Evenimentul, octombrie-decembrie 1902 - ianuarie 1903 (Anul 10, nr. 198-289)

1902-10-02 / nr. 198

Redacția și Administrația J A Ș J STRADA LAPUȘNEANU, 44. Apare în toate zilele de Incrn Un număr Țechin 30 bani.E 10 bani—Seria II. AnhI X. So. 198 MERCURI 2 OCTOMBRE 1902 VENTMENU­­T W ani Jk w mm A ¥ mm MhM m mm Jk U JSoM 251 sex consarrrator Abonamentul Pe un an 24 lei. ps 6 Luni !2 pe 3 luni 6 lei. In străinătate pe un an 3: Le ------------­ANUNCIURI INSERȚII ȘI RECLAM 50 bani rindul.­ ­T Ultim­țli z­h ahcordan>itatului Ziarul l’Indépendance roumain a anunțat cu cîte­va zile îna­inte, și apoi a publicat, o co­respondență din Viena iscă­lită XXX. Ea începe printro savantă introducere, în caz se explică cum că Viena e centrul intrigilor Alianței is­­raelite, care se sbuciumă ca să organizeze o demonstrație în contra legislației românești că societățile Union și Jüdisch Volksverein sau înțeles pentru a organiza o întrunire de pro­testare, în care guvernul aus­triac să fie invitat să se ri­dice cu asprime în contra le­g­ilor romînești, care privesc pe străini. Independența afirmă că Alianța s’a adresat la de supuși romîni doctorul W (?) ș autorul dramatic doctor B­­? cari au refuzat categoric și c; s’a mai adresat tuturor evrei­lor­ deputați din Reichsrath spre a-i convinge să facă­­ interpelare în această privință In sfîrșit, faimosul diploma XXX, care e în toate secre­tele culminează . Dacă Alianța Israelită sune din limbița resboinică, o face ci intenția de a aduce o schimbau de guvern în București pentru a tulbura opinia publică într'un mod permanent. Cea ce e curios e că în cercurile diriginte ale a­­gitației internaționale nu se așteap­tă scăparea de la o schimbare a constituției de către d. P. Carp, ci de către d. Take Ionescu și fracțiunea vechilor conservatori. Și înșira­te, mărgărite con­tinuă pe aproape o coloană. Și organul popular, scris în limba romînă, a rezumat ori articolul, partea finală din ar­ticol, promițînd că va reveni și-l va traduce în întregime. In numărul de azi, Secolul da în întregime acea corespon­dență. Care se fie scopul acestei corespondențe, așa de naiv întocmită, căci nimeni nu va crede că Alianța Israelită și-a comunicat secretele domnului XXX, pentru ca acesta să se înșire în L Indépendance ? — O paranteză. D. Ganz, pe care d. Sturdza trebue sa-l cunoas­că, a contestat existența fai­moasei Alianțe.—Pentru cine a fost scrisă și înserată în co­loanele ziarului franțuzit a guvernului ? De­sigur că pentru mulți­mea naivă, pentru aceea, pe cari franțuzul îi numește des gogos, oameni ce au un sto­­mac așa de vast, încît să în­ghită ori­ce blagomanie. A­­cum, în ajunul alegerilor, în special, se obișnuește această invenție de calibru. U Indépendance a iscodit că partidul conservator e vîndut evreilor, articol pe care orga­nul popular s’a pus să-l tăl­măcească pe romînește, pe de-o parte, ca să dovedescă ale­gătorilor că „e vîndut jidani­lor“, iar, pe de altă, văzînd că simpatiile finanței sunt per­­dute pentru liberali, pentru a se prezintă străinătăței ca vic­tima unui complot evreesc. Cu partea întâia a acestui mehenghiu plan s’a însărci­nat Secolul. Dar oare se poate ca do­uă oficioase să răspîndească, chiar cu aceste folosinți, știri de asemenea natură, la baza cărora să nu se afle macar e un grăunte de adevăr ? Grec că nu. Atunci, care e adevă­­­rul ? Guvernul liberal nu a re­­­ușit în străinătate, aceasta nu e o poate contesta nimeni. Duș­e­mănia finanței la adresa gu­­­vernului liberal nici nu e aș­a cunsă; guvernul liberal, d­­e altminteri, a declarat în re­­­­petate rînduri că nu are ne­­ voe de concursul finanței ș­i a dus campanii în contra e­­­­­lementului evreesc, pe care­­ marii financiari par că l’ai­­ luat subt protecția lor. A­­­­ceastă politică copilăroasă ș­i dăunătoare țarei,— căci e u­­ă are exemplu în analele ori­­­cărei țări din lume, că un i guvern, care are de condus­­­ elemente eterogene, între car­­e­ se află și evrei, să pornească­­ război în contra evreilor,­—a­­ fost dusă de d. Sturdza pen­­­­tru a-și pregăti o plat­formă t . de opoziție. D. Sturdza simte că terenul­­ îi fuge de sub picioare. Poli­tica lui generală l’a pus în­­­tr’un impas, de unde nu poate i­eși. Ceasul din urmă îi se a­­­­propie, d. Sturdza o simte. i Iată explicația politicei „spe­­­­­oiale“ a d-lui Sturdza în ches­­­­tia evreească. Din moment­­ ce vede că puterea îl pără­­­­sește, el, om prevăzător își­­ alege de pe acum un teren de opoziție: „Partidul liberal­­ s’a opus cerințelor evreești, „machinațiunelor Alianței Is­­­­raelite“, iată de ce a căzut de la cîrmă“. Conservatorii-can­­­­cuziniști îi vor urma, aceasta e indiscutabil; iată de ce , gazetele liberale tind să acre­diteze zvonul că „partidul con­servator, prin d. Take Iones­­cu, s’a vîndut Alianței“, după cum Faust își vînduse sufle­tul lui Mefistofele.* -----------*OOOLOOOOX-----------­ Dar Secolul desminte „tot.“ Și noi am afirmat că d. Cosm­ovici însuși a confirmat că scena a avut loc,— minus „acuzațiile dezonorante.“ — Secolul trebue să știe că d. Cosmo­vici e deputatul, care a executat pe d. Sterea înaintea d-lui Pal­lade. Articolul de polemică cu Secolul e iscălit cu un semn convențional, care,—lucru știut de toți confra­ții noștri—nu aparține d-lui Bădă­­cău. Deci, toată diplomația ziaru­lui liberal, toată mel­enghia sa, cade baltă. Cu privire la chestia evreească, in acel articol nu se află decit un crîmpei de frază, care să se re­fere la părerea noastră în această chestie: „Totuși, articolele incri­minată (din La Roumanie) au fost destul de categorice cu privire la emigrări, într’un spirit, pe care noi nu ni-l însușim, cunoscute fiind pă­rerile noastre in această privință Nu e așa că e frumoasă, buna­­credință a Secolului ? Fiiar Buna credință a „Secolului“ Secolul de azi se ocupă de noi. Vom reproduce aceste mici no­tițe și apoi vom răspunde. Prima: „Desmințirea ce am dat-o „Epo­­cei“ in ce privește scena ce s’ar fi petrecut la clubul liberal din Iași, între d. deputat Stere și un alt de­putat liberal, față fiind d. ministru de interne, nu e pe placul­„Eve­nimentului“. „Evenimentul“ găsește că desmin­țirea noastră nu e nici complectă nici categorică, de vreme ce n’am atins „acuzațiile desonorante“ ce s’ar fi aruncat d-l­i Sterea în a­­ceastă ședință a clubului liberal Ba e foarte complectă și precisă. Am desmințit tot.“ A doua : „D. Budărău, care este conducă­torul de fapt al „Evenimentului“, a făcut deună­ zi în coloanele aces­tei foi, în cursul unei polemici cu „Secolul“, o declarație ce merită a fi reținută. D-sa, vorbind de ar­ticolele din „La Roumanie“ prin care se cerea un privilegiu, un re­gim de excepțională favoare pentru evreii din țară, a dat a înțelege destul de clar că „La Roumanie“ nu merge destul de departe pe calea confesiilor către evreii. Ü. Budărău are, de­sigur, drep­tul să meargă cu­ de departe în dragostea sa pentru evrei. Dar și noi avem dreptul să recomandăm­ opiniile sale atențiunei speciale a alegătorilor din a doua capitală a ărei.“ La întăia întrebare răspundem , din contra, noi am spus că nu am fi intervenit în discuția dintre Se­colul și Epoca, dacă ar fi fost vorba numai de „acuzațiile dezonorante.“ ------------*«««000»­—--— Umbre și măști Kora pupului — Poeții modernizați — Lupu bea la Abator, La Șoituz, cu De­odor. El aprinde un mare foc Și cîntă voios în joc . — Haideți, feciori, după mine Să vă ’nvăț a trăi bine ! O haham cu barba lungă, Zis’am ca să te ajungă, La ciraci, ca să te ardă, La ciraci, ca să te peardă ! — Haideți, feciori, după mine Să vă ’nvăț a trăi bine ! Măcelar, bl­ne turbat. Multe boațe ți-am răbdat, Dar venit-n ceasul meu ca să te ’ncasez ,și eu ! — Haideți, feciori, după mine Să vă ’nvăț a trăi bine! Am venit la Iași în sbor Și m’am făcut ajutor. Și-s călău, din înălțime, Pentru hlda calicime. Haideți, feciori, după mine Să vă ’nvăț a trăi bine! Și răcnesc jivinele Și s’oprind slăninele, De nu curg banii pe șin La chimirul meu cel plin ! — Trageți hora ca să joc La lumina celui foc ! Șfichiu. —:------Kooooooexr------------ț «ÎJarăși „Catastiful" Domnul Jellea se apără prin Liberalul de aseară în chestia monopolului rețetelor gratuite. A­­pararea e specifică, argumentele sunt cîntârite cu miligramul. Un lucru, însă, rugăm pe cel ce fa scris să aibă în vedere și în­­timpinarea, pe care am dat-o noi în numărul nostru de ori. Dar ca să nu lăsăm rubrica aceasta in părăsire, vom releva cîte­va lucruri, la cari socotim că va fi ușor d-lui Jellea să ne răs­pundă. După cîte știm, la abator s’au comandat hurtum­e noi, dar cum se face că acele hu­rtume nu au fost comandate la magazinul Abramovitz, care furnizează toa­te cele necesare Primăriei in aceas­tă branșă? Cui s’a dat această comandă, cînd și prin ce formali­tăți ? Odată cu faimoasa ordonanță, d. Pennescu dăduse ordin ca a­­micul d-lui Jellea să nu mai fie primit în abator. Se știe că d. Steinberg să lăudase că această măsură nu va ține mult. Intra­­devăr, azi d. Steinberg e iarăși în abator, întrebăm pe d. Jellea: că­rui minuni se datorează această calcare a deciziei d-lui Primar ? Cu toată ordonanța Primaru­lui, carnea tot e scumpă„ Se hotă­­rîse chiar înlocuirea actualului administrator al Abatorului, din această pricină, întrebăm de d. Jellea: de ce s'a revenit asupra acestei decizii ? Cu toată ordonanța, carnea se vinde în piață cu 80 de bani. Oficiosul liberal a dat un comu­nicat, prin care se spunea căsa­­pilor că cei, cari nu vor vinde cu­ 70 de bani Kn­g, vor fi dați ju­­decăței. Casapii au răspuns că, din moment ce li se vinde car­nea de către măcelari cu 62 de bani Klg., ei nu pot extim­ prețul Administrația s'a cercat să facă presiuni asupra măcelarilor, cari au ispuns punîndu-se în grevă. La cea de întăi zbîrniere a măce­larilor, d. Jellea a revenit asupra mâsurei. De ce ? JItarcial. -----------** -xassax- x-----------­ M itima oră DIN LOCALITATE — Ora 4 p. m. — Mn pagina a treia a ziarului de­­ azi relatăm un nou plan de stabilire a unei congregațiuni de că­lugări catolici. Intr’un număr viitor vom reveni asupra acestui pericol, care ne amenință: ^solemnitatea deschiderei cursu­­­^rilor Universitare se va face Joi 3 Octombrie la ora 2. p. m. După sfințirea apei, dl. profesor D. Alexandrescu va ține o cuvânta­re a cărei subiect este „Vasile Lu­pu și opera sa legislativă“. Toți d-nii studenți, sunt rugați să iea parte. S ’a încuviințat d-lor I. “Tin jală, N. Rugină și Gh­. Ciociu, deschiderea de circiume în comuna Ciurea. Micii meseriași Mai mulți cojocari, peticari de co­joace din Tg.­Neamț, au cerut ca­merei de comerț din localitate, prin Ministerul de industrie, să fie scoși din lege, adică a nu li se aplica dis­­posițiunile legei, de vreme ce ei ciș­­­tigă puțin. D. Gh. Șerban președintele came­rei a făcut cunoscut Ministerului ur­mătoarele : ("Avînd in vedere că legea mese­­­­riilor are de scop, in primul loc a 1 se îngrădi pe meseriași de concu­­­­rența nereală și in acelaș timp a se asigura meseriile prin stabilitatea lucrătorilor și pregătirea lor la cu­noștința meseriilor. Scoaterea petiți­onarilor din dispozițiunile legei ac­tuale, ar insemna a se anihila cu desăvîrșire avantajele ce le acordă lor constituirea corporațiunilor. Pe aceste considerațiuni credem, că acei ce cad în categoria petițio­narilor, de ori­ce meserie, să fie con­­­­siderați ca lucrători, eliberindu-li-se­­ carnete. tarea sanitară a orașului din nou este îngrijitoare. Epidemiile și în special epidemiile de boli de copii au izbucnit și bîntuie cu furie. Iată într’adevăr pe ziua de asta­zi ce avem de înregistrat din acest punct de vedere. In strada Cucu No. 11 un copil de cinci ani a lui Iancu Feraru a neetat din viață fiind bolnav de cori. In stradada Morilor, la casa No. 20 , se află bolnavă de cori copila Lența Popazu. I La spitalul Pașcanu au fost inter­nați copii Dina David de 5 ani din str. Lozonschi și David Solomon­i la 7 ani din str. Dăscălitoare bolnavi le scarlatină. i D. dr. Buicliu este rugat a se în­­treșa de aproape de cele denunțate de noi dar să procedeze mai energic ie­cit în trecut. Sola­ția financiară a județului G­ .Iași, face cunoscut că cererile le prefaceri ale contribuțiunelor di­­­ecte urmează in mod excepțional să se adreseze în anul acesta biurourilor de percepție in intervalul de la 15 Octombrie la 15 Noembre 1902. [aniera de comerț și lucrat, italieni Am anunțat la timp intimpinarea făcută Ministerului de domenii de d. Gh. D. Șarban președintele camerei de comerț, cu privire la eliberarea brevetelor lucrătorilor italieni, care stau în țara numai în cursul cam­paniei de lucru. Ca rezultat al acestei adrese, astă­zi a sosit la camera de comerț o cir­culară semnată de însă­și d. mi­nistru P. S. Aurelian, care glăsuește ast­fel : „Art. 13 din legea meseriașilor dispune că se pot elibera carnete ori­cărei persoane fără excepție și afară de aceasta nu vedem nici un incon­venient prin plecarea și reîntoarcerea in țară a meseriașilor arătați in a­­dresa d­vs. Pentru motivele aratate se autoriză să liberați și carnete, observîndu-se îndeplinirea celor­l­alte condițiuni pre­văzute de lege“. Urmărirea unui delapidator Poliția de siguranță din Viena, prin Ministerul de interne, a cerut poliției noastre urmărirea oficiantului supe­rior Frederich Kroch, de la serviciul poștelor și telegrafelor din Viena, care a dispărut delapidind suma de 57,192 lei și 08 bani. Adiția poștelor din Viena oferă 1000 de coroane, aceluia care va da informațiuni asupra locului unde s’ar alla refugiat delapidatorul. 1 / Take Cardaș telegrafist va fi ‘^m avansat impegat de mișcare și mutat la gara Verești pentru ziua de 16 Octombre. f­-­amera de comerț din locali­­­atate pentru a înlătura aglo­­merațiunile și înlesni meserașii pen­tru care timpul—în acest sezon e a­­tât de prețios, a dispus că lucrătorii și maeștrii pot să-și depue actele sau să le trimită prin poștă, răminînd ca să-și primească rezultatul mai tirziu. u­n incendiu violent a prefă­cut în cenușă astă­zi casa să­teanului I. Enea din comuna Țigă­­nași. Cișman de la Huși, care a făcut pe revoluționarul, s’a lăsat a fi îndulcit. D-sa va fi ales primar și deputat. Actualul primar d. Irimia Gheor­­ghiu, va fi numit președinte al tri­bunalului Fălciu, in locul d-lui I.Z A­­hărescu, care va fi transferat la Iași. S­e telegrafiază că într’o­­ altă de pe teritoriul comunei Zvo­­rîștea niște băeți, care pășteau vi­tele, au găsit cadavrul unui sătean necunoscut, în vârstă ca de 35 ani. DIN LUMEA LARGA -Serviciul telegrafic special- Râscoala Macedoneană V­iena, 1 Octombre.—Noul ziar vienez, Die Zeit, care face con­curență cotidianului Neue Freie Pres­se, publică o scrisoare, pe care pre­tinde că a primit-o de la generalul Zontchev, care a scăpat din închi­soare. Scrisoarea are data de la 8 Octombre st. n. Vice-președintele comitetului an­­driano-macedonean spune, între altele, că „marea luptă a poporului bulgar a început”. Apoi generalul definește ținta, pe care o urmărește insurecția . ..Prin această luptă poporul bulgar nu aspiră la realizarea tractatului de a San-Stefano, nici la crearea unei Bulgarii mari; el combate numai spre a scutura jugul tiraniei și a obține drepturile, pe cari un popor liber tre­bue să le aibă. Acestă luptă se poate să se sfirșească cu exterminarea creș­tinilor din Macedonia; dar din ce­nușa lor vor renaște răzbunătorii su­ferințelor lor“. Această scrisoare a produs man­sensație. Demisia unui cabinet 3 Belgrad, 1 Octombrie. Ia­­ ministerul nele cercuri se zvonește ci și-ar fi oferit Regelu Alexandru demisiunea. . Această re­tragere ar fi prilejită de unele ches­tiuni politice. Generalii boer. 3>î ani, 1 Octombre. Domni Botha, Dewet și Delarey, după ame­ză, au vizitat pe d. Gombes președintele Consiliului de miniștri , pe d. Delcassé, ministrul afacerilor străine. S’a pus, însă, în evidență că a­ceste vizite nu au avut nici un ca­racter oficial. ”­ Discurs ținut de părintele Teodosie Atana­­siu, egumenul bisericei St. Spiri­don. („Doamne ajută’mi" Math 15, 21—28) Iubiții mei frați, II. Dară, oare, iubiților, ce este sme­renia ? Sau mai bine zis, care, e de­­finițiunea exactă a smereniei ? Este ea o virtute aparte, sau că p­are es­te numai companionul cel­e­l­alte virtuți, și fără de din a nu poate e­­xista virtute ? Să vedem. O definițiu­­ne precisă a smereniei nu se poate da, iubiților, ci numai atât se poate spune că, smerenia sau umilința este acea insușire a sufletului omenesc, prin care omul își recunoaște micimea și imperfecțiunea sa față de Dumnezeu creatoriul, drept care numai la din­sul năzuește și numai în el își con­centrează to­te aspirațiunile sale. Du­pă cum se vede clacă, smerenia nu este o virtute aparte, și cu toate a­­cestea fără de dinsa nu poate exista nici o virtute. Smerenia este așa zi­­cînd temelia, pe care se clăde­te ce­­le­l­alte virtuți, este magazinul unde sunt depozitate toate virtuțile crești­nești, de­și ea examinată în parte și prin sine însăși, nu-și insușore nici pe una din ele. Smerenia in definitiv este înainte mergătoarea virtutei, și fără de dinsa nu poate exista virtu­tea, precum nici virtutea nu poate e­­xista fără de C harul lui D-zeu. Dară dacă virtuțile in general cer de la noi mai mult sau mai puțin oare­care calități spirituale, care nu in­tot­deauna și nici pentru fie­care pot fi lesnicioase, ei bine, iată că smerenia este cea mai simplă dintre toate virtuțile,—dacă am putea-o pre­număra printre virtuți— și este acce­sibilă și lesnicioasă pentru fie­care. Bogatul și înțeleptul, împăratul și stăpinitorii lumei, pot foarte bine de a fi tot așa de smeriți ca și saracul și omul de rind; ba încă mai mult de incintă, cind găsești această vir­tute la cel bogat, de cit la cel sarac, la cel înțălept, de cit la cel prost, la stăpinitorii și puternicii zilei, de cit a oameni de rind. Săracul, omul mic și nebăgat în Samă, este sme­rit poate și din cauza pozițiunei sale, din cauza împrejurărilor exterioare care-1 silesc de a fi umilit și sme­rit, pe cînd bogații, înțelepții și cei puternici dacă să smeresc în adevă­ratul ințeles al cuvintului, apoi e do­vada cea mai pipăită, că ei își dau samă de micimea lor față de D-zeu, își recunosc imperfecțiunea lor, și de aceia se smeresc și invoacă în aju­­­oriul lor h­arul lui, care le vindecă cele neputincioase, și îndeplinește pe ct­­­e defectuoase. Dară vai, iubiții mei ! că pe cînd in alte timpuri, umilința chreștineas­­că, adecă smerenia, sau după cum ’i mai zicem noi modestia, această perlă prețioasă a fie­cărui suflet încălzit la razele moralei Evanghelice, pe cînd astă-dată zic, impodobea aproape pe fe care creștin, astă­zi a ajuns a fi atît de rar văzută printre fiii veacu­­li, ni­cit nu va fi de mirare dacă mai curind chiar de cum ne aștep­tam, să ne piardă păni chiar și no­­­iunea de ea. Această podoabă a sufletului, zice, e necunoscută multora, iubiților, căci stăpîniți de vanitate și de mîndrie drăcească ei își închipuesc lucruri mari de dînșii, ca și ori­cind Fari­seii și cărturarii Iudeilor ! Vorbele-le or de smerenie, că de îndată iți răs­pund , a trecut timpul acela, cind sme­renia călătoria pe pămînt, și cu toate acestea și lor le place să vadă pe al­­­ii modești față de dînșii. Asta nimic alt nu dovedește, iubiților, de­cit că ui lipsește educațiunea morală reli­­oasă, care altă dată era așa zicind, fala și mîndria ori­cărei case crești­nești. De aceia, iubiții mei frați, știind noi că omul nu poate fi virtuos, dacă nu are în inima și nu sufletul său u­­milința creștinească, smerenia sau modestia, și mai știind apoi că fără virtuți nu poate fi cine­va nici bun creștin și nici bun cetățean, să cău­tăm a cultiva și desvolta în noi a­­ceastă calitate frumoasă a sufletului omenesc, care ne face plăcuți și lui Dumnezeu și oamenilor, iar cei ce au copii să le insufle din cea mai fra­geda copilărie sentimentul modestiei, care nu e alt­ceva de­cât umilința sau smerenia creștinească și care este atât de potrivită tinerilor ca și bătrâ­­nilor, bărbaților ca și femeilor. Să lum de pildă pe Hananianca despre care ni s’a spus în evanghe­lia de astă­zi, să luăm c­a pildă pe

Next