Evenimentul, octombrie-decembrie 1920 - ianuarie-februarie 1921 (Anul 28, nr. 181-287)

1921-01-13 / nr. 262

ANUL AL XXVIII LEA NO. 362- $ ^kmkoSaS.K%^a% IAȘI m&A ÜNAAE1 50 Bani . .­.* jrs=srsaMC«MM^ irfia al pirl­ilulu­i Bamoerat Moravuri Universitare Spuicim ia articolul de ieri că­­ moravurile intelectuale ale Ieșe­nilor sunt condiționate h bună parte de cele Universitare. Ca alungai celor trei ani de când pra'esti la Facultatea de li­tere, am avut prilejul să cunosc mulți profesori Universitari. Am rămas uimit de puțina armonie ce ex­stă intre acești colegi. DL X ț­rea să mă previe ca dl. Y este un om care îmi va arăta simpa­tie în fața dar că in spa­e mă va combate cu înverșunare; dl. Y mă asigura că dl. X nu are nici o lucrare de seamă tiptindu-i cu totul spiritul creator; dl. T­­itni afirma că dl. Y. este creatura cu­­tărui om politic, că dl. U. juns să aibă catedră cecât a's­a­­țâmitei unei căsătorii fericite, mul că dl. L. vorbește binișor dar nu are nici o valoare științifică. Despre »Ită t­i s’a »pus că mergU domnun­ cu monografii din biblioteci de popu­larizare in buzunar, pe cari le re­petă papagalicește. Am aflat că unii fac de zece ani aer laș curs fără să schimbe o vorbă, că a fii in afara de teze nu au mai scris nimic, sau că sunt niște simpli plagiatori, că au trecut doctorate cu term manuscrise pe ascuns in ședințe de noapte etc. etc. In sfâr­șit tot felul de bă­ieli reciproce cimentate cu i p­tefe de ipocrit se­cătură, lacom de parale, dar fără caracter etc., spuse cu accente de vădită revoltă egre mă făc­a șă mă întreb cu grije in ce lume eram chemat să lucrez. Mărturisesc sincer că numai ci­­nc­va luni după sosire, am obser­vat că nu­ nim­ic din cele ce­­ mi se repetaseră tu itlita convinge­­re nu era adevărat. La Facultatea de Litere cel puțin deși cred că acelaș lucru se pot­e spune des­pre toată Un­versitatea— am con­statat că profesorii își fac datoria in­ conștiință. El depune o muncă asiduă lucrănd cu succes pentru in­­struirea tinerilor generații. Am ii țe Iis că tot ceia ce auzeam vorbin­­du-se nu erau de­cât rezultatul unei notabile lipse ca coligiilita­te, a invidiei și mai tu se*rfiâ a unor dușmănii «d­ăre infiltrate iu­tre profi­sori. M’am in rebat, care să fie pricitele și iată d­a ce am acestor duși răini putut fi mari după mai îndelungă deserire. Prima manie a fost introdusă de politică. La aci­­a țară poliica se face cu putinsă. Poli­ticele de idei sunt înlocuite cu insulte per­­sonaje vi­ața chip­ir.cât n’a pîndit in soper mol,d­a că râs oamenii politici trebue să fie toți cel puțin... pungași. Profesorii uni­­versitari au făcut politică grupân­­du-se atăt in­cersiliile locu­ri­lor cât și in Sc­nției Universitar după partide. Astfel înainte de război, atât la Iaș­i cât mai cu seamă la București , se spunea că cutare Facultate e filopral ă, d­a­r’scita ti­­kistă și așa mai departe. Negreșit politica nu reduce nimic din pre­gătirea științifică a profesorilor, dar ta nu face mai pu­țin râu in alte privin­țe. Potrivnici in politi­că, proletarii alunecă de grabă la tfaceri personale privitoare la cinstea, la caracterul, și chhiar la valoarea lor științifică. Alegerile de membru­ in Senat, de decani, da­rector și mai cu seamă numirile de profesori sunt privite prin pris­m­a intereselor de partid. Și greșit că conducere­a acestor ne­in­­stituti­i, recrutarea profesorilor nu rari pot fi î n totul conforme ce­rințelor științesc. Chiar când can­didatul este bun, din clipa in care­ se amestecă preocupări politice, adversarii căută să­­ tăgăduiască or­ce merit. Ast­fel se niște le­genda profesorilor nepregătiți, iar­­ actele profesorilor sau unor fapte arbitrare. In­­­răț­șarea­­ politică o altă cauză mai aleră de 1 adâncă­­ și mai îngrijitoare, intru­cât e mai­­ puțin aparentă, contribui la dez­­­binarea profesorilor, cultura fran­­­­ceză și germană. Universitățile noast­e nu sunt Ji suficient inirmate pentru a pr­o­du­­­­ce profesori Universitari. Aceștia­­ se formeazza in străinătate —in de­osebi in Franța și Germnii. Din păcate, la plecare acești tineri nu au per­sonalitatea destul de bine formată. Fondul rocam­esc pe care i I știința streină trebue să se alto­­­­iască este prea restrictă ; el se si pierde cu totul sub înrâurirea in­­­­fluențelor occidentale, tinerii pro­­­­fesori devenind ast­el fac­­tic pen­­t­­ru civiliztț­a la care s’au adăpat. Dacă toți acești tineri s’ar forma in finul aceleași civilizații streine nu ar fi nici un inconvenient, în­torși in țară ei ar sur fs comun acord cu col­gii lor la adaptarea acestei civilizarei nevoilor rom­â­­nești. Din nefer­­ir­e insă școala franceză și germană departe de a fi identice sunt chiar antagoniste in țeluri și mai cu deosebi­t metode. Tinerii Români aduc ast­­­fel in sinul Universităților noastre diferințe de metode, de opinii, de mentalitate și chiar de sensibili­tate, c­ n se fac foarte precira co­laborarea assistă in serviciul a­­ctivași instituții. Profesorii se simpatizează și se geuueaza după școala ia cara s’au format, cele doua tabere se privesc cu neîncredere, dacă au ca du$ mânie, fie­care fiind in chip firesc împins­e prea urări cultura ce re­­presinta. Indeirae. Băi­atul cu Ictichetthi pe Fran­cofiii și Germani fi­i, a ven­­t de a săpat și mai adânc prăpastia intre aceste două tabere. * D*că in aceste cauze specifice vi'ței noi suc Uuive adare adăo­­găm pe celeilalte con­ține tuteror indivizilor puțină micime bulle­­teiscă, invijie ambiție, individua­­lișat exagerat, înțelegeam de ce Ul­versiutea, deși alcătuită in ge­nere de oameni bine pregătiți și conștienți de datoria lor, devine totuși leahul unor lupte potiba­­șe, in vâltoarea cărora se inina că multe tenuri frumoase, se in­­lunecă conștiințele, se a jung la atitecini regretabile pentru tine« sectuali, distrugându-se acea au­­tuitate morală de care acești e­­ducători ai neamului in arăt de miare nevoe. in lumina acestor explicații vom analiza intr’un ar­ticol viitor viața noastră Universi­tară și evenimentele recente cari se arată unde țot duce dezbină­rile intre profesori. I­I i I­4 ș­i w « 0 N. Șerban mul"«"1" *' <# .sa»: «CA O serbare­a cooperatistă­­ — Nu a tint însă 4 ani de cănc un grup di me­tri și .și «au­u­tori cu palmate din a??st­orfg au pus bazela trei bănci p­pular? «Un ini­tiative d lui ab. Humana, actual ca­sier al bănului și sub președinta de onoare a unui simpatic bătrăn și om de bisa d. D. Bradea. . Mai tărziu in jurul băncei gr­i»;b auspiciile Q sa infi­nțsa­ să cooper stiv« da consuna „Liu “ și de un an aproa­pe Caroul culmral de prop­t».nd4 cooperatistă „Leul“. Căie.«și trse a­­­­caste inatituțiuni, în începuturi ocm­­ nn el poate mai modeste, tu inceput 1 să dai roadele cuvenite in direcția m g­rării economice a acestui oraș și 1 re coErespimda cu prires numalui I­aimbolio da „Lenlu pe i­fiiatorii ia* I îs’î n K.,>men5 da fericita inspirați« I [ le an dat Din beserin­da realizate de Careul I de propagandă, consiliul de Adaainis*­traț­e a hotărit ca in­șina a doua de Crăciun, om 2 p­m și­ împartă și ce-a ajun aș­­e pentru copii orfani din cartieriia mărginașe ale oragului, fă­­cănd cu proastă crasiune carbrrea pomul«4 de Crăciun A , foat invitați­i nesabr­i b­ 1.n'e ai fooporitivei și ai cercului. în viețil­ ani da întrunire­­ a băneți „Leul… dia stfids Ștefan re­ Mrre No. 56,­­ numărul invitaților : aaracr­ag­, aani* ottori, fem­ei și copii ora arhiplină. Bradul i­ait gi frusaoî ornat cu re­­photita sanlars, cu haine, inofilțăminte pentru copii, dădea casei un aspect cum nu se poate mai feeric. După săvârșirea serviciului religios da cătra veneratul preot I. Popocea, parohul bise­’icai Sf. Andrei, Sf Sa­firititr’a d50u ® eutată cuvăntare sra­u importanți serbătei, firele prin care s trecut creștinism­bl până la fixarea sărbătorilor Crăciunului și «nodul cam ecesta sf<rbăttori trebu­esa ținuta D. Z. Strat institutor la școala No. li, unda «sBjordarea copiiilor sunt fii de ai lucrător lor și ca atare aj*’ai boși ai acs­tor instituțiuni, aduca îski țunarii consiliului da­t de ain­strițis tara pe s­ s­ aeiua vremuri grele s’« găsid­ t ajute, prin instincț­ii ca condasie, copii nevoiași al școalei. Fă­­ăud o compar» țe intre biserică, și­ osiri și cooperație, arată ca aceste in­titații alcătuase treieaea una și ne­­d­epărțită, a căror meniră 6« ta a reie auciotăței pe un ac­ colapiens for­mat, pa bin«­ arign­a și tată da fa­milie, pe osnci prin aput și eu intmse cunoș­ințe ;n ramura ocupeținnei lui, ps­­ra«i soarăbii, pare să Se iutovără­ges, când a vorba de a vani ia rju* toiul marțisaei nevoissa Procedăndu- Be aatfe! de effonl» ca rezulți,, când S și ce­­ssiai b­uvon­fi si & macabru ai I unei ro-perstive ar revani numai | ! fi boiisior luat si toate, Burnet acelora­­ care iu adevăr prin cudoarea troi­ței ! iși câștigă pt’nea da to te z­ielfi, iar ? trântorii și mai ce stau la pândă­­ ft’ar muta dosaiciliul iu fitt-s părți­­ tinda lumi» ar­e «ai puțin prea ? găsisă. Arată că sarberea bradului verde , n­espodobit cu așa Strătăți este un j obiceiu importat de la Germani și i Í bun, efrei la aga sârbei ian parte și ji I copii asupra cărora roman­i b.;v­resieni j I puternic.» și adânc gravățe n au­­­ I fi tele Jeți. Ar­­tă că ve­chii Graot și Ș I Romani la cemn­asonii la publce țineau 1 ca și copiii lor să ia parte. La căa­­ I­t.*rea băt­ătlor și a bărbațiior că­­ I au fost voi aici in răsboaie, răspunde I corul copiiilor care apriiu așa i nȘi noi voia & tot așa, ba istă­­ mai Bsuii de căi voi Eionănd trecutul nostru glorios, arată că am avut și noi bătrin­i noștri Di și ei nu mi trăesc insă gasul lor ii auzim mnâițăndu-ne din Edăncul siormintelor in care ei o•­dihnise, O ausim inăițănda-să din pieptul p­­ternic groisparte răsunător al Istoriei. I Să creștem copii in iubirea de­­ neam gi de moșie, căsi soi suntem muritor­, dar se­mul și patria este trăd­nică, semur­to­are Se ascultăm vitetul de tăcguire și da doruri ce doboară la ,va'8 undele repezi ale apelor noastre, să ascul­tăm povestia măreață și de abueiim în care o suspirră fanții gi froa’Bă­­ț­­ul codrilor ne umbrea?, că ascultăm im­ia de voinicie și di nădejde pe care o viețuește firea întreagă la mijlocul căreia prin lapte am fost mplănuit, prin lapte ne**m «asnțt îut și ne vom menține Inoa,pe viitor. Dacă răsboiai pentru dezrobire? IrațUor nu a­m dezorganizat aga de ț­u­t, trebuie muncă, muncă și iar muncă pentru a nu refuse In țările vecine ca noi și care au suferit pa­gi noi, trenurile circn­ă­m cu vițala ful­gerului, toți lucreasă pe întrecere, numai le noi sie vide o stagnare, o dușmănie de clasă, o ură și inv­oie parcă n’am fi toți fii aceluiaș neat. Pricina acestor zise pu*i de­c*t haosul și întunericul in care sa găsesc la noi ism noim­ili și meseri­așii, undi» lumina științei n a pătruns de cât foarte puțin, unda se găsesc foarte mulți analfabeți și atunci u­­gor le a­verit celor­­­ câți­va pași In solda străinilor ca să propage idei subversive. Arătând ca sta­ rd in vremea de fa­ță se găsește in cea­ mai critică sita­­ț­e financiară con­chidem­ că școala să fie ajutată de cooperație. Din fondu­rile cooperativelor sa vor alimenta fondurile comitetelor școlare care au menL­eat să întrețină școala și se a­juts la copii fără mijloace în a-și dobăndi cunoștințele strict nece­sare. Pe acei care se vor constata că cu talente deosebite, să fie ajutați și con­­duși mai departe că ai elemental9 bi­ne și oara ar deveni ^folositoare eo­­stetății «a pierd fără nici un folos. Dl. Bejănariu, președinte la find cu­vântul arată că mijloacele oaraului da propagandă f&­nd la început nu poate de astă dată să fimbraae com­­piect da câti 11 copii orfani. Speră că de viitor se vor da mai multe a­­jutoare, căci dureri și suferințe sunt multe. Arată, că noi prin noi înșine să ne­­ îmbunătățim traiul, să a vâsli ,grija­­ copiilor noștri, să «u așteptăm» măn­­­­tuirea da la alții. Chiar in cărțile bl­­­i aerisești scrie : „Să nu vă nădăjduiți spre boeri I spra fii ofi sasîji’or, intru care nu est? ! Eluctuire. Mănta rea etă in oftdn cis­­­i gi sinceritatea omului. Dl. Ghi Hi ținu, in­țiatorul cerculu­­i de propaganda și salatul ecastor £ ț instituțiaoi compira­tiva arată că prin­­ muncă și unire a putut sä st­ngă ac și că dacă toți ar fi pătrunși de i­deea Sa tovorăgitei s’ar realisa tsavian așa cum pionierii de la Rochdale ac putut realiza Cd din arc­ ă ia cuvăntul Ui. A­vocat Roban, cara laudă pe iniția­tori pentru fepte creștinești ca fai și îndeamnă pe membri a da con­cursul cu ven.t. S’a ince­ut apoi distribuirea obisa ta’pe expuse gi iaori ® i de tbrcurlss­­i. vedea pa obrajii miorțiior, cărora l I se dădase câta un poetus i­rosupicol I­i o pereche ghete și șapsă. Asi­tența a plecat adânc mișcați I da aga frumoasă serbare iși­­ n sufle I­tu­ fi a căruia li z­ărea speranța a no î zile mu bună. Și in a­ devăr pai’o­­i pe plaiurile noastre mândre, pa­lan I d­e noastre bogate, o floare mândri su 'nceput să crească, floare propri popoarelor chinuita gi smult iinereati nciastă floare S3 nem’este „Nădejdea1 \ IH—.BIIIÍIIIIIWIIÍIIIII irirwimi ■;i:> Z. Strat institutor JOZ L? IANUARIE 1921 - V, pp» ü« ! tei ÉÜ m* mgMm Ä Hf»| Bin Qluß D. DR, C. LEVADITI Despre sifilis și profilaxia lui. Conferință însoțită de proecțiuni cinematografice, ținută la Teatrul Național din Cluj. D. dr C. Levaditi, savantul pro­fesor al inatu­d­alii Pasteur din Fran­­țat și al Universității din Glus, a ținut o int­renantă conferință științifică,­­tratând despre p?ofi’*xi? a filisului. D sa incepa prin căteva considerații istorica asupra acestei grave maladii. Cel mai ingrozitor flagel, care bân­tuia societatea omenească — spune d'. prof. Levaditii este fără îndoială sifilisul Datorită insă cătorva savanți boala r­e iisului a sjuns astali să fie stăpânită de știința medicală. Microbul sifilisului are forma de tirbușon. Prin studiile și cercetările experimentale ale lui Med­and­ și Roux s’a constatat că microbul sifilisului este puțin rezistent și chiar sa dis­trugă la uisare sau ia­ta sa peratură ușoară Wassermann și Bard’t au ásscopa­­rit probele pentru controlul cazurilor sifilitice. Iar Erlich, prin Salvarsanul administrat în timp a dovedit că si­filisul se posta vindece Sifilisul pătrunde prin oste mal »»ici leîiuat și e­ste infecțios in toate peri­oadele sale. Sifilisul se contractează prin pros­tituție­­­ promiscuitate. Dintr’o sta­­tistică riguroasă se constată, că 81 la sută din cazurile de sifilis provin dala prostituate, (oficiale sau clandes­­tine), iar restul dala chelnerițs, țiitoa­­re vânzătoare, etc Sunt prostituate oficiale­(an condi­­puți), șipoi prostituate clandestine (a­­cestea sunt fără control și formează inila cea mai mare a prostituției), intermitente­ e și in urmă femeile din burghes­me. Spre deoisabire de părerea lui Lom­­brono, care crede că prostituata este i­ăscută, oratorul susțină cauza in medic. Sifilisul exis­ă mai ales la prost, tituatele clandestine și in special la cele tinere. îcoala si­filisului este intr’un mod simțitor mai răspândită in țările ci­vilizata. Lucrătorii germani intra 8 și 10 in satâr comercianții tot astfal, chelneri* țels 13,5 La iută ier Btudense, fi­ndcă î iși­ aâ­­nă multă vreme căsătoria 25 la setă In Cluj sa socotesc s filmai prostituate c­u condicuță și peste 20000 clandestine. In Transilvania sifilisul a sjuns o aduvarEtat piagii atât in oraș căt și ia țară. Sunt sate întregi in care sunt bolnavi și copii și iepuiile și bătrânii eic, și nimeni nu-i ingrijește. Există si coptat sistemul regimen­­tării: tai­e prostituatele introduse in lupanare și controlate. Dar rezulta­te­le reg­im­ntării sunt nule. Exa»«inersa prostituatelor este im­­­posibilă: lipsesc media», d­spansare, prostituatele la suetreg del­ control, pol­iia nu poate pune măna pa­cola clandestine, etc Un defect m­oral al reglem­entării este o falsă siguranță pentru bărbați iar lacuna cea mai simțită e că nu prevede nla­­c contra bărb­tului bol­nav — care răspăndeșse sifilisul in a­­ceiași măsură ca și femeia. Se impune o profl axis individuală. Poanada de calomel apiîsată asupra Uziunii după 1—3 ceasuri, distruga virusul Asemenea la blenoragie pică­turii. Goîargol Oratorul propune ca mij­oo da apărare contra sifilisului: propigsuda, conferin­țe, atacuri pen­­tru soldați, săteni, lucrători, in fab­­rici, in șifobis superioara, etc. Mai presus da toate recomandă abstinen­­­­ță, fără la ®ăr­tiș gi este de părere oh'ai’ să se aplice legea danesă . 3000 de cor. 3 lui ErchiBoere și plota des­ I­pigub­rilor din partea aceluia pe 83 constată că a propagat­­ boala. Cere insă concur­sul tuturor pentru , l­amoralizarea și luminărea ma*ss>lor. Serbarea de la Joc, de gimnastici Sociitatea de Gimnastică, Sport și Mus­că din Hagi, a organizat in sina de Joi 13 Ianuarie st. n. .1921 intre orele 3­7 p. m. (Ajunul Anului nou) , la serbare tredițiosată îs copiiio r (jss ingâdni­ța a­stora vor putea petrece și ani mai mari), urmată de dens, la care p­­uteți rugat s lua parte împreună cu Familia D-voastră. Va fi Muzică Militară. Intrarea 6 lei de pe scenă. Familia 10 lei. 5 lei Membr­i boc­etății. Fa­műilie­lor 8 Isi. Tot­od­tă s’a hotărăt definitiv ca „Tradi­țional în­ Bel Ma»­at Costum t“ să aibă loc in seara z­iei de Sâmbătă 12 Februare stil nou 1921, iar a­cestuia ii va urma in sasra zilei de Luni 14 Febroeria stil nou 1921 ij Un Mare Bal Popular Mascat“. :­­1 ———

Next