Evenimentul, octombrie-decembrie 1919 - ianuarie-februarie 1920 (Anul 27, nr. 177-280)

1920-01-14 / nr. 258

IPîle rsutsk­ite Septembrie 1914. in m­­iștea unei «un du ail« tie tutun* aft care te ispitește și ta îndeamnă a­ o iai razna fără scop și sa te o­ prești așa in neștire, mă trezii in vârful Sarariei da unde priveliștea spre Ciric și Aronaana o splendidă. O idea lui fulgeră prin gănd , să vi­ziteze cuibul unda iubitul nostru po­vestitor Ion Creangă și a petrecut atâtea eseuri de ani. Dobor­otz ba­­gata de seamă o stradelă ce o a*­veam­ in față, merg tot in vale, mir uit in dreapta, in stânga, sin­aüo, tot cana urni curata. O femeia bătrână, nare ințale­m ce caut, viieăinta mă ne* dusserită, apă îndreaptă. Apucă la stiuga isii zise «», v«i da de o l­ișmea și o livadă acolo u bojdeuca. Apuc la stiuga, zi din dealul, unde, cu tot tîmpul uscat și cald, noroi cât lumea! Cu suțe albe cu grădinațe își da impresia de o viață saracă dar mulțimita; drumul imi pare «am long, in fima din păma­nt «« vede 0§inul o țasvă din care cur­ge o apă limpede dealungul unui șanț Aoi câte bojdeuca lui Creangă, zise un copil isteț care s'a priceput in dată d­e« cântaai. in adevăr lângă ciș­mea era portița­­ deschisei și in­trai într’o livadă c* să de aș« De la portiță până la casă te cobori »anișor pa un far de scări petratir Ajunsă în fața oasei o văd cu totul astfel de cât m­i-o luompuisem Un oerdăcuț ingust d naimta casei a­­proape căzut cu totul ; la anjloc o tindă, in dreapta o fostă odăiță din care nu s mai rămas de­cât un pă­ret» iu fiță și acestŭ imr’o ră!ă, ghebos și coșcovit, iar din lutul pri­mitiv, aproapa de «cciperiș oara căt de păt să se prăv­e, stau frumusețe de bureți și de c­upvrci ; pare oi ți-e frică să te apropii prea­­ mult, simțul conservăm te oprește. Ia stănga, o altă cămăruță iu pare pe o vatră dărăpănată și strâmbă arde* un fon pium din ei ocătâi de păpușoi, «are dădea viață a o « a­t­e i­­­a­n­ă p­e v­i »t­ă­t de iiîuviăsa ta și tristă. O biată bă­trăvă bolnavă și slabă ca un cochelat, abia sofia pe un pat de scânduri Soțul și un moșneag, canto să ne dea rost» dus­ ușir­e și aa ne spne na servind« »chest* ofeeă. La spaima me* că ar pute* d»a moment­a« altul sa se devajte poete tu, bieții bătrâni au exclamat:; Unde da ,Dammse eu un» o» «'aata, n'esa mai austri atât« i era **ăt* dorere, atât* am­ceritate in vorbele lor ! M’ase uitat prin prejor »a­deseneso­rft vitd bojdeuca ș; warn mă­­ interesa «boina, «costa ființa entr­­•ofareau n­ăt­­oare m> mnt «veac «ițij o dorință d« eăt să fi« Îngropați SBjj dárámánirele »oistai ni­mo, Usibitb apoi de jur issprejur vSitji năalănița unde Creta^i sa b­ideletolcra en di­ferite lucruri #8imnul». Prispa ce v« darea spre Oiria , Aocperemănfu­ cil *ut pe un­­ morman da lut mai la o parte, proía că acolo Oro*riga avuse­se bucatăriesra lui la care ținea foarte mult, »si ales cănd ii vanea prietanii. Acolo in cerdăcuțul din dos el stătea cu ei la un păhăruț da vin verii­, pe când de pe vatra bordeiu­lui vena» mirosul de frigărui. Cuvintele părintelui Alexandru de la Buna Vestire imi veniră pe rănd in minte, gândul dutăndu-mă cu seci de sus in apei. Căci el mi-a vorbit mult de Creangă ca diacon Cuisa­va­um ol la biserică, otua a lan­at haina diaconeacest și a luat calea învăță­­mnăutului. Câtă tactică «voa el in vorbă, ouai cerea sfaturi, dar mai ales ii plăcea și ora foarte măgulit cănd părin.eie Alexandru il oprea la masă și oamni­i . Șezi măi Creangă și os­pătează eu noi câ­no a gătit Mitița niște sărmăluțe scaune iu emămăna Băracul de mine, nu «nai opune de două ori, că-mi iscă gura apă, acu părinte, nu mai apune pe chiar ră mfin eeu ritmfti, răspundea Creangă ingh țind in cec. Ap­i inoetișor­ imi dă vii­e shinția ta să-mi scot potoapa gi g­ubeana. — Savate Cresngă măi, fii ca la íme n­osafi Așa i­ertat» părinte, dar veni, par'tră le pși schimba pe-o pa larm gi-un aurtuu, Ce «aă, ești nebun si aicea părintele Alexandra, ce vor­bă e aeta ? Nici un trabna h'o găa­degti, dar neema a'o apui ! Ba, zi­ u pArid­e Alexandra, m­ă tem­ea intr’o­ri vă­ți pomeni ca am sftăm poeiono­­gil, zicea Creangă, înghițind câte o aârmâlețâ și trăgănzi câte un gat de vin vechiu. — Mă ești nebun ... pie-i fííumii­­­te« lui, Satană ! ““ Mă fii de treaba, adună-ți gândur­i­­le ce-o bune in cap și nu te lag« is­pitei« ~ Bâriute, prea cucernice patriate Alexandre,­ iartă-mi sfinția ta; dar a­sta este adevărul pa care iată acum ș­i «mărturisesc ca la un adevărat părinte • dn Hovuices.». Alt« este eha­­maraa aioa, Dnessiîsxeu lu'a arti dar luowi mau nu oaie in sfintei lo«*s s! Dosm­u Uii,­­ Owr­umiu mă V • uvoroangă, mâ, tu ta-ai dat ia reia m», mi­­ t «pus mie Mihalache că te a văzut la Bolta Rece cu o garafă plină dinainta și cu o «Un dogeartă 51 mn mâzgăleai nu știu 06 pe un petic de hârtie, mă, nu ta face de râs, că i păcat de tine­ri nici na gado frumos, ia sama, că de-a ajunge La urechile înalt prea sfânt a lui Mitropolit, ts-i trezi la canon. Așa II dojenea de multe ori părin­tele Alexandru de la Buna Vostire, dar intr’o zi il văzu intrând cu o oftoială mere brum firie pe cap, iar ea haină purta un fel de snmănuș tivit pe la buzunare cu șiret albastru închis, cu șnururi sa fi prinse in nasturi de dinainte. Mi-adusei aminte de vorbele pârlii­telii . M’am­ prueit când 1’am văzut, apoi sui­ fiiiu zis: poate aia ta Sa fost chemarea. El se mută in Țipăul de Sus, in­­tr'o căsuță cu două odăiți, o tindă și cu un jeerda­r spre livadă și altul spre Șorogari. Toate anoste vorbe «la părintelui Alexandra imi veniră in minte cănd văzui sacesta pod­oaba pe care doream de atăta vreme s’o vi­zitez și care mă impresiona adânc ! Creangă, blândul poveștilor nu mai era­­ răscolitorul de gânduri, deș­teptăitorul sttiBi lor fragede, cara se desfățau la vrâji poveștilor ascultat­e aau cetite, de când, oh, de cănd a­dormise! Totuși in liniștea acelei zile de foa*ßtu, in amurgul aneii ,aurit, in jurul pereților și a cerdacului câzat in hodini la pământ, in toa.a­­ceasta ruină, care se ridică in m­,­rman ca o enormă ciepercă, respira ceva. O evlavie imi umplea suflatul de tris­teț­e și soia Din vârful copacilor pe cmra sa răsfrângeau utt­mele rase de soare, cădeau franseia câte una, aco­perind pote­nța pietruită pa oste o bătătorise s.tăia v?el și piciorul lui. In preajma acestei ruine ca și in li­vada ingâlbenită de toamnă, mi se purla că suflatul adormitului, plu­tește îndurerat. Azi, bojdeuca este restaurată a prosspe ouai era. Aci doritorul de a o cunoaște, paate petrece câteva «li pa­iu ühn», numai cu amintirile e­­vocatoare nie trecutului. Intr’na colț *1 odăiței celor ami mari, se va da o *n««ă pe ca­re stau închise intra fel» gândirile vechilor promeari i cărți o» invățăminte și obiceiuri strftmo­­șegt’i plina da iujalopamne, ca adj­­ nei cugetări, cu simțiri notoomite, cu pilda îivonde din experiența ihrieimi pată­l bătrânilor , Intr’o condică pusă lu la pămânii fescâruie, plină de iaaâliturele acelora «« cu drag vm să tțfiîescâ clipe de pioase amintiri, că gâeesc »anifaetstri do dragoMo 51 ada Misțiune pentru &i­ i mai­mura povestitor al nontrealuh OBi­e pâna nas, și de noi inainte va urm a să înflăcăreze cu poveștile lui, en «pintreaurul lui Harap Alb toate nunțile tineretului, vin­e să ridică Prin geamurile feleatru alor luaai­ ua soarelui cede la alt colț de odaie, pe gustul foarte asemănător eșit din dalta fină a tânărului și talentatului Mette. Păreții anat­imbodobiți cu di­ferite tablouri arătând : Bojdeuca înainte de a fi restaurentă (giend­es) Aceiași bucată da om­ofortul și mult apreciatul A Bâcșa. Aceiași de Constantinescu V., Boj­deuca in vremea cănd trăia Ion Craan­ofi; Portrete­ povestitorului da V. Musețeanu. O fotografie luată la Slă­­nic Moldova cu Creangă, A. C. Cuza, A. Bogdan. Domnitorul Cuza in me­dalie, și un tablou cu toți membrii Junimei in 1S82. Celalalt mobilier ne rezumă intr’un Boauu și trei bănci cara păstrează incă in marna plăcută a bradului din care uraut lucrate. Florile din gră­dină Bont ia splendoare ! busuiocul lemnul dotunului roaete și gă­bind­ele se intrec in parfum si l­ăgesiue. Li­vada mnirsiga e lăcorită de apa aera curge mereu din cișmea in havasul Construit «ub ce) miri frum.i; copac. ..v. Învăluind inea odată cu privirea toată, această comoară da am știri Otira este lasată in paza unui vrednic luptător, a unui invalid din răsboi, am pornit meet­­­s doal. repetanda-mi in good:­­Iar din câstiț« ta, azi, mimbru H raparit între copaci și flori, o et să de cetit ; in amintirea ta unic provestitor ce ai fost gi­ni remsa Icoana tuturor, lui io Kir­j, Maria dr. Gavrileaca. L» CINEMA MODERN, rulează : Premiera : „JUGUL", mare dramă »10 dom­« iu­­> colosale spte jucată de simpatica și cunoasmta artistă Thea. Din searaa stagiune a fin­­elor S. A. A. P. I. 0« Spectacolul sa va termina un o Co­­ Ääsdi* exti­ fcin de hazliei E­VENIMENTUL vBSSXBBXr. Știri PitMMee ..­ „Mișcarea“ publică in pagina a doua a numărului său de ‘ori informația, că d. Agricola Cardaș a fost numit prefect al Județului Iași, iar in pagina intuia anunță că „e in măsură a da cea mai formală dez­mințire știr­ei despre numirea­­ d-lui Cardaș ca prefectu.­­ » D. A. Cardaș despre care se vorbește că va fi numit prefect de­­ județ la Iași, a primit o telegramă de la d. M­­ihalache, ministru de domenii, prin care este chemat la București. Aceasta este in le­gătură, credem, cu numirea d­lui Cardaș ca secretar general la mini­s­t, eterul domeniilor/ > : ’ 1 ■' .j ■ : — S'a desemnat la Primărie pe. d. Carpus cu Aprovizionarea, in locul d-lui H. Sculy. Il sfătuim de la început să procedeze drept cu, distribuția făinei pe la brutari. Unora dintre brutari li se dă făină pentru fabricarea păinei albe, altora li se dă pentru fabricarea păinei și atbfi și de 1 fr. An. Așa, Shmonica și Luni, eri și m­ultăeri, la unele brutării s’a vândut numai pâine albă, silindu­se, deci publicul să cumperi vrând never­ând pe două zile pâine albă. Ce fel de politică o fi până și la distribuirea făinei P —„ Ceia ce nau putut da dumnealor, domnii liberali, pe cănd erau la putere, cer s'o facă Co­misiunea actuală interimară, adecă executarea jurnalului consiliului de miniștri din Ianuarie 1­919, prin care „s’a a­­cordul* comunei Iași creditele necesare pentru restaurarea orașului. Cronica teatrală „ Martira“ dramă in versuri de Jean Richepin, prelucrată de d. M. Codreanu După o odihnă de câțiva ani de zile, „Martira“ a revăzut lum­ina ram­pei la Teatrul Național din Iași. Cu toate c­ă altădată s’au m­ai făcut incă remarca asupra acestei piese, nu ne putem opri da a nu arunca și noi câteva priviri generale asupra ei.. Subbotul plusal are ca esență dra­­stânică, conflictul izvorât intre religi­­unea creștină esre iși făcea primii săi pași religioși și prejudecățile cre­dinței barbare ale Romei. Acți­nea se petrece in secolul II al erei creș­tina sub domnia AiUoninilor. Desigur ca pentru tratarea unui a­­semenea subiect desvoltat intr’an a­­sem­anea cadru istoric, trebuesc și cu­noștințele aprofundate ale ințerogarei sufletești și ala instituțiunilor acelor vremi, și tocm­ai ao­ stă greutatea. Nouă ni se pare că tocmai aceasta este una din părțile slabe ala operei. legii de toate personagiile princi­pale nu poartă nici in vor­ba lor și nici in acțiunea lor dramatică par­fumul au rorul local rossan. Vorbind uuaeai de „Martira“, para­cote unul din rolurile principale ale piesei, ssî» lipsită cradeun de slandrin exasperată și de rigiditistea cuvenită unei patriciene, care chiar când iu­bește nu darogă de la austerele prin­cipii ala castei sale. Apoi din punct de vedere al insti­­tuțiunilor dramei și a obiceiurilor, avara de facut aceiași remarcă. Scana pretorului din actul’V este ,lipstă de adevăr. Asemeni ne mirăm cum in acele vremuri se puteau cânta roman­țe ca acea pe care o cânta Trulla in actul II. Acompaniamentul instrumental din­tre culise căutând să nu redea înto­vărășirea sa anotemă a instrumentelor pe lângă coruri, nu nu a putut dove­­di de­cât o lipsă totală a om­oștSnțe­­lor vremilor romane. Apoi crucea d­e actul al­b care parcă era rezemată pe pieptul publi­­cului, deși poete este indispensabilă conclusiei dramatica pe care vrea s’o aducă autorul, nu poate fi insă la locul ei din punctul de vedere al a­­devarului Nici odată tortura ci une.i n’a stat in altă parte la Roma de cât intr’an loc de sahia din care iși putea face un spectacol Fossa întreagă. Din punct de vedere ai adaptăm vom avea de făcut «telegi remarcă­m Codreanu întrebuințând metafore al căror termen de comparația erau mi­zibila in acele vremuri, ne-a do­vedit că d sa a slorifici­t ide­»ea ade­vărul gijinț­ fiic unei străluciri poetice. in cere Co ,om­i­,te o«,­rățenie var eului, «vem de remarcat «a d. Co­­dreanu pentru a-și isupăca conștiința de d­aetator al venutlui s ucis iudeu juni* de mult facilitatea dubitărei. Cu toate acestea mici observații nu ne putem opri de a rariife cașto­iu pi »lucrarea d-lui Codrean«, o operă cu caractere tainice poetice. Nu vom putea insista in o năuun­­­țime asupra interpretarei datorită spațiului rfcsicului. De aceia ne voiți »firgiui să vorbi» de par­onagilia principale. Iu­rti­ul Martirai apare d­ra Bora na Țoga. Căutăm să accentuăm și noi prin aceste câteva rânduri suceeant obți­nut in seara spectacolului Prin felul, cum a purtat d­en ver­bul și gătitul unei nobila roman ® fă­tat de greu de redat) ne-a dovedit ca cu talent poți infringe toate gre­utățile soenige. In acena din actul al IV cu Zythopiefinân­d ea a accentuat toată feridîu-a versului și a știut să smulgă aplauzele salei. D. Braborescu, in rolul lui Joha­­nnes, a știut să ne debiteze versu­rile cu o frum­nseță deosebită. Accen­tele de duioșie mirată și extazurile sufletești ale rolului, ci sa le a redat atât de eterat nn­cât a impresionat puternic. Remarcăm in special scena finală din actul IV și explozia sufletească prin care se îndreaptă rătăcitul ia­răși către Domnul. Ari­­ns, tovarășul de eradință și s*u­­ferință al Apostolului, a fost inter­pretat cu măestrie de d. Ghițescu. D-sa a știut să soosta necenteia pu­­ternica prin cara acest creștin intran­sigent trezește licărirea conștiinței ia sufletul tovarășului său. D­­omuleanu in rolul,lui Zytho­­phanus, n’a putut să pătrundă înța­leperimea adâncă a rolului său și nici să redea finețele ideilor. D*sa a făcut să cadă in parte e­ fecul actului al IV-lea, deși era ac­tul in care ar fi putut o si mai mult specula figura pe o?.ra o interprete, D ra Jena» Popovici în rolul lui * Tomrys susblânzitoares da fiare, na­ a dovedit că nu trebua să depășească genul teatrului jmodern, de­oare­ce d-sa nici prin vorbă, nici prin gest n a putut invoca lumea antică. D. Profir a intrat aproape in dean­­tregul in rolul gladiatorului Latre. Be d-sa i’a statat in special fizicul pe care însă de multe ori n’a știut să-l apecauteze in­deajuns. In general restul rolurilor pe cara cu regret nu se putem menționa, au fost duse cu conștiincioi si tata Punerea in scenă datorită d-nui Braboressu, a dovedit maită wuncă și premisiunea pe care o poate da un atât de vast ansamblu. Montarea d lui Guzinsehi, a expe­­rit, prin anumite efecte cam de pil­­dă cea din actul­­ I. Remarcăm că decorul actului al V-lea nu corespunde intru nimic pre­vederilor autorului și cu atât ma­i pu­țin cerințelor adevărului. Aga c.m s’a protintat acest swee­­tacol in ansamblul lui a fost reușit. Nu puteai însă aduce ca o dovadă a acestui lucru rețeta făcută, de­oare­ce suntem convinși că o bună parte a ei se datorește gi părței speet-en loisse din Marthra care este potrivită cu gustul publicului de sărbători. Ședința Comisiei Interimare Membrii Comisiei Interimare au ținut ineoită prima ședință, sub pre­­șed­inția d-lui dr. Zosin. Sunt presanți d nn Bratu, a­nii Geană», Baimei­, Carpuc, Futuregan, N A. Bogdan, Scutaru, SigHDamend, jM. Wachtel, Ștefănescu Soacis, dr. Zilbergtsin, Pă­­rintele Mihailescu si LV. Joncusu. D. SCUTARU cere­a ce repeta vo­tul leat do foastft of missc hiteriasis á in ceia ce privește sporul taxelor lo­r numai ®. lp ropunerea se primește. D. M. WACHTEL, un unmalo d­iale gi al (1 hu dr. /il­ergrei), du ext­ra unei de­brețiui , prin ost e­­­xplicit atitudinea lor, care e in concordanța cu organizația U­E P. D. dr. 703M­ arată că a H. d. N. A. Bogdan la statua delegat om­­ific Aduce mari elogii d-lui Bogdan, autorul iir-prețuri ai „Orașului Iagiu. Comisia ratifică alegerea. D. N. A Bogdan promite tot concursul. D nii Wachtel și Părinl­ de Mih­ai­­lescu, cer­e se aduce la cunoștința Comisiei situația budgetului. Părinte­­­­le Mihailescu in­sistă ca aceasta să se­­ facă in ședința publică, ceia ce lee admite. După cererea d-lui Lautaru se nu­mește o pe­ursiune compusă din d na Bratu, Pär Btääie Mihslescu și d, dr, I Zilbergteín sa revizuiască proectul de regulament de ridicat gunc­ielor, elaborat de tostul coz­iliu. Se menține votul luat de f­oaste Comisia Interimară și ea respirg toa­te cererile de i scutire de țară pentru baluri și represente bi­uni. Se dă o știre unui memoriu al bru­­­tarilor și unul al morarilor, ea nu­mește o oomisiune care să le atat­­aze. La o intrebsire a Părintelui Mifiai­­lasen, cu privire la aprovizionarea cn grău răspunde d. dr. Zona ară­tând oft a început tratative «« mi­­nietrul da Intern« pentru a a« «rea un nervi­ein special pentru ed­inara» grâului. Sa va infliuța un tron Special În­treținut de Comună. Cât pentru mașina neaesar­ă, lucră­torii din Sindicatul socialist ai ate­lerelor c f. r. tt’au obligat a o re­­­persă­ri­ a o pune in funcțiune lu­crănd in orele lor de repaus. I­. dr. Zosin expri­mă toată recu­noștința acelui sindicat pentru d­evo­tamentul ce arată, Literaturii de vorbe pare Prilejul nașterei Mântuitorului, aippins pe un scriitor, să și manifeste a părerea sa, sămănănd din i­on otrava sufletească, afirmând că Isus n’a fost de­cât un om și nu mântuitorul Aceasta ne arată in primul bloul trist dar adevărat, că in loc la­Ro­mânia mare, nu toți oamenii își dau seamă de importanța și rostul man­cei fiecăruia, pentru organisarea u­­nei vieți românești pe base solide și sănătoase. Acest domn vrea să tuiască lumea, cu vorbe goale, mân­con­tested puterea Mântuitorului căt și sprijinirea morală a omului, cel pu­­țin de­ acuma înainte pe temelia de piatră a evangheliei, a cr­edinței creș­­t;ne bine­înțeles (evanghelia aplicată la viață) ; scriitorul coborăndu-se in domeniul materialist, confundă pe Isus cu oamenii și din această con­­fusie trage condușii fabe. Și apoi ca ce material sufletesc vieții dumnevoastră să vă apropiați de Mântuitorul, cănd in primul loc nu voiți să vă dați osteneala, că-l în­țelegeți ? Și cu sufletele atât de în­depărtate de el in loc să vedeți pră­pastia sufletească spre care mergeți, nutriți mereu tineretul cu vorbe goa­le resultatul minței omenești trecă­toare, și nu ve­ți, să vă uniți cu veș­nicia, cu acea lumină la care s’au lu­minat și încălzit sufletele strămoșilor noștri,, nevoind să țineți nici-o soco­teală, să rezultatele date numai de o cultură rece, fără căldura și înălța­rea morală a sentimentului religios, nici nu incălzesc sufletele nici nu le pot înălța cătră acel far dumnezeesc, care a călăuzit și a condus in toate timpurile. 3la­ia Livescu. SPECTACOLE La CINEMA ELISABETA.­­Astăzi in raatineari și seara la ora 9 și un sfert celebra §i divina tragediană d-ra Francesca Bartini apare in NEBUNA puternică tragedie in 6 acte după scrierea autorului italian Roberto Bracco. Cala mai bogate și cele mai luxoase tpelate Splendidul rol din această tragedie e cea mai recentă creațiune a grațioasei artiste. LA CINEMA SIDOLI rulează astăzi Premiera, cel mai frum­os film jucat pănă in prezent: A TA PE VIATA (A toi pour •­­'a vis), superba disma sentimentală in 6 colosale cote cu un lux și o montare extraordinară, in rolul principal frumoasa artistă Itala Al­mir­anta Manzini, celebra din filmul „Furaina“, cara apare cu toaletele ce­la mai moderne. Joi Seria 111-a din MASCATUL. Doctor G. Pîrvulescu Boal­ elin ț­rgioase și genito urinare (infecții sfi­to-venostase cu syamiz de mert,­r și naosalvaraan). Com,at: 5—4 p. m. Pentru țar­ai consultații gratuite On»inea& h ire 11 a. sn. și 2 p. a». Strada Br, Sava No. 2. CÜ lMC£f%RE UE J&STÂ2I ;i (ofdirii Mii a angajat orcL si­ a distinsului violo­nist SPANDI­C­I, din București mani­era in orchesti a­­ s-mi un­ foft „George Enescu“. Aceasta nt` ia dejun cât și scara. CI»o vrea să mănînc­ o blue și sâ asculte muzica «leak­ ă. că Vie la Tuffu­. După tnl*n și ciuount tff grafe de servș BC Supturi. De vinzare având 8 odăi t­.ua, 3 jos și grajd, precum și o vie in comuna Copou­, A la adresa intra orese 2 - 4 atr. Păcurari No. 3i ln profesora­l Prof R. -------*sia*K3C—

Next