Evenimentul, aprilie-iunie 1902 (Anul 10, nr. 51-121)

1902-04-02 / nr. 51

10 bani—Seria II, Anul X, No. 51 MARȚI 2 APRILIE 1903 A­BO­NAMEN­TUL Redacția și Administrația J­R 8­1 STRADA LAPUȘMEANU, 44. -----**----­Z­iar consei­vator Pe un an 24 lei; pe 6 luni 12 iei pe 3 luni 6 iei; In străinătate pe un an 36 lei -----XK----­M­ANCIURI INSERȚII ȘI RECLAME 50 bani rindul. Apare in toate zilele de lucrit Un număr vech­iu 30 bani. Pr. glQțral Hai­­s și „Epoca“ „Chiar în sufletul celui mai kespeare a spus-o de mult: luminat d’intre oameni ră­ „Injuriile sunt ca icoanele, ce mîne o mică rădăcină de man­­esa pe portalul bisericei, în­­dragoră a vechei superstiții, tr’o zi de procesiune, se re­ce nu se poate smulge. Nu întorc acolo de unde nu pre­­vorbești de ea, dar ea își a­­cate­ nină ramurile neprevăzătoare Dar, în aceste linii, ne spu­­în colțurile cele mai uitate nem durerea resimțită de pe ale sufletului“, spune Heine, urma smulgerei microscopi­­ei are dreptate. Aristofanele cei rădăcini de mandragoră, semit. Multora d’între noi le Bine a făcut Epoca că și-a rămăsese o uitată rădăcină șters din frontispiciu cu vin­­de mandragoră pentru rătă­­tele, organ conservator. La în­­olții steagului nostru,„Epoca“, ce put am crezut că e o fim­­în special, se bucura de o ne­­plă manoperă negustorească, mărturisită bună-voință,—da­ Acum ne-am convins că e o seserăm atîtea lupte alături și precauțiune, eram așa obișnuiți să consi­­mît despre autorul artico­­lerăm­ acest ziar drept con­­sului, care iscălește­ un bătrîn servator­­ conservator, nu știm cine o fi Dar astă­zi tăinuita rădă­ și nici voim să știm. Putința cină ne-a fost smulsă — și de a putea preciza că cutare smulsă cu brutalitatea, cu care injurie a plecat din cutare lucrează ori­ce apostat nervos, gură, e o știință, care te in- Pentru acest soi de oameni, tristează. Dar cu toate dita­­dovada despărțirei complecte rele—sau din cauza citatelor, se află numai în insulta șefi----un lucru putem afirma­­ că lor de altă dată. Cele mai e unul din faimoșii gogo­­blajine temperamente, oamenii mari ai d-lui Carp—și nu cei mai echilibrați, naturile gogoman de mărime natu­­cele mai fericit înzestrate din țară. punctul de vedere al frăgezi­­i kespeare a spus-o de mult: „Injuriile sunt ca icoanele, ce est pe portalul bisericei, în­­tr’o zi de procesiune, se re­întorc acolo de unde au ple­cat'o. Dar, în aceste linii, ne spu­nem durerea resimțită de pe urma smulgerei microscopi­cei rădăcini de mandragoră. Bine a făcut Epoca că și-a șters din frontispiciu cuvin­tele : organ conservator. La în­ceput am crezut că e o sim­plă manoperă negustorească. Acum ne-am convins că e o precauțiune. Cît despre autorul artico­lului, care iscălește­ un bătrîn conservator, nu știm cine o fi și nici voim să știm. Putința de a putea preciza că cutare injurie a plecat din cutare gură, e o știință, care te in­­tristează. Dar cu toate cita­tele—sau din cauza citatelor, —un lucru putem afirma­­ că e unul din faimoșii gogo­mani ai d-lui Carp—și un gogoman de mărime natu­rală.* mnei sentimentelor devin de-o ------­------koooooook dată ursuzi și brutali, ca ori­ ^ . n ce negustor de porci, din vre- K IfT A QtiÍTI^i un colț al țarei acoperite de î fOSMI I JCI steagul înstelat. D­ intre toți fruntașii con­servatori unul din cei mai în­ J­IA IF! 1111 ^ I 110JI cercați și mai oțeliți în luptele contra adversarului, e, fără Un ziar din București ne dă­ur­vorbă, d. general Manu. Uă­­mătoarea relație: rul său a albit luptînd pen­ „Parastasul lui Lascar Catargi tni ‘1 fm­ee cu mîndrie nu- s a facut din inițiativa conserva- Xiii a duce cu min ti au­torilor cantacuziniști. Conservatoris­mele partidului nostru. Ori­ din cea­l’altă grupare nu puteau cari ar fi disentimentele, toți să nu asiste, pe aită vreme recu­m și mai ales acei, cari au nosc că Lascar Catargi a fost șe­pretenția de a se numi con­ ^Întregului partid conservator, servatori­i sînt ținuți să vor­ f­ 1 același timp, însă, ei trebuiau sa servatori, sut ținuți sa vor urureze inițiativei, care nu era o bească cu respectul cuvenit­­or omului în vîrstă și glori- Sîmbăta seara, conservatorii di­osului trecut al d-lui general sub șefia d-lui Carp s’au întrunit Manu. Nimeni pănă acum nu la h­ubul lor și acolo au h­otărît ca s’a a h ii­tut de la aceasta ra- sa nu lipsească de la parastasul sa abătut de la această re fostului șef al partidului, gulă,— nimeni afară de Epoca, s’a remarcat, însă, faptul că d’in-Sofisticînd asupra cuvîntu­ fre Partizanii d-lui Carp au asistat lui efigie din scrisoarea d-lui general Manu și despre care, cum aproape numai conservatori ca­­cu citate din Littré și Larous­­in făceau parte odinioară din acest se, exclamă că se zice numai partid, pe cinci dintre acei cari for­­pentru portretele pictate, nu­­ uai!’ înainte de Viziune, gruparea și pentru fotografii - fostul STM“ n au venit de ÎMrt(' organ conservator își permite intr’un articol de acum cîte-va cele mai obraznice aluzii, de­ zile ne exprimam îndoiala că tova­­gradatoare pentru pana, ce­ri șn d-lui Carp—și însuși acest șef le-a scris. Ba e încă și im­ al junimiștilor-vor participa la a­__ 1__. A­ceastă ceremonie religioasă întru prudent. Dacă e cine a, d­in amintirea defunctului. Era, intr’a­­tre barbații noștri politici, devăr, extra­ordinar ca acei, cari care am­intește pe clasicul bu- se oferiseră să-i fie ciocli, să viea­­fon, de­sigur că acel cine-va cum, cu două sirone de lacrimi, ca trebue sa fie cu totul opus ^afirme în «ura mare regretele d-lui Manii­­op. dar ori­cît de naturală ar fi a­­ J. Cit de buni, am fi fost ceastă atitudine, să le fim recunos dacă autorul acelui articol, în căzuri că nu au adoptat pe cea con­­loc să consulte atîțiatitori, trarie. Intr’adevăr, fiind dată sin­codicele civil și dicționarele ceritatea acestor moralizatori și I . T . ț- Y r. asanatori de moravuri, ni se putea lui Littré sau Larousse, ar i­n £eri prp­ilul spectacol de a vedea întrebat pe cel­­ întâi venit, această jalnică palm­odie : pîngă­­om cu bun simț, de nu cu firea pănă și a memoriei lui Las­­multă glagolie ! ’ Dar pare-se car Catargi. Căci, subt lacrimele de că acest fel de spirit,— cel Paradă, acești oameni, cari au nu­mai solid și mai potrivit tă­ ar fi putut oare să ascundă gre­­nu se găsește m­a­șunarea a­­onele și injurioasele ironii, cu care ceasta de oameni iubitori de au urmărit pe șeful conservatorilor, doxă și, mai ales, de para- cît timp a trăit ? doxe. Prior­i-Fie. Nu ne vom iosi are- xanaaaao& leva nici expresiile, ce se aud­e * mai ales la hală și care în- WIS floresc grădina acestui arti- -> A% n col, ca omul morcov, nici în- üt ^iÄ'|Ä juriile. D. general Manu e * *­ ­HOOOOOOOK­ se poate pune alături de tot ce a produs Eminescu mai frumos: Străbuni pierduți în veacuri,­ începători de cete, Coroana mea ș’a­ voastră e plină azi de pete. Puteți bucăți să rumpeți, s'ardeți a mele tînjit pe ele-i herbul adunător de neamuri,flamuri : O voevozi, boiarini, frîngeți »­voastre săbii Și foc dați la orașe și flăcări în corăbii, Căci azi al vostru rege voește să îngroape Domnia-i peste plaiuri, puterea-i peste ape. Te-aș blestema pe tine, Zamolxe, dară, vai, De tronul tău se sfarmă blestemul ce visai. Chiar gemetele lumii, a mării uriașe, Te-ating ca și suspinul copilului din fașe, Căci, care este vorba de care te cutremuri, Semănător de stele și 'ncepător de vremuri ? Alăturea cu tine au toate vacul spumei, Stăpîne fără margini al marginilor lumei. Am spus că acest fragment e compus din cele mai frumoase versuri, pe care le-a scris Eminescu. Versul: „Semănător de ste­le și incepător de vremuri“ e, poate, cel mai expresiv și mai plastic cuvînt pentru a reda atît de complexa și de nemateriala concepție a divinităței. Voi continua mine. ------------- ------------------­Correnzaccio. Jrecimoș fiînsă junimiștilor Un ziar din București ne dă ur­mătoarea relație: „Parastasul lui Lascar Catargi s’a făcut din inițiativa conserva­torilor cantacuziniști. Conservatorii din cea­laltă grupare nu puteau să nu asiste, pe câtă vreme recu­nosc că Lascar Catargi a fost șe­­ful întregului partid conservator, în același timp, însă, ei trebuiau sâ urmeze inițiativei, care nu era a lor. Sîmbăta seara, conservatorii de sub șefia d-lui Carp s’au întrunit la clubul lor și acolo au h­otărît ca să nu lipsească de la parastasul fostului șef al partidului. S’a remarcat, însă, faptul că d’in­tre partizanii d-lui Carp au asistat la parastas d-nii N. Filipescu, Deș­­liu, Filipache Corlătescu, C. Olănes­­cu, aproape numai conservatori ca­ri făceau parte odinioară din acest partid, pe cinci dintre acei cari for­mau, înainte de fuziune, gruparea junimistă n’au venit de­cît foarte puțini.“ Intr’un articol de acum cîte­ va zile ne exprimam îndoiala că tova­rășii d-lui Carp—și însuși acest șef al junimiștilor—vor participa la a­­ceastă ceremonie religioasă întru amintirea defunctului. Era, intr’a­devăr, extra­ordinar ca acei, cari se oferiseră să-i fie ciocli, să vre a­­cum­, cu două șirone de lacrimi, ca să afirme în gura mare regretele lor. Dar ori­cît de naturală ar fi a­­ceastă atitudine, să le fim recunos­cători că nu au adoptat pe cea con­trarie. Intr’adevăr, fiind dată sin­ceritatea acestor moralizatori și asanatori de moravuri, ni se putea oferi oribilul spectacol de a vedea această jalnică palm­adie : pîngă­­rirea pănă și a memoriei lui Las­car Catargi. Căci, subt lacrimele de paradă, acești oameni, cari au in­trodus zeflemeaua ca armă de lup­tă, ar fi putut oare să ascundă gre­­vaele și injurioasele ironii, cu care au urmărit pe șeful conservatorilor, cît timp a trăit ? --------*0000000*-------­ Finar Polemic al d-lui Pennescu Aß observat cum obișnuesc a-și petrece viața broscoii ? Stau la suprafață și te fixează obraznic cu ochii lor sticloși. Imediat, însă, ce simt un pericol, ori­cît de mic ar fi el, broscoii se afundă. Fără aluzie la faimosul broscoiu, descoperit de domnul Tisescu, în apa pe care ne-o servește de a­­tîta vreme compania Pennescu- Buiucliu, tot așa procedează și primarele nostru, începe o pole­mică. Ia aere țanțoșe de ai crede că e don-Quijotte in momentul cînd provoacă morile, începe a mîzgîli hîrtia, cu rara eleganță a unui injurător de profesie, în­dată, însă, ce îl strîngi cu ușa, d. Primar dispare de pe arenă. Don-Quijotte s'a transformat in Sancho-Panca și fuge, de pîrîe pămîntul. Te-ai aștepta ca macar să prin­dă minte. Dar ți-ai găsit! Ime­diat ce îl pui cu botul pe labe, reîncepe iarăși da capo, inju­­rînd mai rău decit cei mai rău nărăviți lăeși. Ce înjurături nu ne-a admi­nistrat cu eleganta sa prestanță, pe chestia apei! Apa e adusă in Iași, apa ce o chem­e apă ideală, căci d-sa a dat ordin să spele conductele și sâ zidească din nou casa apelor de la Golia și a făcut niște devize!... De­odată am pus proza d-lui Primar în fața precăitului cunos­cutului broscoi. D. Primar tace mulcum, nu mai spune o vorbă. Po­lemica pe chestia apei e inclusă. Oare nu e mai mult decît dez­gustător să ai a face cu aseme­nea oameni ? Mai bine decît să discuți cu d. primar, preferăm să ne sinucidem, ascultînd două pledoarii de ale advocatului Pen­nescu. Dar, gluma la o parte, cetățe­nii să ia act de aceste retrageri. Ori­cît de intortochiate și mește­șugite sunt, totuși, mărturisiri, a căror importanță nu scapă ni­­mănuia. JKard­al. --------*po^*--------------- fetit zis și Viață prea sus pus pentru ea are­ fragmentele lui Eminescu.— menea invective nerușinate Am Trai TMrbit ! acest 100 desPre Poeziilo­­­r -cit. 8 inedite, râmase de pe urma marelui poet, sa-i poată ating6. te apoij­ona­ jlata o pagină fragmentară, care, după noi, lași mai—buna de zece ani, pana s’a retras, obosit de tribulațiunele spi­noase ale serviciului și unanim re­gretat, de buna sa voie la pensie, după 40 ani de reale și vrednice servicii aduse țarei sale. Dl. Georgescu după un an să duce mutat din Iași! Rotațiunea trebue să fie cauza. P­rocurorul Th. Stoinescu se a­­­­flă indispus de vreo două zile D-sa a avertizat pe d. Istrati pri­mul procuror că nu va putea veni la serviciu. Ți colonel Petrovici, șeful ser­ *­viciului de intendență al cor­pului IV de armată a plecat în ca­pitală în interes de serviciu. 1 / judecător de instrucție Os­­­vald Teodoreanu e plecat de Sâmbătă la Botoșani pentru in­­trucția în afacerea privitoare la dis­pariția geamandanului lui Dumitrescu. ^» jandarmii rurali au înaintat par­­­chetului pe individul Neculai Lascarachi, din comuna Cînești pen­tru atentat la pudoare săvirșit asu­pra fetei Maria Anica Pavel, în vir­­stă de 9 ani. c­u începere de la sf. Gheorghe, d. Socec, marele librar din Capitală, va deschide o filială in ora­șul nostru. 7ou iritați parchetului ** *și depuși la penitenciar, V. Băltăreț și Gh Scutelnicu, dovediți a fi autori ai numeroaselor furturi de boi. C­omisia secția I a i­­ dat par­chetului pe Eugenie Abajour, de foc din Ungaria, care ar fi făcut mai multe furturi la d-na Maria Kie­­er. IXr­edicii secundari de la spita­­l­u­l lui Israelit d-nii dmi. Ochs și Ph. Blumenfeld au primit astăzi adresa epitropiei acelui spital prin care ii se face cunoscut că sunt o băgați a face serviciul de medici se­cundari și pe lingă d. dr. Sculy și pe lingă d. dr. Ernest Juvara. 3 2h­iima DIIV LOCA TATA­TE — Ora 4 p. m. — U­rmătoarele permutări și nu­­*­*miri s’au făcut în armată, în localitate : Maiorul Dimitriu, a fost numit sub­director la școala fiilor de militari din localitate, în locul maiorului Munteanu D. colonel Petrovici, intendent, a fost permutat la Galați. Maiorul Petrescu, ajutor la inten­dența corpului 4 de armată, a fost mutat la regimentul Ilfov. In legătură cu informația des­­­pre mutarea d-lui Georgescu, ni să spune că d-sa va fi înlocuit prin dl. doctor colonel Papilian din Craiova, dl. colonel doctor Stefan Corvin, au stat în acest înalt și delicat post la S ’a cerut astăzi de către pre­fectura de județ, autorizația ministerului pentru aducerea a două sute cinci­zeci muncitori agricoli pen­tru moșia Câinești a d-lui Cristea Criste două sute pentru moșia Bivolari a d-lui Bogdan Ciomac și o sută pentru moșia Șipote a d-lui Sabinius. D­irecțiunea gener­ală a serviciu­­­­lui veterinar a delegat in spe­cial pe d. medic veterinar Georgescu, pentru combaterea epidemiei de febră aftoasă din comunele Tg.­Frumos și Buzeu. A­stazi la orele 4. p. m. are loc ** 'la prefectura de județ licitația pentru un rest de vinuri din pepiniera statului „Paraclis“, Cotnari. S­e dă ca probabilă că pe ziua de 10 Mai d. colonel Goandă va f­i numit general și ministru de război. In cazul acesta d. colonel A­­lexandrescu, directorul școalei de fii de militari, va fi numit­­secretar general al acelui mi­nister. J­udele instructor d. I. Th. Flo­­rescu de la cabinetul IV din Capitală, a cerut parchetului nostru urmărirea bulgarului Christea Măr­­culescu zis și Grădinaru, inculpat pentru asasinat, încă una din consecințele îm­­puținărei populațiunei Iașului ie­și o scădere enormă în prețul chi­riei caselor. Un amănunt interesant e faptul că a fost închiriată pentru suma de trei mii lei casele Vecsler din strada Pri­măriei unde numai în etajul de sus sunt 16 odăi. P­­rin noul regulament votat de­­ consiliul profesoral al făcui­­tăței noastre mediciniste, s’a decis ca studenții să nu facă de­cît doi ani de anatomie, pe motiv că programll anului al II-lea ie prea Încărcată. fostul, membru a­l Curței de A­­­­pel d. Gh. Dimachi, a cîști­­gat la loteria Ungară suma de 50.000 coroane. Intr’adevăr d-sa posedă un sfert dintr’un lot, care la ultima tragere a cîștigat rotunda sumă de 200.000 coroane. D. Dimachi a fost vestit telegra­fic despre cîștigul în chestiune și invitat să vie la Buda­pesta pentru încasarea sumei. Regretul d-lui Dimache e ca n'a cumparat lotul întreg așa cum i-a fost oferit. D-sa a ținut să aibă patru sferturi de loturi din numere diferite. I­ată la ce se reduce chestiu­nea permutării Lot­ Colonelui Georgescu, șeful serviciului sanitar al corpului IV-lea de armată. D. general Iarca, comandantul corpului, a primit o adresă din par­tea ministerului de războiu, prin care se cere să se pune în vedere colonelului Geogescu că, probabil, va f permutat din garnizoana Iași în cursul lunei Aprilie. Revolta de la­­ Abator Afacerea Schleicher. — Elena Zaharm. —O dispoziție nedreaptă.—Nemul­țumirea produsă.­­ La abator. Ju­­puitorii și tăetorii amenință.—D. Jol­.a.—Cererea de jandarmi.—A­­mănunte. In nenumărate rînduri, Evenimentul a vorbit despre scandaloasa afacere Schleicher-Zaharia și s’a dovedit cît de mare ie gheșeftul afectuat de cei în drept. Tăetorii și jupuitorii insă au un drept recunoscut de zeci de ani de anume că măruntăielele aparțin lor. Schleicher era ținut bine ințeles să cumpere mațele de la acești jupui­tori. Or printr’o dispoziție a adminis­trației abatorului—citește Th. Jel­lea li se răpește tăetorilor și jupuito­­rilor acest drept, aceasta pentru a proteja pe Schileich­er.­­ Lesne de înțeles că această dis­poziție a provocat mari nemulțumiri și indirjirea acestor oameni. Intr’adevăr astă­zi la ora 1 cind urma să se facă tăerea, aceștia s’au pus în grevă, au refuzat de a intra în abator au vociferat și amenințat autoritățile de la abator. Medicul veterinar a telefonat ime­diat la primărie ca d. Th. Jellea să vie acolo. Smolitul ajutor de primar plecă degrabă, dar simpatica d-sale înfă­țișare avu” darul de a intărla și mai mult spiritele. De astă dată nu mai era un refuz de serviciu ci vociferări, amenințări și insulte. Văzând că lucrurile se îngroașă d. Jellea ceru concursul poliției și al jandarmilor pedeștrii. ‘ * Curând plecă la fața locului pre­fectul de poliție, directorul prefec­turei de poliție, comisarul dispăruției a 5-a, comandantul sergenților, aju­torul comandantului, epistați și ser­genți, precum și o companie de jan­darmi. Procedindu-se cu multă prudență s-a reușit a face pe greviști să reia lucru, promițîndu-li-se că cererile lor vor fi satisfăcute. Adevărul se că d. Th. Jellea părea foarte afectat și plictisit de această afacere. U­n om cu șansă. Mendel Grün, cunoscutul croitor din Iași, avea un fecior care nu părea a da tocmai dovezi de muncă serioasă. Așa a ținut in a­­rendă o moșie a d­nei Arghiropol și la urmă a perdut toate paralele și tatăl său a fost nevoit să plătească pentru el o sumă de datorii. Tinărul Grün pleacă la Berlin și în­tră funcționar la o mare fabrică de băuturi fine. Curind proprietarul fabricei încetă din viață și printr’o intimplare, asu­pra căreia informatorul nostru nu ne da nici o lămurire Grün a ajuns pro­prietarul acelei mari distilerii, care poartă astă­zi numele său. S ’a întors de la Bivolari, d. dr. Roșculeț, unde fusese pentru a instala un medic în locul d­lui dr. Moisiu, care e bolnav de febră tifoidă D. doctor Roșculeț a constatat că in acel spital sunt 3 cazuri de fe­bră tifoidă, din care două din comu­na Păuleni. Observarea copiilor Copiii nu ’și împlinesc tot­dea­una datoriile. Lipsa judecăței, ușurința, cum și tendința naturală de a face voia lor sunt piedicile serioase ale e­­ducațiunei. Se știe că ’i mai bine să prevenim reul de­cît să-l vindecăm, prin urmare e nevoe să observăm mai de aproape pe copii. Dar obser­varea copiilor este unită cu o sumă de pericole pentru demnitatea carac­terului, mai ales că supraveghiarea părinților și a profesorilor trebue să înceapă de timpuriu, din copilărie, cînd caracterul se incovoce lesne. Se înțelege ușor atit influența bine­făcătoare a observarei copiilor, cit și urmările funeste ce poate să aibă une­ori. Simțindu-se poate să fie expus : copilul observat, sau să caute a zădărnici observarea prin ipocrizie, sau să nu aibă în purtare alt motiv de­cît privirea părintelui sau a pro­fesorului și prin urmare să piardă ori­ce inițiativă, ori­ce sentiment de responsabilitate personală. Copilul ce se preface că ’și înde­plinește datoriile, știe că n’are onoarea și meritul îndeplinirei lor. Ochiul observatorului il constrînge, văzîndu-se supraveghiat simulează în­deplinirea datoriilor, dar deprinderea de a se preface poate să-l facă ca in viață să se preocupe numai fie pri­virea și sun­sul egalilor săi și să fie tot­dea­una gata să le împlinească voia. Ast­fel, ce va deveni făptura că­reia D-zeu i-a dat­ fața ca să pri­vească cerul ? după spusa poetului latin. Ce va deveni­­ copilul, care s’a deprins să privească în toate părțile, ca să vadă aprobare sau desapro­­bare ? Și cîți nu se expun la influ­enți rele, cînd ar putea găsi in ei insuși motivul purtărei! E foarte greu să ne închipuim o priveliște mai tristă de­cit acea a copiilor ipocriți. Se poate să întări­m la unele naturi rușinea de bine ca și de rău ; deci trebue să lucrăm cu o stăruință pentru nimicirea rușinei de bine și să păs­trăm pe cea de rău. De fapt nimic nu-i mai nefolosi­toare de cît observarea inchizitorială, de care copilul nu poate scapa chiar pentru a face binele. Există la co­pii un sentiment delicat, care se jig­nește prin o observare prea aspră. De aci nu urmează insă să cerem Înlăturarea observarei copiilor, care e așa de trebuitoare pentru educația lor. Copilul are nevoe să fie condus, prin urmare trebue să fie observat in educația privată și publică. Dar » nevoe care sa se sacrifice instinctul independenței ? De­sigur că nu , din contra, trebue să respectăm indepen­dența copiilor și să ne folosim de ea. Cea d’intăi grijă a noastră ar trebui să fie să facem pe copii a fi încre­dințați, că nu urmărim alt scop de­cît a-i înștiința de greșale și a le a­­trage atenția asupra lipsurilor, pe care nici nu le bănue­a. Să știe copiii că nu ne îndoim de sinceritatea, ci numai de atențiunea lor. Să fie încredințați că nu-i acu­zăm de intențiuni rele, ci numai de ușurință și de neîndeplinirea porun­­cilor date. De aseminea­ e bine să știe, că nu-s numai ei neastîmparați, ei toți copiii sunt ast­fel, iar că de­­sordinea se naște din aglomerare și contact. Toate silințele educatorilor trebuesc îndreptate să facă pe copii a-i privi ca pe niște conducători bi­­ne-voitori, ca pe niște lumini ce nu-i lasă să rătăcească în intunericul gre­­șalelor, nici nu-i lasă să devie jucă­ria viciilor. Aceste idei nu se potri­vesc la toți copiii și sunt și de acei pentru cari observarea aspră și a­­menințarea continuă sunt necesare. Copiii cu ast­fel de naturi sunt rari, iar prin o îngrijire înțeleaptă vor de­veni și mai rari, dacă se va lucra cu dragoste in această direcțiune. De ordinar copiii mici au un fond de simplitate și de dreptate, mulțu­mită căreia pot destinge binele de rău, dreptul de nedrept. Educatorul adevarat va tinde să dezvolte iubi­rea binelui și a dreptului, va căuta să convingă pe copii că devin ridi­coli, dacă fac binele numai de frica observărei. Acesta ar fi unul dintre mijloacele cele mai bune de corec­tare. S’a încercat insă de cătră unii lua­rea în rîs a copiilor, dar acest mij­loc compromite caracterul copilului și demnitatea educatorului. Dacă unii copii merg pănă să spue minciuni, atunci educatorul va fi as­pru, pentru ca să’i facă să simtă că’i rușine să spue minciuni. Din contra, este bine ca educatorii să răsplăteas­că sinceritatea copiilor. Vor căuta dar să convingă pe copii, că dacă au

Next