Evenimentul, iulie-septembrie 1900 (Anul 8, nr. 127-191)

1900-07-01 / nr. 127

' W"* SERIA Il-a ANUL AL YIII-lea No. 127 ABONAMENTE: nainte pe un an . „ „ 6 luni , „ „3 luni ’ in streinătate un an Lei 24 „ 12- „ 6 36 țjiî numar 10 ban! redacția str. lapușneanu UN NUMĂR 10 BANI ¥ No. 44 EVENIMENTUL ZIAR CONSERVATOR COTIDIAN SAMBATAJ Anunciuri, iiv ----- - pagina 1 lima gamac v „ II „ „ IU „ » „ IV „ „ CMe ””j. Manuscrisurile vechi nu se mai Un n umăr vechi 30 ADMINISTRAȚIA STR. LAPI^NENU No. 44. IArnu cum falnicii boeri de artă . UGuCrul IflaliU dată numai au putu să o facă. In aceste momente, în ca- Intre figurile nostre polired General Manu părăsește ticefacea a acestui condacăputerea figura d-sale e cea tor se desface humoasa, mai în relief și, deci merită Dacă politicianism!, cîte oo deosebită atentie. De alt- dată, schimbă azi noțiunea ,ii ne minteri, nu o ocazie mare ca aceasta trebue ca să lumineze o aseminea ființă; d. general Manu e acelaș în orice ocazie, căci calitățile spiritului și voinței sale l’au făcut să fie fruntaș între fruntași. In special, noi ieșenii, îi datorim mult. Cu o deosebită bunăvoință și atenție, domnia sa a căutat să mulțumească toate cerințele orașului nostru, atît de încercat și de nenorocos. Grație d-sale, multe din înbunătățirile, cu care se fălește azi vechea și falnica capitală, n’ar avea ființă, dacă d. general Manu, cu deosebita sa bunăvoință, n’ar fi pus cuvînt de sprijin fin ajutorarea cerințelor noastre. Toată țară are astăzi atenția îndreptată către ușa; dar noi, eșenii, îl ațintim cu drag este frumoasa figură nului viteaz și apnlitic încărunțit in sl șici, pe care străin a servit-o cu aceeași uși cu acelaș zel. Istoria imparțială în lumina cuvenită bărbătească ființă, au cercat contempl' mași să arunce umbra faptelor războ generalului. Umbre trecătoare. Intr’o zi vară, în zadar nemai să întunece văzduhul, clipa, se risipesc morți pîcloase și lumina sere mai curată și mai toare decît oricînd. Î ncat colectiviștii să vie, faptele, cari au iluștri cel întăi general român pășit peste valurile iui în capul unei armate re —minune, ce nu se mazuse de cînd Mihai tr falnic subt grozava stă] turcească. Dar în zadar. Omer cerca a se juca cu cm:ii a face noapte în jurul flăcări, faptele rămîn ace flacăra va străluci mei pi nie. D. general Manu a t veșnic același,—generai teaz și înțelept, care să-și apere țara voive și lucrurilor, încît alele sfinte în viața privată sa-i întunece înțelesul in cea pulică, dominanta a remas unii din oamienii de stîncă, a Arai cuvînt este cuvînt. Divinia colectivistă ne obișnuise cu fel de fel de sofisticat; fruntașul nostru a rămas consecvent cu trecutul lui și al lor lui. Voința lui puternică nu a cunoscut începere și aceasta nu e cea mi mică laudă, ce se poate fie ; sunt destul de rari oameni, cari L știu ce voesc și ști să vorbească. . A nins vremea pete senina , lui frunte, dar voim i-a rămas aceeași,—de fel ca și înainte. Și 'o de mira î timpuli acesta, care enerveaă—și pe cei mai tari, cum generalul Manu a rămas nesfiimbat,î vorivea un Roman viteaz c ii și Ungurii , idapesti Hírlap“ publică seu de Sâmbătă un ari despre necesitatea ae Maghiari și Romînii nu ale, acest ziar scrie urmărea este de dorit tot atîtocietate ca și în paria : or noștri romîni avem să u ui o mulțime de figuri diși societatea,înaltă ardeleană.e se observă azi între părtă maghiară și inteligența nu e naturală. Ea este nuia focului răsboinic păți" vor înceta, însă, luptele. .. separatismul social, ministru Szel Kalman arta dacă ar netezi calea acestei apropieri. Pentru că nu e natural ca o parte însemnată a populațiunei țarii să se abțină de la alcătuirea legilor și de la guvernarea țării. Dacă aceasta s’a întîmplat pănă acum, vina cea mare e a brutalităților regimului Tisza. „Se știe că în primul parlament erau încă Romîni, fără program național. Gel, care azi este fruntaș în mișcările naționaliste, pe la anii 1870 era deputat al Selagiului, ales cu program oposant. Tisza l’a scos de pe terenul public și s’a făcut astfel agitator valah. Și sunt de aceștia mai mulți. Parlamentul maghiar este destul de tare și destul de maghiar ca să cuprindă în sînul său toate naționalitățile țării și să asculte dorințele fiecăreia. E neghiob cine se teme de asta și preferă să ascundă jeraticul sub cenușă. 1 mm..■ w. amN • i..; mmSBSsm IiSfe* i :spSIE M4ib‘ IV 10IIII4 ȘI AVIAția STATISTICĂ.—EXCEDENT DE NAȘTERI.—MORTALITATEA COPIILOR ÎN UNGARIA.—EMIGRĂRILE.—SOARTA TRISTĂ A EMIGRANȚILOR. — AMĂNUNTE. Nimic nu-i mai interesant decât o statistică, pentru cine știe să o citească. Iată de ce, cu mare atenție, urmăresc Buletinele, ce se publică în această privință. Iată ultimul : In a doua jumătate a lunei Mai 1900 s’au născut în orașele capitale de județ un total de 1454 copii, dintre cari 229 nelegitimi. Din totalul de 1454 copii, 1002 au fost născuți din părinți romîni, 328 din părinți mozaici și restul din părinți de alte naționalități. * * * Totalul deceselor în această perioadă a fost de 1044, din cari 789 romîni, 155 mozaici și restul de alte naționalități. Prin urmare, pentru această perioada escedentul nașterilor asupra deceselor e pentru populația romina de 213 suflete. Deci, e un escedent a nașterilor asupra deceselor, în ceea ce privește naționalitatea Vom căuta să vedem în ce proporții aceasta se întîmplă și aiurea,—în Ungaria, de pildă.* * * gal unguresc de Itali ca un buletin în ceea mișcarea populației din Mai. Regret că a nostrul tablou complect, cum unguresc, ca să se o face comparația, în ori-ce iată cifrele : creșterea popue inferioară cu 300 de suflete, facem comparația cu acele ale moiehte din anul trecut, iiie, e excesiva mortali [UNK] copilor. Intr’adevăr, s’au 0 copii în viață și 13061 au murit, avînd mai >te ani și 25,124 au înață, avînd mai mult de * * * Alta cifră interesantă, e acea a emigrărilor. Se știe cît zgomot a făcut la noi această chestiune. In Ungaria proporțiile sînt și mai mari și faptul e mac dureros, căci emigrează unguri chiar. Majoritatea emigranților a plecat pentru America (3521) și pentru Romînia (2312). Cauzele economice fac ca aceasta masă de emigranți să părăsească țara sfîntului Ștefan, căutînd să afle aiurea hrană și azil. Dar soarta tristă a acestor nenorociți dă de gîndit. Căci ni se scrie din Bacska că cinci persoane au sosit acolo din Obrovac, cu trenul Germaniei. Cum acești nenorociți nu au avut cu ce să-și plătească macar drumul pentru reîntoarcere, au fost transportați la domiciliul lor ca vagabonzi, întrebați ce i-a făcut să se reîntoarcă, din moment ce plecaseră hotârîți să-și pârâsiascâ țara, au ráspuns că relele tratamente, de cari avură să sufere în localitatea, în care se tocmiseră ca lucrători. Atît i-a deziluzionat această, emigrare, încît au jurat că nu vor părăsi Ungaria, oricît de puțin dragă le este. Toți acei, cari pleacă în altă parte, ar trebui să aibă în vedere acestea. Fiecare își părăsește vatra și,casa spre a alerga după noroc și nu găsește decit mizeria neagră, mizeria îngrozitoare, foamea, bolile, moartea, pe drumuri fără sfîrșit, sunt cer strein, între oameni indiferenți între visul sclipitor și averei sau a stărei mai bune, se interpune groaznice realitate, care zdrobește fără milă. La acestea, poate, ar trebui sa se gîndească toți acei, cari vor să iasă din orice țară, în căutarea unor vetre noi. Y. f . r~ 1 # T—r Fotografia unui prietin Amicul nostru, Gogu Maiorescu, e un politician emerit. D-sa urmărește, cu mare și încordată atenție, toate mișcările noastre politice, cu atît mai mult, cu cît e înregimentat în cel mai de valoare grup politic și posedă multe valori de-ale statului să închipuiți, dar, dacă d-sa era îngrijat, față cu tendințioasele știri răspîndite de ziarele opozante. Nici o descriere n’ar fi în stare a vă da bine această imaginea. De aceea sunt nevoit să rog creionul unui prietin, care vă arată în desemnul de mai jos jalnica infațoșare a amicului nostru Gogu, in fața acelei situații de jălit. Iat’o: Din fericire, situația se îmbunătăți imediat, cum o constată pănă și Patriárul. Iată ce duioasă scrisoare ne adresă amicul nostru : „Suntem salvați. Ca să-ți dovedesc aceasta nu pot face asta decit a-ți trimite fotografia mea în aceste momente mai mult decât fericite. Totul merge bine văd totul în roz. Aț figt! Observați, mă rog, ce bine exprimă mulțumirea ce am resimțit la indeplinirea acestui fericit eveniment“. Iată și fotografia: Dar domnul Manorescu e și om politic. D-sa prevede o schimbare și mai radicală a situației, ceea ce bucură din ce în ce mai mult. Iată ce ne scrie d-sa. „Ca membru al finei grupări de mare valoare și ca redactor la cel mai de valoare ziar din Romînia, nu pot să nu,«*fii‘evăc că mergem ca a fi apoteoza. Aceasta mă incintă așa cu mult, încît fața mea e cu totul deosebiții decît ceea ce este de obicei, lat,/ au desemn care mă reprezintă îi, culmea mulțumirei, ce o voi resti fiți-o lunea viitoare“. M’am grăbit să prezint cetitorilor noștri aceste dovezi de veselia puternicei constituțiuni a „prietinului nostru“ Gogu Maiorescu. N’ași voi să fiu taxat de simbolist, dar îmi pare că d-sa represintă admirabil tipul multor alți „prietini“ * și de aceea, spre lămurirea viitorilor istoriografi, l’am fixat pe hîrtie. Luni, însă, mi-e frică să nu reîncepem o altă serie de-a cape. A, uitam să va spui, că d. Gogu Manorescu se fotografiase în urma cetixei regulate a Patriotului. --------------------------------------Șfichin. Lașul artiloia (Planul d-lor ingineri Bejan și Christof III Continuînd, memoriul face o comparație critică între diversele sisteme propuse pentru alimentarea orașului cu apă. Complectăm această primă parte, a memoriului, prin compararea critică a tuturor putințelor de alimentare a orașului Iași. Comparația trebuie făcută din cinci puncte de vedere: al gustului, al impidităței, al temperaturei, al cantităței și în fine din punctul de vedere bacteriologic, iar din punctul de vedere financiar, vom avea ocazie a face comparație în partea III a memoriului. 1. GUSTUL APEI. Sensațiunea gustului este pricinuită fie de sărurile fie de gazurile disolvate în apă. In ce privește gustul ce îl capătă apa din pricina sărurile nu se poate prescrie un fel de gust care să colivie la toată lumea; sensațiunea aceasta variază de la individ la individ și predilecțiile sunt datorite deprinderei.—Avem în Iași cazul cu locuitorii cari s’au obicinuit a bea apa sălcie, care isvorește în multe părți a orașului și cărora nu le place altă apă.—Gustul pe care-l capătă apa liberă de săruri cînd conține în soluțiune acid carbonic, place la toată lumea; prin aceasta se explică preferința generală ce se dă apei de izvor, căci această apă conține totdeauna acid carbonic pe care-l capătă din atingerea cu substanțe organice, pe parcursul subteran ce îl face pănă iesă sub formă de izvor. Din acest punct de vedere apa de izvor este superul atît apei de lac cît și apei de rin; apa de lac are însă și arte o superioritate asupra celei de rîu, căci aceasta, deși în mișcare, nu aduce în contact cu aerul, spre a absorbi acid carbonic din atmosferă, decît o pătură subțire de la suprafață pe cînd restul curge sub această pătură în afară de contactul atmosferei. 2 LIMPIDITATEA APEI. Apa de izvor este mai totdeauna limpede căci se filtrează printr’o masă enormă de paminte; apa de lac este îndestul de limpede dacă lacul are un volum suficient ca să permită reînoirea in 1—2 ani; apa de rîu nu poate fi limpede de îndată ce nu curge pe un pat de stînci; nu pot fi deci limpezi apele rîurilor Siret ori Prut, cari s’au propus pentru alimentarea orașului. 3. TEMPERATURA APEI. S’a văzut mai sus că apa de izvor este mai totdeauna rece.—In ce privește apa de lac, am afirmat, că dacă se face priza la 5—6 metri de la suprafață se va obține și in acest caz, apă rece; această afirmație re făcută și de autorul volumului citat în citațiunea a doua, și iată cum explică acest autor afirmațiunea de care e vorba: Citim din acelaș volum la pagina 318: „Rar se va intimpla ca temperatura apei pe suprafața unui lac să fie identică cu temperatura aerului ambiant, cît timp nu se întîmplă aPARADOXALE 3F © ar i.a.xvâu. Cînd am terminat pe scris, mă cuprinse, fără de voie, un vis nestăpînit. Rîdeam și de cărare și de rușine, căci mi-mi sunter , lămuri eu însumi ce scrisesem și pentru ce. Ba, nu știam maca. intru cine cerusem ace favoare, ce făcea obiectul răvașului nex — Ce o să 5eaietenul meu — profesor de științii rurale în orașul B. văzînd că dup- vr’o doi ani de uitare ii rug a la examen să aibă in vedere media stică a elevului X?... ^ O să rida și , desigur după cum rid și eu in TOTOLI moment. Cine știe! Poate, din eon , să aibă o impresiune penibi!. să trintească furios scrisoarea i in coșnița specială destiată . i literaturi, ante mergi are oi ..mi examen. In zadar, am încercat N’am izbutit. macar să-i explic in te mód am ajuns a „stfirm“ pertui elevul care e, poate, unul din cei leneși ai clasei. In zadar—pentru că eu nu știu precis cum s’a făcut decît .doară] că. am primit și eu o...crispare dej la un bun prieten din orașul Cita personagii pi,?o f joc pentru această contocire a examnului nn un singur obiect! Cine scio cîte alte corespond^nțe vr fi tr^nsi/ns poșta pentru fio^cfcre dascăl al chioi unui obiect respectiv !... Din punctul acesta de vedere epoca examenelor este cu totul caracteristică și speculă ; ea este in acelaș timp suggestiv, oglindind o față a vieței noastre sociale întregi. De ce oare nu există nici o jenă, cînd e vorba de a face, in acest sens, un apel la caritate, întrun cuvînt, cînd e vorba s pur și simplu de a cere... pomană ? Cine nu-și amintește din traiul său de școlar epizode interesate cu privire la examene ? De abia, copiii luară loc in bănci și rînd pi rînd apare cîte o doamnă elegantă,—spre marea bucurie a vreunui ține din bănci, la care se uită ceialți cu invidie... De acum el e sigur de notă, pe cînd ceialalți, acei pentru carp n’a venit nimeni „de acasă“ rămîn să ispășesc toată severitatea și indoposfil.. i. scaiului. 0 mores ;< ipables absentss, Qu’-șdors voi« leur paraissez loin!... ul 1 ascit ! Cum va putea să ! H.i.. du: ioi ochi de mamă carp 1 ■‘o... ., ci re-l imploră, sau care, poate i sii >juga . .. Ce n’ar face o mamă pfuri . bin le“ c»pilului ! hifii la so ăe de amintiri ce . r din aniidți am dat „meditații* îmi revine ln acest moment figura domnișoarei pi care nu reușisem s’o înzestrez cu elementele trigonometriei, pe care în parantez fie zis nici eu nu le bea posedam tocmai temeinic. Cele de va zile de preparație pentru examen trecuse și noi avansasem puțin. M^ematicile veniau în ziua întâi, și avem foarte puțină încredere în cunoștința trip-onometrice ale elevei mele. l tr’o’zi drăcoaica îmi zise, încet și rumenindu-se la față : — Lasă, n’ai grijă. O sapie rochie creme. Intr’adevăr culoarea aceasta-i re_ nia de minune și eu insumi, * pareme îi suggerasem într’o seară de... meditație convingerea aceasta, fără să știu însă ce ingenioasă aplicație vi face eleva mea cu ochii negri din sfiiciosul meu compliment. ...Mai e nevoe să spun că Tita, a reușit la examenul de matematică ? Mai ieri un doctor —care mi-e prieten— îmi povestea un „cal de conscience“ al său. Era, anume, impovorat de staruinți din toate părțile pentru a da certificate timbrate în vederea examenelor, a corigerilor a amînărilor și a scutirilor. Discuția se încinse între noi și urmarea sa că doctorul se întări mai mult în convingerea că nu face nici un rău cedînd stăruințelor și eliberînd certificate de... pomană. De ce adecă n’ar face—ziceam noi ceea ce sub altă formă facem zilnic și ni se face în toate manifestările traiului nostru ? Nu sunt oare stăruința, concesiunea, cererea și darea de pomană, elementele statornice, esențiale în viața socială ? Cînd suntem scutiți de acestea și unde nu găsim totala lipsă de independență, al cărei corolar fatal este ploconirea,—pomana ? Ceea ce am relevat în școală—nu se găsește oare cu o mai mare intensitate în funcționarismul modern,sinteza vieței noastre sociale, instituită pe ierarhie, pe diferențe și pe ambițiuni de clasă ? 1 >are mirtea paralexală este că nici aparenta putere, așa zisa mărire nu scutește pe nimeni de jugul pomenei. Sub mii de forme se manifestă această din urmă. — Politicianul se pleacă smerit pentru a cerși votul alegătorului, care la rândul său își sacrifică conștiința și convingerea pentru a cere o eventuală.... pomană Domnișoara frumoasă cerșește bunăvoință gazetarului ca s’o pomenească în ziar cu laude, știind că îndărăptul acestei favori se ascunde, de fapt, o problematică fericire—ea începe prin a cere o pomană, sperînd că la rîndul ei va deveni Suverana, căruia se cerșește o privire. .... Et j’ai pitié de vous, les pauvres bien aimées! Și astfel nu se înlănțuie în societate legiunea nenumărată a cerșetoriei, astfel nu se desfășură tragedia pomenei. Din fericire—ori din nefericire nu ne dăm seama de realitate și uneori cătăm cu avere de mîndrie la oastea pomenei propriu zise, care se perindează—roiu de părăsiți netrebnici—vagabondind din casă în casă, ori din oraș în oraș. Ienicarii însă, în fapt, elementul cerșetoriei nu lipsește, ci pururea predomină. Privită din văzduh, priveliștea societății omenești trebue să fie desgustătoare. E un șir de spețe încovoiate, de priviri rugătoare, de glasuri plîngătoare: omul închinat semenului seu—și nici o singură figură semeață, nici o revoltă, nici o mîndrie dreaptă—nu-i îngăduită, nu-i cu putință. .... Acum de curînd ma găseam cu alții încă în camera unui înalt demnitar. La un moment dat întră pe ușă, timid, un funcționar de birou întinzînd, umil, o petițiune. Șeful o ceti și după scurtă dezitare, iscăli.— Nu te gîndești—ii zise înapoindu-i hîrtia—că la anul o să faci același lucru pentru cumetrie ? Funcționarul ceruse in petiție un mic avans asupra salarului ca să aibă cu ce,se.... însura. Bietul om! Cine știe cît timp cerșise fetei cuvîntul de dragoste pe care avea să-l sancționeze căsătoria. Și acum—începe de abia cerșetoria adevărată! Viața este închinată pomenei. .... întrebați numai pe gazetarul istovit, cite sbuciumări și frămîntări il consumă ca să nu-i dee cetitorul banul său—de pomană.... As.