Evenimentul, iulie-septembrie 1898 (Anul 6, nr. 1565-1637)

1898-09-11 / nr. 1622

,4« AL AL VI-lea No. 1622 UN NUMĂR 10 BANI Înainte pe un an . . . . Id ei 24— „ 6 luni.................... 12— ,. ., 3 luni 6 In străinătate un an . . . . , 38 — Un număr 10 bani EVENIMENTUL ABONAMENTE REDACȚIA LA TIPOGRAFIA «EVENIMENTUL» STRADA LAPUSNEANU No. 44 Iași 10 0;! ZIAR COTIDIAN fO o VINERI 11 SEPTEMBRIE 1S9S Annnciuri, inserții și Reclame Pe pagina 1 linia garmond Lei 4 2 — 50 2J Manuscrisurile nu se mapoiegi'LA Un număr vechi 80 femi IIIII IV ADMINISTRAȚIA LA TIPOGRAFIA „EVENIMENTUL“ HOTEL TRAIAN LA CATUL I-iu vv CONSFĂTUIREA LIBERALILOR DEMOCRAȚI Done Candidaturi Corespondentul nostru din Capitală și-a transmis ori știrea despre candidaturele d-lori din Buicliu și Leonte la viitoarele alegeri comunale din Capitală, pe lista ce va pune partidul conservator. Știrea a produs o vie sensațiune in toate cercurile din capitală, iar in tabăra guvernamentală a produs o groază cum nu s’a mai văzut. Și ambele aceste sentimente își au expirațiunea lor firească. Părerile politice ale acestor doi eminenți medici nu prea erau cunoscute, pentru că cetățenii toți li seieau devotați artei lor fiind departe de mizeriile politicei militante, așa că știrea că de astă dată părăsesc norma ce au adoptat-o și primesc a figura in viitoarea combinație a partidului conservator pentru comună, a trebuit negreșit să producă acea sensațiune,de care am vorbit. Dar să nu se creadă că este dorul politicei militante care a silit pe acești doi medici să iasă din impasibilitatea lor,—nu ei au fost împinși la acest pas de datoria lor de cetățeni și medici, pentru a da tot concursul lor și a pune capăt unei stări de lucruri ații de deplorabile. Cetitorii noștri știu negreșit de ravagiile ce le-a făcut și se face febra tifoidă in Capitală și aceasta din causa incapacităței și relei voinți a primarului Robescu, supranumit cu drept cuvânt Robescu-Titus. Alarma dată de presă, protestarea energică a cetățenilor n’a putut să aducă nici o îndreptare a răului, iar fracțiunea de la guvern mei nu se gîndește a propune pentru viitor un primar, care să prezinte toate garanțiile posibile că va restabili ordinea la Primărie, ci umblă să impuie o nouă căpătuială, vreun nou Robescu. Candidaturele d-lori d-in Buicliu și Leonte nu insamnă dar decit o protestare vie inpotriva unor asemenea procedeuri, insamnă datoria oamenilor de știință de a servi populația, chiar dacă ei trebuie să-și sacrifice liniștea lor. In tabăra guvernamentală știrea aceasta a produs o adevărată teroare, căci prin ea a căpătat incă un semn prevestitor de hotărirea luată de cetățenii, toți, fără nci o deosebire, de a se debarasa de un regim atit de păcătos, că un doliu general, planează asupra ei, că lumea dusă, incă nu s’a intors, și că cei cîțiva rătăciți ce’i intîlnești pe strade, se ’ntreabă și ei nedumeriți: ce-o se facă ? unde-o s’apucă ? Cu toată deschiderea școalelor și a instanțelor judecătorești, cu toată lupta electorală ce se pregătește, animația e cu totul nulă. Numai școlile dacă prezint mai multă viață, și aceasta fiind că au năvălit cu toții din toate categoriile , căci pentru mulți, nu munca intelectuală cu deosebire, e speranța de scapare intr’un traiu mai bun in viitor, căci sunt prea puțini aceia, și aproape-i poți numera pe degete, cărora munca nu le va servi ca mijloc de a-și agonisi existența zilnică. Incolo de te duci pe la tribunalele și curțile apelative, rare ori de vezi vre-o afacere importantă (ca chestiune bănească), judecînduse. In genere sunt mici daraveruri de sute de lei și din acestea majoritatea, intentate cu acte paupere. De aceia și in sala pașilor perduți, nu intîlnești de cît nevoie și de tot, de la care, nu poți lua decît nevoile. Și avocații mai bine decît oricare o știu, sau mai bine zis, o simt aceasta. In privința pieței comerciale, transacțiunele sînt cu totul neînsemnate. Falimentele iau snopit pe mulți și au dat mai mult de lucru, decît valorau. Cît privește lupta electorală, calmul ce nu mă amestec, o las celor speciali intru aceasta, să se pronunțe și asupra ei. Totuși, ca spectator de departe, îmi pare, că pentru moment, cel puțin, nu prezintă nici un interes, nici o decisiune nefiind hotărîtă, semnalul atacului nefiind incă dat. Aceasta e activitatea orașului nostru in timpul zilei. După cît se vede e destul de monoton să stai o zi in Iași. De mai stai și o seară insă, mori de urît. Căci n’ai absolut, dar absolut, nici o distracție și mai ales pentru moment. De te duci la grădina publică, a ară de două seri pe săptămînă, cînd cîntă muzica, in celelalte, nu vezi țipenie de om. De arci Copoul, in deal, prin odinioară frumoasele alee de la rondpoint, te mănîncă aproape lupii și te amețesc cucuvaele, dar ființă de om, nu intîlnești. De cobori intreaga stradă Carol, te Întrebi de casele inșirate, pe de o parte, sau alta, sunt locuite, ori ba, căci nu vezi zare de lumină, totul e zăvorit, totul e inchis, totul e intuneric. De ai ajuns la cofetăria Tuili, vezi doi, trei, care cască de urît, înaintea unui pahar cu apă rece distilată!?.... Pe strada Lăpușneanu, așa zisă strada mare, centrul intregei activități a orașului, poți numără trecătorii, fără nici o dificultate și iar și putea nota, dacă lumina felinarelor, ți-ar permite aceasta. Magaziele, două, trei, care stau deschise, așteptînd zadarnic mușterei, care și acei nu se arată decît pe la ferești și atunci incă in conciliabule, nu pentru a admira marfa, se inchid și ele pe la ora nouă, așa că strada se intunecă și mai tare și liniștea devine complectă. Cîte o trăsură rătăcită, de mai tulbură din cînd in cînd, somnul sergenților de oraș, căci li se urăște și lor, cu mersul cadențat, pe strada pustie, pustie și jălnică, și sfârșesc sermanii, in lipse de accidente, sau incidente, care se-i mai fie deștepți, prin a adormi sub un portic. Ce a rămas clar tineritului și tuturor acelora care doresc ca după o muncă de o zi intreagă, să se recreeze puțin in mod plăcut. Căci să nu mi se spue, că orașul nostru e centrul cultural, care nu simte nevoia unor deosebite distracțiuni. Pretind din contra că cu cît omul e mai cult, cu cît e mai ocupat intelectualminte, cu atît dorește mai mult, și chiar are nevoe de distracțiuni deosebit de acele intelectuale, de distracțiuni care se-i repauzeze mintea, și se-i ocupe numai auzul și vederea. Ce-a rămas prin urmare acelor doriți și de asemeni distracțiuni ? Nimic, nimic, și iar nimic, întrunirile in familie, recepțiunele, seratele, au dispărut. Fiecare stă zăvorit cu ai lui, nu primește, nu se vede, nu s’aude. Petrecerile publice, teatrurile, concertele, balurile, și acele puțin numeroase, incep tîrziu și incă și atunci par multora prea costisitoare; incît de te duci la teatru, afară de ceva deosebit venit din străinătate, nu vezi pe nimeni; de te duci la un concert, idem; de te duci la un bal deasemeni. Alte localuri publice, mai puțin costisitoare, unde se poți sta o oră se auzi o musică bună, să iai o consumație bună, se intîlnești o lume bună, nu ai. Așa că tot tineritul, puținul cît este, se pierde intr’o viață păcătoasă, intr’o viață desfrânată, intr’o viață care nu-i viață, decît numai pentru acei care nu o cunosc altfel. Acuma ca consecință a acestei lipse totală de activitate, a acestei plictiseli generale și sub toate raporturile e că orașul nostru se pierde din ce in ce mai mult, atît pe calea comercială, cît și pe calea familiară, fiindcă cei care au bani, se duc să-i cheltuească in altă parte, neavind nici pentru ce și nici pentru cine, să-i cheltuească in Iași. Iată starea normală, actuală, a Iașului, capitala Moldovei. Cine e de vină ? Nimeni și toți. ? Oare care indicii insă au dus-o in urmă la presupunerea unei crime; in primul loc, locul unde se afla inițialele ori poate numele sinucisei pe haine și cenzurii era rupt; apoi in împrejurimele locului unde trupul nenorocitei a fost găsit, numeroase urme de pași, a căror formă și mărime diferă de acele ale piciorului reposatei s’au descoperit in sfîrșit nici o monedă, sculă ori bijuterii nu s’a găsit asupra moartei deși cea de altfeliu ie îmbrăcată intr’un elegant costum. Investigațiile continuă cu activitate și se speră intr’un fericit rezultat. Lear. Cronica leșană Desigur că nici odată, orașul nostru n’a presentat un aspect de o mai mare monotonie, decît actualminte și aceasta nu numai in privința afacerilor comerciale, industriale, a bursei, in E uimitor de tristă, e neînchipuit de tormită, capitala Moldovei. Ai crede Sii XjWJJETIS D-șoara Behina B..... Botoșani D-șoara Regina e una din frumusețile orașului meu natal. O cunosc de mult, totuși . .. . niciodată nu i-am vorbit. Cind am văzut-o pentru prima dată mai acum cîțiva ani, m’a izbit aerul de o mindrie rară, bazată pe frumoase calități de inimă, pe fericite dispozițiuni firești. Am rămas sub farmecul acelei copile, ce-mi impunea prin inteligența ei vie, prin sans-gene-ul acela, care caracterizază naturele alese. Ochii ei albaștri cari reflectează așa de bine diversitatea sentimentelor ce-i clocotesc in suflet sub puterea feluritelor impresiuni, le robesc și fără voie te simți atras către dînsii prin puterea ce o au spiritele superioare. Ce ochi ! Ce pieliță catifelată au obrajii ! Ce păr frumos și des îi încadrează fruntea și care ondulează pe capul de Zînă ! Fața potrivită, cu gura mică, menită parcă pentru sărutat, dinți frumoși și albi ca două fire de mărgăritare. Cu ce putere tainică și îngrozitoare a interesat-o natura, frumoasă, inteligentă, blinda, sentimentală. Iubește tot ce-i nobil, generos, entusiast ca si dinsa. O. O dramă pe zi Sinucidere ori crimă? Intr’o pădure din aproprierea orășelului Bogoslov din sudul Rusiei s’a găsit mai zilele trecute cadavrul unei femei. Acest cadavru nu purta semnele nici unei sesiuni și violențe exterioare, așa incît prima poteză a instrucției a fost că se află in fața unei sinucideri. "REPORTAGIU SOLEMNITATEA DE IETI Discursul d-l ui Chaigneau După cum am promis, publicăm azi discursul rostit de d. Charles Chaigneau la solemnitatea punerei pietrei fundamentale la uzina de electricitate. Domnule Primar! Domnilor! însărcinat, acum doi ani la sosirea mea in Iași de cătră administrația comunală de a stabili condițiunile in care lumina electrică s’ar fi putut introduce in acest oraș, ne-am convins, din capul locului, că trebuea a se rupe procedeurile greșite din trecut și deci nu trebuea a se mai lua in discuțiune oferte de contracte prin bună învoială, ci a se provoca o concurență publică pe baza unui caet de sarcine stabilit pe principii moderne. Trebue a fi luat parte la genesa proceselor cărora le a dat naștere, in occident, caetele de sarcina a concesiunii lor de gas, pentru a putea înțelege importanța și dificultatea de redacțiune a astfel de acte care angajază două părți pentru un timp îndelungat, atunci numai se vede că concesiuni date cu entusiasm fac după cătva timp, nenorocirea orașelor contractante. In aceste feluri de concesiuni era in joc nu numai monopolul eclerajului cu gaz dar încă monopolul eclerajului in general și aceste caete de sarcine care păreau că reservă posibilitatea introducerei progreselor științei, venită cu lumina electrică, din contra au impedicat chiar pănă in ziua de astăzi, un număr de orașe de a se bucura de avantajele eclerajului electric. Intre altele acesta este cazul orașului București Deci sunt multe obstacole de evitat și totuși trebue a se apara interesele concesionarului dacă voim să găsim unul. Procesele despre care am vorbit mai sus, au pus in evidență un punct important și anume că , obiectul concesiunei, trebue să fie bine definit și limitat la lucruri cunoscute. Acesta este singurul mijloc de a salva viitorul și este articolul principal al caetului de sarcine dresat de noi ; prin el se dă numai concesiunea eclerajului electric și se reservă in mod formal dreptul oricărui alt mod de ecleraj. Multe alte articole a acestui caez de sarcine ar merita să fie citate dar aceste căteva cuvinte s’ar transforma in conferință, conferință desigur interesantă, căci publicul ar fi pus la curent cu drepturile și îndatoririle sale dar a cărui loc nu este aici. Licitațiunea publică pe baza unui asemenea caet de sarcine și grație divisiunei ce a fost făcută intre concesiunea eclerajului electric și acea a tranvaiului, a dat resultate pentru care trebue să ne felicităm căci ele ne permit a ușa de lumina elecrică cu prețuri de 50% mai eftine decăt acele din alte orașe a țărei și chiar a străinătății. Este loc de asemenea de a felicita pe representantul societăței concesionare „Continentale Qessellschaft1” de a fi înțeles că timpurile monopolurilor absolute au trecut și că vitalitatea intreprinderei sale trebue căutată in abilitatea comercială, intr’o instalațiune desăvârșită, in perfecționări continue aduse exploatațiunei și că numai prin darea luminei electrice ca preț mic, el poate să-și asigure desvoltarea intreprinderei sale. La aciastă desvoltare usina in construcție poate satisface cu îndestulare. Cei 1200 cai putere pot inunda lașul cu lumină. Prin înființarea unei stațiuni centrale atît de importantă, societatea concesionară a dovedit că ea are confiența in viitorul și desvoltarea lașului și noi nu ne indoim că administrațiunile și publicul, convins de avantajele luminei electrice vor răspunde prin cererile lor de abonament acestei confrenți a societăței Continentale. De asemenea sperăm că distribuțiunea forței motrice la domiciliu va permite creațiunea diferitelor industrii la Iași și dorim că dacă toată forța motrice a acestei uzine face in timpul nopții să iasă lașul din intuneric, ia să-i dee in timpul zilei mișcarea adică viața. Cît despre noi însărcinați cu dl Inginer Teodoreanu cu controlul instalațiunei și exploatațiunei, nu putem de cît asigura pe dl Representant al Continentului Gessellschaft că vom căuta intotdeauna a-i ușura sarcina sa și că nu ne vom da inapoi dinaintea adopțiunei noutăților științifice pentru asigura desvoltarea unei atît de interesante exploatații, fără insă a abandona ceva din drepturile Comunei și a publicului. Poezii Populare* Păhăruț cu apă rece De’ar D-zeu să sece Să rămîe numai tina Să dau mina cu Catrina. Lung îi drumului Clujului Da-i mai lung a badiului. Drumul Clujului se gata Ca al badei nici odată. Sibi-Siliște (auzită) d. d. Poppa Protopopu-i protopop Și ’ncă-și are șepte, opt Vlădica că-i vlădică Și ’ncă ’și ibovnică ! Cu un păcătos cu mine Să n aibă vr’o trii mandile V Culese de Sibiu—Siliște (auzită) III. Peste Prut la Lunca Mare Se face o adunare De boeri și de cucoane. — Cucoanele cele mari Ce se țin cu gheneruri. — Cucoanele cele mici Ce se țin cu polcovnici. (Basarabia-Tirgu lui Brînză) IV. Foiie verde grîu mărunt ibovnică de demult. Nu ghidi că le-am uitat. Căci de trec și nu te ’ntreb Eu cu ochii te petrec. (Cristeștii Moldovei) D. D. Poppa i. Il. A se ceti pe pegi și a 3-a afacerea Poiana* înaintea Justiției. Öel till mmmi Asupra așa numitei „chestia Dobrogiei“ multe s’au zis și multe s’au dezbătut; n’a fost ziar care se nu atragă atenția asupra mizerabilei și nenorocitei soarte in care se găsește oropsită provincia Dobrogia, și oropsiții locuitorii iei. Nu de puține ori s’au aratat criminalele condiții de interitate cetățenească, in care sunt spuși locuitorii acestei provinci trans-dunărene față de acei ai României libere. Noi inșine intr’un recent articol, relevînd incă odată starea dureroasă in care se află Dobrogea, ne am exprimat speranță că din actualul congres al tinerimei universitare, care se ține la Tulcea, trebuie să răsare macar o caldă speranță pentru locuitorii dobrogeni. Și prevederea noastră a fost justă ; ultimele știri ce ne sosesc de la congres, ne comunică că un student conferențiar d. Gh. N. Gheorghiu — Bîrlad a pus degetul pe rană și a atins in conferința sa multiplele răle de care suferă Dobrogea. După ce D-sa a aratat că istoricește dreptul ce stăpînise ai noștrii asupra acestei provincii nu se poate contesta intru cit vechii voivozi in repetate rînduri au stăpinit și malul drept al Dunărei — trece la actuala dominațiune romînească. Semnalînd pericolul permanent al răscoalelor populațiilor cosmopolite dobrogene, din pricina nemulțumirilor provocate de actualele administrații, conchide că vina întreagă cade asupra celor trimeși să administreze Dobrogea. Ca remediu, d-sa a propus colonizarea acestei provincii cu români și incetățenirea locuitorilor dobrogeni. Iată cu adevărat, lucruri cari nu odată au fost scrise. De aceia importanță relevărei situației nenorocite a Dobrogiei stă in faptul că cu prilejul conferinței d-lui Gheorghiu locuitorii dobrogeni au putut să se convingă că durerile lor au găsit un ecou in inima multora din noi și a putut ca o caldă speranță să le înveselească inima. Și cum prețuește o vorbă bună, o mîngăiere, o rază de lumină in niște împrejurări nenorocite, ca acele in care actualminte se găsesc locuitorii dobrogeni, să sperăm că nu pentru mult timp. Dog, DE LA CONGRES "** Prima ședință (Corespondența specială) încă inainte de ora 4 studenții umpluseră sala. Grupuri, grupuri discută cu multă aprindere asupra candidaților la președinție. Se observă două tabere, una compusă aproape numai din studenți bucureșteni, care hotărăsc să susțină candidatura d. Ștefănescu-Galați și a doua cuprinzînd mai in total studențimea ieșană care propun pe d. Demetrescu-Brăila, actualul președinte a comitetului național studențesc. întreaga sală prin aclamări propune președinte pe primarul Tulcei d. Dinescu. D. Gion luînd cuvintul susține a se proclama președinte pe d. Velciu care conform disposițiunilor congreselor anterioare, de drept trebuie se conducă lucrările pentru alegerea președintelui definitiv a congresului. D. Velciu, cere a se proclama ca președinte onorific pe d. Dinescu. D. Velciu după ce arată marea însemnătate pe care trebuie s’o aibă alegerea președintelui definitiv, declară deschis al XIX congres. FOIȚA EVENIMENTULUI 109 INTRIGA și CRIMĂ"« Partei a II-a IV - S’au dus de mult, s’au cooperat cu fumul expus la vînt... Periniera bețiv... leu îs jucător. Scurt zise Santin care se grăbea să sfărșască, ești in nevoie și ai venit să-mi ceri să te ajut puțin ? — O pomană ? zise Constantin Bourrelon... asta nici odată ! Nu-s cerșitor... Sunt sărac. Primesc ceia ce mi se dă, dar nu cer niciodată nimic. — Fie, zise dl. Lantin, am să-ți dau fără ca să-mi ceri. — Ce vrai să-mi da ? — Am să-ți dau o mie de franci. Iți va ajuta atăta ca să te scoți din incurcătură ? — Din potrivă. — Cum ?... zise Lantin, care nu-și ascunse mirarea. — Urmează raționamentul și vei vedea, zise Bec de Canard, cu foarte multă liniște, îmi dai o mie de franci... Dar ce să fac cu dânșii ? — Ei doamne ? ai să-ți cumperi botine, in urmă haine, de care îmi pare că ai mare nevoie. — Te inșeli, te inșeli strașnic ? — Cum, n’ai să te îmbraci ? — Nu... O mie de franci in situația mea ie ca o picătură de apă in mare. — Cu toate acestea. — Așa nucăt sau acele parale... Mă duc aici. Alerg să le indoesc să le intreresc dar tot perd, perd intr’una. Și pe urmă cu ce te alegi ? — Te alegi, zise Santin că nu mai ai nimic. — Deci mia d-tale de franci nu mi-a folosit la nimic, cu desevărșire la nimic. — Dar ce dracu ! zise Santin, dacă ie așa, dacă perzi intr’una nu mai juca ! — Nu pot să mă abțin. — Cu socoteala asta, dacă ți-ași da și zeu mii de franci... — Ași perde de zece ori o mie de franci și s’a sfârșit. — Atunci, zise financiarul nemulțumit, nu te mai înțeleg... Spune-mi ce vrai, dar repede căci sunt grăbit. — Ceia ce vrea, zise Bec de Canar, fixând pe Santin zăpăcit, cu o privire plină de dispreț și de indrăzneală, ceia ce vreau pe un loc. Financiarul tresări — Un loc ? — Da. — Ce fel de loc ? — Un loc onorabil și bine retribuit. — Și unde asta ? — In biroul d-tale. — In biroul meu ? — Da... Pănă astăzi am trăit ca un păcătos. Acuma mi-am pus in gînd să mă fac om de treabă, serios, cinstit, inaintea căruia fiecare să-și scoată pălăria. La o mișcare de a lui Santin pungașul adause: Oh! O să știu să-mi țin rangul ca și un altul. Voi deveni atăt de însemnat incăt pălăriile se vor rădica singure ca să mă salute după cum tot singure mi se aplicau picioarele la spate. Santin dădu din picior. — Principalul este, urmă Bec de Canard, cu aierul seu liniștit, de a ști cum să te apuci, și cum să lucrezi. Ca d-ta de pildă. — leu, zise Santin, care se făcu vânăt de mănie. Ce vreai să spui ? — D-ta, urmă Bec de Canard, cu caracterul d-tale totdeauna rece, ai știut să-ți faci drum prin lume croindu-ți un cap, o burtă... și favoriți. Favoriți sunt o poemă... Cine te-ar vedea ar zice că porți pe umeri soarta Franței. — Să sfârșim zise brusc Santin care nu mai iera stăpăn pe iei, atins pănă in suflet de batjocurile vechiului lui complice. — Iești hotărît ? — A te da afară și asta căt mai degrabă. Financiarul se duse la biurou, și puse măna pe sonerie. Dar inainte ca să fi sunat Bec de Canard îl opri zicăndu-i. — Ia sama ! — La ce ? — La ceia ce ai să faci. — Și pentru ce ? întrebă Santin mândru. — Pentru că ăsta are să te ducă departe. Odinioare făcuse și o mișcare care ar putea să te coaste scump. — Nu te înțeleg! zise Santin. — O să mă înțelegi... bu nu sunt un nemernic. Nu mă prezint la d-ta, ca să cer un loc bun in biroul d-tale fără ca să mă fiu prevăzut cu oarecare documente. Ieram sigur că n’ai să mă primești numai pentru mutra mea. Și care sunt mă rog, aceste documente întrebă Santin îngrijit. (Va urma)