Evenimentul, octombrie-decembrie 1901 - ianuarie 1902 (Anul 9, nr. 204-303)

1901-10-01 / nr. 204

R edacția și Administrația IAȘI STRADA LAPUȘNEANU, 44. 10 bani—Seria II, Anul IX, No. 204. LUNI 1 OCTOMBRIE 1901 Apare în toate zilele de lucru Un număr vechiu 30 bani.EVENIMENTUL Z­isux corxae Drva­tox Abonamentul Pe un an 24 lei; pe 6 luni 12 lei pe 3 luni 6 lei; In străinătate pe un an 33 lei —*3*­/NIN­CHIRI INSERȚII ȘI RECLAME 50 bani rîndul. OASPEȚII Partidul conservator e astă­zi tot în Iași—și Iașul e mîndru că adăpostește fala trecutului și speranța viitorului acestei țări. D. George Gr. Cantacuzino șeful venerat și nediscutat a tot ce e conservator, vine în capul strălucitului său stat­­major să aducă "vorba atît de mult așteptată de țară și de noi. Și nimeni ca veneratul nos­tru șef nu putea pronunța a­­cest cuvînt cu mai multă pu­tere. Intrupînd în sine o tri­plă autoritate , acea a naște­­rei, acea a poziției sociale și acea a judecăței superioare și senine, el e omul indica să privească­ răul în față și să-i rostească cuvîntul de iz­­bîndire. Neavînd nimic de rîvnit, e e omul țârei, care-și face glo­ria din jertfele făptuite pen­tru mărirea ei. Cînd, într’un moment de restriște, s’a gă­sit un om destul de încreză­tor în steaua sa și-a pretins că are soluția pentru curma­rea crizei, d. Cantacuzino, cu o demnitate ce-și are izvorul în tripla maestate a originei sale, a coborît măreț treptele puterei pentru a face loc d-lui P. Carp. Dar cînd a văzu că în loc să aducă alin țârei împovorate, pretinsei ei sal­vator îi plănuește noi sarcini, șeful nostru, simțind răspun­derea, pe care o are față de neam, a desfăcut ceea ce în­suși tăcuse. Această abnegare senină constitue una din acele fapte, pe care istoria le însamnă cu litere de aur în analele ei. Și mai impunător și mai iu­bit încă domnul Cantacuzino veghează asupra destinelor țarei. Cînd va fi sosit ceasul, d-sa va ști să oprească mîna nelegiuită a celui, care a fost odată înfierat cu epitetul de trădător. Dacă șeful e acesta, statul­­major, care-l înconjoara, e demn de dînsul. Take Ionescu, pe care chiar adversarii au fost nevoiți sa-l recunoască de genial, stă lingă dînsul, luptătorul fără păre­­che, care fără teamă atinge chestiile cele mai capitale și le rezolvă spre uimirea și fe­ricirea tuturor. Urmați-i ca­riera ministerială: ministru al instrucției publice, el reor­ganizează școlile și dă teme­lii noi clădirei începute de Gheorghe Lazăr și Asachi. Ministru de finanțe, venit în capul visteriei cînd cea mai grozavă criză se abătuse a­­supra țarei, el croește un plan de lucru, pe care duș­manii lui— și ai noștri— au fost nevoiți să-l urmeze. Să cunoaște fidelitatea d-lui Carp a­r însuși toate proectele pre­decesorului său la finanțe. Liberalii, ajunși stăpîni pe țară grației, complicităței șe­fului junimiștilor, au adoptat în întregime budgetul veni­turilor d-lui Take Ionescu. Patriotul cel mai neprihă­nit, a ajuns ținta loviturilor dușmanilor neamului și a d-lui Sturdza. Se cunosc cercările ungurilor de a-l ponegri și al comitetului suprem mace­donean a-l distruge. Dovada, însă strălucită a caldei lui iu­bire de moșie a dat-o atunci NOȘTRI cînd și-a pus în pericol viața pentru școlile din Transilva­nia, cînd și-a jertfit ambiția legitimă pentru a da liniște bisericei noastre și azi, cînd de teama cuvîntului lui, răz­bunător și înfrîngător, trădă­torul nu îndrăznește să desă­­vîrșească distrugerea școale­­lor macedonene. Generalul Jacques Laho­vary, floarea și nădejdea ar­matei române. El a aruncat în­ cumpăna istoriei sabia ro­mînă cînd într’o oră critică, peste Dunărea armatele Pa­­dișahului se încleștaseră cu armatele Țarului. Apoi, cînd pacea și-a intins aripele peste regatul neatîrnat al Romîniei, „ generalul “, cum îi spun străinii a reorganizat armata, reluînd opera generalul Flo­­rescu. Dacă azi avem oaste, de care ne mîndrim noi și de cari să se teamă și alții, lui i-o datorim. Cînd a văzut că dușmanul intern amenință țara mai­­ mult decît cel din afară, soldat care și-a inchi­nat viața pentru apărarea mo­șiei, generalul Lahovary și-a schimbat uniforma contra hainei, care-i permite să în­frunte luptele din for cu a­­ceeași bărbăție, cu care s’a luptat in cîmpiile Bulgariei. Fratele lui, Jean Lahovary discipolul nemuritorului A­­lexandru Lahovary, și care i-a moștenit arta de a fi mîn­dru și statornic, cînd țara îi încredințează conducerea a­­facerilor din afară ale ei, e cel mai strălucit reprezentant al pleiadei noastre de miniș­tri ai externelor. D. Disescu, un jurisconsul și un legislator de-o valoare netăgăduită, a fost cel întăiu, care a îndrăznit să reforme vechile noastre codice, ce nu erau alta decît o copie a le­gislației franceze. El a întro­­dus în legile noastre princi­­piile științifice moderne.­­D. Disescu e un orator de-o forță foarte mare și de-o eleganță supremă. Domnul doctor Istrati, a cărui reputație științifică a tre­cut de mult hotarele țarei, străbătînd până in capitala Franției, unde se făuresb re­­numele europene. D-și ca ministru al instrucției, ade­s săvîrșit opera d-lui Take­ Ionescu, pe care un sector cearcă azi să o sfarme. Iată pleiada mîndra de băr­bați politici, cari au venit in mijlocul nostru privindu-i, ne putem însenina și aștepta ca viitorul să vie, căci ei sînt chezășie de mîndra mnaițare, ce ne-o va aduce. Să salu­tăm dar într’înșii nu numai mîndria partidului conserva­tor, ci și gloria Țorei. -X0003000 £ * * * Regretăm că nu ne-am putut procura portretul a d-lui General Lahovary. Dar strălucita sa cari­eră militară i-a popularizat nu­­mele și trăsăturile îndestul. D. George Gr. Cantacuzino, șeful partidului conservator și președinte al Rdmia­rrei deputaților, s-a născut in București, în Septembrie 1837. Este fiul marelui vornic Gr. Canta­cuzino și al d-nei Alexandrina Can­tacuzino , născută Crețulescu. Și-a făcut studiile la Paris, unde­­ și-a luat licența în drept și apoi doc­toratul In 1862, la vrrsta de două­zeci și cinci de ani, se întoarce în țară și intra în magistratură ca judecător la tribunalul Ilfov. Mai tîrziu fu numit consilier la Curtea de apel și rămase în această funcțiune pînă la 4 Maiu 1864, cînd, în urma loviturei de Stat, își dere demisi­unea motivată. La 1866, după abdicarea princi­pelui Cuza, d­r. Gr. Cantacuzino reintra în magistratură ca președinte al Curței de apel din București. In același an, județul Prahova îl alese membru al Constituantei. Prim mi­nistru, cel d’intâiu al Principelui Carol, era pe atunci Lascar Catargiu D. G. Gr. Cantacuzino fi numit în comitetul însărcinat cu elaborarea Constituției. Solidele cunoștințe juri­dice ale d-lui Cantacuzino, spiritu său pătrunzător și larg, contribuiră în bună măsură să dea Constituției noa­stre caracterul ei atît de liberal și de democrat. După un an, d. Cantacuzino părăsi magistratura și întră în viața politică două județe, Prahova și Brăila, îl a­leseră în același timp reprezentant al lor în Parlament. D. Cantacuzino optă pentru județul Prahova și -și dete­rișegMBTO din funcția de președinte a Curței de apel. La 1869 cetățenii bucureșteni îl pun în fruntea comunei. Deși a stat numai puțină vreme primar, trecerea d-lui Cantacuzino pe la primărie a fost de un însemnat folos pentru Capitală. La 24 Ianuarie 1870 d. Cantacu­zino părăsi primăria pentru a întră un minister. Luă portofoliul justiției în cabinetul de sub preșidenția prin­cipelui Dimitrie Ghica, dar peste opt zile demisionă. In același an, la 21 Aprilie, d Cantacuzino ocupă portofoliul lucră­rilor publice în cabinetul de sub pre­­ședenția lui Manolache Costache și rămase în această demnitate pînă la 18 Decembrie 1870. La 1873 d. Cantacuzino făcu parte din cabinetul de sub președenția lui Lascar Catargiu, ca ministru al lu­crărilor publice. In ianuarie 1875 trecu la minis­terul de finanțe, dar la sfirșitul lu­­nei își dete demisii din minister. In 1877, cu prilegiul războiului, iubirea pentru țară a d-lui Canta­cuzino s’a manifestat într’un mod care îi asigură pe veci recunoștința țarei. Intre altele, d. Cantacuzino a dăruit producte de o valoare consi­derabilă și a fundat spitalul din Pra­hova, unde d-na Ecaterina Canta­cuzino, soția d-sale, și d-na Q. Mo­­ruzi, sora d-sale, îngrijeau de răniți cu acea solicitudine, care a afirmat pretutindeni patriotismul femeei ro­mâne. Să mai amintim că marina romînă a primit ca dar, din partea d-lui Cantacuzino, o șalupă. A Retras cîtva timp din politica militantă, d. Cantacuzino și a con­sacrat timpul exploatărei sistematice a vastelor sale­­ domenii. Cu mijloa­cele financiare d­e care dispunea, u­­nite cu marea sa pricepere și în toate chestiunile econom­lice, d. Cantacu­zino a lucrat în această direcție nu numai pentru interesele d-sale pro­prii, ci pentru ridicarea Romîniei pe tărîmul industrial și economic, dînd pildă tuturor de mijloacele cu care se poate consolida, prin­ muncă inte­ligentă și neobosită, bogăția econo­mică a țărei. Marea uzină pentru in­dustria petroleului, ridicată de d. Cantacuzino pe proprietatea­­ d-sale Drăgăneasa, va ser­vi puțuri fi§n mo­del stabilimentelor industriale din țară.,X G. Gr. Cantacuzino a fost ales in toate legislaturile, chiar și în o­­poziție, ca reprezentant al județului Prahova, cînd la Cameră cînd la Se­nat. In anii 1889—90 a fost preșe­dinte al Camerei. La alegerile din 1892 colegiul I de Ilfov îi trimise ca reprezentant în Senat Fu ales președinte al Sena­tului și ocupă această demnitate pînă la 1895, cînd Corpurile­­ legiuitoarei fură disolvate. La 1896, într’o alegere parțiale, d. G. Gr. Cantacuzino fu ales din nou senator al județului Prahova. In Aprilie 1899, după căderea re­gimului liberal și după moartea ma­relui patriot și bărbat de stat Lascar Catargiu, d. G. Gr. Cantacuzin­o fu aclamat șef al partidului conservator. D-sa fu însărcinat cu formarea fea­­m­etului, care fu remaniat in Iulie 1 900 prin intrarea reprezentanților r­amurei tinere a partidului conser­vator. —1 1­1 ■.............. Fuziunea celor două ramuri ale partidului conservator este opera d-lui G. Gr. Cantacuzino. Animat de cel mai curat patriotism, d-sa a dat un exemplu de abnegațiune, care va ră­­mînea ca una din cele mai frumoase pagmri in analele noastre politice. Șef al partidului și șef al guvernu­­ui, d-sa a renunțat la­ președinția consiliului numai și numai ca să se facă reîntregirea partidului conser­vator, visul cel mai scump­ al regre­tatului Lascar Catargiu. Credem nemerit a arăta aci și pă­rererea iubitului nostru Suveran des­pre șeful partidului conservator. Cu prilejul aniversărei a 31-a a căsătoriei MM. LI. Regelui și Re­ginei, d. G. Gr Cantacuzino s-a fe­­icitat și a primit drept respuns, te­­egrama următoare: D-lui George Gr. Genntacuzino președinte al Camerei deputaților I r­ 3íucute.$ti Sunt adînc mișcat de călduroasele simțiminte pe cari Ni le exprimați cu prilejul aniversărei a 31-a a căsăto­riei Noastre. Privirea retrospectivă pe care o aruncați asupra acestei lungi serii de ani recheamă timpu­rile grele pe care le-am­­ străbătut, precum și luptele și strădania tutu­ror, încununate de isbîndă Frumoasa parte pe care a­ți luat-o la evenimen­­­­tele de seamă și la faptele memora­­bile ale domniei Mele, vă asigură via Mea recunoștință. Convins că pot să Mă încred așiș­derea și în viitor în patriotismul d-niei voastre, încercat încă de eu­­cind într’un mod incontestabil, vă mulțumesc asemenea în numele Re­ginei pentru urările călduroase pe care le-am primit cu o bucurie cu totul deosebită. Vă trimet, d-n­ei voastre și d-nei Cantacuzino, felici­tările Noastre afectuoase pentru că­ tjsSX |j|£ G GI, Gantacuzino ■ I —

Next