Făclia, octombrie-decembrie 1968 (Anul 22, nr. 6813-6892)

1968-10-09 / 6820. szám

Proletari din toate țările, uniți-vă­­ ORGAN AL COMITETULUI JUDEȚEAN CLUJ AL P.C.R. ȘI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEȚEAN PROVIZORIU Anul XXIII — Nr. 6820 Miercuri 9 octombrie 1968 4 pagini 30 bani SESIUNEA ȘTIINȚIFICĂ A INSTITUTULUI POLITEHNIC Intre 10—12 octombrie se va desfășura la Cluj sesiunea științifică jubiliară a cadrelor didactice de la Institutul po­litehnic cu ocazia aniversări­i a două decenii de la înființa­re. Ședințele de comunicări a­­le sesiunii se vor desfășura în 15 secții: Dezvoltarea teh­nicii și implicațiile ei social­­economice privind țara noas­tră, Matematici, Fizică-chimie, Tehnologia construcției de mașini, Utilajul și tehnologia prelucrării la cald, Metalur­gia pulberilor, Mecanică-me­­canisme, Rezistența materiale­lor și organe de mașini, Ma­șini agricole, Elemente și structuri ușoare, Structuri spa­țiale și plăci plane, Electro­tehnică, Termoenergetică, De­sen și geometrie descriptivă. Cele 369 de comunicări vor fi prezentate de cadre didac­tice și specialiști de la Insti­tutele politehnice Cluj, Bucu­rești, Iași, Timișoara, Galați, Brașov, Universitățile „Ba­­beș-Bolyai“ și Universitatea Cham­paign-Urbana din statul Illinois S.U.A., Institutul de Calcul, I.M.F., Institutul A­­gronomic, I.F.A., D.S.A.P.C. Cluj, Institutul de Cercetări Metalurgice, I.F.A., C.S.C.A.S., I.N.C.E.R.C., I.S.C.A.S., Insti­tutul de Cercetări Forestiere, I.R.M.E. și I.C.M.P.C. din București, Institutul de mine din Petroșeni, Institutul de proiectare din Brașov, I.N.C.E.R.C. din Timișoara și D.S.A.P.C. din Timișoara. La deschiderea festivă, care va avea loc la ora 9 în sala mare a Casei Universitarilor, va fi prezentat un expozeu despre „Dezvoltarea Institutu­lui politehnic din Cluj 1948— 1968“, comunicarea „Dezvol­tarea învățămîntului tehnic în Transilvania“ și „Din istori­cul învățămîntului tehnic în Cluj“. Moment de lucru în atelierul de metrologie al Fabricii de ciment din Turda. Lăcătușul Vasile Mureșan efectuînd etalonarea greutăților cu ajutorul balanței etalon Caracterul dinamic și continuu al­­ organizării științifice a producției și muncii In prezent, pe plan mondial se acordă atenție deosebită a­­dîncirii procesului de speciali­zare și diversificare a activită­ții industriale, introducerii pe scară largă și rapidă a rezulta­telor cercetărilor științifice a producției, creșterii muncii de concepție față de ansamblul activității întreprinderilor, îm­bunătățirii calității produselor, o dată cu reducerea cheltuie­lilor de producție, folosirii u­­nor largi colective de specia­liști în activitatea de condu­cere și îmbunătățirea acestei activități, precum și perfecțio­nării fluxului de informații e­­conomice. In țările dezvoltate din punct de vedere industrial există, de asemenea, o preocu­pare permanentă și susținută pentru așezarea pe baze știin­țifice a organizării producției și a muncii, pentru pregătirea cadrelor de conducere din în­treprinderi, raționalizarea ges­tiunii și a sistemului informa­țional, introducerea unor me­tode noi în activitatea finan­­ciar-contabilă, modernizării transportului intern. Concomi­tent se semnalează o creștere elocventă a numărului de lu­crări și publicații referitoare la aplicarea celor mai noi des­coperiri ale științei în produc­ție, a sporit numărul cercetă­torilor și al institutelor de cer­cetare, precum și volumul cheltuielilor afectate acestei activități. Conform statistici­lor O.N.U., pe plan mondial se tipăresc anual peste 30 mi­lioane de studii și peste 250 000 de scrieri tehnice și dări de seamă. Tendința în domeniul publicației științifice este de dublare la fiecare zece ani. Cheltuielile pentru cercetări științifice în principalele țări dezvoltate din punct de vede­re economic au crescut în ul­timii 20 de ani de la circa 0,25 la sută din venitul națio­nal la 1,9 la sută în Japonia, 2,1 la sută în R. F. a Germa­niei, 2,5 la sută în Franța, 3,5 la sută în Anglia, 4,6 la sută în S.U.A. etc. Și în țara noastră organiza­rea științifică a producției și a muncii a devenit o necesita­te imperioasă. Ca urmare a a­­cestei necesități, la începutul anului 1967, la in­dicația con­ducerii de partid și de stat, au luat ființă în întreprinde­rile industriale colective și grupe de organizare științifică a producției și a muncii. Acti­vitatea desfășurată de aceste nuclee în perioada martie-iu­­lie 1967, avînd ca obiectiv principal obținerea unor pro­ducții fizice și a unei produc­tivități peste prevederile pla­nului cincinal, precum și a­­tingerea unor indicatori (pro­ductivitate, norme de muncă, manoperă specifică) la nivelul celor realizate de țările dez­voltate din punct de vedere industrial, au fost încununate de succes. Cu ocazia analizei făcute s-au constatat depășiri sub­stanțiale ale prevederilor pla­nului de stat pe anul 1967 pre­cum și perspective sigure de depășire a planului cincinal. In această acțiune au obținut rezultate deosebit de valoroa­se în ce privește creșterea producției globale întreprin­derile din cadrul Ministerului Traian PINTEA, director, Andrei BOIER, instructor al Cabinetului județean pen­tru organizarea­ științifică a producției și muncii (Continuare în pag. a lll-a) Badea Emil Nu l-am întîlnit de prea multe ori pe Emil Popovici din Cojocna. Dar am adop­tat imediat acest „bade Emil“ cu sentimen­tul că numai așa voi putea cuprinde sem­nificația prezenței sale în corul din Co­jocna, semnificația personalității sale. Sunt convins și acum că numai acest „bade Emil“ întregește respectul de care se bucu­ră țăranul acesta înalt, brunet, cu mustăți stufoase și privire deschisă. Intr-o seară îmi povestea la căminul cultural cum a în­ceput să cînte, acum vreo 54 de ani. Avea numai 14 ani și corul din localitate era vestit, prin realizările sale, dar mai ales prin exigența cu care îi admitea pe cei ce doreau să cînte în el. Badea Emil avea de pe atunci o voce frumoasă, care a impre­sionat juriul artistic, însă proba a doua, cea etică, de comportare, l-a ținut ca pe teratic. A trecut însă și peste acest hop. De atunci cântă. In, cor, sau de unul sin­gur, cînd se întoarce de la cîmp, seara, ostenit. A cintat mereu, pînă în 1963 cînd a devenit solist al renumitului taraf cojoc­­nean, laureat al concursului al VII-lea al artiștilor amatori. Badea Emil are o voce splendidă, un bas profund, care zguduie sau alină, dar întotdeauna încîntă. Balada lancului, cu­ modulările ei neașteptate își găsește în el un interpret ideal. O cîntă așa cum a în­vățat-o de la bătrîni, ocolind stilizările ul­terioare. Așa cîntă el în general, poate de aceea interpretările lui sînt pline de far­mec. Dacă acum ar avea 14 ani, și ar în­cepe să cînte numai de-acum, destinul lui ar fi altul. El însuși susține acest lucru, și-l regretă. Dar continuă, totuși, să cînte, să cînte pe scenă, sau cînd se întoarce de la cîmp. De aceea, întotdeauna cînd îl întîlnesc pe badea Emil mă cuprinde un sentiment de respect, amestecat cu dragostea pentru acest țăran — cîntăreț de peste 50 de ani. L-aș considera un prototip al artistului amator, și n-aș dori altora decit calitățile sale provenite din dragostea pentru fol­clor, pentru cîntecul românesc. V. CHIOREANU INSTALAȚII DE FORAJ „F-2Q0“ PENTRU EXPORT Colectivul Uzinei „1 Mai“ din Ploiești a livrat exportu­lui a cincea instalație de foraj F-200. Prevăzută cu motoare de ma­re putere și convertizoare hi­draulice de cuplu, instalația de foraj F-200, premiată cu medalia de aur la Tîrgul inter­național de la Brno din aceas­tă toamnă, poate fora pînă la 3 500 de metri adîncime, cu posibilități de adaptare la di­verse condiții de șantier-stra­­turi tari, presiuni și tempera­turi ridicate. Mecanismele hi­draulice, manevrate de la un pupitru de comandă, asigură o viteză sporită și o mare sigu­ranță în foraj. Un alt avan­taj al acestei instalații este că ea poate fi echipată și cu mo­toare electrice — fără modifi­cări constructive — în cazul cînd se forează în șantiere e­­lectrificate. Constructorii de utilaj pe­trolier ploieșteni lucrează acum la fabricarea reperelor pentru alte 5 instalații de acest fel ca­re au fost solicitate pentru export. (Agerpres) TOVARĂȘUL ION GHEORGHE MAURER A PRIMIT PE AMBASADORUL R. P. POLONE Președintele Consiliului de Miniștri al Republicii Socia­liste România, Ion Gheorghe Maurer, a primit marți la a­­miază pe Jaromir Owiedusz­­ko, ambasadorul extraordinar și plenipotențiar al R.P. Po­lOne la București, într-o vizită protocolară de prezentare. La întrevedere, care s-a des­fășurat într-o atmosferă cordială, a participat Vasile Șandru, adjunct al ministru­lui afacerilor externe. (Agerpres). GHIDUL ISTORIEI ROMÂNIEI Recent a apărut Ghidul isto­riei României, întocmit de Ser­viciul de bibliografie și docu­mentare al Bibliotecii unversi­­tare din București. Intr-o primă parte au fost grupate lucrările de referință, bibliografiile, izvoarele, trata­tele și lucrările de sinteză ca și lucrările generale de istorie locală; în partea a doua au fost grupate datele bibliogra­fiei referitoare la istoria veche, medie, modernă și contempo­rană, pentru ca într-un ultim capitol să fie înfățișate lucră­rile privitoare la istoria cul­turală a României. Ghidul este completat cu lis­tele periodicelor românești și străine, precum și cu tabelul centrelor de cercetare și de in­formare istorică. (Agerpres) • •••••••••• MAXIMĂ INTENSITATE RECOLTĂRILOR ȘI INSĂMINȚĂRILOR DE TOAMNĂ Prima decadă a lunii octom­brie se apropie de sfîrșit și o­­dată cu aceasta expiră terme­nul stabilit prin recomandări­le Consiliului Superior al A­­griculturii și al organelor agri­cole județene pentru executa­rea însămînțărilor de toamnă. Cu toate acestea, chiar și uni­tățile agricole care sînt mai a­­vansate cu aceste lucrări, ca de exemplu I.A.S. Dej, coope­rativele agricole din Ungu­­raș, Recea Cristur, Bogata și altele, au însămințat, pînă la începutul acestei săptămîni, numai 40—50 la sută din su­prafețele prevăzute în plan. Pe ansamblul județului nostru se constată o accentuată ră­mânere în urmă a însămînță­rilor și celorlalte lucrări agri­cole de toamnă. Fără îndoia­lă că timpul ploios din ultime­le săptămîni, umiditatea ridi­cată a solului și întîrzierea re­coltării datorită coacerii mai tîrzii a plantelor după care urmează să se însămînțeze griul, au creat unele greutăți care au împiedicat desfășura­rea într-un ritm corespunzător a arăturilor și însămînțărilor de toamnă. La acestea s-au a­­dăugat însă cauze subiective, de natură organizatorică, res­pectiv unele deficiențe în or­ganizarea muncii care au dus la nefolosirea din plin a tim­pului favorabil dintre ploi, a­­vînd drept consecință întîrzie­rea recoltatului și semănatului. Astfel, recoltatul sfeclei de za­hăr s-a efectuat pe circa 35 la sută din suprafața cultivată, a cartofilor pe mai puțin de un sfert, iar a porumbului pe numai 4 la sută. Planul de în­­sămințări la grîu, pînă la 7 octombrie a.c., s-a realizat în proporție de numai 12 la sută în întreprinderile agricole de stat și 10 la sută în cooperati­vele agricole din județ. Intrucît toamna este înain­tată, iar vremea se prezintă va­riabilă, cu tendință de răci­re, se impune ca în aceste zile să se asigure o puternică mo­bilizare și folosirea rațională a tuturor forțelor și mijloace­lor de lucru astfel ca recoltă­rile și lucrările de pregătire a terenului și însămînțările în fiecare unitate să se desfășoa­re cu maximă intensitate. Po­sibilități pentru urgentarea re­coltărilor și însămînțărilor e­­xistă, fapt dovedit de însăși realizările unor cooperative a­­gricole cum sînt cele din Recea Cristur, Cîțcău, Cășei și altele, care au strîns recoltele de pe suprafețe însemnate și folosesc fiecare oră prielnică de lucru în vederea grăbirii lucrărilor din campania de însămînțări. Urgentarea acestor lucrări im­pune însă ca în fiecare unitate consiliile de conducere și ca­drele de specialiști să între­prindă măsurile tehnico-orga­­nizatorice cerute de condițiile specifice existente spre a se a­­sigura desfășurarea lucrărilor de pregătire a terenului și în­sămînțărilor într-un ritm cît mai accelerat. O condiție hotărîtoare pen­tru intensificarea lucrărilor de însămînțări o constituie re­coltarea într-un timp scurt a culturilor de toamnă. Toate forțele de muncă și mijloace­le de transport trebuie con­centrate pentru strîngerea cu prioritate a recoltei de sfeclă de zahăr, cartofi și porumb de pe suprafețele destinate în­­sămînțării griului și orzului de toamnă. Prin eliberarea aces­tor terenuri se vor crea con­diții ca toate tractoarele să poată fi folosite cu întreaga capacitate de lucru la arături și însămînțări. In vederea intensificării ritmului de lu­cru este, totodată, necesar ca să se asigure organizarea mun­cii în două schimburi la fieca­re tractor. In unitățile agricole unde re­coltările, lucrările de pregăti­re a terenului și însămînțările sunt mult rămase în urmă, si­tuația impune revizuirea am­plasării culturii griului și însă­­mințarea unor suprafețe arate în vară. Specialiștii din uni­tăți vor stabili cu mult discer­­nămînt aceste suprafețe și vor lua măsuri ca acolo unde ur­mează să se însămînțeze grîu după grîu, aceste terenuri să fie bine fertilizate. Folosind din plin vremea care a devenit favorabilă lu­crului în cîmp, neprecupețind nici un efort, să asigurăm strîngerea fără pierdere a re­coltei și executarea într-un timp scurt, de bună calitate, a însămînțărilor de toamnă. Petre CINDEA C.A.P. Răscruci. Se recoltează ceapa Descoperisem întâmplător că două sate — Coasta și Tăușani —, unite în aceeași cooperativă agricolă, au fost atestate documentar prima oară acum 650 de ani, sub vechile lor denumiri — Gyu­latelke și Markhaza (după numele stăpînilor domenii­lor). Subiect captivant pentru un reporter, subiect care îți oferă ocazia să scrii multe fraze frumoase,­ emoționante chiar, despre oameni și locuri străbune, despre perisabil și statornic...­­Și mă gîndeam că nu ar fi rău ca directorii că­minelor culturale din județ sau profesorii de istorie, în lo­cul unor conferințe mai mult sau mai puțin anoste, să mi se ierte expresia, mai mult sau mai degrabă, mai puțin le­gate de viața satului respec­tiv, să organizeze cîteva ac­țiuni dedicate istoriei sale­. Pe dealul din Coasta, numit La Criptă, care domină, pola­rizează toate privirile din va­tra satului, pe dealul unde o adîncitură largă și înverzită mai amintește locul fostei crip­te a uneia din familiile nobi­liare, aici pomi tineri, într-o splendidă țesătură geometri­­zată, așteaptă primul rod. Cine va mușca oare din me­rele care își trag seva din ră­mășițele pămîntești ale ne­meșilor îngropați acolo? — mă întrebam patetic. Pe o altă coastă, printre trunchiu­rile bătrîne ale altei livezi, se mai disting încă uriașe ci­fre și litere: 1769 I. H. S. (Isis hominum salvator), iar în apropierea bisericii, cîteva pietre­ din fosta fîntînă cu coase, a cărei amintire în­­crîncenează și azi pe urmașii iobagilor torturați, mărturi­sea un trecut tragic, înmor­mântat în legende aproape Reîntoar­cerea în Ithaca uitate astăzi. Fortuna labi­lis..., îmi spuneam livresc, privind fețele oamenilor, pe care nu puteam citi nimic din tulburarea acelor vremuri. Sau poate nu știam să desco­păr, între zidurile vîrstei, ale vîntului și ploilor și necazu­rilor, nu reușeam să citesc semnele istoriei. Fortuna labilis, deșertăciu­nea deșertăciunilor, toate sînt trecătoare și se spulberă... Sau, poate, dimpotrivă, în a­­cea seninătate aspră a locui­torilor acestor sate trebuie să vedem victoria statorniciei, a pietrelor în calea apelor, a oamenilor în tromba vremu­rilor... Printre lăzi cu sticle și cu­tii cu mititei și frunzele, pen­tru serbarea Zilei recoltei, într-o remorcă, urcam spre sat, pe un drum infernal, pe care cu greu îl răzbești fără un U-651, prin gloduri apocalip­tice, pînă la burta cailor și la șasiul tractoarelor. Ce s-a schimbat esențial de acum 650 de ani în aceste două sate? — mă întrebam privind dealurile pe care le mai văzusem și sa­tele aproape neschimbate, în înfățișare, de acum două-trei decenii, dacă nu mai mult. Firește, satele s-au mărit, relațiile sociale s-au transfor­mat radical, s-a introdus, de vre-o cîteva săptămîni, curen­tul electric, se lucrează tot mai mult cu tractorul, se as­cultă emisiunile radio și se citește „Sportul“... Evident, e o evoluție, ale cărei­­ dimen­siuni și semnificații nu nece­sită explicații pentru nimeni. Dar aceasta să fie oare esen­ța vieții acestor oameni? E greu de crezut. In 1935, ziarul budapestan „Magyarság“ relata faptele monstruoase, cu cîteva dece­nii înaintea răscoalei lui Ho­­ria, Cloșca și Crișan, ale lui Iosif Dujardin de Nagykeresz­tes, baronul din Giulatelec. N-o să amintesc aici nici ma­niile, nici violențele, nici re­voltele și represaliile despre care vorbesc semnele adine arate pe Coasta Scrisă. Cum nu amintesc nici cifrele re­coltelor din acest an, mai bo­gate ca niciodată. Intre aces­te două elemente s-ar putea Ilie CALIAN (Continuare in pag. a lll­a) Orașul Gherle— tot mai bine gospodărit Deși acțiunile pentru înfru­musețarea și bune gospodări­re a orașului Gherla vor con­tinua pînă la căderea zăpezii, edilii orașului au încheiat de pe acum bilanțul acestor lu­crări; sunt pe terminate lucrări­le de construcție a unui mo­dern complex comercial, a fost construită în acest an și dată în folosință o secție pentru confecționarea calapoadelor, un modern magazin pen­tru prezentarea și desfacerea mobilei, pe canalul morii a fost construit un dig de piatră și beton, rezolvîndu-se în a­­cest fel o problemă aflată de mult în discuție, au fost mo­dernizate străzi și trotuare pe o suprafață de 9 700 mp și au fost reparate străzi și trotuare pe alți 19 000 mp. In planul de lucrări edilitare și gospodă­rești pentru acest an au fost prevăzute îndiguiri pe cana­lul morii, diferite taluzări și consolidări de terenuri și ex­tinderea pe încă 1,6 ha a zonei verzi. Toate aceste prevederi au fost realizate. Se înțelege, cele mai multe din aceste lucrări au fost exe­cutate din fondurile de inves­tiții și din cele bugetare. Dar, la realizarea lor, o mare con­tribuție au adus locuitorii ora­șului prin munca lor patrioti­că. Ca urmare a sprijinului a­­cordat de cetățeni, Consiliul popular provizoriu al orașu­lui a putut realiza economii la aceste lucrări în valoare de 707 000 lei. Recent, comisia județeană de întreceri patriotice a făcut o verificare a lucrărilor gospo­dărești și edilitare de înfrumu­sețare ale orașului Gherla. S-a stabilit cu acest prilej că este­tica orașului s-a îmbunătățit apreciabil în acest an. De a­­ceea, comisia a acordat orașu­lui Gherla calificativul „foarte bine" în muncile gospodărești și de înfrumusețare. Funiculare­pasager Constructorii de utilaje forestiere din Reghin au realizat un prim lot de funiculare-pasager, destina­­te transportului lemnului din parchetele de exploata­re la rampele de încărcare. Noul funicular conceput de specialiști români atinge 2 500 m lungime și poa­te fi instalat pe versanți cu pante între 15 și 45 grade. Funicularul dispune de un mecanism cu ajutorul căru­ia poate ancora și ridica buștenii de la locul tăierii, eliminînd în acest fel cor­­hănitul — una din cele mai importante operații din ex­ploatări. Instalația dispune de o sarcină utilă de două tone și o productivitate cu circa 20 la sută mai mare față de funicularele folosi­te în prezent. (Agerpres) SUPLINIRILE SUB ZODIA CONCESIILOR ? Grija partidului și statului nostru pentru învățămînt se manifestă, între atîtea altele, și prin considerarea situației profesionale și sociale a ca­drelor didactice, învățătorul sau profesorul este figura cen­trală a procesului de învăță­mînt. De munca dascălului, așa cum se subliniază în im­portantele documente de partid și de stat aduse la cunoștința tuturor cetățenilor în acest an depinde în mod hotărîtor dez­voltarea acestei importante ra­muri a activității sociale. Calitatea muncii profesoru­lui sau învățătorului, luat ca individ, concură prin zeci de fire la calitatea muncii desfă­șurate într-o școală. Pentru ca randamentul muncii sale să fie cît mai substanțial, învă­țătorul sau profesorul trebuie să-și cunoască nu numai me­seria, ci și elevii, trebuie să cu­noască bine mediul în care muncește, măsura în care con­tribuția sa întregește dialectic rezultatele de ansamblu obți­nute de către un anume colec­tiv didactic. Colectivul didac­tic, la rîndul său, reușește în­tr-un fel sau altul să întregeas­că munca fiecărui cadru didac­tic. Iată de ce dascălul trebu­ie să aibă continuitate în mun­că. Tot continuitatea face po­sibilă exercitarea unui control mai precis al muncii și dă naș­tere unor satisfacții dascălu­lui care scoate o generație de pe băncile școlii. Toate aceste împrejurări sînt atît de firești încît se cunosc și cei care nu au nici o legătură directă cu învățământul. Cu a­­tît mai mult sînt cunoscute de către cei ocupați în învățămînt și, mai ales, de către cei che­mați să-i conducă destinele la un nivel sau altul. Cu atît mai surprinzătoare a­­pare situația creată la începu­tul acestui an școlar prin acti­vitatea de numire a suplinito­rilor în învățămînt depusă de către Inspectoratul școlar ju­dețean Cluj. Ne vom referi con­cret la situația creată pe raza u­­nei singure circumscripții șco­lare — Așchileul — situație care s-a manifestat și la alte școli. Mai întîi o mențiune pentru cei care nu sînt legați direct de învățămînt: anul școlar nu începe oficial atunci cînd curțile școlilor și sălile de cla­să sînt inundate de uniforme nou-nouțe ci, după legile încă în vigoare, la 1 septembrie. Caracterul surprinzător al activității inspectoratului a Prof. Em­il COSMA, directorul Școlii generale Așchileul Mare (Continuare în pag. a all-a)

Next