Evenimentul, iulie-septembrie 1904 (Anul 12, nr. 113-187)

1904-07-01 / nr. 113

■ ' REDACȚIA și ilMINISTRAȚIA 44 STRADA LATJȘNEANU 44 I AȘI Apare în toate ziele de lucru Un numfir vech­ii 30 bani 1 'nsi de patriotism Cea întâi călit**' ,. Wr-cetățeanul unșiJi&l-lre distinge pe .-eam, iubirii'f­ 3te iubjrea de ,s*-TM ut pae, si Cee' Reí-­b ® tt atît de sacre im îVio ÜU­p(?acc­epta o patrie și nu putem numi cetățn ne acel ce­l lipsit de el. P nifest^rf.­­p?ilie tsă, nu se ma­­numai 8 anunite timpuri și numai întro s^an­^ie, intre flieatuUl Pat­riot lace viața patriot. continua uerare pentru sufletu­«1 J ° at^i­ac.£ ivi«ea lui o >n- Ast­rul lor in­ vo f SGInteJa iibirei de neam, scriitorilor, autori­trc;«inorentatorilor* artiștilor, indus­trilor ruî’iridi^ An/ ^raüe-C&­tra jj . iuM‘au necontenit pen­­. 0 1 • ore binele și mărirea e,‘­­*r- ' i ruii­tar, exercitarea drep­tft.ism țantic, luptele­ politice agitațiile in jur*­, ideilor mari și generoase etc. I etc sunt atîtea manifestări ale sa­b­­vierului individului, plecate de la a­­­cel sentiment nobil, iubirea de pa­­trie. Timpul de activitate al individului I ca și partea lui de sacrificiu in­su­­s­i birt­a de patrie se duce ceva mai de­­­­parte do­cit la serviciul militar exer­■­citarea dreptului politic etc. 9 Așa bună­oară am văzut cetățenii­­ Vienei refuzînd cu energie a parti­■­cipa în te­atrul Burg la reprezenta­ți­­­­ile unei trupe străin?. ■ Cum ziceau ei să mergem noi la ■ teatru, pentru a contribui la incura­■­gearea artei streine? nici odată. H Să dăm banul nostru pentru folo­s [[■sul țarei noastre să încurajam des­­ ^zvoltarea artei la noi“. HH Se știe cu­ preț «u pe piețele Bas-S­­ H­linului și Vienei fabricatele France • Ize și vice-versa. ■ Vra să zică, atuncea cînd Vispo- Bzul nu dă banul său, pentru artaT și ■ fabricatul strein, lico fapte 0" pa­■­triat și numai împins d» sent^j­antal B iubirei neamului, a­ patriai^f ^1 ju­ I crează cu astfel de manieră iată dar, dovedit, că iubirea nea­­­ mului,­a patriei, cuprinsa in cadrul ■ activită­ei sale și alt m­a de sacri­■ fie iu de­cit acela al­­ jetului de sîn­■­ge: «Pesta este tributul, a încuraja g-­p industriile, meseriile și co ■ c’iui din țară’.I­m patria ta, cetă­ț­i­i procedează ei oare I de cctfei manieră ca cetățeanul "3 i­ituri • Ait .r­ac, German etc? Nu. ■­­* nostru nu e bun patriot I faces' raport. ■Ajâ' El'nu numai că nu încurajează, ■**t­ar dis rețuește ceia ce aparține ță­­r _?i sal, desprețuește producțiunea și I % conaționalului seu. ■­­­ ce 30 petrece în artă, se pe­­­­trece­­ în Comerț și în industrie și ■ la serie. I Teatrul național, gol la represen­­­taliile trupei române, e plin, peste o măsură de­plin la representațiile­­ trupelor streine, de­și prețurile sunt f­ur­ate, de­și de multe ori cei ce vin să­­ joace pe s­ena noastră, sunt niște­­ nulități, mediocri ori refu­lați. I Același lucru ’1 găsim în Comerț I și in meserie. Marfa e mai bună da­­r est­e vîndută de strein. Fabricatul I e mai bun, mai frumos, dacă e stre­­­­in. Dacă fabricatul Francez nu e mai­­ frumos de­cât cel Austriac ? Pentru­­ ce Vienezul preferă fabricatul națio­­­nalilor săi ? Pentru că e patriot res­­­pundem noi.­­ Dar să mergem ceva mai departe, ■ sunt la noi magazine cari importă ■ mărfuri streine, fabricate Franceze. I Atunci pentru care motiv, cetățe­­­­nii noștri comandă articole de lux­­ și chiar haine de la magazinele Pa­­­­risiene, Louvre, Au bon March­é, I P> temps etc. etc? S­I Pentru fanfaronadă zic uniia, din ■ lipsă de patriotism respundem noi ■ Acolo unde patriotismul există sau­■ furonada dispare. 1 Avem la noi în țară maiștri, me­­s ’ seriași foarte experimentați și care­­ au dus pănă la perfecțiune, meseria ■­­ 1 ca de exemplu: stoleri, argintari ■ (argintarul Ropală) săpători în lemn, ■ etc. 9 Atuncea pentru ce se importă mo­li­bile streine ? Pentru ca meseriașul ■ romin să piară de foame, să dispară ■ de pe fața pămintului, banul nostru B fiiind destinat a ingroșa punga stră­ B­unului. B Apoi nici aceasta nu e lipsă de B patriotism ? B Dar prin dispariția sau sărăcirea­­ meseriașilor se slăbește puterea de­­­ viață a națiunei, să amenință exis­ 9s­tența noastră economică, atrăgind după sine și pe cea politică. Nepă­sarea noastră față cu ruina claselor de comercianți și meserii, dovedește lipsa absolută a patriotismului real și conștient de care sunt cuprinse cele­lalte clase sociale ce formează națiunea rom­înă. Dar se vor găsi oameni cari vor zice . Nu voim să încurajăm mese­rii­lezind­ige­ne pentru că ele sunt și formează cariera evreilor și prin ur­mare a­­­ străinilor. Obiecțiunea e­ fără fundament” și lipsa patriotismului in acest argu­ment e datează in toată puterea se. Cetățeanul­ patriot nu va lipsi a deosebi interesele interne de­­ cele externe. Altă Însemnătate are lupta noas­tră internă, avind de obiect naționali­zarea comerciului și meseriilor și poate și chiar­­ a evreilor șijaltă ceva este lupta noastră contra străini­ ni și a fabricatului strein de peste hotare. Patriotul trebuie să-și-i­ dea s­ samă că streinul locuitor al acestei țâri contribue cu munca, banul și știința sa la ridicarea m­edriei țări,—ridi­carea valorei pământului și proprie­­taței și mărirea avuției publice.—Pe cind streinul de peste hotare, are singura lui țintă, înbunătățirea sta­­rei materiale a lui și țărei lui, fără a se preocupa câ­uși de puțin de ne­voile și interesele țărei­ rominești. Patriotul, adevăratul și luminatul patriot, va cîntârî in mintea lui greu­tatea greșir clor[ comise]j[cler romîni timp de 50 ori 60 de ani, părăsind comerciul și­ meseriile pentru budget, ca smirna sfi fia justificat a contri­bui la defrag și la ruină a țărei, cău­­t­âd să­­ lovească pe streinul ce a­ve­­a/ne umplea golurile de noi lfi­­sații și create, îndeplinind funcțiuni sociale atît de frumoase și rentabile d­ar desconsiderate și disprețuite și ’ d-zi încă de romini. Dacă s’a comis și să comite incă neertata greșală a părăsi și dispre­­țui comerțul și meseriile, să nu se co­mită și culpabila rătăcire de a arunca mizeria și ruina cu credința că se lovește in streini. Urmărind scaparea de șoareci nu se dă foc casei zice proverbul romi­nesc Cetățenii noștri comit încă o ma­re greșală, aceia a nu da crezare or­ganelor speciale în afirmările lor, fie­cine crezîndu-se destul de apt a ju­deca și rezolvi diferite chestiuni de ordine Economică. Ei bine lucrul nu e ast­fel. Chestiile speciale sunt bine cunos­cute și tratate numai de oameni spe­ciali, nicinea credem noi nu va în­gădui importanța și specialitatea ches­tiilor economice. Era creștină s’a întemeiat numai prin credința ce s’a pus și ascultarea ce s’a dat propagandei făcută de a­­postolii creștinismului. Tot astfel economia țarei nu se va înbunătăți de­cît prin ascultarea, vo­­cei apostolilor economiei naționale și prin practicarea celui mai întins pa­triotism, care impune ori­cui sarcina a ajuta și încuraja isvoarele de bo­găție și brațele de muncă ale țărei G. D. Șerban li bi­tul nostru fruntaș, d. A. A­­Bădăreu, a fost crud lovit prin du­reroasa perdere a scumtei sale so­ții, Eugenia A. Bădăreu, decedată su­bit in București In noaptea de Luni spre Marți. Trista veste sosită eri In Iași, a căzut ca un trăsnet, asupra noas­tră a tuturora, cl­i iubim pe acela care In toate ocaziunile dovedește prietinilor săi, ce inimă largă și no­bilă are, îndurerați pănă la adâncul sufle­tului, și purtași la ireparabila și co­pleșitoarea durere ce-l lovește, ru­găm pe fruntașul nostru, scump și iubit, să primească din partea ce­lor de la Evenimentul expresia ce­lor mai vii regrete pentru cruda ne­norocire ce l’a lovit. Fie ca dovezile de adâncă iu­bire pe care i le-au dat numero­șii săi prietini și cunoscuți, sa’i întărească nemungiratul său suflet, pentru a putea rezista cu bărbăție. In această mare nenorocire. 18 bani—Seria II Anil XII. No. 113 JOI 1 IULIE 1981 Ziar confixtratox Caua „milionului“ Insistind a atribui partidului con­servator intenția­ de a subscrie mi­lioane In scop de alegeri, adver­sarii noștrii de ambele categorii, junimiști și colectiviștii, pe lingă că se acopăr de ridicol, dar apoi comit și o recuviință la adresa corpului electoral Din punctul lor de vedere, ale­gătorii țărei românești ar fi niște oameni coruptibili, venali și necă­lăuziți de altă idee când vin la vot decit de a căuta să fie cumpărați. Din acest punct de vedere, banii ce s’ar strânge prin subscripții de partidul conservator în vederea a­­legerilor, ar constitui un adevărat pericol pentru libertatea electorală a cetățeanului alegător, care, la ve­derea aurului, ar avea să uite și conștiința și Dumnezeu și lege și principii, și ar vota după po­­runca bunastei. Aceste alegațiuni constituesc o adevărată Insultă a­­dusă corpului electoral. Pe de altă parte, casa aceasta a milionului, acopere de ridicol pe adversarii noștri. Spu­ma ce-și fac, dovedește că ei nu dispun ln pă­­turele electorale de partizani con­vinși și Inebrardabili, și că votu­rile ce au obținut pănă acum, sunt datorite numai presiunilor de tot felul exercitate asupra unor ale­gători cari la prima ocazie li poate părăsi spre a alerga după milioa­nele ce ar luci la orizont. Pentru detractorii noștri nu e clar altă alternativă, decit­ necu­­viincioși sau ridicoli! Pentru serbarea de sine Cînd soarta nemiloasă și trădarea unor pretinși frați a făcut ca guver­nul Sturdza să vină la putere, nimeni nu s’ar fi așteptat ca incapacitatea și lipsa de patriotism a celor ce compun guvernul de azi, să constitue condițiile necesare unei lungi guvernări, și toți oamenii de bine se așteptau ca pro­motorii fraudelor și a celor­lalți fără­de­legi să fie nevoiți a se îndepărta de la putere, s­ub presiunea opiniei pu­blice indignate. Dar liberalii, departe de a asculta de voința publică și a țărei, s-au cramponat de cîrmă cu desperarea ce­­lora ce văd că vasul lor se îneacă, și totuși nu cedează conducerea altora mai destoinici, preferind să piară co­rabia cu ei decit să­ o vadă salvată de alții Ast­fel au ajuns să dețină puterea, in detrimentul puterei țărei, și, abu­zînd de răbdarea poporului, cit și de iubirea noastră de pace, au dus nea­mul din rușine in rușine, din dezastru in dezastru. Una din nouile dovezi ale incapa­­cităței celor ce ne „conduc“ statul de ripă este și modul cum știu,—adică mai bine zis, nu știu—să-și facă da­toria față de datele mari și de sarbă­torile neamului, cum sunt; aniversarea morții lui Ștefan cel Mare, aniversa­rea morții lui Mihai Viteazul și al­tele. Ne amintim cu toții, cum acum trei ani, sub guvernul de azi, tot sub a­­celași președinte de consiliul și tot sub același ministru al Instrucției publice serbarea aniversarei a trei sute de ani de­ la moartea marelui Mihaiu Vite­a­zul, a fost împiedecată oficial, pe toate căile posibile și imposibile De astă dată însă lipsa de patrio­tism a colectiviștilor ar fi fost prea flagrantă, prea mare ar fi fost revolta sufletească a poporului dacă guvernul ar fi încercat același sistem și cu ani­versarea morței lui Ștefan cel Mare Curentul pentru această serbare era și este, atît de mare, încît guvernului liberal i a fost imposibil să se opună și a trebuit, vrînd ne­vrînd, sa ce­deze, și să organizeze o serbare., a școalelor. Ar fi trebuit, dacă in capul guver­nului ar fi fost patrioți adevărați, să se facă din această aniversare, o ser­bare a întregului neam : școala, cle­rul, armata, administrația, și întreaga țărănime să i­a parte să fie prepa­rată din vreme, și cele mai mari jert­fe n’ar fi fost in­de ajuns de mari pentru a se aduce romîni de prin toate unghiurile și din­ țările subju­gate la o serbare ca aceasta. Și însuși capul statului ar fi trebuit să se aso­cieze cu întreaga sa familie la această comemorare, și ca un român să ia parte la serbările din onoarea viteazu­lui nostru străbun. Acestea s’ar fi întîmplat dacă în capul guvernului"am a fi avut un lu­ceafăr ca dl.O Oh- Gr. Cantacuzino, înconjurat de patrioți luminați, de bărbați cari înaintea tuturor prin slă­virea patriei­ și a eroilor cari au apă­rat-o. Insă soarta a vrut alt­fel : e trist, e dureros că noi n­u putem schimba, de­ocamdată, o stare de lucruri exis­tentă, pentru a putea da unei ast­fel de zile splendoarea ce i se cuvine, dar ca patrioți vom căuta să ne stăpinim; în această­­ zi, vom porunci indignărei noastre să tacă, ne vom abține de a răspunde la atacurile nelealilor noștri adversari vom suspenda pentru o zi armele in panoplie, și, spre a nu face notă discordantă in slabul concert or­ganizat de oficialitate vom căuta să contribuim din puteri la reușita a­cestei comemorări. Dovada că vom face ast­fel , am dat-o prin publicitatea întinsă și fără restricție ce am acor­dat pănă azi preparativelor acestei serbări. Și de aceea, încheind aceste rin­­duri, ne adresăm tuturor romînilor buni, tuturor acelor ce simt româ­ne­ște și le strigăm : Romîni pregătiți-vă inimile și­­ cu­getele. Romîni luați aminte că mîine este ziua in care fără deosebire de cu­loare politică datori suntem, și trebue ca patrioți, să sărbătorim amintirea celui mai mare erou pe care la avut romînimea. I v5 ■Siv"« ABONAMENTUL Pe un an 24 lei, pe 6 Inni 12 lei pe 3 Inni 6 lei in străinătate pe un an 30 lei -----mic>­—­­''jiugnnciuri, inserții și reclame ^'^/^S.50 bani rlndul ecouri p­e deraiare. Trenul mixt 330, care a plecat Luni din Iași la ora 4 și 20, în di­recțiunea Dorohoin, a deraiat la eși­rea din stația Șoldana. Doua vagoane s’au răsturnat ; ambele au fost prefăcute în bu­căți. S’a produs o panică de nedescris printre pasageri. Din fericire nici un accident mor­tal Singur mașinistul s’a ales cu mici contraziuni pe diferite părți ale corpului. Cauza deraierei e că nu s’a schimbat macazul la timp. Pagubele materiale se evaluează la 5000 lei. Trenul nu și’a putut continua că­latoria de­cît cu o intîrziere de două ore. O , •­n înscriere. Anunțăm cu cea mai vie plăcere că dl. Constantin N. Roiu, un tinăr și simpatic avocat, s’a înscris în rîn­­durile partidului conservator din Roman. Prin înscrierea d-lui Roiu, partidul conservator a cîștigat un prețios e­lement de luptă a cărui venire în rindurile noastre o salutăm cu plină bucurie. U­n mers îmbucurător al unei so­cietăți. Una din societățile care a ciștigat mai repede și—după cît sunt sem­ne -și mai durabil elita iașană, este fără îndoială Societatea de gimnas­tică și muzică, transformată de cu­­rînd de cei trei sute de membri ai săi în societate de gimnastică sport și muzică. Așa aflăm cu bucurie că la acea­stă societate s’a alipit de curînd și societatea Vânătorilor din localitate care îi dă o strălucire deosebită printr’un contingent de eliță, care e menit a da un mare avînt secției de tir a societăței, pusă sub conducerea unui di­stins ofițer din Statul major Societatea este sigură că prin cre­area secțiunei de tir va aduce Sta­tului Român un capital serviciu, da­că inițiativa pornită din Iași se va generaliza in întreaga țară. Dacă se simțea o asemene nevoe în țara noastr­ă o spun nu numai țările din occident dar chiar Bulgaria cu cele 84 de Societăți de gimnastică și tir ce le are deja de multă vreme. Societatea de gimnastică Sport și Muzică dorind să contribue la între­girea educației fizice—căreia nu i s-au dat pănă acuma mare atenție— a avut norocul să surprindă mo­mentul in care spirit­ul public era pregătit să acorde o deosebită im­portantă exercițiilor fizice , și așa de pregătit, în­cit chiar doamnele au cerut înscrierea ca membre în Socie­tate. Comitetul văzînd curentul ce a cuprins întreaga Societate iașană a hotărît înființarea unei secțiuni spe­ciale pentru doamne încredințînd conducerea acestei secțiuni d-nei Li­­sette dr. Juvara care a acceptat cu multă abilitate, de la energia și buna-voința d-nei preșidente Juvara. Societatea speră să vadă această nouă secțiune prosperînd ast­fel că în ce privește organisarea să nu-i rămină nimic de invidiat societăților similare din străinătate. Un cerc larg de activitate cu folos real se deschide Înaintea celei dintăi și celei mai gentile preșidente a unei Societăți de gimnastică romînești. Numai așa se vor putea organisa diferite feluri de jocuri ca lawn-te­­nnis, croquet etc. diferite feluri de exerciții ca patinaj, skating ring, po­pier etc. serate muzicale și dansan­te în sine tot ce poate imagina ca exercițiu și distracție o minte larg dotată și o energie conștientă de si­ne însă­și. Suntem siguri că programul schi­țat de noi pentru secția doamnelor va fi cu prisosință adus la înde­plinire. Absolvenții Liceului Național, Iată numele elevilor, din clasa a XVIII-a, a liceului Național, în ordi­nea alfabetică, care în urma exa­menului de capacitate, ce au depus, au fost declarați absolvenți: Secția Modernă: Borș E, Botez D , Dumitrescu Al., Frătiță D, Golăescu C. , Grigorescu G , Handrian S., Ioan D, Comnescu O., Mihailov I., Netzer Iulian, Pavlov P., R­ăcanu V., Ro­­temberg B, Simionescu Cezar, Wein­­stok M., Vartolomeu M., Weiselberg Iancu. Secția Reală : Alexandrescu N., Andriano A., Andrievici N., Atana­­siu T., Bardasare R, Buicliu M, Cioc M , Denize E., Bighor A., Ene O., Ghiorghieș Al., Ghiulea N., Giun­­cu Gh , Glantz­ ștein L , Goldenbaum D., Ioanid A., Lupașcu I., Margulieș M., Michiu O., Năsturaș D., Palade S., Păcurariu M , Petrovanu D., Riș­­canu I., Săvescu V , Storfer L, Șer­­ban Al., Trufinescu N., Țupa R., Vidrighin Gh., Vlăhuță E., Vrăncea­­nu V. Q Sosire în vederea centenarului. 1. P. S. S. Mitropolitul Partenie a telegrafiat că sosește în localitate joi dimineață, cu acceleratul de 8—5 P. S S. Arehiereul Ghenadie Ge­orgescu vicarul Mitropoliei, a plecat ori pentru a întîmpina la Ploești pe mnaltul ierarh­. Oameni, fapte și heran­ditiCtU. Cum lucrurile și instituțiunile omenești ascultă de legea firei care a înțeles să plămădească viața din moarte pentru ca din izvorul vieței să răsară moartea ! Cum ele ascultă de legea această imuabilă și cum de strălucirea lor să leagă nimbul morței ! In nopțile de vară, cînd strălucirea făp­­turei lumești face cu putință gustarea a unui moment de viață cu adevărat, splen­dida grădină domnească din dealul Soco­­lei însemna o culminare a acestor frumu­seți și sufletul însetat de frumos și liniște se îndrepta în neștire spre Rivalet. Era ceva în această grădină din sinteza vieței trecutului acestei Capitale a Moldo­vei. Și totul și toate, lumina discretă ca și altele rău întreținute își aveau farmecul lor și se asemuiau cu lipsa de rafinărie și a­­proprierea de natură caracteristică Ieșa­nului. Și s’a dus și Rivalet! Porțile sunt me­reu închise și nu mai resună nici cîntece vechi Moldovenești precum nu mai resu­nă rîsul zglobiu al frumoaselor ieșence Trecătorii privesc cu mirare atîtea frumu­­museți perdute și se întreabă de pe acea­stă părăsire. Și aceasta întrebare este cu atît mai jus­tificată cu cît temperamentul ieșenilor nu explică starea aceasta de părăsire. Psiho­logia locuitorului vechii Capitale a Moldo­vei este cu mult diferită de acea a altor orașe. In sufletul ieșanului trăiește mai viu trecutul și forma lui de petrecere nu în­­samnă de­cît rare­ ori o scoborîre ci cele de mai multe ori o înălțare. In petrecerea ieșanului, elementul frumosului nu este plasat pe planul al doilea și dorul lui spre sensațiuni deosebite îl mină să caute in frumoasele împrejurimi localul de petrecere. Și cu toate aceste, unul eite unul, aces­te localuri dispar și în locul lor remîne amintirea mai tristă de­cît neființă. Un semn mai mult cît de mult s’au schimbat firea lucrurilor în orașul atît de glorios o­­dinioară și cum legea firea își deapănă mersul obligînd la regres pe cei care odi­nioară erau în plină vigoare a formei de viață. Și dacă singuraticul rătăcitor pe strade­le lașului caută să retrăiască trecutul, el în zadar întreabă aleele întunecate din dealul Copoului sau frumoasele drumuri ale Socolei. Acolo nu este viață ci moar­tea și. — Nu învie morții, ie în zadar copile. Y% Instrucțiunea publică in BULGARIA Invățămintul superior Vizita de mai dăun o zi a domnu­lui Șișmanof, ministrul instrucțiunei din Bulgaria, venit spre a ne vedea școlile, a ști ce se poate împrumuta din învățămîntul nostru, despre care d. Șișmanuv se exprima în termeni foarte măgulitori pentru noi, ne face să ne întrebăm și noi, ce vor fi pre­­zentind în materie de învățămînt ve­cinii noștri, care ne laudă așa de mult, și dacă invățămintul din Bul­garia e de bună seamă așa de îna­poiat încă, cum ne-o spunea cu mo­destie însuși ministrul bulgar, s­iu dacă poate în Orientul Europei nu se va fi ridicând cum­va, pe lingă Belgia cunoscută, și vr’o mică Japo­nie, despre ale cărei progrese noi încă nici nu visăm. Lipsa materialului necesar însă, ne permițindu-ne o dare de seamă su­ficientă despre învâțămîntu­l primar din principatul vecin, aminăm pentru altă dată darea de seamă despre școala rurală și urbană din Bulgaria și ne mărginim de astă dată cu scurtă dare de seamă despre învăță­­­­mîntul superior, și mai apoi și cel mediu, pendinte de ministerul ins­trucțiunei. Dar mai întâi o parantesă :­­ ar fi o greșală a crede că bulgarii n au început să aibă școli și n’au încăput să învețe carte, pe cît de la 1878 încoace, adecă de la firșitul războiu­lui și liberarea de sub turci. Adevărul e că, cu toată vitregia soartei și toată greutatea jugului mu­sulman, zeci și sute de tineri bul­gari, cu multe decenii înainte de război, își făceau instrucțiunea lor, fie în școlile proprii întreținute de comunități, fie prin liceele, sau chiar universitățile din străinătate și mai ales din Rusia. ^împrejurarea însă, e­i, în urma răs­­boiului, Bulgaria se prezintă cu așa de puține forțe culte și semănă așa de puțin preparată pentru noua-i viață de stat, se explică prin faptul că o mare parte din intelectualii de odinioară au pierit sau în răscoa­lele anterioare din 1877, sau că con­ducători ai drujinilor de voluntari In timpul războiului. Ast­fel se explica la început lipsa simțitoare de oameni capabili și mul­țimea neașteptată de simple stoma­­churi gata a digera budgetul statu­lui aflător încă in față, gata a-i da de ripă la primul apel al apetituri­­lor deșteptate. S’a petrecut și aici ceea ce s’a petrecut și se va mai pe­trece nu o dată și în alte țări: eroii adevarați, bravii și patrioții au aș­ternut cîmpul de luptă cu oasele lor, iar lașii și carnasierii de toate spe­țele au rămas ca să dom­nească și să se ingrașe,... Totuși, odată cu izbucnirea răs­­boiului sîrbo-bulgar de acum vr’o 20 de ani, principatul de o dată se văzu inundat de o mulțime de tine­ret cult, grăbit să vie din toate u­­niversitățile Europei pentru a liua parte la luptă Un regiment întreg se formă numai din studenți și li­ceeni, gata să înfrunte focul inami­cului... Adevărul e că tinerii entusiaști se mărginiră cu așteptarea în corturi cita­va săptămîni, iar focul inami­cului fu potolit de alții... Vina însă nu fu a tinerilor patrioți, ci a gu­vernului, care procedă foarte judi­cios, nelăsind tînărul regiment să intre în foc, nelăsind tineretul cel mai cult, aproape întregul viitor al țarei, la capriciul unei lupte neno­rocite... Tinerii eroi au rămas indig­nați de „infamia“ guvernului, care te a sustras coroana de martiri, au strigat și au protestat, dar s’au po­tolit și au rămas să trăiască... și trăesc și azi... Și azi, cînd la numărul vechiu de licențiați și doctori, s’au adăugit alte și alte sute noi, „pletora“ aceasta intelectuală, cum o numim noi, tot nu sparie încă pe nimeni, și tinere­tul cult se înmulțește pe zi ce mer­ge. N’a mai ramas un scaun neocu­pat în serviciile publice, și totuși spaima de carte prea multă, de care încep a suferi alte popoare ... pe bul­gari incă nu i-a atins.. Mai mult, au și ei, deja de­­ vr’o 12­15 ani, o școală superioară în care învață mai multe sute de tineri, pe lângă cei de prin universitățile din străinătate: Franța, Sințeza, Rusia etc. Mai mult, acea școală superioară, prin ucazul din 23 Ianuarie a. c. devine universitate cu 3 facultăți, nu­mită Universitatea Gheorghe și Hristo Evloghiev, după numele a 2 I

Next