Evenimentul, octombrie-decembrie 1904 - ianuarie-februarie 1905 (Anul 12, nr. 188-294)

1904-10-01 / nr. 188

REDACȚIA" ȘI ADMINISTRAȚIA 44 STRADA LAPUȘNEANU 44 I A 8 I » Apare în toate zilele de lucru -----— Soarele r. a. 10 bani—Seria II Anul XII. No. 18S VINERI 1 OCTOMBRIE 1904 Un număr vech­iu 30 bani EVENIMENTUL 27 Luni—M. Calistrat 6.26 5.46 28 Marți—Cuv. Hariton 6.27 5.38 2­8 Mercuri—Cuv. Chiriac 6.28 5.37 Z iax cosnservatox ABONAMENTUL ■" Pe im an 24 leii pe 6 luci­­ 2 lei pe 3 Iuni 6 lei In străinătate pe an an 30 lei Anunciuri, inserții și reclame 50 bani riadul Soarele 30 Joi—P. Grigorie 1 Oct.Vineri—Ap. Anania 2 Sâmbătă—Mart. Apsian 6.29 5.35 6 31 5.33 6.33 5 22 Spoliatoriije osanale Bătrîna capitală a Moldo­vei, Iașul, e azi în sărbătoa­re. In decor de brad și stea­guri, stradele sunt mai însu­flețite pare că și, în fastul ar­curilor triumfale, ținuta de gală a vechiului oraș pare a’l scoate pentru o clipă din patriarhala sa liniște și din tradiționala lui sobrietate. Iubitul Monarc al țarei, Carol. Acel la numele Căruia Istoria va adăuga porecla „Ințeleptul“, vine împreună cu întreaga Familie să-Și vizite­ze a­ doua Sa Capitală și la­șul îi deschide cu nemărgi­nită dragoste brațele ca să-L primească cu tot devotamen­tul, cu toată slava, datorite Suveranului iubit. E un avînt sincer, care ne agită pe toți—de la mic la mare­—acel ce va scoate din piepturile tuturora un strigăt unanim, care să salute cu frenetice urale, sosirea M. M. și Al. Al. Lor în mijlocul nostru. Dar, nu știm de ce, starea sufletească a orașului nu pa­re de astă dată tom­ai limpe­de și’n atmosfera senină de prosternare care ar trebui să înconjure Tronul, trec umbre care vor să întunece­, par’că, cerul de sărbătoare de pe de-a­­supra orașului nostru. Neurii acești­a de îndoială, vin din gîndul ascuns, ce-a încolțit în piepturile tuturor, că sfetnicii și demnitarii ța­rei, cărora Tronul le-a dat toată încrederea Sa, s’au abă­tut de la dreapta lor chema­re și că acțiunea lor de gu­vernare, în țara întreagă, e alta de­cît aceea care ar tre­bui să fie. In înțelepciunea și iubirea nemărginită de țară, de care a dat tot­deauna dovadă Ma­­jestatea Sa, stă ca deviză sfintă, „respectarea dorințelor țarei“, pe care însă stăpîni­­torii de astăzi le nesocotesc. In aceiași înțelepciune și iubire de țară stă dorința, de care iarăși a dat tot­deauna dovadă vie Majestatea Sa, de a vedea în cuprinsul țării o cît mai pașnică liniște, pe care însă, liberalii au tulburat-o greu în ultimele timpuri. ...Și pe toți aceștia îi vom vedea mîine înconjurînd, cu o umilită prefăcătorie, pe Ma­jestatea Sa, ca să-și acopere cu această prosternare și firea lor adevarată și faptele lor. ...Și vor trece în alaiuri de paradă pe străzi, aruncînd zimbete protectoare mulțimei, căreia îi vor fura saluturile, pe care aceasta le va adresa Regelui iubit și dinastiei Sale. Să știe însă—căci pentru asta sunt scrise rîndurile a­­ceste—să știe bine guvernan­ții de astăzi, că nici unul din saluturile acele entuziaste nu vor fi adresate lor. Cu respectul și iubirea pe care a doua capitală a țării le-a păstrat pururi Suveranu­lui și Dinastiei, cu avîntul de care lașul a dat veșnică dovadă că e însuflețit pentru Tron, toată suflarea romînea­­scă din bătrînul oraș, va eși întru întimpinarea M. M. și Al. Al. Lor și-l va urmări, pas cu pas, până la plecare. Iar cînd guvernanții de as­tăzi, cu nerușinarea și îndrăz­neala caracteristică lor, vor căuta să-și însușească macar urmă de simpatii pentru ei din această manifestare spon­tană adresată numai Regelui adorat și Familiei Regale, ie­șenii vor ști să găsească în respectul adînc pentru Tron și Dinastie, puterea stăpîni­­rei de sine ca­ să-și constrîngă gestul și glasul de revoltă cu­venite celor cari, sub­ umbra Tronului vor spolia osanalele de simpatie adresate numai Monarhului slăvit și familiei Sale. In adevărata lor lumină, fie dar că acei ce ne gu­vernează să fie văzuți mîine și’n zilele următoare, așa du­pă cum se cuvine. Codre­anu. Ziarele colectiviste, in frunte cu Voința Națională și cu Liberalul în coadă, continuă opera de calomnii și clevetiri, cu privire la amestecul partidului conservator în ultimele tulburări agrare. Repetitele noas­tre solicitări, insă, de a se publica unele acte importante, menite să facă lumină complectă in privința adevăraților vinovați, au rămas fără răspuns și aceasta pentru un motiv bine­cuvîntat. Sistemul pur colectivist de a ca­lomnia și a da bir cu fugiții, cind e vorba de a face dovadă, a fost pus in aplicare și de astă-dată. Au greșit insă, căci și de astă-dată li sa înfundat. Am somat și somăm pe acești cavaleri ai condeiului să publice : a) Raportul d-lui Leonescu, procuror general, adresat minis­trului de justiție cu privire la răs­coalele din județul Vaslui. b) Raportul d-lui G. Negules­­cu, locțiitor de secretar general, adresat ministrului de interne tot în privința răscoalelor. c) Raportul d-lui Sândulescu, prefectul poliției Iași, adresat a­­celuiași ministru și tot în această chestiune. Să îndeplinească cît mai curînd cererea noastră și ne angajăm că ne vom da bătuți dacă actele ofi­ciale vor constata o vină cît de mică în sarcina partidului conser­vator. Pericol Național Banda de șarlatani în numele căreia a încăput guvernul țarei, a devenit un adevărat pericol na­țional, pe care toți bunii romîni trebue­ să caute a-l înlătura cu o oră mai curînd. Convenția comercială cu Ger­manii este deja subscrisă, și tex­tul acestei Convenții este ținut sub cel mai mare mister, fiind­că, după ette au transpirat, ea cuprinde clauze desastroase pentru tara noastră. Adevarata cauză însă pentru care se păstrează acest adînc se­cret asupra convenției, este că va trebui să acordăm și Austro-Un­gariei, cu care suntem în tratare, concesiunile ce am acordat Ger­maniei și spre a nu se da loc la protestări din partea țârei, gu­vernul e silit să păzească secret și să se ascundă ca tâlharii de văzul și de auzul țârei. S'a făcut deci deplină dovadă despre cele ce am spus cu privi­re la celebrul tarif autonom al d-lui Costinescu; este evident acum că sgomotul făcut de colectiviști în jurul acestui tarif era o pură panglicărie. El n'a putut să servească de bază în tratările cu Germania prin care interesele noastre eco­nomice au fost îngenunchiate; va fi de aseminea înlăturat din des­­bateri la încheerea convenției cu Austro-Ungaria. Probabil că tariful d-lui Cos­tinescu să aibă sorți de isbînda în tratările cu Spania sau cu principatul de Monaco, dacă va fi să încheem convenții vamale cu aceste state,­căci, cu Germania și Austria, tariful n'a servit la nimic! Și iată cum banda de șarla­tani din capul guvernului este și a fost tot­dea­una un adevarat pericol pentru fată. Decorațiile în­să — la ajunul serbărilor — lașul și-a schimbat cu totul aspec­tul. Nu mai ie orașul provincial prin excelență, nu mai e taci turnul targ unde circulația se redusă la minimul posibil și în al cărui centru nu re­­suna de­cit voacea pițigăiată a sco­­piților care discută peripețiile războ­iului Ruso-Japonez. Din contra­re o mișcare extra­ordinară și străinii mi­șună. Din ce în ce, decorațiunile se complectează și ansamblului operei de înfrumusețare apare mai evidentă La decorațiunile oficiale se adaugă acele ale caselor particulare care și ele sunt foarte frumoase. Lucrările de la gară Lucrările de decorațiune de la gară sunt cele mai frumoase și făcute cu un gust adevarat artistic. Salonul de clasa I-a și a II-a transformate în sălile de așteptare și recepție, sunt foarte luxos ornate. Iar peronul gă­rei prezintă un aspect minunat De asemenea foarte frumos va fi aranjată piața gărei cu frumosul arc de triumf care dă înspre strada Gărei. Lumina electrică Partea inovătoare în decorarea o­rașului cu ocazia sosirei familiei re­gale, va fi întrebuințarea luminei e­­lectrice. Utilizarea acestui mijloc de iluminat va fi de un efect minunat în timpul nopții. Toate arcurile de triumf, avînd ascunse lumina discretă electrică în bradul ce acoperă acele arcuri, vor contrasta frumos cu risipa de lumină pe care o vor revărsa miile de lămpi și lampioane electrice, de la instituțiunile publice și particulare. Intr’adevăr foarte frumoase insta­lațiuni au făcut: Clubul conservator, Hotel Trajan, Creditul Urban, Cassa Singher, Cassa Hirsch, Jockny-Club, Clubul liberal etc. Mulțimea Nu va lipsi de­sigur de la aceste serbări mulțimea care constitue și ea un decor în ast­fel de ocaziuni Trenurile de ieri și de astăzi a adus o enormă mulțime de streini. In spe­cial trenurile sosite aseară cuprindeau un număr neobicinuit de vagoane, care toate erau tixite. Cel de la 11 seara din spre Pașcani, părea că nu mai ia sfirșit și majoritatea călători­lor sosiți au venit pe jos în oraș, de­oare­ce nu erau suficiente trăsuri. Hotelurile sunt toate ocupate și eli s-a plătit odaia la hotel Traian intre 40 — 50 lei. Cu trenul de 9 de aseară au sosit 14 sub-comisari din capitală, care vor face serviciul siguranței publice Cu acelaș tren a sosit și muzica ro­șiorilor din Bîrlad. ScQuri JXUramz în magistratură. ** ^ ’Ministerul de justiție a su­pus azi semnăturei M. S. Regelui la Sinaia, tablou] cu noua mișcare în magistratură, e spun la babacu ! Unul din scribii Liberalului s’au dus ca de obicei să se pocro­­nească d-lui Haret cu ocazia venirei d-lui ministru de intrucție în Iași,— și cu această ocazie s’a jeluit contra atacurilor Evenimentului despre care figurina din capul Instrucției s’ar fi aretat vădit revoltat. Naivitatea Liberalului e fenomena­lă ! Nu cumva credeau domnii de la reptila locală, că d. Haret, va fi vă­dit încîntat de Evenimentul ? In cazul acesta noi am fi fost cei revoltați.­eschiderea cursurilor la Uni­versitate. După cum am anunțat, în ziua de 3 Octombrie, cu o deosebită solem­nitate, va avea loc la Universitate deschider­ea cursurilor. Cuvîntarea de deschidere va fi ros­tită de dl. I. Găvănescu, profesor u­­niversitar, de oare­ce dl Negoiescu se află suferind. J*romaniarea și viitoarele alegeri. ** ''Cetim în Epo­a. In cercurile liberale se crede că d Dim. Sturdza nu va face remaniarea ministerială pentru care se agită gru­purile liberale, de­cît dacă se va ho­tărî că d-sa are să facă alegerile ge­nerale.... Și se așteptă cu mare nerăbdare întoarcerea M. S. Regelui de la Iași ca să se vadă ce se hotărăște cu re­maniarea ministerială, de­oare­cu pă­rerea că nu d. Sturdza are să prezi­deze alegerile generale pare tot mai întemeiată. Pronctul de regulament al Con­­­­ servatoarelor. Consiliul permanent al instrucțiu­­nei publice s’a întrunit ori și a dis­cutat proiectul de regulament al con­servatoarelor de muzică și declama­­țiune din țară. La ședință au asistat d­nii D. Po­­povici, directorul conservatorului din București, N. Patrașcu, publicist și Ștefan Sihleanu, directorul general al teatrelor. S’au luat mai multe rezoluții. D. Popovici a fost însărcinat cu tran­scrierea articolelor aprobata cu adno­­tațiunile introduse Discuțumea se va urma Sâmbătă la 5 d. a. l­­éo Claretie in Romînia. v*** „Le Temps“ ce ne-a sosit azi, anunță că scriitorul francez Léo Claretie va veni în Noembrie în Ro­mânia spre a ținea o serie de confe­rințe în principalele orașe. Léo Claretie e un nepot al lui Jules Claretie, administratorul come diei franceze, și a publicat între al tele „Paris depuis ses origines jus qu’en l’an 3000“, „Le Roman en France au commencement du XVIII siécle", „Lesage romancier“ etc. Oamiai, faptt și lucrai Cum serbăm. Ar trebui, și așa se face în civilizatul occident, ca evenimentele fericite pentru o națiune ca și pentru un singur mănunchi din acea națiune, să fie sărbătorite de în­treaga populație. La noi însă, și în special în Iași, un e­­veniment ca acel al venirei Suveranilor în localitate, se serbează prin cîte-va banchete la care ia parte numai elita intelectuală și financiară a societății; reprezentații de gală, la care cine­va nu fe admis de­cît printr’o favoare specială a puternicilor zilei; cîte-va inaugurări, la care nu vor putea lua parte decît personagiile oficiale, asupra cărora se va abate in urmă și o abundentă ploaie de decorații. Dar populația ? La cartierile lăturalnice ale orașului, ca și la acei ce­re locuesc, nimeni nu se gîndește. Banchetele popu­lare, serbările publice nu sunt cunoscute la noi. Totul se reduce la cîți­va pari, înfipți de-a lungul străzilor, împodobiți cu ver­deață și steaguri, împrejurul cărora circulă lumea avidă de evenimente senzaționale Străzile lăturalnice, mocirloase și infecte rămîn ca de obicei în întuneric, iar acei ce le locuesc vin în centru, și formează masa de curioși, care circulă de ici colo, pe asfaltul colbos al străzilor Lăpușneanu Golia, și pieței „Unire!“. Ia un individ din acea masă, urmărește-1 de cînd e să de acasă și până cînd se întoar­ce în îndepărtatul său cartier, zdrobit de oboseală, și întreabă-1 dacă e satisfăcut de primblarea ce a făcut: — „Da de unde­­ îți va răspunde de­si­gur acesta, e o adevarată harmalaie. De ar pleca odată, să se mai liniștească lu­mea !“ Totul ar fi alt­fel, dacă în grădinele din toate cartierele orașului, fără distincție intre centru și periferie, s-ar organiza așa zisele „resouissances publiques", și dacă entu­ziasmul ar duce populația la un mic sacri­ficiu bănesc, pentru împodobirea cu stea­guri, brad și lampioane venețiene, a stră­zilor pe care administrația le lasă în pără­sire. Un eveniment fericit ca acel al venitei M. M. L. , Regele și Regina, și a princi­pilor moștenitori în capitala Moldovei", ar trebui sărbătorit de întreaga populație, iar nu numai de acei a căror situație îi si­lește la aceasta. -------------------VIS Iris. Scrisoarea unui alcoolic cătră Maica Domnului Mare mișcare se vedea la casa lui Ștefan din Șilișeu, of Dorohoi. Era in zi de Vinerea mare. Oaspeți sosise mulți la casa sus numitului Ștefan; era întîiu Tot ceasa lui Miron Totoiu; era Măriuța Giurăroaea lui Alexe Ciurea ; mai erau și fetele lui S­inon din Silișeu anume Anița și Axinia, acum văduve, se mai întîmplase in mai pe acolo egumenul schitului Za­­gavici Eftihie, cum și popa Amvrozie ot Hîrlâu de ii biserica gospod. De multă vreme nu fusese casa așa de plină de musafiri, care toți pare că vînzoleau ceva neobișnuit. Prin apucăturile sale tînărul­ Ștefan de abia însurat cu Anghin la fata Măriei Lânoae, pusese pe gînduri pe toți ai casei. Apucat de patima be­ției, Ștefan a lui Simion din Silișeu, ajunsese de mîncarea cînilor, și era groază tuturor a stare de vorbă cu ei, a seruitare la dinsul și a zice că e ficiorul lui Simion, și frate cu Mă­­riuța Ciurăroaea, cu Anița și cu A­­xinia, nepot de frate Totoesei, fiu duhovnicesc a popei Amvrosie ot Hirlău. Cind fu la nunta lui, ca Maria Lănoae să-și dea pe fiică-sa după dinsul, părinții fetei s’au uitat mai mult la cuscri și neamurile mirelui, de cît la el. Și nici prin cap nu ar fi putut trece cuiva, că ficior­ul lui Simion din Șilișeu, urmaș a vechilor Curtești, să cadă în urîta patimă a beției Ce-i dreptul biutului Ștefan nu-i prea plăcuse fata Lănoaei, și însu­rătoarea lui a fost așa cum se făcea pe atunci: vorbise părinții, se înțe­lesese despre a zestrelor, își lăudară unii altora copii; o vedere scurtă a tinerilor ca să zică că-și plac, și nunta fu gata. Primul an trecu cum trecu. Ște­fan stătea în casa părințască. Pe sprinceana dealului cum sui în Sili­șeu, rîdicînd din șesul Jijiei, se în­tindea o livadă mare cu pomi roditori, un gard de m­ele cam rărit de vreme mpedeca vitelor și porcilor intrarea in grădină. La o parte de grădină și despărțită prin gard era ograda curții, adică a caselor lui Simion. Curate casele din vălătuci, cu streșini bine stubuite, erau cele mai de samă din tot Șilișeul, căci și Simion era la a­­dică cele un fel de răzeș cu cea mai mare răzeșie aici dintre toți frații săi. Aici intre surori și subt privighe­­rea tatălui său, Stefan duse gospo­dăria Ură să o simtă; tot greul era al bătrînului, care era prea mulțumit că mai avea la masă o fată — pe noră­­sa — și începuse a ținea la dînsa mai mult chiar de­cît la fetele lui. Anghinia deprinsă cu gospodăria de la casa m­âoi­sa a Lănoaiei, se dă­duse îndată la treabă și bătrînului socru ii plăcea de minune lucrul nu­rori sa. Cu-i dreptul că și fetele lui, Anița și Axinia nu se lăsau întrecute de cumnățica lor Anghinia, dar ca să facă pe placul tatălui lor, lăsau tot rostul trebei pe umerii Anghiuiei și erau și ele mulțămite de mulțumirea tatălui lor. Numai Ștefan începuse a se înrăi. Azi p­leacă, mâne nițel, poimâ pe o firă, băetul nostru încăpuse a se lua ba cu unul ba cu altul Cind îl cău­­tai, în trăsură ori la Dorohoi, ori la Herța. Avea n’avea treabă, dar che­furile începură a se ținea lanț. Cind se întorcea Stefan acasă, nu mai era cel care plecase Plînsete pe capul 20. Războiul pe mare Memoriile celui mai viteaz căpitan de Torpilor japonez Ororile și eroismele războiu­lui Ruso-Saponez Scriere interzisă de cenzura rusă. Rușii apucă Înainte Deci noi și „Iașima“ am ancorat îndărătul insulelor „Liaou­șan“ și am ridicat tunurile sus de tot, pe cît a fost cu putință, calculi­nd după plan, hartă și table de tir, cum s-ar pu­tea nimeri ținta cea nevăzută. Cu această ocazie îmi reveniră a­­mintiri din copilărie, îmi aduceam aminte, cum aruncam cu piatra peste case, ca să lovesc pe un om, ce știam că era ocupat, de cealaltă parte a casei, cu riscai treburi. Nici nu începusem a deschide fo­cul, căci fu nevoe să schimbăm lo­cul de ancorare și obținem distanța exactă, cînd sueră și mugi prin văz­duh o grea încurcătură, viind din­spre uscat și căzind in apă la o dis­tanța cam de vre-o sută de metri. Nu se sparse, cum o fac granatele ce exploadează pe luciu, ast­fel că se adeveri, că și Rușii se puseră pe foc indirect, ca unii ce nu observa­seră cînd furăm detașați de la esca­dră și acum ne luară înainte. După cîteva minute urmă­mn al doilea foc, care deasemeni nu căzu departe. In acest moment furăm abia gata a începe și noi focul. Bombardare indirectă Noi și „Iașima“ bombardam alter­nativ și ne așezarăm așa vizele, în­cît cuprindeam sub focul nostru un spațiu cert. Cehiam după hartă por­tul interior, orașul și forturile apro­piate de la Port-Arthur. E de remarcat totuși, că artileria de vase și mai cu samă vasul nu sunt făcute pentru tragere verticală și părțile de jos ale turnurilor cu tu­nuri nu sunt în stare să reziste mult. La fie­care foc se observa grozava zguduire a tuturor încheieturilor. In adevăr este chiar foarte firesc , căci cu cît e îndreptată mai în sus gura tunului, cu atît mai cu forță se pe­trece reculul de darea focului, mărit încă și prin înseși greutatea piesii. Spre marea noastră mirare, ne veni telegrafistul după al doilea foc al nostru, cu semnalul din partea crucișătorului „Akași” . Focul 3-a cu aproape 500 metri prea departe, direcțiunea pare bună.­ O bombă cade în oraș Era foarte bine-venită înștiințarea căci știai cel puțin, ce greșală ai fă­cut și cum trebue să bombardezi. Era o idee nimerită a amiralului Togo, care a pus crucișătoarele „A­­kași“, „Iașima“ și „Netaka" în așa pozițiune în fața radei de la Port- Arthur, bine înțeles la o distanță des­tul de mare, ca să poată observa cam cum ar merge bombele. Ele ne făceau cunoscut, după fie­care foc, prin telegrafia fără fir, ceia ce obser­vau; iar noi trebuia să ne conformăm acelor observațiuni. In scurt timp, incontestabil după un foc al lui „Iașima“, ne sosi tele­grama „Nimerit în oraș, foc“. Iașima ne făcu cunoscut imediat cu ce înălțime a bombardat, exacta distanță și direcțiune laterală, iar noi începurăm un foc iute și violent din tunurile noastre cele mijlocii și cele grele. Echipagiul tremura și oamenii lu­crau la tunuri văraînd sudori și ca­­zînd pe nerăsuflatele munițiunile, iar noi firește ne necăjiam, să impe­­decăm, a se încarca prea repede după fie­care foc. Tot timpul am făcut să se șteargă și să să se uingă tunurile mele de turn, căci dacă rămîn în țeavă ră­­mășiți de pulbere incandescentă, a­­ceste se pot transforma în flacără prin acțiunea curentului de aer, cînd se deschide închizătorul, și se izbesc îndărăt, așa fel, că pot da naștere celei mai mari nenorociri. Oamenii nu erau loc mulțumiți, ci cătau că dea foc cît mai iute și gă­siră probabil precauțiunea ca neafiind conformă războiului. Munceam cu toții ca și caii, gla­surile răgușite, cerul gurii nu se us­case, iar fața nu era acoperită cu o coajă groasă cenușie. Fuji scos din luptă Pe cînd mă gîndeam, că e foarte bine, că cei din Port-Arthur nu ni­meresc, se aude o șuerătură, prin văzduh, un trosnet îngrozitor, un fum galbăn și des­ne înconjoară și o fla­cără se rifu­că in sus-Parcă-mi aduc aminte, că voiau să strig: „încetați“ , dar încolo nu-mi aduc aminte de nimic, și r­ici nu știu macar, dacă am făcut-o. Cind însă revenit în simțiri, mă aflam în partea dinainte­a vasului spital, cu gheața la cap, și mediul îmi povesti, că ar fi căzut o granată de calibru mare, între turnul dindărît și clădirea mijlocie, pe acoperămînt. Eu nu fui lovit direct, dar din cau­za presiunii atmosferice fui tîrît și iz­bit cu capul de păretele turnului, contuzionîndu-mă nițel , după cit­va timp fui întra’atît restabilit, că mă putui scula, însă nu mi se păru, că-mi pot da seamă de toate, capul îmi visia și lucrurile se petreceau pentru mine ca în vis Stricăciunile „Fuji“ Granuta a pricinuit mari avarii. A­­coperișul de deasupra sfarmat, iar in acoperișul mijlociu a măturat tot ce a întilnit în cale. Stilpii acoperișelor parte îndoiți, parte scoși, încercînd în spațiu, se deschise în peretele bor­dului o spărtură ca o lame. 12 oa­meni, ce tocmai se aflau in coverta mijlocie, fură sfărîmați bucăți sau rîniți. (Va urma)

Next