Evenimentul, octombrie-decembrie 1898 (Anul 6, nr. 1638-1710)

1898-11-08 / nr. 1669

ANUL al VI-lea No 1669 UN NUMĂR 10 BANI înainte pe un an . . . . Lei 24 „ 6 luni.....................,12 ,, . î luni și-In străinătate un an , 30 Un număr 10 bani EVENIMENTUL ABONAMENTE : DUMINICA 8 NOEMBRIE 1898 Anunciuri, inserții și Reclame Pe pagina 1 linia garmond Lei 4— » >» NI­I. .. . „ HI „ IV Manuscrisurile nu te inapoiesc. Un număr vechi 30 bani REDACȚIA LA TIPOGRAFIA .EVENIMENTUL» Q f Q ADMINISTRAȚIA STRADA LAPUSNEANU No. 44 Aj 7 I A í\ P O T Í F) Í A Nf Ol LA T,P0GRAFIA „EVENIMENTUL“ HOTEL TRAJAN Xaușl Aj L.1AIV i IU IAH Ș LA CATUL l-ia 50 52 Sumari** Violența Pressei Crisa Ministeriala CA LIBERAU In numărul seu de ori, confratele nostru Drapelul, ocupîndu-se de reorganizarea sa, zice: CA LIBERALI Situațiunea e cu totul alta astă­zi de cum era acum un an și jumă­tate,­­a­fundarea ziarului. Atuci rolul de căpetenie al Drapelului era controlul actelor guvernului, de la care ne putem aștepta la om­ și ce, e drept, dar de la care speram o îndreptare a situației. In loc de Îndreptare avem astă­zi o agravare așa cum nici cei mai pesimiști n’au îndrăznit s’o prevadă. Nu mai e vorba astă­zi de sal­varea unui principiu și de resta­bilirea unităței partidului. Avem to­tul de salvat: principiile ca și onoa­rea partidului nostru, renumele lui, popularitatea lui, amenințate grav —ultimele alegeri sunt o probă vie— interesele cele mai vitale ale țărei și ale neamului. Drapelul va deveni deci un organ de luptă. El va căuta să degajeze cu­ mai mult răspunderea partidului național liberal de actele guvernului, și să demascheze co­teria care i-a ușurpat numele pen­tru a-l necinsti și compromite. Resultatele obținute pănă acum, demarcarea pe care toată lumea o face între oamenii de la guvern și partidul național liberal, ne în­curajează pentru viitor și ne do­vedește cit de utilă e lupta pe care am inceput-o. In interesul ideilor liberale, vom continua-o fără cruțare și fără șovăială. CA NAȚIONALI Avem de dus cea mai grea și cea mai dureroasă luptă. Din cele două cuvinte care formează titlul partidului nostru, acesta a fost cel mai adine compromis de oa­menii de la guvern. Nici o dată interesele neamului nostru n’au fost mai mult călcate în picioare, și nici un guvern n’a dat atltea arme dușmanilor româ­nismului ca guvernul actual, când n’a venit el singur să-și unească loviturile cu ale dușmanilor. Lupta noastră va trebui deci să fie Îndoită: pe de o parte să lovim in acei cari au trădat toate făgă­duințele și au Înșelat toate spe­ranțele in chestia națională, iar pe de alta să ridicăm moralul tu­turor, atit al Românilor din țară cit și al celor de peste hotare. Sinceritatea acestor decla­­rațiuni nu pot fi puse la în­doială și ele, arătîndu-ne și­ Violența Pressei Intr’o seară frumoasă de toamnă— era cu mult înainte de alegeri - un re­dactor al nostru vntării pe d. Andreiu Vizanti, noul consilier comunal. O fi fost influența cerului albastru și al blon­dei lună sau depărtarea de alegerile comunale, d. Vizanti era de o blîndețe excepțională. Vorbeam de toate, de politica și de teatru, de chestia mi­tropolitană și de.... pressă. De o amabilitate extremă D. Vi­zanti a fost amabil in­totdeauna și ne temem că anuai cc, Iorgu se va plîn­­ge de aceasta amabilitate recunoscu­tă a luptat in contra d-lui Sturza și a condemnat procedarea sa in chestia Ghenadie,­­ apoi venind vorba și de Evenimentul, d. Vizanti zise: —„Toate bune, dar cîte o dată sunteți prea violenți !* Se poate și noi de multe ori am re­cunoscut-o. Dar observațiunea d-lui Vizanti ni sugerează tocmai articolul de față. De perfect adevărat că limbagiul pre­sei romane e violent, dar această vio­lență se impune față cu faptele ce se petrec și pe care pres­sa nu le poate trece fără a-și rădica voacea cu tărie și fără a protesta cu ultima energie, oglindind in mod fidel sentimentele ce­titorilor sei, al­terei întregi. Și fiind că observațiunea d-lui Vi­zanti se adresa mai mult la atitudinea noastră față cu administrația comu­nală, i e bine să recapitulăm cîte­va fapte, pentru ca pănă și blindul Vi­zanti să se convingă că limbagiul nos­tru nu putea fi altfel față cu actele administrațiunei d-lui Gane. ♦ * * După ce printr’o muncă uriașă am scos pe d. Gane din adîncimile Națio­nalei și am contribuit suntem modești domnule Gane­­ ca cetățenii să-și puie toate iluziile in d-sa, l’am așteptat la lucru. D. Gane văzîndu-se primar să făcu uituc de promisiunele făcute in oposiție și pe care amicul nostru d. Alexandru Volanschi un democrat tot atît de convins cel puțin ca d. Sterea și spun aceasta fără nici o aluzie rău­tăcioasă—i le reaminti in fie­care zi. Noi, cari nu prea înțelegeam finețele d-lui Gane, i făceam observații priete­nești, tot sperînd că uitarea d-lui Gane va fi trecătoare și că in fine își va a­­minti de oare­care făgădueli. Dar vremea vine, vremea trece și d. Gane habar n’avea. Ieșenii înce­pură a murmura și a se întreba cu uimire cum de consiliul liberal nu re­­alisează promisiunele făcute de libe­rali. Noi ne-am făcut, după cum era de datoria noastră, ecoul acestor mur­mure, și am început a cere îndeplini­rea angajamentelor, și ce-i dreptul, vorbeam ceva mai tărișor pentru a fi auziți de uitucul primar, dar tot cu blîndețe ca intre frați, căci frați mai consideram pe atuncea pe cei de la Primărie. Dar intr’o bună dimineață tot de toamnă, blîndule Vizanti, dar aricioasă, cu ceață posomorită și plîngătoare ca și fața d-lui Gane - primarul ne trezi pe toți cu o adevărată lovitură de stat in miniatură. In loc de a mai reduce dacă nu desființa taxele maximale, ci. Gane le urcase și mai inființase altele noi. Fierberea in oraș era mare, toată lumea se plîngea și noi, inregistrînd ■"st» țmaz&tamam­tuația gravă prin care trecem promit totuși incă zile fru­moase pentru liberalismul ro­­mîn, aceste plîngeri, am unit glasul nostru de protestare cu cea a ieșenilor. De astă dată vorbeam tare de tot pentru a trezi acest onorabil consiliu, cum ar zice d. Tăcu, și a-l sili să-și îndrepte pașii pe o cale mai bună. Dar nu trecu mult și administrația d-lui Gane incepu să-și arăte arama, dând in vileag o serie de ticăloșii, care de care mai ticăloasă. Se’ntîmplă că Evenimentul discopere oare­cari fapte a d-lui inginer șef și cere o anchetă. Ministrul o acordă,­­ dar administrația d-lui Gane face tot posibilul pentru a ascunde adevărul și silește sub ame­nințare de demisie, pe ministrul de a se face complicele ei, și de a acoperi ancheta cu vestita mușama națională. In treacăt chiar d. Giani, care se a­­rătase față cu d. Gane de o blîndeță adorabilă, descoperi o adevărată des­trăbălare in Primărie, dosare despă­­rțite, hârtii furate și o desordine com­plectă. Nu mai era chip de menajat. Nu era ieșan care să nu-și exprime indig­narea sa in­potriva actelor administra­ției comunale și sa nu proteste cu vehe­mență. Era inceputul limbagiului nostru vio­lent față cu prea onorabila adminis­­trațiune. Dar n’am sfîrșit. ZAGURA. CRISA MINISTERIALA guvernului român pentru participarea țerei noastre la expoziția universală din Paris de la 1900, a lansat cătră d-nii Prefecți din țară, circulară in a­­ceastă privință. Prin acea circulară intre altele adaogă: Trebue să punem in evidență in special progresele ce am făcut in cultura pămîntului, marele cantități de cereale ce recoltăm pe fie­care an și pe care le putem exporta precum in calitățile superioare. Dato­ria noastră, adaogă d. Pom­ in acea circulară, de a face această lucrare este cu atît mai mare, cu cît, in timpui din urmă, s’au căutat in mod sistema­tic să se deprecieze cerealele noastre in străinătate. Dl. Poni mai zice: că din cerceta­rea declarațiunilor de admitere la ex­­posiție care au intrat pănă acuma la comisariat, văd că tocmai agricultura a fost neglijentă in lucrările pregătitoare făcute in cele mai multe județe. In acest scop, comisarul general al exposiției atrage atențiunea prefecților și a comisiunelor județene de a pregăti produsei agricole in cantitate mare. Tot in acea circulară d. Poni spe­cifică toate produsele agricole care pot figura la exposiție și anume ■ Productele agricole alimen­tare de origine vegetală a), Cereale V- Grîne diverse: grîne de toamnă , grîu bălan bătrîn românesc, grîu de Prut, grîu de Banat, grîu de Tisa, grîu băltățel, grîu roș românesc, grîne de primăvară diverse : ghircă, arnăut, coluz, alac sau capragea. 2). Secături diverse varietăți : se­cară de St. Helena, Schlanstedt, ru­sească comună. 9). Orzuri diverse : orz comun cu 6 rînduri de toamnă și de primăvară, orzuri cu 4 rînduri, orzoaice sau or­zuri cu 2 rînduri și anume: orzoaica de Hanna, orzoaica comună, orz evan­­tail, orz golaș etc.­­i). Porumbari : porumbari comune românești numite și porumb țărănesc, hăngănesc, mocănesc, scorumnic, etc. porumb cinquantin portocaliu și galben, porumb colțat sau dinte de cal alb, po­rumb alb comun, porumb portocaliu în­chis, porumb roșu, porumb pignolete, etc. 15 Ovăzuri diverse. 6. Meiuri diverse: mei comun, mei argintiu, mei roș, mei galben, etc. Circulara comisarului general specifi­că : cheltuelile făcute cu confecțio­narea seculețelor vor fi achitate din fon­durile Exposiției. Fie­care exposant va Trebui să facă o declarațiune de par­ticipare la Expoziție pe formularele in­­primate deja trimise la timp. Animalele nu pot fi­ expuse de­cît in fotografii pe care se vor arata vrîsta și demensiunele animalului fotografiat. O scurtă descriere va arăta rasa, incru­­cișarele, rezultatele obținute etc. Neva. In joc de Siluete Ție Din graba pregătirei de plecare iți scriu incă aceste cite­va vorbe. Ge-ți vor spune ele ? Nimic ! Da nimic, pentru că nimic nu-i in stare să ’nch­ege in clipele acestea, cuge­tarea mea. Nici lacrimile in care-mi mîngâi dureroasă privire, nici zimbetul trist și u­­mar prin care caut să inbunez sufletul așa de chinuit la despărțire al mam­ei, nici ne­lămurita și sfișietoarea sale in care-mi plu­tește gândul acum, nimic, nimic nu-ți pot a­­răta prin această inșinuire de mult prețuitul inimei mele stăpăn,vorbe, lie . Și totuși iți scriu... Simt nevoia să-ți scriu. Ași vrea să-mi pot lua incă o dată rămas bun de la tine ; ași vrea să-ți string măna; ași vrea să-mi sprijin fruntea pe umărul tău și in sbuciumul unui liniștitor înfocat plăns să-mi revăr­s toată durerea sdrunci­­nătoare, de care sunt in aceste minute stă­pânită. O dacă ai putea tu să te cobori cu gândul, in adâncul stărei sufletești desnădăjduite, in care mă aflu acum... .și dac'ai putea tu, des­­chizăndu-ți inima să simți și să ințelegi toată sfâșietoarea mea jale !... Dar ,,e târziu și trenul nu ingădue întâr­ziere“ imi amintește sunetul ceasului din perete, care bate ora 9. Trebue să plec, închid in inima mea durerea dorului de tine, de pe acum chiar, din clipa pornirei și urîndu-ți printre lacrimi, obișnuitul rămâi cu bine și iu revedere, pornesc sărutăndu-ți sfânta imagină in gănd. E. REPORT ACU­M In jurul expușii de la 1900 Produsele agriculture! Toate statele de pe pămînt î­și vor expune la expoziția Universală din Pa­ris de la 1900 produsele lor principale. România, enumerată intre statele civi­lizate ale Europei, va expune și ea ar­ticole industriale, alimentare, viticole de agricultură sericicultură și in spe­cial acele de agricultura. Agricultura fiind principalul izvor al avuției noastre naționale, este de cea mai mare importanță să presentăm la această expoziție, cit se poate mai bine această ramură a producerei noastre. Dl. Petru Poni comisarul general al Alba Floare Albă floare, alba floare Cînd din ape e răsădit, De o rază de la soare Tremurînd s’a îndrăgit. Raza o iubea și in zorii Dimineței străbatea, Fulgerînd cu aur norii Si pe florile-i zimbea, Dar in­dragostea-i de soare Raza apele-a secat Și de-atuncea alba floare Alba floare s’a uscat. Decar. O dramă pe zi Intr’unul din orășelele Americei de Nord s’a petrecut zilele aceste o dra­mă inspăimăntătoare. Acum cît­va timp un domn englez Sir Edwards, sosise din Africa aducînd cu sine un Orangutang. Acest din urmă fusese inchis intr’o cușcă de fier, fiind foarte rea. In ziua de care vorbim Sir Edwards­eșind de-a­casă lăsă din nebăgare de seamă cușca deschisă. Atîta fu de a­­juns pentru ca cea mai oribilă dramă din cîte s’au văzut să aibă loc. Orangutangul văzindu-se liber e și cu furie din cușcă, apucă un briciu pe care îl găsise pe masă și eșind prin fereastră se scoborî in ograda casei, apucînd-o pe o stradă lăturalnică. Sir Edwards intercîndu-se observă fuga orangutangului și inspăimîntat de cele ce se puteau intămpla anunță i­­mediat poliția, care se puse pe urma fugarului, dar din nefericire poliția sosi ca de obiceiu prea tîrziu. Orangutangul, fugind in drumul seu dete intr’o grădină de copii. In furia sa se repezi la un micuț băețaș care să juca liniștit cu o frînghie și-i tăie imediat gîtul cu briciul ce-l avea in mănă, apoi apucînd cadavrul cald al sărmanei victime incepu a lovi in dreapta și’n stînga pe ceilalți copii, doi fură intr’o minuntă omorîți, cei­lalți tremurînd de frică o luară la fugă strigînd și plîngînd de spaimă. Grădinarul atras de țipetele și plîn­­setele copiilor sări in grabă pentru a vedea ce­i. Cum îl zări orangutangul sări asu­pra sa și o luptă desperată se incepu, grădinarul văzindu-se perdut, căci gre­bla pe care o avea in mină îi fusese aruncată intr’un minut de fiara sălba­­tecă, vru s’o rupă de fugă, dar n’avu timpul căci orangutangul apucîndu-l de un braț, îl trînti jos și puindu-se ca­lare pe dînsul incepu al mușca, timp de cinci minute nu se auzi de­cît sbe­­vetele de durere a sermanului gră­dinar. In acel minut seriră cîți­va agenți ai poliției care văzind starea desperată a bietului grădinar, culcată la pămînt pe orangutang, impușclndul. Astfel grădinarul dus la spital a în­cetat din viață. Văduva lui și părinții germanilor copii omorîți au dat in ju­decată pe Sir Edwards, cerîndu-i o su­mă mare de bani. Dar Sir Edwards intr’un acces de disperare, văzind ce consecințe au re­zultat din lipsa lui de bagaje de seamă au căutat a-și repune viața. Din feri­cire a putut fi impedecat. ______ ___________Léar. prin articolul din protocol Spania nici o dată n’a ințeles a renunța la Phi­­lipine, de aci s’a născut o divirgință de opini intre cele două tabere. Representanții Spaniei s’au adresat imediat guvernului Spaniol, care a ho­tărît a face un memorandum cu pri­vire la chestiunea Philipinelor pe care se-l trimează fie­cărui cabinet din E­­uropa. Pe de altă parte ea oferi Philipinele pentru prețul de un milion tuturor pu­terilor, nici una insă nu vrea să facă schimbul ne­fiind dispusă a intra in­­conflict cu Statele Unite. Representanții Statelor Unite au pri­mit de la guvernul lor ordinul de-a indica discuția cel mai tîrziu săptă­­mîna viitoare și tot odată li s-a făcut cunoscut că respunsul ce să pregătește memorandului Spaniei va fi un ulti­matum. Spania speră că va fi adjutată de puterile Europene care nu pot privi cu ochi buni anexarea­­ Philipinelor către Statele Unite, cu toate aceste pănă a­­cuma nici o putere n’a intervenit. Din contra se spune in cercurile diploma­tice că s’ar fi stabilit oare­care puncte pentru o viitoare alianță ofensivă și de­­finivă intre Statele Unite și Anglia. După cum să vede chestiunea să con­­plică și n’ar fi tocmai greu ca resboiul să reinceapă. De notat e că Spania in tot timpul acesta s’a pregătit cît a putut mai bine pentru o nouă luptă. Lux. Comisia Păcei Comisia păcei întrunită la Paris pen­tru a stabili punctele tractatului dintre Spania și America, de două săptămîni și mai bine de cînd s'a for­mat n’a pu­tut ajunge incă la nici o soluțiune. Representanți Statelor­ Unite, cer in­­tr’una guvernului lor lămuriri asupra atitudenei pe care trebue s’o aibă in chestia Philipinelor, căci numai asu­pra acestui punct nu se pot înțelege comisarii celor două puteri. Prin protocolul stabilit, Epocă de la care s-au sfîrșit ostililitățile, se stabilea că chestiunea Philipinelor va fi hotărît defiinită in congresul de la Paris. Astăzi reprezentanți Statelor Unite cer ca Philipinele să le fie date lor, pen­tru ca apoi ei să le declare indepen­dente, reprezentanții Spaniei susțin că NOTE LITERARE Floare-albastra ....Așa ie numele unei originale și dragalașe Reviste Literare redactată cu multă pricepere și î ngrijire d un grup de tineri beletriști, a căror talent și atrăgătoare originalitate au ro­bit luare-aminte a tuturor a celor care cugetă cu drag și inimă, la nenorocita și prea rodnica noastră literatură... in­­belșugată, slava­ domnului. Printre fruntașii ei colaboratori, pu­tem cita cu bucurie , pe iubitul poet St. O. Iosif, despre care, d. Vlăhuță și puțin entuziastul Caragiale, a grăit mult de bine; pe duiosul D. Nanu, a cărui versuri muzicale, pline de simțire, te’nbunează și lasă pe gînduri ca un clntec mîngăietor de țară; pe poetul rustic Piron, fost prețios colaborator al adormitului și neuitatului ziar Lupta , pe popularul și hazliul Gh. Ranetti, pe războinicul polemist A. Antemireanu și pe dulcele doinaș basarabian G. Madan. Destoinicia cunoscută și sincer iu­bită a celor strînși in jurul petalelor frumoasei Flori­ Albastre,­­ răsărită a­­cum, in melancolia unei atît de sear­bede toamne... literare,­ ie o vrednică și strălucită chezășie de hotărîtoarea izbîndă, pe care va dobîndi-o ferme­cata floare... Ne mîngîie gîndul că plăpînda floare ’și va revărsă cu aceiași dărnicie pri­­măvaraticul ei parfum, in căsuța fie­cărui iubitor de-o pagină, două, de li­teratură aleasă și cumpătată, izvodită cu o desevîrșită pricepere și chibzuință artistică. Cine din acei care obișnuit au ce­tit-o, n’a ramas fermecat de induioșă­­toarea amintire . Pe calea pribeagului zugrăvită’n slove, cu atîta simțire și cumpătare, de dulcele Gh. Madan. ...Ași vrea să’ncheiu, dar fără voie mă fură gîndul și-mi lunecă cu drag la povestirea lui Madan. Cit de limpe­de, curgător și minunat de suggestiv, ■we FOIȚA EVENIMENTULUI 157 INTRIGĂ ȘI CRIMĂ ^8 Partea a IV-a VII -- Totul zise Pauline care deschi­sese ușa, dar nu-s supărată pe tine, te iert... Nu știai. Intr’un avînt necugetat, fără să-și deie socoteală, Marc intinse brațele cătră dînsa și buzele murmurară: — Mama!... Pauline se repezi și remaseră mult timp Îmbrățișați, era prima recunoaștere, prima imbrățoșa­­re... avusese loc din instinct fără gân­dire. VIII O tăcere urmase imbrățișărei ma­mei cu a fiului. Pauline nu putuse să ieie ochii de pe Marc. Se mira văzîndu-i așa de mare și frumos.­­ Căt ești de frumos zise ea, și nobil­i... ai aerul unui om mare... Jean­ne privea pe tînărul cu ochi extaziați. Mama adause : - - înțeleg ca să te iubească! Apoi zise : - - De acuma nu mă mai părăsești ? mi te-ai întors pentru tot­dea­una ? ai ghicit că te iubeam, că numai eu sin­gură te iubeam adevarat. Marc asculta. Nu îndrăsnea să se pronunțe incă, cu toate că inima sa se declarase pen­tru această femeie care părea că-l iu­bește atăt de mult, își zicea că nu e cu putință că a­­ceasta să fie mama nevrednică pe ca­re i se zugrăvise. Totul in Pauline arată onestitatea, seninătatea și o iubire de mamă ne­mărginită. Era cu neputință ca această femeie care o vedea înaintea sa luminată de dragoste de mamă, să fie creatură ti­căloasă de care îi vorbise marchizul... Cine era prin urmare vinovatul. Nu mințise ea oare, cănd acuza pe Marchiz de toate infamiile de care su­ferise ? Nu vroia să creadă incă. Era o neînțelegere îngrozitoare care trebuia lămurită. Pauline cu zîmbetul rezervat și trist ‘ i ghici cea ce se petrecea intr’însul. T puse măna pe umăr și murmură. — Nu-mi răspunzi ? Nu mă crezi ? Dacă ai ști cătă durere îmi prici­nues îndoielile tale ! dar uite! ne-au smuls unul altuia. Ai trăit departe de mine, și acuma abia ne cunoaștem... Nu e de mirare că nu mă iubești... Dar nu mă mai blestemi ? nu mai crezi calomniilor care i-au fost spuse ? — Ești mama mea murmură Marc ezitînd incă. Mama ta care te iubește și care n’a încetat un moment să te iubească, da, poți crezi. Oh cănd am auzit vorbind de tine printr’însa! O arată pe Jeanne. — Prin Domnișoară ? zise Marc. — Ea pentru intăia oară a pronun­țat numele tău înaintea mea, că tră­­ești și că ești aicea, după atățea ani petrecuți in rugi pentru tine !... fără dînsa fără această dragoste care a lu­at naștere in același timp in inimele voastre, nu ți-ași fi avut incă. Nu ști­am de existența ta. Nu vezi tu in a­ceasta un fel de scop secret al provi­denței ? — Poate zise Marc impresionat. — Dumnezeu a voit ca să vă iu­biți... Și a voit ca această iubire să te apropie de mama ta.­­ D-zeu va făcut unul pentru altu. Jeanne ascultă fără să vorbească, foarte emoționată, și Doamna d’Arcy era turburată ca și dînsa. Da era ca un fel de minune din cer. — Și cănd te-am văzut in urmă con­tinuă Pauline... Plecai calare cu acest om... Calul tău era căt pe ce să mă răstoarne, dar a-și fi fost fericită să mor la picioarele tale, numai privirea ta să fi căzut asupra mea, gura să fi pronunța pentru mine un cuvânt de regret și de milă. Marc făcu o mișcare violentă. Nu, nu, nu aceasta femeie care vor­bea ast­fel care iubea ast­fel, nu era o femeie rea, nu era o mamă rea. I se spusese minciuni­­ cu ce scop ? să fie adevarat că nenorocita suferise toate torturile pe care le spunea ? — Frica mea reluă Pauline, era că n-am să te revăd inainte de a muri... acuma te-am revăzut, ți-am vorbit... nu mă mai blestemi... mă asculți... acuma voi muri fericită. N­ luă de umeri și-l privi cu o dra­goste nesfârșită. — Fiul meu­­ murmură ea neputînd să zică alt­ceva, fiul meu! Ii arată Jeannei. — Căci e fiul meu acest băiat ma­re și frumos ! da copilul meu... Oh ! căt te-am plîns ! Se intoarse spre mare. — Aveai cinci ani cănd mi te-au smuls din brațe. Ah! zilele triste și oazele crude pe care le-am petrecut ! O desperare ! Ce lăcrimi ! (Va urma),

Next