Făclia, ianuarie-martie 1968 (Anul 22, nr. 6581-6657)
1968-02-14 / 6617. szám
fă din ORGAN AL COMITETULUI REGIONAL CLUJ AL P.C.R. ȘI AL SFATULUI POPULAR REGIONAL Anul XXIII —Nr. 6617 Miercuri 14 februarie 1968 4 pagini 25 bani SIATA CONSILIULUI DE STAT In ziua de 13 februarie 1968, la Palatul Republicii, a avut loc ședința Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, prezidată de tovarășul Nicolae Ceaușescu, președintele Consiliului de Stat. Au luat parte tovarășii Constanța Crăciun și Ștefan Péterfi, vicepreședinți ai Consiliului de Stat, Constantin Stătescu, secretarul Consiliului de Stat, și Anton Breitenhofer, Ion Cosma, Vasile Daju, Constantin Drăgan, Suzana Gâdea, Nicolae Hudițeanu, Athanase Joja, Ion Popescu- Puțuri, Cristofor Simionescu, Gheorghe Stoica, Ludovic Takács și Iacob Teclu, membri ai Consiliului de Stat. Consiliul a examinat proiectele de legi pe care urmează să le prezinte Marii Adunări Naționale. Astfel, a fost discutat proiectul de lege pentru modificarea unor articole din Constituție, precum și proiectul de lege privind organizarea administrativă a teritoriului Republicii Socialiste România. In urma discuțiilor ce au avut loc, Consiliul de Stat a hotărît ca aceste proiecte de legi să fie supuse dezbaterii Marii Adunări Naționale. PLECAREA TOVARĂȘULUI FRANZ MUHRI Marți dimineața a părăsit Capitala tovarășul Franz Muhri, președintele Partidului Comunist din Austria, care, la invitația C.C. al P.C.R. a făcut o vizită prietenească în țara noastră. La plecare, pe aeroportul Băneasa, oaspetele a fost salutat de tovarășii Nicolae Ceaușescu, secretar general al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, Manea Mănescu, membru supleant al Comitetului Executiv, secretar al C.C. al P.C.R., de activiști de partid. (Agerpres) TOVARĂȘUL NICOLAE CEAUȘESCU A PRIMIT PE TOVARĂȘUL V. KOUCKY In zilele de 12 și 13 februarie, tovarășul V. Koucky, secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist din Cehoslovacia, a făcut o vizită de prietenie în țara noastră, la invitația C.C. al P.C.R. Marți dimineața, oaspetele a fost primit de tovarășul Nicolae Ceaușescu, secretar general al C.C. al P.C.R., împreună cu tovarășii Paul Niculescu-Mizil, membru al Comitetului Executiv, al Prezidiului Permanent, secretar al C.C. al P.C.R., și Mihai Dalea, secretar al C.C. al P.C.R. La primire au participat dr. Cesimir Cisar, ambasadorul R.S. Cehoslovace la București, și J. Sedivy, adjunct al șefului secției internaționale a C.C. al P.C. din Cehoslovacia. In timpul șederii în România tovarășul V. Koncky a avut convorbiri cu tovarășii Paul Niculescu-Mizil și Mihai Dalea. La convorbiri au participat tovarășii Vasile Vlad, șeful secției relațiilor externe a C.C. al P.C.R., dr. Cesimir Cisar, ambasadorul R.S. Cehoslovace la București, J. Sedivy, adjunct al șefului secției internaționale a C.C. al P.C. din Cehoslovacia, și E. Ujvary, activist la secția internațională a C.C. al P.C. din Cehoslovacia. In cursul întâlnirilor, care s-au desfășurat într-o atmosferă caldă, tovărășească, s-a făcut un schimb de păreri asupra dezvoltării relațiilor de prietenie dintre cele două partide și state, precum și asupra unor probleme actuale ale mișcării comuniste și muncitorești internaționale. Marți după amiază tovarășul V. Kouchy s-a înapoiat la Praga. Institutul de calcul Cluj. Inginerul cercetător Gheorghe Fărcaș în fața aparatului oscilograf, verificînd circuitele electronice pentru calculatorul DACICC-200 Proletari din toate țările, uniți-vă3 ! Fabrica „Armătura" Cluj. Strungarul Gheorghe Gaciu, măsurînd cu micrometrul o bucșă recent executată pentru pompa de ulei a unei mașini-unelte automate PREZENTAREA SCRISORILOR DE ACREDITARE DE CĂTRE AMBASADORUL REPUBLICII POPULARE POLONE LA BUCUREȘTI La 13 februarie a.c., președintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, tovarășul Nicolae Ceaușescu, a primit pe ambasadorul extraordinar și plenipotențiar al Republicii Populare Polone la București, Jaromir Ocheduszko, în legătură cu prezentarea scrisorilor de acreditare. Cu acest prilej, Nicolae Ceaușescu și Jaromir Ocheduszko, au rostit cuvîntări. După ceremonia prezentării scrisorilor de acreditare, președintele Consiliului de Stat, Nicolae Ceaușescu, a avut o convorbire cordială cu ambasadorul Republicii Populare Polone, Jaromir Oehoduszko. La solemnitatea prezentării scrisorilor de acreditare și la convorbire au participat Constantin Stătescu, secretarul Consiliului de Stat și George Macovescu, prim-adjunct al ministrului afacerilor externe. Ambasadorul Republicii Populare Polone a fost însoțit de membri ai ambasadei. (Agerpres) Bilanțul sesiunii studențești Sesiunea de iarnă a examenelor studențești s-a încheiat. Chiar dacă, pe alocuri, din cauza unor prelungiri normale, asemenea griji și emoții mai sunt, valul lor puternic poate fi considerat ca ceva trecut. De cîteva zile, prin sate și orașe, acasă sau în tabere, studențimea citadelei noastre își petrece frumoasa perioadă a vacanței. Bilanțul se poate face. Ceea ce facem noi e, însă, un bilanț general, e unul care cuprinde și depășește dialectic bilanțurile individuale, pe ceprivite oricît de fugar, aceste cifre comunică multe informații și atunci cînd fiecare le din grupe, ani, secții, facultăți sau chiar institute. Punctul nostru de vedere e unul sintetic; în el studențimea clujeană se cuprinde, pe cît posibil, în totalitatea ei. Bilanțul nostru e, de asemenea, unul care nu are numai cifre; pe marginea lor ei va conține anumite analize, observații, concluzii și poate chiar sugestii pentru activitatea de viitor. Fiind totuși vorba de un bilanț și într-un sens propriu și nu numai metaforic, nu putem ocoli cîteva date, nu putem sări peste tabloul cel mai general al rezultatelor sesiunii, e luată în relativa ei izolare. Prima din ele, de pildă, ne spune dintr-o dată cît de mare a fost fenomenul sesiunii, ce amploare a avut, ce masă de emoții a generat, ce sume de studenți și de cadre didactice a pus în mișcare. Totalul promovaților ne permite să ne facem o anumită imagine asupra succeselor, să vedem dintr-odată numărul de redute luate de către studenții noștri. Din împărțirea acestor rezultate pe note, atrage în mod deosebit atenția numărul mare, fără rezerve mare, de note maxime (9 și 10). Intr-un anumit sens, acest fenomen este motiv de mare bucurie. Aceasta înseamnă, judecat cu totul aproximativ, că 1/3 din nivelul pregătirii studențimii noastre se află pe treptele cele mai înalte. Această situație ne împinge gîndul, însă, și spre alte tărîmuri, spre formularea unor rezerve, spre punerea cîtorva semne de întrebare. Oare să fie chiar atît de acoperită această cifră în realitatea cunoștințelor studențești? Oare nu e, pe undeva, în mod artificial îngroșat acest număr al notelor foarte mari? E oare normal ca la unele discipline Dr. Grigore CRONDOE, secretar al Comitetului de partid pe Centrul universitar Cluj, Dr. Ion IRIMIE (Continuare în pag. a lll-a) 3 g. w -si Promovate 9—10 7—8 5—6 Total I 1 £ 285 ! & & gt c 34.766 1Î.136 13 363 6 565 30 864 3 912 1906 69,54", - a> ^3 D C4) - — Si-S In mina DIN BAIA DE ARIEȘ Pînă nu demult, evacuarea minereului din abatajele cu front lung ale minei din Baia de Arieș, se făcea cu transportoare, cu raclete. Această operație avea însă un dezavantaj: 70% din cantitatea de minereu era încărcată pe transportoare manual, ceea ce influența negativ creșterea productivității muncii. Sesizînd a acest inconvenient, inginerii Horia Scurtu, Traian Truță și Ioan Nicoară, după un studiu amănunțit, au conceput și aplicat, în urma unei experimentări de 3 luni, o instalație screpere. Prin introducerea acestei instalații, productivitatea muncii pe post în abatajele cu front lung a crescut cu 50%, iar prețul de cost pe tona de minereu a fost redus, la nivel de abataj cu 5 lei. Introducerea instalației de screpere a fost însoțită de susținerea metalică a abatajelor respective, fapt care a dus la economisirea unor mari cantităi de lemn de mină CIUJQRADEA ȘI RETUR E ora cînd noaptea se îngînă cu dimineața și somnul e mai lin și mai dulce. Pe peronul gării din Cluj, cîțiva călători tăcuți și gravi, ori poate încă somnoroși, picotind în picioare, așteaptă in Unișie trenul. Piuă și copiii, nepotoliți întotdeauna, moțdie acum rezemați de geamantane imense. Din cind în cînd, fluieră însingurată o locomotivă. Privesc șinele sclipind și dispărând mai departe în ceață, o dată cu luminile galbene și roșii, și mă întreb de ce gara, plecarea unui tren ne aruncă în inimă atîta nostalgie? In față, spre Oradea, la ieșire, se zărește prin ceață o brățară de semnale, toate roșii, pe oprire. E rece, umed și ceață, dimineața coboară de undeva nevăzută și neauzită, pe furiș, ca o șoaptă. Trenul accelerat 301 București Nord — Oradea — Episcopia Bihorului intră in stație. Îmi citesc încă o dată delegația, pentru că voi călători in cabina locomotivei Diesel-electrice și aștept, cu nerăbdare sau curiozitatea omului care n-a mai făcut o astfel de călătorie, să urc in cabină. Se schimbă personalul de bord, urcă ing. Ioan Stuparu din partea Depoului C.F.R. Cluj care face, în termeni de specialitate, o „însoțire“, în sfîrșit, iată-mă în cabină. Prima surpriză: îmi este prezentat un confrate, gazetar din București, care a plecat cu o seară înainte și a călătorit toată noaptea, îmi vine să-i spun, firește in glumă, că am putea conduce noi, oaspeții, trenul, fiindcă suntem destui. Fac cunoștință cu personalul de bord: Vasile Roman — mecanic și Ioan Bumb — mecanic ajutor. Cabina e un mic și elegant salon, poate strimt cînd oaspeții sînt prea mulți, ca in cazul de fața Mecanicul are in față un pupitru de comandă și cîteva manete.Poți urca in Diesel să conduci un costum cu guler tare și cravată, deși e mai bine să porți un costum lejer. Conducerea — cel puțin la prima vedere — e simplă și ușoară. La 5.10 plecăm. O bună bucată de vreme privesc înainte, in noapte, și singurele lucruri pe care le deslușesc prin ceață sunt semnalele. Toată lumea tace. In fiecare gară, la fiecare barieră păzită mecanicul sau ajutorul se ridică in picioare, deschide geamul, aprinde lumina și acționează fluierul locomotivei. Privesc acest ritual, repetat cu o exactitate matematică și atît de obișnuit și înțeleg că e vorba de un mijloc care vine în ajutorul mecanicului, a siguranței circulației. Vasile Roman e însă un om calm, își vede de drum și de răspunderea lui, tace și fumează, zimbește uneori și incet, incet începem să discutăm alte lucruri. Inginerul Ioan Stuparu îl întreabă pe mecanicul ajutor loan Bumb cum a trecut sesiunea, urmează apoi o discuție pe această temă intre mecanici și inginer, eu ascult. loan Bumb este student la seral, Institutul politehnic din Cluj, în anul II al Facultății de electro-mecanică. A terminat liceul tot la seral și mecanicul a fost fochist pe locomotivă cu aburi — se pregătește să devină inginer. A avut patru examene, la vară va mai da încă cinci. Discutăm apoi despre autoturisme. Vasile Roman nu vrea să-și cumpere pentru simplul motiv că e sătul de „mers pe roate“. Și așa, din vorbă tu vorbă, timp in care geamul, fluierul și lumina ca un ciudat salut au fost acționate in fiecare punct, iar, ca o vitală poezie, dialogul dintre mecanici, completat mereuri de inginer — „Liber pe directă“, — „Liber pe directă“ sau „Liberă ieșirea“ — „Liberă ieșirea“ s-a repetat cu o punctualitate și grijă de neexprimat în cuvinte, cu o exactitate matematică. In deal, la Șaula, mecanicul Vasile Roman îmi spune că pe vremuri, cind lucra pe locomotivvă cu aburi, punctul acesta se numea „Doam-Viorel CACOVEANU [Continuare în pag. a lll-a) Înălțarea pe noi trepte a școlii românești Studiul privind dezvoltarea învățămîntului de cultură generală realizează o analiză aprofundată a aspectelor majore ale școlii de cultură generală din patria noastră și preconizează măsuri menite să marcheze. In anii viitori, inaugurarea unei noi etape, superioare, în dezvoltarea școlii românești. In cadrul acestor dezbateri am dori să ne spunem punctul de vedere cu privire la unele probleme cuprinse în studiu. Sîntem de părere că în contextul noilor condiții sociale, economice și culturale din patria noastră, copiii pot să înceapă școala la vîrsta de 6 ani. Această soluție s-ar putea realiza treptat, în decurs de 2—3 ani, pe măsură ce se îmbunătățesc , și condițiile didactico-materiale, îndeosebi la școlile cu clasele I—IV din mediul rural, ținîndu-se, totodată, seama și de vîrsta psihologică a copiilor. Am considera necesar ca în mod obligatoriu la aceste clase să predea numai cadre cu calificare pedagogică, selecționate dintre cele cu pregătire profesională foarte bună. In acest fel s-ar elimina unele neajunsuri ce ar putea să survină în activitatea la clasă cu copiii de 6 ani. Prevederea ca programele și manualele pentru aceste clase să fie mai ușoare decit la actualele clase , o considerăm foarte bine venită și absolut necesară. Stabilirea duratei unei lecții la 30—35 de minute, alternarea activităților intelectuale cu jocul, cîntecul și sportul, programarea cursurilor la aceste clase numai înainte de masă ar facilita, după opinia noastră, activitatea instructiv-educativă cu acești copii. N-ar fi, poate, lipsită de interes nici programarea unor cursuri de instruire, de scurtă durată, cu învățătorii care ar urma să predea la aceste clase. In localitățile izolate, cu populație școlară mai puțin numeroasă, școlarizarea copiilor de la vîrsta de 6 ani va crea, desigur, unele dificultăți. In această direcție se impune a fi studiate condițiile specifice ale acestor așezări și, în funcție de acestea, vor trebui luate măsuri de cuprindere în școală a acestor copii, asigurîndu-lise, cu prioritate, locuri în internate, la școlile din centru, transportul în comun etc. Studiul preconizează o reexaminare a structurii anului școlar, de așa manieră incit să se realizeze o prelungire a perioadei de activitate didactică în timpul unui an calendaristic. Se arată că în felul acesta s-ar crea posibilități mai mari de predare și consolidare a cunoștințelor. In ceea ce ne privește, sîntem categoric împotriva unei asemenea măsuri. Tată, foarte laconic, și de ce. Considerăm că durata vacanței de vară a elevilor, în actuala structură a anului de învățământ, asigură întocmai condiții prielnice pentru refacerea organismului după activitatea din timpul perioadei de școală. Ea este un prilej de reconfortare, de destindere, în care, de fapt, nu este suspendată Influența instructiv-educativă asupra elevului, ci, dimpotrivă, aceasta se menține la un coeficient intensiv destul de ridicat, însă în forme și cu mijloace specifice. Aș spune că este perioada autodidactică absolut necesară în procesul de formare și desăvîrșire a personalității tînărului. Elevul are nevoie, este de altfel și vîrsta, de meditație, de multă, foarte multă lectură, realizată nu printre picături, ci într-un ritm și cu o constantă care să-i permită să acumuleze acel fond prețios de valori spirituale ce vor întregi armonios bagajul de cunoștințe acumulat la lecții. Vacanța de vară, așa cum am cunoscut-o dintotdeauna, este perioada cea mai frumoasă din viața copiilor și adolescenților, plină de farmec, de trăiri și amintiri de neuitat, care influențează pozitiv evoluția tineretului școlar în formare. Cîți dintre elevii școlilor noastre de azi nu se mîndresc la finele vacanțelor cu liste întregi de cărți citite, de filme vizionate, cu excursiile făcute împreună cu colegii lor sau cu părinții. Toate cele citite, văzute, auzite, trăite în timpul vacanțelor se adaugă organic și întregesc cuantumul de cunoștințe și deprinderi dobindite în timpul anului școlar, sub îndrumarea atentă a educatorului. Și apoi, vacanța, așa cum se manifestă tot mai pregnant la elevii zilelor noastre, înseamnă odihnă activă, destindere, distracție, evadare din mediul cotidian, înseamnă timp petrecut în voie dar cu folos. Prof. Ion BINDEA (Continuare în pag. a Ill-a) Opinii la Studiul privind dezvoltarea învățămîntului de cultură generală Port popular de pe Valea Arieșului Foto: R. WAGNER UN LEMNAR! La Perii Vadului erau fîntîni puține, iar debitul, de multe ori, era neîndestulător. Pe dealul din apropierea satului erau însă izvoare abundente. De aici, de la locul numit Fîntîni, oamenii duceau apa pe cîmp în ulcioare înflorate pentru a-și astîmpăra setea în zile de arșiță. Tot aici erau minate pentru adăpat vite și oi. Faptul că pe deal exista apă din abundență, iar în sat se simțea lipsa ei, a dat de gîndit celor din Perii Vadului. Țăranii cooperatori Traian Ciulean, Teodor Horvath, Octavian Silvic, Victor Pocoi și alții au chibzuit mult și în vara trecută au lansat inițiativa alimentării satului cu apă potabilă, prin captarea izvoarelor de la Fîntîni. Inițiativa a fost îmbrățișată cu repeziciune de întregul sat. Pentru coordonarea lucrărilor, locuitorii și-au ales un comitet de cetățeni (din 5 membri) în fruntea căruia a fost desemnat ca președinte vrednicul țăran Traian Ciulean. Sprijiniți și îndrumați de Comitetul executiv al Sfatului popular al comunei Răstoci, prin deputații și comitetele de cetățeni pe circumscripții electorale, sătenii și-au procurat, pe cont propriu, materialele necesare și în august au trecut la executarea lucrării, prin muncă patriotică. Unul ca unul, harnicii gospodari au fost prezenți continuu la lucru. După indicațiile și cu sprijinul unor specialiști, în scurt timp au construit două bazine care cuprind la un loc 40 000 litri apă. Au fost săpate apoi șanțuri pentru instalarea conductei de aducțiune. Lungimea șanțurilor executate întrunește 950 mi. Pentru săparea acestora au fost evacuați 900 mc pâmînt împietrit de seceta verii. Un mare volum de muncă a fost depus de săteni ,la trecerea conductei în trei locuri pe sub șoseaua ce străbate satul, operațiune ce a fost realizată prin străpungerea pămîntului de sub baza șoselei fără a se leza deloc construcția. La executarea lucrărilor de captare, aducțiune și instalare a apei, harnicii locuitori ai satului de pe versantul din stingă Someșului au efectuat peste 4 000 de muncă patriotică, a cărei valoare este evaluată la 54 000 lei. Deputații Nicolae Man, Viorica Beșe, Gavril Silvic, președinții comitetelor de cetățeni pe circumscripții electorale, Octavian Silvic, Victor Pop, sătenii Gheorghe Man, loan Turda, Aurel Silinc, Rozalia Man, loan Silinc ca și mulți alții s-au numărat printre animatorii acestei lucrări de anvergură. In zilele toamnei, cînd totul se pregătea pentru întîmpinarea iernii, la școala generală din sat, la magazinul cooperativei și aproape în 60 de gospodării ale sătenilor au fost instalate cișmele. Gospodarii Traian Ciulean, Viorel Turda, Vasile Pop și alții au prelungit conductele pînă în locuințe. Fluidul a început să circule prin arterele subterane. Mare a fost bucuria sătenilor la prima țîșnire a apei prin robinete, după cum este greu să descrii mulțumirea lor acum cînd 78 la sută din gospodăriile satului au apă în curte, iar în 6 la sută din case apa se ia din... perete. Pe drept cuvînt Perii Vadului poate fi numit azi satul cu cișmele. Aici scîrțîitul obosit al cumpenelor a încetat pentru totdeauna. Petru CODOREAN Satul cu Umanismul in Țările Române — Simpozion comemorativ — Organizat de filiala din Cluj a Academiei Republicii Socialiste România și de Universitatea „Babeș-Bolyai“ din Cluj, simpozionul „Umanismul in Țările Române" a avut ca motiv și ca temă centrală figura marelui umanist de origine română Nicolae Olahus, de la a cărui moarte se împlinesc in acest an 400 de ani. Simpozionul e deschis de acad. Constantin Daicoviciu, rectorul Universității „Babeș- Bolyai“. In cuvinte de caldă și înaltă evocare, după caracterizarea generală a mișcării umaniste, după scoaterea în lumină a dimensiunilor ei europene și a semnificațiilor ei istorice, vorbitorul s-a referit la modul încadrării în contextul acesteia a operei și personalității aceluia care a fost Nicolae Olahus și care, originar de pe meleaguri carpatine, devine una din figurile luminoase ale acestei mișcări înnoitoare. Primul căruia i se dă cuvîntul e prof. Ștefan Pascu, membru corespondent al Academiei, care și-a susținut comunicarea „Conștiința de neam a poporului român reflectată în scrierile umaniștilor“ Avînd un larg fond documentar și un pronunțat caracter sintetic, comunicarea a arătat cum umaniștii de diferite origini atestă convingător rădăcinile dacoromâne ale poporului și limbii noastre. Caracterizării generale a umanismului, a unor elemente sau laturi ale acestuia ca fenomen de largă cultură și mișcare socială, le-au fost dedicate și comunicările: Prof. Dimitrie Ciurea — „Românii în opera lui Anton Bonfini“, prof. Virgil Cîndea — „Umanismul românesc în secolul XVII, încercare de tipologie“, conf. Eugen Stănescu — „Tradiții umaniste interne despre originea și unitatea poporului român", lector Pompiliu Teodor — „Influența umanismului asupra iluminismului românesc“, cercetător științific Dankanics Adam — „Legături umaniste între Transilvania și Basel“. Opera și personalitatea lui Nicolae Olahus, analiza unor laturi ale activității prodigioase a acestuia a fost preocuparea de fond a comunicărilor: prof. Maria Hulban — „Descrierea Transilvaniei în opera lui Nicolae Olahus", prof. Cornel Albu — „Legăturile lui Nicolae Olahus cu Erasmus din Rotterdam“, lector Octavian Schiau — „Din activitatea literară a lui Nicolae Olahus“ și lector Emil Domocoș — „Reformele școlare ale lui Nicolai Olahus“,