Evenimentul, octombrie-decembrie 1898 (Anul 6, nr. 1638-1710)
1898-11-08 / nr. 1669
ANUL al VI-lea No 1669 UN NUMĂR 10 BANI înainte pe un an . . . . Lei 24 „ 6 luni.....................,12 ,, . î luni și-In străinătate un an , 30 Un număr 10 bani EVENIMENTUL ABONAMENTE : DUMINICA 8 NOEMBRIE 1898 Anunciuri, inserții și Reclame Pe pagina 1 linia garmond Lei 4— » >» NII. .. . „ HI „ IV Manuscrisurile nu te inapoiesc. Un număr vechi 30 bani REDACȚIA LA TIPOGRAFIA .EVENIMENTUL» Q f Q ADMINISTRAȚIA STRADA LAPUSNEANU No. 44 Aj 7 I A í\ P O T Í F) Í A Nf Ol LA T,P0GRAFIA „EVENIMENTUL“ HOTEL TRAJAN Xaușl Aj L.1AIV i IU IAH Ș LA CATUL l-ia 50 52 Sumari** Violența Pressei Crisa Ministeriala CA LIBERAU In numărul seu de ori, confratele nostru Drapelul, ocupîndu-se de reorganizarea sa, zice: CA LIBERALI Situațiunea e cu totul alta astăzi de cum era acum un an și jumătate,afundarea ziarului. Atuci rolul de căpetenie al Drapelului era controlul actelor guvernului, de la care ne putem aștepta la om și ce, e drept, dar de la care speram o îndreptare a situației. In loc de Îndreptare avem astăzi o agravare așa cum nici cei mai pesimiști n’au îndrăznit s’o prevadă. Nu mai e vorba astăzi de salvarea unui principiu și de restabilirea unităței partidului. Avem totul de salvat: principiile ca și onoarea partidului nostru, renumele lui, popularitatea lui, amenințate grav —ultimele alegeri sunt o probă vie— interesele cele mai vitale ale țărei și ale neamului. Drapelul va deveni deci un organ de luptă. El va căuta să degajeze cu mai mult răspunderea partidului național liberal de actele guvernului, și să demascheze coteria care i-a ușurpat numele pentru a-l necinsti și compromite. Resultatele obținute pănă acum, demarcarea pe care toată lumea o face între oamenii de la guvern și partidul național liberal, ne încurajează pentru viitor și ne dovedește cit de utilă e lupta pe care am inceput-o. In interesul ideilor liberale, vom continua-o fără cruțare și fără șovăială. CA NAȚIONALI Avem de dus cea mai grea și cea mai dureroasă luptă. Din cele două cuvinte care formează titlul partidului nostru, acesta a fost cel mai adine compromis de oamenii de la guvern. Nici o dată interesele neamului nostru n’au fost mai mult călcate în picioare, și nici un guvern n’a dat atltea arme dușmanilor românismului ca guvernul actual, când n’a venit el singur să-și unească loviturile cu ale dușmanilor. Lupta noastră va trebui deci să fie Îndoită: pe de o parte să lovim in acei cari au trădat toate făgăduințele și au Înșelat toate speranțele in chestia națională, iar pe de alta să ridicăm moralul tuturor, atit al Românilor din țară cit și al celor de peste hotare. Sinceritatea acestor declarațiuni nu pot fi puse la îndoială și ele, arătîndu-ne și Violența Pressei Intr’o seară frumoasă de toamnă— era cu mult înainte de alegeri - un redactor al nostru vntării pe d. Andreiu Vizanti, noul consilier comunal. O fi fost influența cerului albastru și al blondei lună sau depărtarea de alegerile comunale, d. Vizanti era de o blîndețe excepțională. Vorbeam de toate, de politica și de teatru, de chestia mitropolitană și de.... pressă. De o amabilitate extremă D. Vizanti a fost amabil intotdeauna și ne temem că anuai cc, Iorgu se va plînge de aceasta amabilitate recunoscută a luptat in contra d-lui Sturza și a condemnat procedarea sa in chestia Ghenadie, apoi venind vorba și de Evenimentul, d. Vizanti zise: —„Toate bune, dar cîte o dată sunteți prea violenți !* Se poate și noi de multe ori am recunoscut-o. Dar observațiunea d-lui Vizanti ni sugerează tocmai articolul de față. De perfect adevărat că limbagiul presei romane e violent, dar această violență se impune față cu faptele ce se petrec și pe care pressa nu le poate trece fără a-și rădica voacea cu tărie și fără a protesta cu ultima energie, oglindind in mod fidel sentimentele cetitorilor sei, alterei întregi. Și fiind că observațiunea d-lui Vizanti se adresa mai mult la atitudinea noastră față cu administrația comunală, i e bine să recapitulăm cîteva fapte, pentru ca pănă și blindul Vizanti să se convingă că limbagiul nostru nu putea fi altfel față cu actele administrațiunei d-lui Gane. ♦ * * După ce printr’o muncă uriașă am scos pe d. Gane din adîncimile Naționalei și am contribuit suntem modești domnule Gane ca cetățenii să-și puie toate iluziile in d-sa, l’am așteptat la lucru. D. Gane văzîndu-se primar să făcu uituc de promisiunele făcute in oposiție și pe care amicul nostru d. Alexandru Volanschi un democrat tot atît de convins cel puțin ca d. Sterea și spun aceasta fără nici o aluzie răutăcioasă—i le reaminti in fiecare zi. Noi, cari nu prea înțelegeam finețele d-lui Gane, i făceam observații prietenești, tot sperînd că uitarea d-lui Gane va fi trecătoare și că in fine își va aminti de oarecare făgădueli. Dar vremea vine, vremea trece și d. Gane habar n’avea. Ieșenii începură a murmura și a se întreba cu uimire cum de consiliul liberal nu realisează promisiunele făcute de liberali. Noi ne-am făcut, după cum era de datoria noastră, ecoul acestor murmure, și am început a cere îndeplinirea angajamentelor, și ce-i dreptul, vorbeam ceva mai tărișor pentru a fi auziți de uitucul primar, dar tot cu blîndețe ca intre frați, căci frați mai consideram pe atuncea pe cei de la Primărie. Dar intr’o bună dimineață tot de toamnă, blîndule Vizanti, dar aricioasă, cu ceață posomorită și plîngătoare ca și fața d-lui Gane - primarul ne trezi pe toți cu o adevărată lovitură de stat in miniatură. In loc de a mai reduce dacă nu desființa taxele maximale, ci. Gane le urcase și mai inființase altele noi. Fierberea in oraș era mare, toată lumea se plîngea și noi, inregistrînd ■"st» țmaz&tamamtuația gravă prin care trecem promit totuși incă zile frumoase pentru liberalismul romîn, aceste plîngeri, am unit glasul nostru de protestare cu cea a ieșenilor. De astă dată vorbeam tare de tot pentru a trezi acest onorabil consiliu, cum ar zice d. Tăcu, și a-l sili să-și îndrepte pașii pe o cale mai bună. Dar nu trecu mult și administrația d-lui Gane incepu să-și arăte arama, dând in vileag o serie de ticăloșii, care de care mai ticăloasă. Se’ntîmplă că Evenimentul discopere oarecari fapte a d-lui inginer șef și cere o anchetă. Ministrul o acordă, dar administrația d-lui Gane face tot posibilul pentru a ascunde adevărul și silește sub amenințare de demisie, pe ministrul de a se face complicele ei, și de a acoperi ancheta cu vestita mușama națională. In treacăt chiar d. Giani, care se arătase față cu d. Gane de o blîndeță adorabilă, descoperi o adevărată destrăbălare in Primărie, dosare despărțite, hârtii furate și o desordine complectă. Nu mai era chip de menajat. Nu era ieșan care să nu-și exprime indignarea sa inpotriva actelor administrației comunale și sa nu proteste cu vehemență. Era inceputul limbagiului nostru violent față cu prea onorabila administrațiune. Dar n’am sfîrșit. ZAGURA. CRISA MINISTERIALA guvernului român pentru participarea țerei noastre la expoziția universală din Paris de la 1900, a lansat cătră d-nii Prefecți din țară, circulară in această privință. Prin acea circulară intre altele adaogă: Trebue să punem in evidență in special progresele ce am făcut in cultura pămîntului, marele cantități de cereale ce recoltăm pe fiecare an și pe care le putem exporta precum in calitățile superioare. Datoria noastră, adaogă d. Pom in acea circulară, de a face această lucrare este cu atît mai mare, cu cît, in timpui din urmă, s’au căutat in mod sistematic să se deprecieze cerealele noastre in străinătate. Dl. Poni mai zice: că din cercetarea declarațiunilor de admitere la exposiție care au intrat pănă acuma la comisariat, văd că tocmai agricultura a fost neglijentă in lucrările pregătitoare făcute in cele mai multe județe. In acest scop, comisarul general al exposiției atrage atențiunea prefecților și a comisiunelor județene de a pregăti produsei agricole in cantitate mare. Tot in acea circulară d. Poni specifică toate produsele agricole care pot figura la exposiție și anume ■ Productele agricole alimentare de origine vegetală a), Cereale V- Grîne diverse: grîne de toamnă , grîu bălan bătrîn românesc, grîu de Prut, grîu de Banat, grîu de Tisa, grîu băltățel, grîu roș românesc, grîne de primăvară diverse : ghircă, arnăut, coluz, alac sau capragea. 2). Secături diverse varietăți : secară de St. Helena, Schlanstedt, rusească comună. 9). Orzuri diverse : orz comun cu 6 rînduri de toamnă și de primăvară, orzuri cu 4 rînduri, orzoaice sau orzuri cu 2 rînduri și anume: orzoaica de Hanna, orzoaica comună, orz evantail, orz golaș etc.i). Porumbari : porumbari comune românești numite și porumb țărănesc, hăngănesc, mocănesc, scorumnic, etc. porumb cinquantin portocaliu și galben, porumb colțat sau dinte de cal alb, porumb alb comun, porumb portocaliu închis, porumb roșu, porumb pignolete, etc. 15 Ovăzuri diverse. 6. Meiuri diverse: mei comun, mei argintiu, mei roș, mei galben, etc. Circulara comisarului general specifică : cheltuelile făcute cu confecționarea seculețelor vor fi achitate din fondurile Exposiției. Fiecare exposant va Trebui să facă o declarațiune de participare la Expoziție pe formularele inprimate deja trimise la timp. Animalele nu pot fi expuse decît in fotografii pe care se vor arata vrîsta și demensiunele animalului fotografiat. O scurtă descriere va arăta rasa, incrucișarele, rezultatele obținute etc. Neva. In joc de Siluete Ție Din graba pregătirei de plecare iți scriu incă aceste citeva vorbe. Ge-ți vor spune ele ? Nimic ! Da nimic, pentru că nimic nu-i in stare să ’nchege in clipele acestea, cugetarea mea. Nici lacrimile in care-mi mîngâi dureroasă privire, nici zimbetul trist și umar prin care caut să inbunez sufletul așa de chinuit la despărțire al mamei, nici nelămurita și sfișietoarea sale in care-mi plutește gândul acum, nimic, nimic nu-ți pot arăta prin această inșinuire de mult prețuitul inimei mele stăpăn,vorbe, lie . Și totuși iți scriu... Simt nevoia să-ți scriu. Ași vrea să-mi pot lua incă o dată rămas bun de la tine ; ași vrea să-ți string măna; ași vrea să-mi sprijin fruntea pe umărul tău și in sbuciumul unui liniștitor înfocat plăns să-mi revărs toată durerea sdruncinătoare, de care sunt in aceste minute stăpânită. O dacă ai putea tu să te cobori cu gândul, in adâncul stărei sufletești desnădăjduite, in care mă aflu acum... .și dac'ai putea tu, deschizăndu-ți inima să simți și să ințelegi toată sfâșietoarea mea jale !... Dar ,,e târziu și trenul nu ingădue întârziere“ imi amintește sunetul ceasului din perete, care bate ora 9. Trebue să plec, închid in inima mea durerea dorului de tine, de pe acum chiar, din clipa pornirei și urîndu-ți printre lacrimi, obișnuitul rămâi cu bine și iu revedere, pornesc sărutăndu-ți sfânta imagină in gănd. E. REPORT ACUM In jurul expușii de la 1900 Produsele agriculture! Toate statele de pe pămînt își vor expune la expoziția Universală din Paris de la 1900 produsele lor principale. România, enumerată intre statele civilizate ale Europei, va expune și ea articole industriale, alimentare, viticole de agricultură sericicultură și in special acele de agricultura. Agricultura fiind principalul izvor al avuției noastre naționale, este de cea mai mare importanță să presentăm la această expoziție, cit se poate mai bine această ramură a producerei noastre. Dl. Petru Poni comisarul general al Alba Floare Albă floare, alba floare Cînd din ape e răsădit, De o rază de la soare Tremurînd s’a îndrăgit. Raza o iubea și in zorii Dimineței străbatea, Fulgerînd cu aur norii Si pe florile-i zimbea, Dar indragostea-i de soare Raza apele-a secat Și de-atuncea alba floare Alba floare s’a uscat. Decar. O dramă pe zi Intr’unul din orășelele Americei de Nord s’a petrecut zilele aceste o dramă inspăimăntătoare. Acum cîtva timp un domn englez Sir Edwards, sosise din Africa aducînd cu sine un Orangutang. Acest din urmă fusese inchis intr’o cușcă de fier, fiind foarte rea. In ziua de care vorbim Sir Edwardseșind de-acasă lăsă din nebăgare de seamă cușca deschisă. Atîta fu de ajuns pentru ca cea mai oribilă dramă din cîte s’au văzut să aibă loc. Orangutangul văzindu-se liber e și cu furie din cușcă, apucă un briciu pe care îl găsise pe masă și eșind prin fereastră se scoborî in ograda casei, apucînd-o pe o stradă lăturalnică. Sir Edwards intercîndu-se observă fuga orangutangului și inspăimîntat de cele ce se puteau intămpla anunță imediat poliția, care se puse pe urma fugarului, dar din nefericire poliția sosi ca de obiceiu prea tîrziu. Orangutangul, fugind in drumul seu dete intr’o grădină de copii. In furia sa se repezi la un micuț băețaș care să juca liniștit cu o frînghie și-i tăie imediat gîtul cu briciul ce-l avea in mănă, apoi apucînd cadavrul cald al sărmanei victime incepu a lovi in dreapta și’n stînga pe ceilalți copii, doi fură intr’o minuntă omorîți, ceilalți tremurînd de frică o luară la fugă strigînd și plîngînd de spaimă. Grădinarul atras de țipetele și plînsetele copiilor sări in grabă pentru a vedea cei. Cum îl zări orangutangul sări asupra sa și o luptă desperată se incepu, grădinarul văzindu-se perdut, căci grebla pe care o avea in mină îi fusese aruncată intr’un minut de fiara sălbatecă, vru s’o rupă de fugă, dar n’avu timpul căci orangutangul apucîndu-l de un braț, îl trînti jos și puindu-se calare pe dînsul incepu al mușca, timp de cinci minute nu se auzi decît sbevetele de durere a sermanului grădinar. In acel minut seriră cîțiva agenți ai poliției care văzind starea desperată a bietului grădinar, culcată la pămînt pe orangutang, impușclndul. Astfel grădinarul dus la spital a încetat din viață. Văduva lui și părinții germanilor copii omorîți au dat in judecată pe Sir Edwards, cerîndu-i o sumă mare de bani. Dar Sir Edwards intr’un acces de disperare, văzind ce consecințe au rezultat din lipsa lui de bagaje de seamă au căutat a-și repune viața. Din fericire a putut fi impedecat. ______ ___________Léar. prin articolul din protocol Spania nici o dată n’a ințeles a renunța la Philipine, de aci s’a născut o divirgință de opini intre cele două tabere. Representanții Spaniei s’au adresat imediat guvernului Spaniol, care a hotărît a face un memorandum cu privire la chestiunea Philipinelor pe care se-l trimează fiecărui cabinet din Europa. Pe de altă parte ea oferi Philipinele pentru prețul de un milion tuturor puterilor, nici una insă nu vrea să facă schimbul nefiind dispusă a intra inconflict cu Statele Unite. Representanții Statelor Unite au primit de la guvernul lor ordinul de-a indica discuția cel mai tîrziu săptămîna viitoare și tot odată li s-a făcut cunoscut că respunsul ce să pregătește memorandului Spaniei va fi un ultimatum. Spania speră că va fi adjutată de puterile Europene care nu pot privi cu ochi buni anexarea Philipinelor către Statele Unite, cu toate aceste pănă acuma nici o putere n’a intervenit. Din contra se spune in cercurile diplomatice că s’ar fi stabilit oarecare puncte pentru o viitoare alianță ofensivă și definivă intre Statele Unite și Anglia. După cum să vede chestiunea să conplică și n’ar fi tocmai greu ca resboiul să reinceapă. De notat e că Spania in tot timpul acesta s’a pregătit cît a putut mai bine pentru o nouă luptă. Lux. Comisia Păcei Comisia păcei întrunită la Paris pentru a stabili punctele tractatului dintre Spania și America, de două săptămîni și mai bine de cînd s'a format n’a putut ajunge incă la nici o soluțiune. Representanți Statelor Unite, cer intr’una guvernului lor lămuriri asupra atitudenei pe care trebue s’o aibă in chestia Philipinelor, căci numai asupra acestui punct nu se pot înțelege comisarii celor două puteri. Prin protocolul stabilit, Epocă de la care s-au sfîrșit ostililitățile, se stabilea că chestiunea Philipinelor va fi hotărît defiinită in congresul de la Paris. Astăzi reprezentanți Statelor Unite cer ca Philipinele să le fie date lor, pentru ca apoi ei să le declare independente, reprezentanții Spaniei susțin că NOTE LITERARE Floare-albastra ....Așa ie numele unei originale și dragalașe Reviste Literare redactată cu multă pricepere și î ngrijire d un grup de tineri beletriști, a căror talent și atrăgătoare originalitate au robit luare-aminte a tuturor a celor care cugetă cu drag și inimă, la nenorocita și prea rodnica noastră literatură... inbelșugată, slava domnului. Printre fruntașii ei colaboratori, putem cita cu bucurie , pe iubitul poet St. O. Iosif, despre care, d. Vlăhuță și puțin entuziastul Caragiale, a grăit mult de bine; pe duiosul D. Nanu, a cărui versuri muzicale, pline de simțire, te’nbunează și lasă pe gînduri ca un clntec mîngăietor de țară; pe poetul rustic Piron, fost prețios colaborator al adormitului și neuitatului ziar Lupta , pe popularul și hazliul Gh. Ranetti, pe războinicul polemist A. Antemireanu și pe dulcele doinaș basarabian G. Madan. Destoinicia cunoscută și sincer iubită a celor strînși in jurul petalelor frumoasei Flori Albastre, răsărită acum, in melancolia unei atît de searbede toamne... literare, ie o vrednică și strălucită chezășie de hotărîtoarea izbîndă, pe care va dobîndi-o fermecata floare... Ne mîngîie gîndul că plăpînda floare ’și va revărsă cu aceiași dărnicie primăvaraticul ei parfum, in căsuța fiecărui iubitor de-o pagină, două, de literatură aleasă și cumpătată, izvodită cu o desevîrșită pricepere și chibzuință artistică. Cine din acei care obișnuit au cetit-o, n’a ramas fermecat de induioșătoarea amintire . Pe calea pribeagului zugrăvită’n slove, cu atîta simțire și cumpătare, de dulcele Gh. Madan. ...Ași vrea să’ncheiu, dar fără voie mă fură gîndul și-mi lunecă cu drag la povestirea lui Madan. Cit de limpede, curgător și minunat de suggestiv, ■we FOIȚA EVENIMENTULUI 157 INTRIGĂ ȘI CRIMĂ ^8 Partea a IV-a VII -- Totul zise Pauline care deschisese ușa, dar nu-s supărată pe tine, te iert... Nu știai. Intr’un avînt necugetat, fără să-și deie socoteală, Marc intinse brațele cătră dînsa și buzele murmurară: — Mama!... Pauline se repezi și remaseră mult timp Îmbrățișați, era prima recunoaștere, prima imbrățoșare... avusese loc din instinct fără gândire. VIII O tăcere urmase imbrățișărei mamei cu a fiului. Pauline nu putuse să ieie ochii de pe Marc. Se mira văzîndu-i așa de mare și frumos. Căt ești de frumos zise ea, și nobili... ai aerul unui om mare... Jeanne privea pe tînărul cu ochi extaziați. Mama adause : - - înțeleg ca să te iubească! Apoi zise : - - De acuma nu mă mai părăsești ? mi te-ai întors pentru totdeauna ? ai ghicit că te iubeam, că numai eu singură te iubeam adevarat. Marc asculta. Nu îndrăsnea să se pronunțe incă, cu toate că inima sa se declarase pentru această femeie care părea că-l iubește atăt de mult, își zicea că nu e cu putință că aceasta să fie mama nevrednică pe care i se zugrăvise. Totul in Pauline arată onestitatea, seninătatea și o iubire de mamă nemărginită. Era cu neputință ca această femeie care o vedea înaintea sa luminată de dragoste de mamă, să fie creatură ticăloasă de care îi vorbise marchizul... Cine era prin urmare vinovatul. Nu mințise ea oare, cănd acuza pe Marchiz de toate infamiile de care suferise ? Nu vroia să creadă incă. Era o neînțelegere îngrozitoare care trebuia lămurită. Pauline cu zîmbetul rezervat și trist ‘ i ghici cea ce se petrecea intr’însul. T puse măna pe umăr și murmură. — Nu-mi răspunzi ? Nu mă crezi ? Dacă ai ști cătă durere îmi pricinues îndoielile tale ! dar uite! ne-au smuls unul altuia. Ai trăit departe de mine, și acuma abia ne cunoaștem... Nu e de mirare că nu mă iubești... Dar nu mă mai blestemi ? nu mai crezi calomniilor care i-au fost spuse ? — Ești mama mea murmură Marc ezitînd incă. Mama ta care te iubește și care n’a încetat un moment să te iubească, da, poți crezi. Oh cănd am auzit vorbind de tine printr’însa! O arată pe Jeanne. — Prin Domnișoară ? zise Marc. — Ea pentru intăia oară a pronunțat numele tău înaintea mea, că trăești și că ești aicea, după atățea ani petrecuți in rugi pentru tine !... fără dînsa fără această dragoste care a luat naștere in același timp in inimele voastre, nu ți-ași fi avut incă. Nu știam de existența ta. Nu vezi tu in aceasta un fel de scop secret al providenței ? — Poate zise Marc impresionat. — Dumnezeu a voit ca să vă iubiți... Și a voit ca această iubire să te apropie de mama ta. D-zeu va făcut unul pentru altu. Jeanne ascultă fără să vorbească, foarte emoționată, și Doamna d’Arcy era turburată ca și dînsa. Da era ca un fel de minune din cer. — Și cănd te-am văzut in urmă continuă Pauline... Plecai calare cu acest om... Calul tău era căt pe ce să mă răstoarne, dar a-și fi fost fericită să mor la picioarele tale, numai privirea ta să fi căzut asupra mea, gura să fi pronunța pentru mine un cuvânt de regret și de milă. Marc făcu o mișcare violentă. Nu, nu, nu aceasta femeie care vorbea astfel care iubea astfel, nu era o femeie rea, nu era o mamă rea. I se spusese minciuni cu ce scop ? să fie adevarat că nenorocita suferise toate torturile pe care le spunea ? — Frica mea reluă Pauline, era că n-am să te revăd inainte de a muri... acuma te-am revăzut, ți-am vorbit... nu mă mai blestemi... mă asculți... acuma voi muri fericită. N luă de umeri și-l privi cu o dragoste nesfârșită. — Fiul meu murmură ea neputînd să zică altceva, fiul meu! Ii arată Jeannei. — Căci e fiul meu acest băiat mare și frumos ! da copilul meu... Oh ! căt te-am plîns ! Se intoarse spre mare. — Aveai cinci ani cănd mi te-au smuls din brațe. Ah! zilele triste și oazele crude pe care le-am petrecut ! O desperare ! Ce lăcrimi ! (Va urma),