Evenimentul, octombrie-decembrie 1897 (Anul 5, nr. 1353-1424)

1897-10-09 / nr. 1360

JOI 9 OCTOMBRIE 1897 ANUL al-V-lea No. 1360 UN NUMĂR 10 BANI abonamente­. nainte pe un an .. . „ B pe 6 luni . „ o­ct pe 3 lun­i ■ A răm­ State, un an . .Lei 24~ «­. 36 . u­n număr 10 bani EVENIMENTUL ZIAR COTIDIAN ]R«dLa.cția. la. Tipografia EverLlna®nt"u.l\il STRADA STEFAN OEL MA iE No 38 lașii Director Pclitic G. A. SCORTESCU ânuncîuri Inserții și Redlan­e Pe pagina 1 linia garmond . Lei 4 ! Pe pagina II * » . » 3— Pe Pe III IV Un număr IO bani ^.dxxxl­ Lintrația : LA TIPOGRAFIA «EVENIMENTULUI“ STRADA ȘTEFAN CEL MARE La Catul f­iu. ■ SG -25 Sumar­iu Presa streină și­ soisita de la Buda-Pesta Primarul si demisia d-lui Volanschi Infam si laș Administrația comunală iși dă toate silințele să împodobească lașul, sau mai bine isis acele străzi ale lașului, prin care cor trece augusti­i musafiri, arcuri de triumf, ghirlă usi si steaguri fîlfîitoare, colonade invelite in crengi de brad, toate se pregătesc pentru a da lașului un fier de serbătoare și de bucurie. Și cu toate acestea, dacă majestățile lor s’ar decide să viziteze incognito și restul lașului, cită mizerie, tristeță și... murdărie n’ar găsi ? Și nu se așa că și-ar da bine samă de amăgitoarea i­­luzie a lașului in sărbătoare și bucurie, cu care administrația comunală cată să-i insele ? ’ ’ ? Presa străină și vizita de la Buda-Pesta Extragem din Indépendance Belge'­ é­­dition internationale, următoarele din­­ corespondență trimeasă din Buda-Pesta cu privire la vizita făcută de regele Carol: • V’am spus cit de splendid a fost primit Wilhelm II. Negreșit nu pot trece cu vederea primirea plină de ono­ruri făcută lui Carol I. Fără îndoială re­gele României nu-i un potentat atît de mare ca imparatul Germaniei. Dar mai ia urmă, cine­va nu-i mic fiind­că nu-i mai mare de­cit altul. Și apoi imparatul era singur, ne cînd regele era intovărășit de regina Elisabeta care poartă in ce­a­­surile de visare dulce și senină—și nu­mele de Carmen Sylva—nume care* o face regină incă o dată și incă intr’un chip incomparabil mai mare. Ungurii aveau in fine și alte motive pentru a primi bine perechea regală. Căci I dacă germanii sunt vecinii apuseni ai Un­­­­gariei, Romînii și dinșii ne sunt megieși­i răsariteni și incă hotar in hotar, căci Urn­­­­gurii socotesc­­ și au intr’o privință drep­­­ tate că e nimerit pentru dinșii a­ trăi m­­ai buni termeni cu popoarele care îi im­­­­prejm­uesc. Iată pentru ce, după ce au­­ primit bine pe imparat, pe Hohenzoler- u­nul din apus, dinșii au primit tot astfel si și pe Regele României, Hohenzolernul ră­­­­săritului. De altfel Romînii la dăduse e­­­­xemplul sărbătorind cu­ mai bine cu pu­tință pe regele Ungariei in anul trecut la București. Trebue să spunem că ra­­­­porturile existente intre guvernele român și ungar sunt minunate. Nimic n’ar pu­tea afirma acest lucru, cînd ascultă une­ori discuțiunile și certele dintre unii Ro­mâni și unii Unguri. Insă blind bine sama, numai de­cit se zărește că toate acestea sunt de ale politicei. Politicienii romîni din România iubesc să se ocupe de soar­ta populațiunilor române din Ungaria. Ei o fac aceasta așa zicindu-se in numele și in interesul unei comune origine. In re­alitate ei joacă un rol analog aceluia pe care-l joacă germanii din Imperiu Ger­man cînd se amestecă in lucrurile din Austria. Și unii și alții nu sunt sinceri. Ei se lasă* conduși de­ gînduri numai se­paratiste, și soarta materială și morală a populațiunilor, ce vorbesc aceiași limbă cu dinșii, îi lasă un fond destul de indi­ferenți, întocmai ca și iredentismul german (presupunînd că se poate vorbi de un a­­semene iredentism) iredentismul român este o agitațiune exclusiv politică. Gind politica incentează de a fi un joc, ireden­tismul, ca printr’o minune, dispare. Ni­­mine n’a fost mai iredentist ca dl Dirai­ , trie A. Sturza, cînd era in opoziție și cînd suspina după putere. De cînd insă a ajuns la putere și incă e prezident al consiliu­lui, Austro­-Ungaria nu are un an mai bun.­­ Și el e pe calea dreaptă. Cine nu știe că, sub inalta conducere a regelui Carol, Ro­mânia, de mult timp, s’a infendat la tri­pla Alianță ? Este ea legată printr’un tra­tat cu puterile Europei centrale ? Sau nu s’a angajat de­cit prin promisiuni verbale­? Nimone n’o știe. Dar, in fond, puțin in­teresează cum. De ani dealungul, Hohen­­zolernul din București merge mină in mi­nă cu Hohenzolernul din Berlin. Și am­bii merg pe același drum cu monarhul Austro-Ungar. De aceia chiar, venind la Pesta, regele și regina României au ve­d PRIMARUL SI DEMISIA D-lui V­OLAN­SCHI nu­ intr’o țară nu numai amică, dar chiar aliată. Aceasta reesa vădit nu din primi­rea ce li s’a făcut de populațiunea Un­gară,­—care primește bine totdeauna pe musafirii regelui, ori­cine ar fi ei, dar din toasturile pe care ambii suverani le-au rostit și care sunt nu se poate mai sem­nificative. Domnule Sturza primește-ți răsplata con­­sequenței și cinstei d-tate politice. * ___ EV. 1 _ REPORTAU ÎS _____­­ DIN VASLUI (Da la trimisul nostru special) Un bal pentru sarad ! Administratorul nostru, îndatoritor ca i întotdeauna, punîndu-mi la disposiție fon­­­­durile necesare pentru transportul meu si la micul orășel, vecinul nostru, m’am­­ transportat cu bucurie.­­ Nu văzusem acest orășel de cînd ieram copil, și nu-mi rămăsese in minte de cît grădina primăriei și turnul pompierilor, înalt acuma, cînd am intrat pe frumoasa aleie care duce la gară, am avut impre­­­s­ia că pîntru intr’un oraș necunoscut mie. Dar sa nu mă las ademenit de impre­siile mele și să-mi fac datoria, pentru care simpaticul nostru administrator m’a trimes la Vaslui. •k ;; % # Sala iera combie; deși așa numită­­­a „elită conservatoare“ s’a abținut cu de­­j­­ săvârșire de a da concursul­­ pentru a stu­­­ s­pi­cta ambiție de copil îndărătnic, tot ce - I avea Vasluiul mai inteligent și mai...fru­­m I­mos iera de față, pentru a-și da obolul j­­­in scopul caritabil, pe care și-l propusese ji j organizatorii serbărei. De aceia chiar be­­­­e­neficiul net­ie așa de frumos: 434 lei 26 f I bani. Singurul acest fapt­ credem că va fi l­a un imbold suficient pentru ca să se mai f­i organizeze incă o serbare pentru copii­i I­­­sarad. Ic o datorie a noastră de a felicita pe­­­­ organizatori și pe cei cari le-au dat con­­­ I­cursul pentru reușita acestei serbări, prin j I care in primul hit int putem uita pe pri­ ]­­­marul Vasluiului dl. Panaite Irimiade, jr j și pe Jules Berthier profesor de gimnasti­­­­că care împreună cu mignona d-ra Tanța­­­­na Dam fi și cu gentila d-ră Profirița­­ Ghidionescu au contribuit așa de mult la­­ succesul serbărei.*­­i* 4c Printre atracțiile sorei, locul de onoare a sa cuvine d-rei Cecilia Leon, atît de ma­­­­estrd in execuția bucăților celor mai gre­­­­le și exilatelor fiice ale Iașului, d-relor f Florica și Viorica Botez, care puneau in bucățile ciitate Ceva din dorul lor de Iași Bâdulescu-Marin a fost ca de obiceiu neîntrecut, și monoloagele lui au smuls aplatiza, bucățile ciitate de profesorul Du­­mitriu vor rămlnea mult timp in mintea Vasluienilor; numai puțin și tînă­­rul Tizlăuanu cu vioara lui a făcut o excelentă impresie. Conferența d-lui Spi­ridon Popescu a avut darul să fie încor­dată atenția publicului Vasluian aproa­pe o oară,—și acest dar nu se datori cui. * £ ] Sperăm că organizatorii seratei, încu­rajați de succesul de Sâmbătă sara, tor­tură, își reneagă infamiile, tăgăduiește nelegiuirele lui, se spală pe mini ca Pilat din Pont. Scrisesem mai dăunăzi și chiar in numărul de alalta­ieri am aratat că ,,mișcarea diplomatică“ pe care ignobilul Sturza o pregătește pentru 15 a. c. nu se decit o urzeală de alte infamii pentru a lovi in cei mai demni reprezentanți ai noștri in streinatate și pentru a că­pătui pe cele mai servile instrumente ale sale. Relevam, intre altele, țesătura de intrigi împotriva reprezentantului nostru de la Bruxeles, asupra d-lui Bengescu Dabija pregătită numai pentru ca dl. Dabija să facă loc ilustrului Trandafir, zis și Djuvara, fugit din Constantinopole din cauza scandalurilor sale. lei bine, acum avem ocazia a constata drept culme a acestei infamii, și o la­șitate din partea d-­uî Sturza. D-sa dîndu-și samă de indignarea ce o va provoca in corpul diplomatic, și mai ales transpirlndu-i că regele Carol n’ar fi de loc dispus pentru a-i aproba „schim­barea diplomatică“, a început a linge acolo unde a scuipat, a rugat pe dl. Bengescu să-și retragă demisia, pe care acesta indignat și-a dat-o, și i-a convins că „țara are incă nevoie de sprijinul seu“. Se poate închipui ce efect dezastruos are asupra actelor noastre externe mo­dul acesta al d-lui Sturza de a guverna țara, căci se poate închipui cu ce tra­gere de inimă va mai executa d. Ben­ges­u Dabija ordinele ministrului seu de externe, cînd îi cunoaște infami­le și îi știe lașitatea. _______ Nec. "frici „assa foetida”: nici alte substanțe o­­trăvitoare, de-abia nu se făcea cunoscut că specificul lui Nicoreanu nu i era otră­vitor, și de-o dată ne pomeni­m cu un or­din al Ministrului de rezbeli prin care se interzice tuturor medicl­or de regi­mente întrebuințarea specificului!.. Apoi bine, nene, ce fel de logică ie a­­ceasta ? Din doua una, ori specificul nu-i o­­trăvitor și atunci Nicoreanu ie un sfînt și ordinul ministrului o stupiditate fără nici un rost, ori specificul ie otrăvitor și atunci ordinul d-lui ministru de rezbel­ie bine­venit,—de­și cam târziu­­, iar Nicoreanu ie un asasin care trebuie scos din armată și turnat la Ocnă. Dar să iee cu bune concluziile raportului comi­­siunei de anchetă, din care rezultă că Nicoreanu i e om de treabă iar specificul neotrăvitor, și totuși să oprești întrebu­ințarea specificului, ie o ideie care numai dintr'o minte întunecată putea eși. Căci, dacă specificul nu i e otrăvitor, pentru ce să oprești întrebuințarea lui ? Iar dacă'i otrăvitor pentru ce să nu dai in jude­cată pe acel care, cu ajutoru­l acestei o­­trăvitoare substanțe, a­ smuls deja mai multe vieți dintre noi?... Pentru ori­ce minte sănătoasă ieste evident că, in urma ordinului ministrului de rezbel, Nicoreanu ar trebui dat jude­­căței dar cui să cerem acest lucru, unor capete cazone?.. Albumul lesan­t Cămile Gali Acei cari nu cunosc pe d. Cămile Gali de etc din „auzite“, și­­ au închipuit poate alt­fel, dar după cum se poate vedea din fotogra­fia reprodu­să mai sus, e un om serios, cult și care știe să privească situația și împrejurările cu un sînge rece de admirat. De trei ani de zile ocupă postul de secretar al Primăriei, funcțiune grea și de multe ori critică, spre mulțumirea generală. Une­ori poate prea sever cu micii funcționari, dar nu tre­­bue uitat că complicata administrațiune a Pri­măriei cere o ordine in toate, iar edilii sunt ori­cînd gata a se da in lături, aruncînd răspunde­rea pe secretar. In severitatea sa nu pune insă nici o dată pasiune și mai ales nu nedreptățește pe nimeni. A intrat la Primărie ca junimist și nu și-a renegat un moment principiile sale poli­tice. La micul activ al administrației comunale e un act de laudă faptul­­ că a menținut, pe d. Gali și nu a desorganizat serviciul Primăriei din in­teres de gașcă. Această credință politică insă a făcut ca d. Gali să nu intra nici o dată in secre­tul zeilor din fruntea administrației, așa că cele mai multe din sensaționalele știri de la Primărie, d. Gall se află din „Evenimentul". O singură dată, in vara aceasta d. Tăcu a bine­voit, rămas singur, să se consulte cu secretarul Primăriei, și fatalitatea a vrut ca, in acest timp d. Iaca să lucreze mai mult de­cit întreaga ad­ministrație timp de doi ani. Particularități: D. Gall crede că actuala ad­ministrație e un model de cinste, de corectitudine și de energie. Cine nu mă crede, n’are de­cît să-l întrebe. Un consilier mai cla incă o serbare, și atunci voi fi și eu mai prevăzătoriu: îmi voi nota exact și numele spectatorilor și a gentilelor spec­­ tatoare. De data asta cred că voiu avea iertare. ___ ________ __Omicron Infam și laș. Iază calitățile cele mai de căpitenie ale primului ministru, pe care țara ll tolerează de ab­ta timp la putere. El acumulează infamii peste infamii, nele­ O Suvenire Și eu și tu cînd mi-am privit Cu drag intâiași—dată Ne-am admirat și m­-am iubit C’o dragoste curată Mi-ai zis de-atîtea ori iubit Și eu te-am numit dragă; Credință m­-am făgăduit S’avem viața ’ntreagă. Eu sunt tot ast­fel și acum Dar tu o ne ’ndurată] Căci m’ai lasat stingher in drum S’acum ești măritată. Iar de la tine am primit o suvenire cruntă. Un plic prin care m’ai poftit Să vin și eu la nuntă. 1807 Tasi Adrian Milian Logică moș­tenească... Cit­ie de adevărat că ocupația specială a unui om, funcțiunea sa are o mare influență asupra modului de a gîndi și de a simți,—asupra sufletului său­.. De-abia se dăduse rezultatul anchetei deschise contra lui Nicoreanu și prin care acest individ iera scos basma curată, de-abia fusese înaintat raportul comisiu­­nei de anchetă, prin care se spunea că „specificul“ lui Nicoreanu nu conținea POIEȚII ROMII LA PARIS Să nu credeți, dragi cititori, că voi face vre-o poiemă asupra poieților romîni, cari se găsesc la Paris, in vremea asta. Nu voi Încerca să scriu versuri la tinerețe. —dar nici nu voi spune că, Cincinat-Pavelescu, poiet cu suflet, e la Paris și că’n timpul acesta a profitat mult, ba chiar am pro­fitat și eu. Pentru ce să scriu de alte astea. Poate că s’ar supăra lăudindu-l și la urmă ar fi să prea lungim vorba. Dar ceia ce mă face ,să întreprind o lucrare grea, așa de grea (articolul de față), e i­irea unui poiet roman, in cartierul latin, in mijlo­cul animației celei mai mari, și celei mai pariziene, Doamne, ce apariție misterioasă și criminală! Tînărul s’a intîmplat să cu­noască pe un prieten al meu, a fost de-a­­juns ca să afle, că ieu sunt corespondent al unui ziar, (care publică și poiezii,— asta in paranteză),—’i-a trebuit să știe nu­mai cele puse in paranteză, ca să mă caute pe capete, in tot cartierul. In fine, după o alergătură enormă, obositoare, a dat D-zeu și m’a găsit. Știți, acum, in ce scop mi s’a recomandat? N’a trecut, poate vre-o zece minute de la cunoștință, —neprețuita cunoștință,—și numai ce mă pomenesc : — D-ta, iubești poiezia ? — Da, cînd e poiezie... Ű9 iera să-i răspund? In urmă, din pre­­misă’n premisă, trecîndu-mă, de alt­fel, prin toate legile unui silogizm, m’a in­­trebat: — Atunci, trebuie să iubești și pe poieți ? — Asta depinde: M’a întrebat, pănă ce m’a plictisit. Cum insă, n’am obiceiul să zic omului, că dis­cuția asta cu tendinți, mă plictisește, mă omoară chiar, am răbdat toată chinuirea pănă la sfîrșit. In momentele acelea mă gîndeam la A­ nul A. Bacalbașa, care acum doi ani, cred, suferise un supliciu, tot cam așa, și care la urma­ urmei strigase : „Gar­dist!„Gardist!“ Ge-i drept iera un mijloc, cînd tînărul poiet „cu o auricla de păr in jurul capului“,1) venise inpreuna cu '). „Gardist“ articol de fond, in „Adevărul Lite­rar“ de d. Anton Bacalbașa. Foița ziarului „EVENIMENTUL“ ~ 98) MINCIUNA ■­­ « SINGELUI Mare roman Parisian inedit de Roger­ Mils și Louis Gastine XXIX Doue furtuni De ce-mi vorbești așa, când se poate să ne audă cine­va. Știi ce severă de doamna! — Auzi mărțoaga! — Cum poți spune așa ? — Iaca așa spun ieu ? Și nu-mi pasă de­loc; de alt­fel la cea dintâi observație îi dau biciul inapoi, dacă nu-i dau iei d­oar un biciu. Și Jean incepu să rîdă singur de voi­­nicia lui. — Ce ? Vrei să ne ieși ? — Poate. — Da pentru ce? Doar nu ți-a făcut nimic doamnă. — Ce scuză ! — Atuncea ? — Atuncea, am ieit motivele mele. — Nu mai ții la mine. — Drăguța mea Georgette, putica mea iubită ! Și vorbind așa, jupânul Jean, căută să liniștească pe Georgette care se așezase pe marginea patului, primind și iei tot odată lămurite dovezi de iubire* cu ruși­nea și sfn­ciunea unui jandarm bătrîn. * — Hai, astâmpără-te urîtu-le, zise rea, apărându-se molatec. Dacă ie bolnav ci­ne­va trebuie să se țină liniștit. Gi faci dacă mă cheamă doamna ? —■ Atuncea să-i spui psti din partea mea, giuiri peste nelegiuiri, și atunci cînd iele se sparg tot in capul său, cind opinia publică și chiar tovarăși săi se alarmează, iei, cu o rară de s­ nvoi­— Ia privește, ce înseamnă asta ? Ajunge! — Știi, dacă te duci tu, mă duc ș­­i eu. — Ba nu, pisicuță, ar fi prea ‘nare jertfă. — Prea multă jertfă, pentru drăguțul meu Tato, zise iea sărutîndu-1. — Domnișoară Georgette, nu-i cuvân­­cios. — Să nu inconjurăm. După vorba tade de odinioară, am băgat de seamă că tu mi ascunzi ce­va Jean. — Ei da ! respunse iei punând un du­get pe gură și așezăndu-se in pat, că­ nu pot să-ți spun incă. — Da spune. — Fii serioasă domnișoară, a trecut ceasul de șagă și am ajuns la lucruri se­rioase. — Fie și așa. Mă plictisești insă cu a­­ierele tale misterioase. Se vede că o ți de proastă pe Georgetta. Ia ascultă Go­lignon. Și fata sculîndu-se in picioare se puse in fața lui cu mâna la gură, cu acea ro­­tunzime plebeiană și elegantă a florilor senzuale crescute pe străzile Parisului. Sera foarte plăcum Georgette. Subțirică și invălită, înaltă fără a fi lungă și­ cor­­setată foarte avantajoasă. — Ești obraznică, zise Jean uitîndu-se la dânsa, dar iești și răpitoare. Vino să te sărut și să stăm de vorbă. — In sfirșit! — Mai întâi să-mi respunzi ? — Sunt gata, dar sunt și grăbită să ascult. — Tu știi ce face doamna azi ? — După ce mi-a spus că nu-ți ie bine... va spune se ocupă mult de tine, stăpână... nu cum­va ?... — N’ași vrea ieu, zise Jean făcînd un gest de desgust. Spune înainte. — După aceia, mi-a spus să-i scot ro­chia de doliu și voalul cel mai des. Se vede că vrea sa meargă să vadă pe fiul iei, pe sărmanul Gonzague. — A! Vrea să meargă să-și vadă fe­ciorul și mie îmi poruncește să dorm toată ziua. Bun. — Ce vrei să faci acum ? — Ce vreu să fac ? Iaca vazi. Mă scol și mă îmbrac. Nu mai am migrenă. Mi-a trecut ca prin farmec , am nevoie să mă duc la aier curat. — Jean, tu Iești nebun. — Poate să nebunesc de acum inainte. Pănă atuncea sunt alții cel puțin așa de nebuni ca mine. — Nu pricep. — Tu știi unde ie domnul Gonzague ? — Nu. * — Ei bine, fiind­că se ascund față cu mine !au vrea să aflu. — Dar dacă doamna... — Spune-i următoarea veste bună , Jean a inviat, și s’a dus la cai. Și dacă te tri­­mete să-i­ aduci o birjă, nu’s de găsit. — Bine, ne-am ințeles : numai că nu mi-ai spus nimic din taina cea mare. — Ge taină mare ? (Va urma).

Next