Evenimentul, ianuarie-martie 1898 (Anul 6, nr. 1425-1494)

1898-01-01 / nr. 1425

Inginerul acea insă a fost trimes aiurea și de aceea fum ca să puie bețe in roate noului inginer um­blă de cauta potcoave de cai morți. 1i degeaba umblă, abato­rul este admirat], eu respund de tot ce am făcut, îmi citesc meseria si am ins­talat multe aparat până azi. Până la ceasulL două dimineață am vorbit cu Margrav despre impresiunile lui din România. Eu am văzut strein a­­tît de decepționat de țara noastră. — „Iti plac romín­?“ - „fiu-mi plac de ei. Păcat de ei, ca nu-s proști, dar sunt­­ ieși, atît de leneși ni­cit nu poți face nic cu el Cînd e vorba de taifas romínul, totdeauna gata. Uite, de pildă, elevii Ș­»alei de arte cari după patru ani de studiu nu-s in stare să-ți scoată un desemn saiga_ti mireze o linie.... Pun rămășag că nu­ peste cinci­zeci de ani România n’o să a­ ia industrie“. Și trenul aleargă in noapte c^noi câm­pii și păduri. Noi fumăm, din ce in ce mai rar, iar rusul citeze înainte „La Corbe au Cou“. Keows, 1­8­9­7. Anul care dispare a fost arhi ardent în evenimente importante de tot spus. El a fost denumit anul crimelor și a sinuci­­derilor, dar nu pe acestea voim i­, relevăm, ci voim să scoatem in relief numai acele evenimente cari au o impor­­tanță socială. In țară avem de insemnat democrat­­zarea partidului liberal, chiar cu risc­ de a elimina din sinul său elementele re­trograde, o dovadă a acestui fapt este le­gea asupra Repausului Duminical, care deși inscrisă in programul nominal socia­list, a fost votată de parlamentul romanesc, apoi amendamentul pentru Votul Univer­sal care a obținut de astă­ dată un număr și mai mare de voturi. Inaugurarea abatorului, a portului Con­stanța, încheierea convențiilor comerciale cu puterile străine, linia maritimă Braila- Roterdam sunt importante evenimente de ordine economică. Inaugurarea monumentelor de la Răz­­boeni și Ploești, ne arată că s’a creat un curent pentru a se trece la nemurire și eroii necunoscuți care pier pe cîmpul d­e rezbel. In fine avem de semnalat inaugurarea palatului Universitar din Iași — triumful științei asupra ignoranței și prejudițiilor care de curînd ne-au cauzat pierderea prin duiel a talentatului confrate Em. Lahovary. In fiine tot in țara noastră avem de re­marcat un eveniment de o importanță colosală, un pas îndrăzneț pe calea pro­gresului ie și declarația d-lui Varlam că planeta a descoperit cîrma balonului ! * * In afară evenimentele ce s’au succedat in cursul acestui an sunt de însemnătate cu mult mai mare, avînd consecințe im­portante. După cîți­va ani de liniște popoarele­­ utopei­­ au­ simțit din nou fiorii războiu­lui, fără a se aj­uge la deslegarea ches­tiunei orientului. Resbelul Greco-Turc insă de­și a menținut aproape status quo ante căci autonomia cretei era aproape acordată mai dinainte, a avut insă de con­secință demascarea politică rusești in Bal­cani,"căci Rusia a făcut schimbare de front pe față, renunțînd la masca protecției creș­tinilor. Apoi lupta pentru independența Cubei, încoronată cu deplin succes nu poate fi trecută cu vedlerea. In fine de o dată mai recentă avem a­­titudinea anti-moscovită a Angliei in ex­tremul orient, și alianța apropiată a aces­teia puteri cu Japonia, adică a celor 2 mari puteri maritime. Tot de ordine politică este lupta din parlamentul austriac, care denotă sforță­rile supra­omenești de emancipare a po­poarelor supuse coroanei austro-ungare. Descoperirile au luat un avânt și mai mare, și alăturea cu expediția lui Nan­sen și Johansen la polul Nordic, s’a sem­nalat expedițiunea belgiană la polul Sudic apoi nenorocita călătorie in balon către regiunele septentrionale a lui Andre. Descoperirile științifice de asemenea s’au succedat cu o celeritate uimitoare, mii de cărți s’au scris asupra razelor X (Roent­i­gen), și serviciile aduse omenirei de des­­­coperirei acestor raze devin din ce in ce­ mai evidente. In medicină s’a pășit cu curaj inainte și din nou lumea a fost miș­cată prin vestea că s’a descoperit baccilul tuberculozei, a cheliei și de abia de cîte­­va zile un medic german a anunțat că a găsit mijloc a determina după voință sen­­sul copiilor. Prea au fost numeroase evenimentele care ne-au emoționat in cursul acestui an, pentru a pretinde ca intr’un articol s’ar putea face o enumerare macar sumară a lor, dar cred că e foarte nimerit ca ter­­minînd articolul să amintesc pe cele ce mai mult de cit toate au sguduit lumea: Afacerea panamei și reînvierea procesu­lui Dreyfus cu intrarea in joc a lui Es­­therhazy. Dar cu numele acestui om intrăm deja in evenimente ce aparțin anului 1898. __________ Vizgator. ARHIVA­ 6 Cu numărul apărut zilele acestea orga­nul Societăți Științifice și Literare a îm­plinit opt ani de existență. Cred că ie ocaziunea nimerită de a a­­răta care e împrejurarea căreia se dato­­rește faptul că „Arhiva“ ie astăzi atît de prețuită. Existența revistei „Arhiva“ ie strîns le­gată de aceia a societăței științifice lite­rare din localitate, întemeiată pentru scopuri pur intelec­tuale această societate, care de la început și pana astăzi și-a păstrat caracterul său cu totul intim, a reușit să grupeze la un loc pe cei mai de samă oameni culți ai Iașului, indiferent de opiniunile lor­­ poli­tice. Chestiunile de actualitate științifice ori literare precum și problemele sociale e­­rau desbătute in sinul societăței fără pa­tină și aprindere, cu pacientă* și mode­­rath celor doritori de aflare*a adevărului. Un singur om a putut făce ca să se sa­crifice politica pentru știință și acela a fost dl A. D. Xenopol, care "s’a "devotat cu trup și suflet pentru triumful adevărului și dreptăței. Cu bunătatea-i cunoscută, cu blîndeța graiului și cu autoritatea-i netăgăduită a știut să modereze pasiunele și să facă ca in sinul societăței să domnească cea mai perfectă armonie. Insă era o datorie morală ca cercetă­rile membrilor societăței să se facă cu­noscute publicului, și pentru ca să nu se recurgă la reviste streine s’a hotărît in­­temeiarea unui organ al societăței. Iată deci originea apariției Arhivei sub direcția președintelui societăței, dl A. D. Xenopol. Pentru ca revista să păstreze to­nul societăței și să nu i se imprime ve­derile unei singure persoane, s’a dispus ca nimic să nu se publice fără aprobarea membrilor societăței. Astfel se explică faptul că in timp de a a jni nici un articol regretabil nu s’a stre­s­it in­so »lată. Dacăofi supra unor ches­tiuni s’au publicat articole contrare, cauza e că acele chestiuni nu fuseseră complect clarificate și iera natural ca să se pro­­ceadă astfel pentru ca lumina să se facă. Întemeiată nu pentru scopuri bănești, nici pentru dorința de glorie, nu s’a re­curs la reclamă pentru ca revista să se facă cunoscută. Cu răbdare și nădejde întemeietorii re­vistei au așteptat ca publicul să se con­vingă prin­ ei însăși de valoarea ei, căci numai in cazul acesta existența ei va fi fost asigurată. Prevederile s’au indeplinit, căci cetito­rii s’au convins de necesitatea existenței acestei reviste, toate piedicile materiale au fost invinse și acum revista pășește in al IX-lea an, m­enită fiind a juca rolul de odinioară al Convorbirilor Literare. Alexandru Valeriu. Doctor L. Sofrin Fost medic C. F. R. Practicând și în spitalele din Paris Consulta 8-11 a. m. și 3-5 p. m. Strada Palatului No. 9 (Casele Nițescu) X 89­8 CRONICA ZILEI Anul dramatic Sunt ani de zile de cînd pe scena tea­trului național din Iași, nu s’a mai dat vr'o piesă originală. Acum ni se pregă­tește o surpriză. O cartă de vizită de d. Gavănescul. La noi, la Iași, secetă in pri­vința aceasta. La București insă, lucru­­rile stau alt­fel. S’a jucat in stagiunea aceasta păn’acuma, nu cu succes insă, dar sa jucat. O singură iubire de Nenițescu. mmentan se repetă Minciunele conven­­ți­i sale a artistului Leonescu și se jo­acă cu succes in aplauzele unei săli entusiaste: Curcanii de Gr. Ventura. Anul ce vine ?l teatrul național din Iași va fi mai no­­­i va juca poate: Gura lumii și Fără leac, două drame, tot de d. Găvă­­nescul, simpaticul profesor universitar. Scurt an dramatic național! Ci să facem? S’așteptăm un pace al soartei viitor. Ch­iru. O D. Maior Jean Dimitriu inspectorul jan­darmeriei a aprobat pentru intreg corpul jandarmeriei noul sistem de lanțuri (sis­temul austriac), in locul celui vechiu de care se uza pentru transportarea arestan­­ților periemig. Această măsură nu poate aduce de­cît laude d-lui maior Dimitriu, căci se mic­șorează intru cîtva torturile la care erau expuși nenorociții arestanți. In spitalul Pașcanu sa adus eri 2 copii mici de anghina­ difterică a locuitorului Pahome Dumitru din comuna Cristești jud. Roman. X Eri prefectura poliției Capitalei a dis­tribuit suma de 6000 lei evreilor sărăci cari au suferit stricăciuni cu ocazia de­vastărilor. Acestă sumă s-a distribuit după un ta­blou prezentat de către d-nii dr. Beck si Adolf Solomon. X Eri d. Vasile Lascar fost ministru de interne sub guvernul Aurelian, a fost in orașul nostru in interese private. D-sa aseară cu trenul accelerat de 9 și 15 m. a plecat la București.­­ Consiliul permanent de instrucțiune a fost convocat pentru Luni, Marți și Mar­curi 29, 30 și 31 la ministerul cultelor sub președinția d-lui ministru Haret, spre a discuta diferite chestiuni. X Carnetul Sf. Vasile 1 Ianuarie 1898 D-nii Vasile Gheorghian prefectul ju­dețului Iași, Vasile Gh. Morțun deputat, Vasile Burlă profesor, Vasile­ Cogălnicea­­nu, Vasile Paladi profesor, dc. Vasile Ne­gel, Vasile Răceanu, Vanw Ca­ram­fii pen­­taionar. Vasilițg^isjalLriii­^avocat _Vanda Vlădoianu, Vasile Popovici-Belcescu, Vasi­ie Cernătescu, Vasile Manoliu casier sft. Spiridon, Vasile Cucu Comisar, Vasile Culiano grefier curtea de Apel, Vasile Negruți profesor, Vasile Cocuz profesor, Vasile Sculy­ Logotetides, Vasile Greceanu, Vasile Speranță, Vasile Pogor, Vasile Florea, dr. Vasile Catana, Vasile Ștefă­­nescu comerciant, Vasile Preda, Vasile Atanasiu profesor, Vasile Elefterescu sub­prefect, Vasile Argintoianu inginer, Va­sile Popovici inginer, Vasile Antoniadi, Vasile Frunzeti, Vasile Brăileanu student,’ Preot Vasile lonescu, Vasile Forăscu’ Vasile C. Doma, Vasile Botez șeful sigu­ranței, Vasile Bugeag, căpitan, Vasile Herțeg, căpit, Vasile C. Leon, Vasile Mi­­clescu (Roman), Vasile Lazu, Vasile Can­­tacuzino, Locot. Vasile Castano (Bucu­rești), Vasile Ioachim (Roman), Vasile Podoleanu avocat, Vasile Vrânceanu, Bu­­țureanu C. Vasile, Vasile Apodoleanu, Vasile lonescu, Vasile J. lonescu, Vasile Gh. Mihailescu, Vasile M. Radovici, Va­sile I. Scorpan, Vasile C. Sion, Vasile C. Danu, Vasile Gheorghiu comerciant, Va­sile Mihail, Vasile Niculescu, Vasile I. Patron preot, Vasile Stamboleanu, Vasile Andriescu, Diacon Vasile Bălănescu, Va­sile Belisimus, Vasile Costin, Vasile Dimi­triu student, Vasile Doboș, Vasile Geor­­gescu, Vasile Lateș, Vasile Niculau, Va­sile Gh. Pontescu, Vasile M. Stoica, Va­sile Stanciu, Vasile Scriban, Vasile Teo­­dorescu, Vasile Saghinescu pensionar, Va­sile Teodoreanu, Vasile Bușila student, Vasile Chirnnschi, Vasile Gavriliu, Vasile Jijie, Vasile Olteanu diacon, Vasile Po­­pescu profesor, Vasile C. Pompilian pen­sionar, Vasile Zao­firescu, Vasile Atana­siu, Vasile Bahrira, Vasile Burghelea, Va­sile Damir, Vasile Filipovici, Vasile lehun Vasile Gh. Mihailescu, Vasile Mandinescu, Vasile Gh. Matciuc, Vasile Mancaș, Va­sile Gh. Popovici, Vasile Th. Răiieanu, Vasile Stroian, Vasile Teodorii, Vasile Tanasach­i, Vasile Zmău, Vasile Gavriles­­cu (Trg. Frumos). fi In urma incetarei din viață a regreta­­tului profesor de muzică, I. Filip, de la gimnaziul din localitate, se crede că va fi numit dl Grigorie Scorpan, profesor de desemn și caligrafie la acel gimnaziu, care este și absolvent cu diplomă a conserva­torului din Iași. Cu acestă numire s’ar face un act de cea mai mare dreptate, căci dl Scorpan este destul de cunoscut prin bucățile sale muzicale. Tina di Lorenzo, o nouă stea artistică, care trece ca rivala celebrei Duse, va veni însoțită de o trupă escelentă de comedie, in a căreia frunte se află Flavio Ando partenerul Dusei, pentru a da la noi nu­mai o singură reprezentație pe la 25 Ia­nuarie. De la noi Tina di Lorenzo se va duce la București, unde va da 4 repre­­zentațiuni. Aranjarea acestor spectacole la Bucu­rești și Iași e încredințată Agenției tea­trale. *5 in locul fostului primar al orașului Pia­tra, D. Adamescu, care a demisionat im­­preună cu ajutorul seu, s’a ales ca primar d. Ioan D. Ioaniu. Alegerea senatorului democrat și a dis­tinsului avocat, nu poate fi privită de noi de­cit cu mulțumire. Intru cit privește pe Pietreni suntem siguri că d. l­aniu după cum a știut să fie un demn reprezentant al Pietrei, va ști a fi și un adevarat părinte al acestui oraș. ft .Procesul Esterhazy — Prima zi — Paris, 29 Decembre.— Procesul maio­rului Esterhazy in fața consiliului de rez­bel incepe la ora 9 de dimineață. Doamna Dreyfus și d. Mathieu Dreyfus sunt de față. Consiliul respinge propunerea de a au­toriza pr1* îl­ na pa d-na Dreyfus și pe Ma­thieu Dreyfus de a asista la de­zbaterile complecte.* * * Actul de dare in judecată a maiorului Esterhazy zice că instrucția ne­producînd o lumină suficientă pentru a proclama ie­­culpabilitatea lui Esterhazy, inculpatul a fost primes in fața consiliului de războiu sub acuzare de mașinațiuni și de relați­­uni întreținute cu o putere străină. După a­pelul martorilor, comisarul gu­vernului cere ședința secretă. Consiliul decide ca desbaterile să fie publice, pănă in momentul când publici­tatea va părea că devine primejdioasă pen­tru apărarea națională. Se dă cifiri raportului maiorului Bo­­vary, după care Esterhazy protestează un in contra tuturor acuzațiunilor indreptate in contra sa și neagă ca ar fi autorul bor­­deroului ; experții au declarat că borde­­roul nu este opera maiorului Esterhazy. Colonelul Picquart a comis in această campanie abateri grave si și n’a observat discreția. Pare că Picquart a fost sufletul acestei campanii. Raportul conchide zicînd că dacă acu­zările nn contra lui Esterhazy nu au fost stabilite pe nici o dovadă probantă juri­dică de culpabilitate și că î dacă instruc­ția laborioasă n’a putut culege sarcine suficiente pentru a stabili acuzarea de in­­altă trădare intreptată in contra lui Es­terhazy, este fie de a se da o ordonanță de neurmărire.* Jfc ? Maiorul Esterh­azy interogat povestește că o scrisoare anonimă l-a pus in cuvant cu complotul ateit in contra sa. El a în­tâlnit lingă podul Alexandru o femee vo­alată, al cărui nume nu-l cunoaște. Esterhazy adnptă ca in Februarie 93, a trimis un raport scris cu mana sa; el credea că acest raport i se cerea de un capitan. In urm­ă poliția a descoperit că cerea pare că provinae de la Hadamard, socrul lui Dreyfus. Esterhazy resping cu indignare acuza­ția că ar fi autorul borderoului. El expli­că că diferitele acte ale borderoului n’au putut fi date de domul. Acuză in mod for­mal pe colonelul Picm­art «a i a spart casa, l’a prădat și a acut să se confiște scrisorile sale. Notele militare asupra mabrului Ester­hazy sunt foarte elogioase. * 1»­* Primul martor Mahieu Dreyfus, pre­tinde că scrisul lui Esterhazy ie acelaș cu acela al borderoului. Impune lui Ester­hazy că ar fi scris o scrisoare in care zicea că nu poate eși din situația sa mizera­bilă de­cît printr’o crimă. D. Seheurer-Kestner zice că a făcut o anchetă personală care a dovedit că bor­­deroul nu a fost scris de Dreyus. Martorul a aflat că la ministerul de resbel lumea era convinsă că borderoul en al lui Es­terhazy , in special colonelul Picquart și generalul Gouse impărtășau această o­­pinie. Martorul declară că s’a ocupat de Drey­­fus pentru că ieste compatriotul său. La cererea avocatului Tezenas de a a­­rata faimosul său dosar, o. Scheurer-Khest­­ner răspunde că n’a avut nici odată vr’un dosar, dar că avocatul Leblois posedă unul. După interogatorul cîtor­va alți mar­tori, colonelul Picquart le pun­e in ședință, secretă. Audiența este suspendată și se va re­lua mîine. X Rubrica călătorilor Sosiți in Iași Hotel Traian, Petru Panicciu Galați, Dimitrie Iamandi Roman, Karl Buxman Botoșani, Gabril Kron Botoșani, Leon Berer Roman, 1. Mayer Bârlad­ X Un spectacol foarte trist și in acestș timp revoltător a fost dat trecătorilor de cătră un sergent de strada. Prinsese pe strada Stefan cel mare pe un biet biut nebun și in foc de a’l pane int­r’n trăsură să’l ducă la poliție, gardistul a găsit de cuviință ca să-l lege cu frînghii și in ghionturi să-l ducă pănă la parchet, pe jos, urmat de o mulțim­e imensă de­­ spectatori. « Denunțăm cuul d-lui SVírison si carumf» ca să deie barbarului sergent o pedeapsă exemplară pentru ca pe viitor să nu se mai ofere publicului priveliștea unor ase­­menea sălbătăcii . Teatru de varietăți Ultima reprezentație a trupei de varie­­tăți a avut loc eri sara.­­ Reducerea prețurilor a făcut ca se fie mai multă lume ca de obicei. Ca altmintrelea artiști s’au distins mai mult ca ori­cind și in specal Kara și, Lescaut au cîntat atît de sine, atît­­ie dragalaș­in cît desigur au lăsat in urma lor una­ din cele mai frumiase amintiri pe care le poate lasa vre-o dată un ar­tist. O s­trainsă, gingașa Kara mai înainte de a părăsi lașul, unde a fost atît de mult sărbatorită, a ținut se multmeaacă „E­­venimentului“ pentru inc­rajarea care e a dat, trimețindu-ne urmatorea scrisoare : " ‘Mademoiselle C, Kara renieres et finiment Mon­sieur le directeur du journal pour­­ article blogi­­eux qu’il a eu la bonde de metrn dans le Jour­nal d’hier ,et le prie d’agreer l’exression de se­s sentiments les plus distirusons. Kara. X FOIȚA „EVENIMENTULUI“ 333) INTRIGA MORTALĂ PARt­EA A PATRA Respins IX Pedeapsă înfricoșătoare (Urmare) Dacă acea ce presupunea directorul „Națiunei Franceze“ i era adevărat, daca baroana Berthier începuse săvârșirea vre­unei crime îngrozitoare, nu i era de te­mut tocmai clipa acea de somn cu atât mai adinc, cu căt căuta să’l invingă mai mult ? Intr’adevăr nu făcuse nici o obiecție serioasă cănd spusese de Graves că va veghea necontenit, fiind-că la urma urmei de Graves i era bărbatul legitim al Fran­­coisei. Nu făcuse nici o greutate, nu spusese că se necuviincios ca bolnava să fie cău­tată de iei. Se mulțumi a spune nepotului său : — Bine­, dacă vrei așa, ie minunat. Dacă te vei simți obosit nu te sinchisi cu toate că s’a purtat așa de prost cu mine, ieu nu voiu uita că ie fiica mea și voiu ingriji-o cu aceiași dragoste de­ mamă, cum am ingrijit’o cind iera mică. Insă cind de Graves rugă pe Maxime sa-1 inlocuiească iei, Sylvia se revoltă și nu voi să consimtă. — De ce nu vrei ? întrebă Eugen ui­­tîndu-se in ochii iei. Normanda nu se tulbură tare, ci recă­­pătîndu-și sîngele rece, zise . — Adevărat că Maxime ie fratele Fran­­coisei, dar spune și tu,­ie potrivit ca un tânăr de vrîsta lui Maxime să facă oare­care servicii unei fete cum ie logodnica ta. Mi­ se pare că ie chiar jignitor. Francoise care auzise convorbirea, le tăia vorba zicînd: — Vreau!... Maxime al cărui devotament iera in a­­fară de ori­ce bănuială, inlocui din clipa acea pe vărul său istovit de puteri, dînd toate ingrijirele necesare, domnișoarei Ber­thier. Intr’o dimineață Francoise după ce fu­sese ceva mai bi­ne se simți de­odată rău de tot. — Ai părăsit-o ? intrebă Eugene pe Maxime. — Nici o secundă, respinse fiul Sylvei. — Și n’am dormit?.... — Io cu putință ca da. Îmi pare că spre trei ceasuri am perdut câte­va momente conștiința. Oh ! dar asta n’a ținut mult­­... Un vuiet, tot atât de ușor ca și acela al unui vuiet produs prin căderea mobi­lelor, m’a trezit din somn, intr’atâta ie­­ram preocupat de a implini bine rolul meu de infirmier. — Ești sigur că vuietul acela a fost produs de o mobila ?... insistă Eugene, deja curios prin modul in care vărul seu ii povestise lucrul. — Doamne 1 răspunse tânărul ce vrai ca să fie?... — Tatăl tău sau mama ta să vie să ieie informații despre Francoise. Ceia ce ar fi fost cât se poate de natural. Tânărul Berthier se gîndi un moment. — In­tr’adevăr, zise iei, ai putea să ai dreptate. Deschizînd ochii la vităia vedere, mi s’a părut că văd siluieta uriașă a mamei. Dar fiind­că nu s’a intors cănd am che­mat-o, am crezut că am visat! Mai iutăi de toate, iea nu mai aude de loc, zilele acestea. Și apoi iubește intr’atăta pe soră incâ și le atât de supărată că o vede in sta­rea asta, incăt se scoală in timpul nopței pentru a vedea cum îi mai ieste. — N’ai intrebat-o, dacă a venit la dan­sa in timpul nopței ? — Nici nu m­î’am gândit la așa ceva. De alt­fel, fără Întrebările tale, nici nu ma’ași fi gândit la acest incident intr’atăta nu-i am dat importanță. Eugene zăcă­ Iera ceasul cănd venea doctorul Taver­nier. — Cum îți mai ieste ? intrebă iei pe bolnava. — Din ce in ce mai slab, respunse a­ceasta. Frigul de care m’am plîns de la înce­putul boalei mele, crește intr’un mod sim­țitor de ieri. — Cine a veghiat asupra ta in astă noapte ? —- Fratele meu, Maxime. — Ai băut adesea ori ? — Ca și de obiceiu. Num­ai Dumnealui te-a îngrijit? Iea se opri de o dată, cu ochii fixi, cu o increțitură intre sprincen și zise. — O femeie, venise apro­ape de patul meu in astă noapte, în sigur. — Care femeie ? intrebară in acelaș timp doctorul și de Graves. Francoise se găndi un momement. — Ad! iată, zise rea in sfârșit, nu știu ! Dormeam, un vuiet nu tocmai puternic, cu toate acestea m’a trezit. Am privit, in prada acestei somnolenți curioase, care mă impiedecă trei sferturi de ceas de a deschide ochii dacă nu mi se vorbește, dar îmi pare că o formă al­bă iera acolo, in dosul fotoliului fratelui meu! Sa mai stăpâni incă, pârănd că face a­­pel la toată voința iei : — Da, zise iea după căte­va secunde, Imi aduc aminte! Se incruntă strașnic. — Iera mama mea vitregă, zise iea in­ sfârșit. Acuma îs sigură de asta, apoi violent, bolnava urmă: — Iea s’a apropiat de pau­l meu, mi-a dat o ceașcă cu ceai și mi-a zis : Bea ! — Și ai băt ? — Îmi pare. Ochii lui Eugene strălucit. Doctorul il atrase intr’un elf al odăiei pentru a redija, dragă doar arî­ ordonanța Și buletinul zilei, și aci ne plănd fi nici văzut, nici auzit de bolnavă, zise : — Nu veghezi nn de-aproap asupra fe­­meiei d-tale, cu toate acestea ți-am zis ca să iei sama! — Sunt istovit, respinse de­­ rares , dar chiar dacă mi-ași expune vina, n’o voiu mai părăsi, fii fara frică !... sau de nu voiu pune pe lăngă dansa pe cine­va ca­re să aibă aceiași valoare ca i­nimna. Un sfert de vară după acea, Eugene sera in cabinetul lui Louis. Stătuse mult timp la găndui dacă să-i comunice sau nu bănuielile sae sau chiar acela de care era sigur. Două lucruri îl reținură: turerea pe care ar fi pricinuit-o acestui­­a care nici odată nu i-a făcut rău lui. In al doilea loc, cu toată încrederea ce-i inspira doctorul Tavernier, u­ltima în­doială îi mai remănea. Și iei punea incă in socoteala șaretei Francoisei, grav in dispoziție aici. Cu toate acestea i se părea că Berthier trebuie să fie ținut in curent cu aceste lucruri și urmănd cursul pe care il da conversația, de Graves se hotărî ca si-i, vorbească. (Va urma)

Next