Făclia, iulie-septembrie 1967 (Anul 21, nr. 6426-6502)
1967-09-16 / 6490. szám
Proletari din toate țările, uniți-vă ORGAN AL COMITETULUI REGIONAL CLUJ AL P.C.R. ȘI AL SFATULUI POPULAR REGIONAL Anul XXII —Nr. 6490 Simbătă 16 septembrie 1967 4 pagini 25 bani Maistrul Vasile Boboș și montatorii Vasile Moldovan, de la uzina Unirea din Cluj, execută o ultimă verificare a mașinii de filat înainte de a fi expediată beneficiarului Pe șantierul fabricii „Electroceramica“ din Turda LUCRĂRI I ÎNTIRZIERE ÎNGRIJORĂTOARE Fină la 1 septembrie, constructorii de pe șantierul fabricii Electroceramica din Turda au realizat din planul anual de investiții doar 11 387 000 lei, respectiv 50 la sută. Cu toate acestea, există printre constructori un optimism care nu-și are nici o justificare. După graficul șantierului, lucrările de comprimare la hala de porțelan trebuiau să înceapă la 1 august. Au început însă abia în a doua jumătate a lunii septembrie. Motivul? Au sosit cu întîrziere pompele și presele absolut necesare la această lucrare. — O să recuperați rămînerea în urmă? — îl întrebăm pe maistrul Alexandru Liteanu. — Dacă timpul o să ne ajute, cu siguranță. — De altfel, intervine în discuție maistrul principal Vasile Lazăr, am introdus la comprimare mai multe formații de lucru. Și dacă timpul... Vasăzică, abia am intrat în toamnă și timpul începe să devină un laitmotiv ! In fond, însă, nu este vorba numai de timp. Pe acest șantier se fac simțite tot mai multe carențe care pun sub semnul întrebării optimismul constructorilor. — Avem 12 vibratoare, ne spunea ing. Petru Cocioc. Dar... sunt ca niște cămăși. Se folosești două-trei zile și apoi... Intr-adevăr, în ziua cînd am fost pe șantier, o mare parte din vibratoare se găseau în reparație. Din acest motiv muncitorii de la turnat betoane erau nevoiți să lucreze cu maiul și șipca ! — Asta n-ar fi nimic, ne explica un muncitor, dar din pricina vibratoarelor, nu o dată suntem nevoiți să stăm peste orele de program pentru a ne înscrie în grafic. Lucrările stagnau și în hală. Lipseau patru bascule. — Dispunem de 60 bascule, ne informa ing. Ion Pop, șeful șantierului. Zilnic însă o parte se află în reparație sau revizie. Așa că... Pe acest șantier, mult simțită se face și lipsa dulgherilor. După spusele maistrului principal, pentru ca și din acest punct de vedere lucrările să intre în cadența normală, ar fi neapărată nevoie de 30 dulgheri. De unde să-i ia însă? Neajunsurile nu se opresc aici. Conform repartiției, fabrica de ciment și-a eșalonat cantitățile de ciment pe care le mai are de livrat lotului în mod proporțional cu zilele ce i-au mai rămas pînă la scadență. Asta ar însemna ca șantierul să primească zilnic 20 tone ciment. Dat fiind faptul că aici se consumă zilnic 80 tone ciment, ar însemna practic ca șantierul să funcționeze numai cu 25 la sută din capacitatea utilajelor de care dispune. De aici controverse, apeluri în dreapta și strigă și implicit întîrzieri. Pentru o edificare și mai deplină, am consultat și beneficiarul. Deși constructorul mereu îi dă „asigurări“ că la finele anului obiectivele planificate vor fi realizate, beneficiarul dă semne de pesimism. — Dacă la ora actuală, ne arată tov. I. Moraru, directorul fabricii Electroceramica, constructorul n-a reușit să realizeze decît 50 la sută din planul anual de investiții, ce va face de acum înainte? O întrebare justificată. Constructorii mai au încă de executat multe lucrări sub cerul liber, ori toamna și iarna se știe cu sunt de capricioase. Mai mult, beneficiarul are neapă I. CORDOȘ, corespondentul „Făcliei“ la Turda (Continuare în pag. a lll-a) La Țaga, printre oamenii care pun în valoare lacurile sabatice ...Valea Fizeșului. De la Țaga și pînă la Geaca, și de acolo pînă la Cătina, spre inima Cîmpiei Transilvaniei, se întinde, pe o distanță de 25 km, un șirag de lacuri naturale, transformate, în mare parte, în eleștee și iazuri. Anual, primăvara și toamna, „stăpîna“ acestor bogății, ferma piscicolă din Țaga, numită așa după noua organizare a unităților agricole de stat, recoltează atîta pește cit ar încăpea intr-un tren alcătuit din 30 de vagoane. In aceste anotimpuri, crapul din eleșteele și iazurile Țării inundă piețele regiunii Cluj. In curînd, îl vom avea din nou la masă, prăjit în ou sau pe grătar, stropit cu mujdei de usturoi. Poftă bună!... O noutate, pînă în anul 1969, producția de pește „domesticit“ în aceste lacuri naturale, anume amenajate, se va dubla. Da, cantitatea de crap ce se va recolta atunci de aici va ajunge la 60 vagoane, adică 600 000 kg, sau 1200 000 bucăți, socotind că un pește ar cîntări în medie o jumătate de kg. Pentru aceasta, în luna mai a.a., s-a deschis în bazinul acestor lacuri un vast șantier de amenajări a noi eleștee și iazuri. Numai pînă la sfîrșitul anului viitor se vor amenaja astfel de crescătorii de pește pe o suprafață de aproximativ 100 ha. Valoarea investițiilor alocate pentru acest scop se ridică la 4,2 milioane lei, sumă care va fi amortizată în decurs de 5 ani și 2 luni. ...Am vizitat, zilele trecute, acest șantier. Vremea era umedă, rece. Oamenii însă nu o luau în seamă, așa cum nu le păsa nici de apa și nămolul în care lucrau. Așa sunt ei, hidroamelioratorii și frații lor hidrotehnicienii. Nici un obstacol natural nu le stă în calea iureșului lor de muncă. In patru luni și jumătate ei au desecat și curățat de păpuraș două lacuri mari, au săpat canale, uneori în terenuri mocirloase, au ridicat ziduri, baraje și deversoare, au betonat talazuri și căi de refulare a apelor, au clădit stația de pompe electrice. Toate acestea le-au făcut cu pricepere, în mod ingenios. Deși natura ii s-a pus deseori de-a curmezișul, ei nu s-au dat bătuți, ieșind din încleștarea cu ea întotdeauna victorioși. Stăteam lângă motopompe și ne uitam cum sorb ultimele ape nămoloase ale lacului „Popilor“. Le înghițeau și apoi le vărsau într-un canal făcut din plăci de beton, scurgîndu-se la vale în alte lacuri neamenajate, sălbatice. Cum stăm așa și ne uitam s-a apropiat de noi un bătrîn pescar. — Priviți acolo, de vale, la oamenii aceia cum lucrează — ne-a atras el atenția. Sunt în apă și nici că le pasă. Uite ce repede dau cu lopata! Sînt lipoveni de la Rădăuți, bărbați, nu glumă. Unul și altul fac treabă ca o bandă din aia, cum îi zice?... Ana! Da, sere, pere. Ne-am îndreptat privirile spre acolo și i-am văzut. Lucrau cu lopeți și erau încălțați în cisme pescărești, trase peste pantaloni pînă sus, la șolduri. Erau grăbiți, așa cum îi lăuda pescarul bătrîn de lingă noi. De unde atîta energie, atîta iuțeală în mișcări, in muncă...?! — Ăștia s-au născut Cu lopata și apa în mină și așa vor sfîrși — a conchis pescarul glumind. ...Vremea se aprinse, începuse să bată un vînt rece, însoțit de stropi mărunți de ploaie. Oamenii nu părăsiseră locul de muncă. Continuau încă lucrul, iar noi ne retrăsesem într-o baracă improvizată pe malul lacului desecat și curățat de păpuriș. Nici nu am a M. GAVRILA (Continuare în pag. a lll-a) Tovarășulicolae Ceaușescu, secretar general al C.C. al P.C., a primit pe primul ministru al Republicii Turcia, Süleyman Demirel Tovarășul Nicolae Ceaușescu, secretar general al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, a primit vineri la amiază pe primul ministru al Republicii Turcia, Suleyman Demirel, care face o vizită în țara noastră. La întrevedere au participat Ion Gheorghe Maurer, președintele Consiliului de Miniștri, Alexandru Boabă, ministrul petrolului, Mihai Marinescu, ministrul industriei construcțiilor de mașini, George Macovescu, prim-adjunct al ministrului afacerilor externe, Vasile Șandru, adjunct al ministrului afacerilor externe, Ion Drînceanu, ambasadorul României la Ankara. Primul ministru al Turciei a fost însoțit de Ihsan Sobri Caglayangil, ministrul afacerilor externe, Mehmet Turgut, ministrul industriei, Refet Sezgin, ministrul energiei și resurselor naturale, Kamuran Gurun, ambasadorul Turciei la București, liter Turkmen, secretar general adjunct în Ministerul Afacerilor Externe al Turciei. Abordîndu-se problemele relațiilor bilaterale dintre România și Turcia, s-a exprimat aprecierea pozitivă asupra cursului favorabil pe care acestea le-au luat în ultimul timp și dorința comună de a le extinde și mai mult în viitor în avantajul ambelor țări. Au fost, de asemenea, discutate probleme ale situației internaționale, relevîndu-se că legăturile de colaborare bazate pe principiile independenței, suveranității, neamestecului în treburile interne între state cu orînduiri politico-sociale diferite constituie o contribuție importantă la crearea unui climat propice destinderii internaționale. A fost subliniată, totodată, însemnătatea dezvoltării relațiilor de înțelegere și bună vecinătate între toate țările din Balcani, de pe continentul european și din lumea întreagă, rolul tot mai mare pe care țările mici și mijlocii sunt chemate să-l joace în promovarea unor asemenea relații și în soluționarea litigiilor internaționale spre binele păcii și progresului. După întrevedere, care s-a desfășurat într-o atmosferă cordială, tovarășul Nicolae Ceaușescu, împreună cu soția, au oferit un dejun în onoarea primului ministru al Turciei și a soției sale. (Agerpres) La mijlocul acestui bogat septembrie, școlile din întreaga țară au sărbătorit deschiderea noului an școlar. Numai în regiunea Cluj, peste 260 000 de elevi au luat loc ieri în bănci, la prima oră de cursuri din acest an (unii inaugurînd astfel cele 185 de săli de clasă noi), unde se așteptau manualele școlare, însumînd valoric, pe întreaga regiune, aproape 12 milioane lei. Tinerei generații, orînduirea socialistă îi deschide toate porțile vieții, îi asigură ascensiunea spre cunoaștere, spre știința și cultura cea mai înaltă, pentru împlinirea celor mai îndrăznețe idealuri. Pentru înfăptuirea acestor perspective nobile, statul nostru cheltuiește anual fonduri bănești impresionante. Numai din bugetul Sfatului popular orășenesc Cluj s-a destinat în acest an, pentru educația și instrucția celor peste 38 000 de elevi, impresionanta sumă de 67 165 000 lei. Ziua de ieri a fost o sârbătoare a elevilor, părinților și educatorilor. In pag. a III-a: RELATĂRI ALE REPORTERILOR NOȘTRI PRILEJUITE DE EVENIMENT. Ne cheamă școala... Fotografia: R. WAGNER Colocviul de teoria aproximării funcțiilor seri dimineață, în sala de spectacole a Casei de cultură a studenților „Gheorghe Gheorghiu- Dej“ din Cluj a avut loc ședința festivă de deschidere a COLOCVIULUI DE TEORIA APROXIMĂRII FUNCȚIILOR“, organizat de Institutul de calcul din Cluj în colaborare cu Institutul de cercetări alimentare din București. La ședința festivă au participat tovarășii Ioan Beu, secretar al Comitetului regional de partid, prof. univ. Ioan Ursu, președintele Comisiei teritoriale Cluj pentru coordonarea activității de cercetare științifică. Cuvîntul de deschidere, în limbile română și franceză, a fost rostit de acad. Tiberiu Popoviciu, directorul institutului de calcul. Din partea Ministerului Industriei Alimentare a luat cuvîntul tovarășul Florian Pavelescu, director general. Lucrările colocviului au fost salutate de Jenei Dezideriu, inginer șef al uzinei Tehnofrig Cluj. Colocviul reunește un număr mare de matematicieni din țară și de peste hotare. Sunt anunțate 106 de comunicări. Secțiile colocviului sunt: teoria constructivă a funcțiilor; analiza numerică; aplicațiile teoriei aproximări funcțiilor în cercetarea științifică și în practică. Pe lângă comunicările din ședințele plenare, secții și subsecții, programul prevede și două ședințe de discuții. Ședințele plenare se țin în sala de conferințe a Bibliotecii centrale universitare, iar lucrările pe secții și subsecții în sălile Facultății de matematică - mecanică din clădirea centrală a Universității. Ședința de încheiere a lucrărilor va avea loc miercuri, 20 septembrie, ora 18, în sala de conferințe a Bibliotecii centrale universitare. Aspect de la ședința festivă de deschidere a Colocviului de teoria aproximării funcțiilor ÎNCHIDEREA CURSULUI DE PREGĂTIRE A PROPAGANDIȘTILOR Ieri a avut loc la Școala interregională de partid din Cluj închiderea cursurilor de pregătire a propagandiștilor și lectorilor învățămîntului de partid, organizate de Comitetul regional Cluj al P.C.R. Timp de opt zile, în două serii, peste 500 de conducători de cursuri și cercuri au audiat expuneri și au participat la dezbateri privind creșterea rolului conducător al partidului în etapa actuală de dezvoltare a țării noastre, unele probleme ale vieții interne de partid, ale istoriei patriei și partidului, de educație moral-cetățenească, de politică externă a partidului și statului nostru, de cultură generală etc. Expunerile au fost susținute de membri ai biroului Comitetului regional de partid, lectori ai C.C. al P.C.R., oameni de știință și cultură, specialiști. Propagandiștii au participat la dezbateri metodice pe marginea unor referate privind specificul organizării și desfășurării activității în formele de studiu pe care le vor conduce. Cu prilejul închiderii cursului, tov. Aurel Duca, membru al C.C. al P.C.R., prim-secretar al Comitetului regional de partid, a vorbit propagandiștilor despre sarcinile actuale ale organelor și organizațiilor de partid pentru înfăptuirea obiectivelor economice și socialculturale și le-a urat succese în noul an de studiu în învățămîntul de partid. Rensem FENOMENUL JENZACCIC“ Ce este minciuna? Dicționarul Academiei răspunde scurt: „Denaturare intenționată a adevărului“ și „Ficțiune, născocire, plăsmuire“. In fața acestor formulări s-ar cuveni să nu îndrăznim nici o crîcnire. Se pare însă că îndrăzneala ne ia pe dinainte, îndrăzneala de a găsi această definiție făcînd abstracție de „fenomenul Lorenzaccio“. Pusă în circulație, minciuna e tot atît de variată ca structură pe cit sînt și zămislitorii ei. Un lăudăros va vorbi despre sine în chipurile cele mai fantastice, din irezistibila atracție spre autoflatare. Trebuie considerat inofensiv, cum e de altfel și Bernard Shaw (dar nu străin de interesul de a plăcea) în scrisorile către o anumită doamnă, scrisori reunite sub un titlu cit se poate de simpatic: „Dragă mincinosule“. Satiricii își fac din „florile de spirit" săgeți pentru a lovi meschinăria, prostia sau îngîmfarea. Un Figaro, un Till Ulenspiegel sau Păcală al nostru au cucerit de mult legenda și simpatiile tocmai pentru că au lansat minciuna în scop curativ. Interesele majore au generat și ele minciuni pe care nimeni nu le condamnă. Diplomații, în încîlcitele controverse ale istoriei, au năruit imperii de temut sau au dejucat intenții agresive cărora, fără o inducere în eroare a inamicului, nu le-ar fi făcut față cu armele cinstite ale luptei. Rămîne pentru toate generațiile o faptă de adîncă omenie minciuna abatelui Miryel din „Mizerabilii“ lui Hugo care, spunînd un neadevăr pentru prima dată în viață, a salvat din mina fanaticului Javert pe chinuitul Jean Valjean. Dar ce ne facem cu mincinoșii care se pretează la orice pentru a atinge scopuri de interes pur personal? Lingușitorii inventează, spre a intra în grația celor de care le depind avantajele, debitează minciunile cele mai abjecte pe socoteala colegilor sau scot în evidență merite pe care nu le au oamenii de la care așteaptă pomana. Cei care promit prea multe, ca să scape de o minciună anterioară, mai mint încă o dată și mereu iarăși, amînînd la infinit rezolvarea. De frica unei pedepse, după o boacănă, minciuna vine pe limbă spontan. Iago atinge, poate, nivelul cel mai turbat al minciunii de intrigă și calomnie. Escrocii au minciuna ca unealtă zilnică de muncă. Bătrînii satului meu povestesc de un „martor de profesie“ care pentru o mierță de porumb și o porție de țuică jura pe cruce că a văzut cu ochii lui fapte care nu s-au petrecut nicicînd. Aceștia sînt mincinoșii. Toți mint cu tendință, deci intenționat și se pare că ne-am cam pripit cîrtind împotriva formulării academice. N-ați întîlnit însă și mincinoși „fără tendință“? Știți, oameni care și-au format mințind o a doua natură? Se pare că de aci înainte avem de-a face cu un fenomen. Cel enunțat în titlu. Lorenzaccio era un tînăr slab prin cinstea sa, la o curte princiară scufundată în viciu. De aceea a și fost înlăturat din demnitățile care i se cuveneau în virtutea obîrșiei. Spre a intra, totuși, în grația tiranului-uzurpator a simulat minciuna, beția, desfrîul. Și tiranul l-a luat în preajma sa tocmai pentru că îl considera o cîrpă. Dar tocmai cînd era mai sigur de aceasta, Lorenzaccio i-a înfipt pumnalul în...inimă. Și pe urmă? A devenit Lorenzaccio un om cinstit, integru ? Nu. Dimpotrivă. Își crease a doua natură. Ajunsese și el un desfrînat. El nu mai avea nevoie de acum să se desfrîneze intenționat. A simțit însă că o va face mai departe în virtutea reflexului creat (ca și fratele său Lelio din „Mincinosul“ lui Goldoni) și, cutremurat de propria-i degenerare, se va sinucide. Deși se spune că „ulciorul nu merge de multe ori la apă“ și că „minciuna are picioare scurte“, totuși ea a venit spre noi din vremuri străvechi, de pe cînd „sta cu regele la masă“ și avea rang în stat. E o „moștenire“ ascunsă în învelișuri foarte subtile. Și o întreținem aproape fără să ne dăm seama. Pentru că ce poate fi mai plăcut (Continuare in pag. alla) Vaier HOSSU