sceptic și mihnit . E scump, e prea scump.... Teatrul, cu bulevardul absolut necesar, va costa milioane. Și cu luxul acesta de cheltueli s’ar fi umplut poate goluri mai mult simțite, s’ar fi adus imbunătățiri mai imperios cerute. Mă gindeam la spi­tale de izolare, la canalizare de ape, la școli rurale, la internate pentru elevi sa­raci si la cite altele... Mă gindeam că ne mor copiii de boli și meditind asupra findurilor scrise de Nemo in Evenimen­tul de ieri, mă ’ntrebam de nu vom a­­junge mulțumită mortalităței colosale a lașului să avem lumina electrică și tea­trul ca o candelă și o capelă intr'un cimitir ? D. Două sinistruri Incendiurile de la Saint-Ouen și de la Grenelle. Flăcări imense urcîndu-se către cer proiectînd in depărtare lumina lor sinis­tră, baga, in sara de 17 Octombrie spai­ma in locuitorii din suburbia de la nord­­estul Parisului și chiar in p­arisieni. Un incendiu considerabil se declarase la Saint-Orien. Atelierele, depositele de lemne și ma­­gaziele de rezervă a Casei Muller,et fiu, erau ln flăcări. Semnalul de alarmă fu dat de un copil anume Renandeau in virstă de 10 ani. Sosiră imediat supraveghetorii de nopte și apoi pompele de la usinele invecinate, insă lucrarea lor fu paralizată de lipsa de apă. in fine după sosirea pompierilor din Paris focul fu localizat, insă usina și toate atenansele fură distruse; pagubele s­e urcă la mai bine de 2.000.000. Asemene­a isbucnit la Grenelle un in­cendiu in fabrica de cauciuc a d-lor Francois și Gresson. Focul a inceput de la un cazan care conținea o cantitate de gumă udată cu esență. Pompierii locali­zară focul, insă fabrica fu distrusă, pagu­bele se urcă peste 300.000 de lei. Două beții ! M’am îmbătat cu vin odată b­ram atit de fericit. Mi se părea că Universul I e pentru mine sorocit. Videam auitea inainte’mi Credeam că văd și chipul iei, Icoana care pentru mine I e cea mai frumoasă din femei. Dar cînd intăia oară ’n viață M’am oglindit in ochii iei, Aceleia ce va rămine Cea mai frumoasa ’ntre femei, M’am amețit atit de tare, Mi se părea cu’n altul sînt, In altă lume, ne'nțăleasă Nu ca acea de pe pămint... Și nu mai uit, acuma vecinie, Mă tot gîndesc la ce-a trecut... Viața­ și da’o pentru-o clipă Din clipele ce s’au perdut... DIONISIE COLOANA A GINGE­A HAVRELE Reflecțiile unui gazetar. Istoric. Edu­cația la evrei. Școli israelito-romîne Concluzii. O lovitură de stat aproape, și totuși nu s’a scris nici un cuvînt, nu s’a făcut nici o observație, nu s’a regretat o clipă. Intr’o bună zi un ordin al consiliului sanitar in conspirație cu inspectorul șco­lar a suprimat una din cele mai vechi instituții ale Moldovei, havrele s’au inchis. Din peste 150, numai patru dăscăli ai ha­vrelor din Iași au putut dovedi că știu limba și alfabetul țării, și tot atîția intru­­neau condițiile higienice la locuințele lor. Atîția numai s’au „modernizat“ până as­tăzi rupînd cu vechile și tradiționalele or­ganizații ale havrelor legendare, „hedu­­rim“. Soarta m’a destinat să locuesc intr’o u­­iiță retrasă, pe care am­ ales-o cu speranță să mă bucur de liniștea trebuitoare o­­cupațiilor mele. Gara insă nu-mi fu mi­rarea cînd a doua zi după instalarea mea fui Întrerupt de un zgomot ciudat, un cor barbar de voci copilărești pițigăiate, un cintec de monosilabe intonate, cu accen­tul caracteristic limbii semite. Aflăm cu groază că in vale, nu departe se afla in­stalată harra clasică și de cite ori a tre­buit să mă resemneze cu ciudă, să fiu in­­trerupt de acelaș cintec stupid tocmai cînd mai dragă-mi era liniștea, mai dor de tăcere ! înțălegeți lesne egoista mea bucurie cînd aflăm daunăzi că voi fi scutit pe vii­tor de cumplitele întreruperi, de strigă­­tele stridente, și iată cum s’a intîmplat să fiu singurul gazetar, care consacra o coloană vechilor și răposatelor așezăminte ale neamului lui Israel. Sunt de ordinar clădiri mizerabile si­tuate prin măhălăli, mai rari prin stră­zile principale, încăperi stricite, infecte, adăpostind copii foarte numeroși in mare parte săraci, rău nutriți, chinuiți prin o muncă timpurie și prin o lipsă desăvîr­­șită de higienă, aproape toată ziua și iarna pănă seara tirziu. O singură came­ră ne­­incăpătoare servea adese pentru locuința „rabinului“ ori dascălului și aduna zeci de copii, amestec de băeți *și fete, intre 3 și 10 ani. Educația la Evrei. Cu deosebire la cei saraci incepe in genere in aceste școli primitive la o vrîs­­tă foarte precoce,—une­ori la 3 ani ! Ast­fel munca intelectuală datează de la cea mai fragedă etate și acestui fapt se da­­torește o bună parte din dialectica le­gendară și rafinată, din inteligența sofis­tică a rasei evreești de la noi. Invăță­­mîntul e absurd și* barbar, scris intr’o limbă cu totul străină generației actuale evreești și tradus de asemeni intr’un dia­lect pocit, el lasă urme foarte șterse in aceia cari au parte mai tirziu d­e o cul­tură modernă, dar în schimb el deprinde pe copilul lor a rezista mai lesne greu­tăților absurde din programul din școlile no­astre publice, desfășură inteligența pre­gătind insă cu atit mai multe victime surmenajului epocei noastre de slăbiciune. De ordinar la 7, mult la 10 ani, in­­vățătura națională e pe sfirșite și de aci parte urmează școlile publice romanești iar altă parte se dedă de timpuriu „co­merțului“ sau meseriei. De ori­ce clasă copilul evreu trece ne­greșit prin filtrul acestei prime și pri­mitive educațiuni naționale, cu rare foarte rare excepțiuni. Scoli izraelito-române. Progresul n’a lasat neatins nici cea mai refractară rasă, cele mai tari preju­­dicii, cultura modernă devenind tot mai necesară in lupta pentru traiu, invăță­­tura havrei fu cu începutul tot mai pă­răsită și simțul național, cu o tărie de fier, iu* învins de nevoia existenței. Șco­lile izraelito-romîne au fost mijlocul de impacare a prejudiciului cu cultura tre­buincioasă și unele de aceste școli, con­trasted absolut cu havrele seculare, ri­valizează cu școlile noastre publice, fără ca să se fi părăsit in ele invățătura lim­­bei evreești, ceea ce n’a împiedecat să a­­vem pînă odinioară in Iași peste 150 de havre !... Indicere. De aci inainte fără havre, in scopul a­­devarat al cuuntului, nu mai există . Havrele

Next