Făclia, octombrie-decembrie 1968 (Anul 22, nr. 6813-6892)

1968-12-03 / 6867. szám

O SOLUȚIE DE MOMENT EXISTĂ. CE SE ÎNTÂMPLĂ­­ N PERSPECTIVĂ? întreprinderea de cariere și balastiere din Cluj figurează în ultimii ani, aproape în per­manență, printre acele unități industriale­ — puține la nu­măr — din județul nostru ca­re nu-și îndeplinesc sarcinile de plan. Din acest motiv ea a constituit obiectul multor investigații. Numeroase colec­tive și brigăzi i-au vizitat uni­tățile de producție și au pus pe hîrtie observațiile și pro­­ ba Întreprinderea de cariere și balastiere punerile menite pentru redre­sarea activității întreprinderii și intrării ei pe un făgaș nor­mal. Propunerile și sugestiile au avut efecte certe: gradul de mecanizare a muncii în ca­riere și balastiere a atins 93 la sută (aproape nu a rămas operație care să se execute manual). Forul tutelar, Minis­terul Căilor Ferate — a alocat fonduri pentru eliminarea straturilor de pămînt (desco­­pertarea, despotmolirea carie­relor), înlesnind astfel exploa­tarea rațională a carierelor. Problemele mari deci au fost rezolvate așa cum consi­derau specialiștii întreprinde­rii și cei din afară că este mai bine. Și totuși I.C.R. Cluj a încheiat cea de-a 10-a lună a anului curent cu 193 mii lei restanță la producția globală, cu planul producției marfă și a planului de beneficii neînde­plinit, cu prețul de cost depă­șit... Tovarășul Vlădică Mircea, șeful serviciului planificării al întreprinderii, ne expune situația întreprinderii foarte clar: — Planul producției globale și al producției marfă pe an, în urma măsurilor luate de comitetul de direcție, va fi în­deplinit. Vom rămîne restan­­țieri la planul producției mar­fă vândută și încasată. Veți spune că pronosticul meu pa­re a fi paradoxal. Dacă produ­cem cît prevede planul și pre­gătim produsele pentru expe­diere, planul producției marfă vândută și încasată ar trebui să fie îndeplinit. Din anul tre­cut insă ne-a rămas un stoc mare de balast — 67 mii metri cubi — care, în 1968, împreu­nă cu producția curentă, tre­buia vîndut. Astfel se explică faptul că planul producției marfă vîndută și încasată este mai mare pe 1968 decît planul producției globale și marfă Acest lucru se putea înfăptui fără greutate dacă aveam cui să livrăm această cantitate. Ne vine în ajutor tov. Pla­ton Gheorghe, din serviciul vînzări: — Pe anul 1968 forul tute­lar a repartizat beneficiarilor doar jumătate din balastul produs. Restul l-am vândut noi beneficiarilor pe care i-am gă­sit. Și în prezent delegații în­treprinderii noastre se află în diferite localități ale­ țării ofe­rind spre vânzare balast. Ast­fel, cantitatea de balast extras în cursul anului a fost vîndut, iar stocul din anul trecut s-a diminuat cu 13 mii metri cubi. Situația este similară și cu savura (din care numai 60 la sută s-a putut vinde). Concluzia deci ar putea fi simplă și clară: întreprinde­rea de cariere și balastiere și forul ei tutelar trebuie să cau­te noi beneficiari pentru a-și valorifica in întregime produ­sele. Dar aceasta ar fi doar o so­luție de moment, care ar ajuta întreprinderea să iasă din zo­na restanțelor. Să nu uităm un lucru: întreprinderea se găsește în restanță și cu pro­ducția globală și recuperarea acesteia se face cu prețul unui efort suplimentar, printr-un­ salt disperat de sfârșit de an. A VARGA (Continuare in pag. a III-a) Proletari din toate țările, uniți-vă ! »« ORGAN AL COMITETULUI JUDEȚEAN CLUJ AL P.C.R. ȘI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEȚEAN PROVIZORIU C.I.L Gherla Perspectivă Fotografia: R. WAGNER RITM INTENS LA ARATURI DE TOAMNA Pentru a se asigura condiții optime culturilor care se vor se­măna în primăvară, o sarcină importantă ce revine lucrăto­rilor din agricultură în această perioadă este executarea ară­turilor de toamnă pe toate su­prafețele prevăzute în plan. Conform datelor centralizate la Direcția agricolă județeană, reiese că, pînâ la 1 decembrie a.c., planul de arături de toa­mnă a fost realizat în propor­ție de 66 la sută în I.A.S. și 89 la­ sută în cooperativele a­­gricole de stat și cooperative a­­gricole. Deși în multe unități această lucrare s-a încheiat, există încă un număr destul de mare de întreprinderi a­­gricole de stat și cooperative a­­gricole unde suprafețe însem­nate au rămas de arat Prin­tre acestea pot fi amintite I.A.S. Suceag, Apahida, coope­rativele agricole din Boian, Tureni, Ceanul Mare, Iclod și altele, unde zeci de hectare așteaptă să fie arate. Cauza principală a întârzierii acestei lucrări este faptul că suprafe­țe însemnate din unitățile res­pective continuă să fie ocupa­te de ceceni. Intrucît iarna se apropie și anotimpul rece a început să se manifeste cu toate caracteristi­cile sale — ploi, înghețuri, a­­nunțîndu-se ninsori — este ne­cesar ca, conducerea fiecărei u­­nități agricole, cadrele de spe­cialiști să organizeze în așa fel executarea arăturilor, de toam­nă, ca în cîteva zile această lu­crare să fie încheiată. Execu­tarea în ritm intens a arături­lor de toamnă depinde de uti­lizarea cu maximum de randa­ment a tractoarelor. Folosind fiecare zi, fiecare oră bună de lucru în cîmp, să asigurăm ca toate tractoarele disponibile să fie puse în lucru, organizînd munca în schimburi prelungi­te. Experiența cîștigată în anii trecuți a demonstrat cu priso­sință că arăturile de toamnă constituie un mijloc principal pentru sporirea recoltelor vii­toare. Mobilizînd toate forțele și mijloacele de lucru să asigu­răm ca planul arăturilor agri­cole de toamnă să fie integral realizat în fiecare unitate a­­gricolă din județul nostru. I.P.I.A. București. Ma­cheta Fabricii de ulei din Slobozia, județul Ia­lomița, aflată în con­strucție Fotografia: Gh. AMUZA (Agerpres) Legămint sfînt în fața țării Cu o comandă scurtă ti­rei­it!“, urmată de o alta, pentru onor la­ drapel, pre­zentați arm“!", a început­­ so­lemnitatea depunerii jură­­mintului militar in unitățile comandate de generalul-ma­­ior Ion Busuioc și locote­nentul colonel Vasile Avram. Ziua de duminică, 1 decem­brie a. c., se înscrie ca­ un eveniment deosebit pentru tinerii chemați să-și satis­facă serviciul militar in ca­drul Forțelor noastre Ar­mate. In front îi recunoșteam cu ușurință pe acei care nu demult au îmbrăcat unifor­ma ostășească... Neliniștea de ieri a frost înlocuită de mo­­mentele reale ale unui act solemn, momente unice in viața lor: în acea zi, cu toții s-au legat prin jurămînt să devină fii demni și apărători hotăriți ai țării In fața drapelului unității — simbolul onoarei și gloriei militare, al tradițiilor de lup­tă ale străbunilor — tinerii militari au jurat, cu mina pe armă, „să fie devotați poporu­lui muncitor, patriei și con­ducerii de stat a Republicii Socialiste România...“. Emoția firească pe toți ai încerca. In­să pe fața fiecăruia am citit hotărîrea de a respecta acest sfînt legămint, pentru că de­­acum răspunderea sa, ca mi­litar, este alta. De-acum în­cepe adevărata muncă pen­tru însușirea temeinică a cu­noștințelor militare; de-acum va trebui să dovedească, in tot­­ ce va face și nu orice îm­prejurare, cinste, dîrzenie, cu­raj și disciplină, va trebui să execute fără șovăire ordinele comandanților și să fie gata oricind să lupte pentru apă­rarea patriei, neprecupețin­­du-și sîngele și viața. Privindu-i, am avut din nou sentimentul mindrnei pentru certitudinea puterii de apărare a patriei noastre, pen­­tru devotamentul tuturor ace­lora care stau de strajă liniș­­tei, fericirii și păcii poporului nostru. Chipul, și ținuta fiecă­ruia radian forță, demnitate și dorința sinceră de a deveni un bun luptător, un demn ur­maș al oștenilor lui Mircea cel Bătrân și Ștefan cel Mare, al dorobanților de la Plevna și Grivița, al eroilor de la Mărășești și Oituz sau al ace­lora­­ de la Băneasa și Cărei. Fiecare, in subunitatea sa, la locul său, se știe de-acum un apărător de nădejde al cuce­ririlor întregului popor, al muncii pașnice și activității creatoare a celor din fabrici și uzine, de pe ogoare, din la­boratoare și institute de in­­vățămînt, al copiilor care în acest an au pășit în prima lor zi de școală și al pămîntului patriei. Fiecare știe că pen­tru toate acestea trebuie să-și însușească cu sîrguință noțiu­nile de specialitate, să res­pecte și să aplice întocmai prevederile regulamentelor militare, să-nvețe și să stăpî­­nească pînâ la perfecțiune mî­­nuirea tehnicii de luptă. ...Momentul definirii matu­rității bărbătești și dîrzeniei neînfricate caracteristice mili­tarilor armatei noastre începe o dată cu depunerea jurămîn­­tului militar, o dată cu acest legămint făcut pe viață față de patrie și popor. Și acela ca­­re-și iubește cu adevărat locul copilăriei, casa părintească în care s-a născut și e crescut, acela care-și amintește oriun­­de-ar fi de parfumul florilor dragi mamei sale, acela căruia îi sunt scumpe idealurile pen­tru care și-au dat viața stră­moșii noștri, idealuri care as­tăzi sînt realități, acel căruia cuvintele LIBERTATE, INDE­PENDENȚĂ și SUVERANI­TATE­­ sînt la fel de dragi ca lumina ochilor — acela va fi gata oricînd să-și apere pa­tria cu prețul vieții. Și nu există fiu al țării ro­mânești căruia să nu-i fie scumpe toate acestea, pentru că ele sînt sinonime cu viața noastră, cu țelul nostru, cu dragostea noastră, cu toate bo­gățiile patriei și poporului că­ruia îi aparținem și pe care trebuie să-l slujim cu cre­dință. . Costel ȘTEFANESCU . Momentul solemn al depunerii jurămîntului Anul XXIII Nr. 6867 Marți , 3 decembrie 1968 j •­u 4 pagini 30 bani \ S s Conferința organizației municipale de partid turda Sîmbătă după-masâ a avut loc conferința organizației mu­nicipale de partid Turda. Pe lingă delegați, la conferință au mai luat parte numeroși invi­tați — conducători și secretari ai organizațiilor de partid din întreprinderi industriale, agri­cole, economice, sociale, pre­cum și activiști ai organizații­lor obștești. La lucrările conferinței au participat tovarășii Andrei Cervencovici, membru su­pleant al C.C. al P.C.R., Con­stantin Crișan, secretar al Co­mitetului județean Cluj al P.C.R., Octavian Nistor, șef de sector la C.C. al P.C.R. Darea de seamă a fost pre­zentată de Iov. Ioan Vedeanu, prim-secretar al Comitetului municipal Turda al P.C.R. După ce participanții au supus unei ample dezba­teri activitatea organizați­ei de partid, a fost ales noul comitet municipal de partid. Concluzionînd asupra lucrări­lor conferinței, au luat cuvîn­­tul tovarășii Andrei Cervenco­vici, membru supleant al C.C. al P.C.R. și Constantin Crișan, secretar­ al Comitetului jude­țean Cluj al P.C.R. In prima sa ședință plenară, Comitetul municipal de partid Turda a ales în birou pe ur­mătorii tovarăși: Vedeanu loan, prim-secretar, Székely Fran­­cisc, Turdeanu Emil și Dra­goste loan, secretari, Nicoară Nicolae, Luca Vasile, Roman Lucia, Pop V. Grigore, Morar loan, Stanciu Eugen, Cordea Gheorghe, membri, Mureșan Iulian, Amuzescu Pavel și Ar­­deleanu Ioan, membri su­pleanți. In funcția de președinte al comisiei de revizie a fost ales tov. Hădăreanu Aron. Plecarea delegației Partidului Comunist Mexican Luni dimineața a­ părăsit Capitala delegația Partidului Comunist Mexican formată din tovarășii Marta Borquez, mem­bru al Prezidiului Comitetului Central al P.C. Mexican și En­rique Lemo, membru al C.C. al P.C. Mexican, care, la invitația C.C. al P.C.R. a făcut o vizită în țara noastră. La plecare, pe aeroportul Băneasa, delegația a fost salu­tată de tovarășii Paul Nicules­­cu-Mizil, membru al Comi­tetului Executiv, al Prezidiului Permanent, secretar al C.C. al P.C.R., Ghizela Vass, membru al C.C. al P.C.R., de activiști de partid. (Agerpres) ENCICLOPEDIE ȘI SPIRIT ENCICLOPEDIC Cu toate că simpla răsfoire sau chiar memorare a unei en­ciclopedii nu face pe nimeni nici erudit și, cu atît mai pu­țin, cult, totuși, cine n-a ape­lat la utilitatea acestui gen de lucrări informative? Cine n-a profitat măcar o dată de ma­rele avantaj pe care-1 oferă un asemenea mijloc lesnicios de cufundare în vastitatea știin­ței și cunoașterii omenești? In fiecare din noi se poate trezi,, consultînd o­­ enciclope­die — fie ea Larousse, Broc­khaus, Brewster sau Diacono­­vici — secreta și neostenita sete a cuprinderii totului în mintea noastră. Căci o en­ciclopedie este o invitație la acceptarea acelui renumit dic­ton: „Homo sum humani ni­hil a me alienum puta“ („Sunt om și nimic din cele omenești nu mi-e străin“). Enciclopedia este o lecție to­tală asupra omenirii, asupra puterilor și limitelor ei, asu­pra biruințelor și înfrîngerilor vremelnice repurtate de spi­ritul omenesc în lupta pentru pătrunderea tainelor lumii și vieții; ea­­ este o oglindă a­­ ni­velului de cunoaștere atins de om­ intr-un moment sau altul al istoriei sale, un punct de sprijin al său în infinit, o certitudine a drumului stră­bătut în necunoscut. Din orice enciclopedie răzbate aspirația faustică a omului spre cunoaș­terea absolută; de aceea, o enciclopedie, oricare, este un îndemn spre perfecționare, spre desăvârșire, dar și o che­mare către autocunoaștere și recunoaștere a limitelor și pu­tințelor­­ noastre ca indivizi. Plină de învățăminte este pre­zența unei enciclopedii în ve­cinătatea noastră. Ea te face să spui ca și­ filozoful Fichte: „Desăvîrșirea este scopul su­prem și inaccesibil al omului; acțiunea infinită de a se desă­­vîrși este menirea sa“. In a­­celași timp, însă, o enciclope­die îți reamintește puținătatea vieții tale și ignoranța. Și poate că una din concluziile cele mai juste și eficace ce se pot trage din compararea a ceea ce cunoaștem cu ceea ce avem de cunoscut este ca ne dăm seama de ignoranța și de limitele noastre ca indivizi. Cită dreptate avea Socrate să spună:­­ „Tot ce știu este că nu știu nimic“. Căci, în tot cazul, sesizăm o mare deosebire în­tre a ignora că ești ignorant și a-ți da seama că te afli în ig­noranță. Cei ce ignoră își tră­dează astfel suficiența arogan­tă și cînd devine activ, ține pe loc, în ultimă analiză, cu­noașterea. Cu atît mai mari sunt șansele de progres ale celui care recunoaște lucid că ceea ce cunoaște este doar o picătură dîntr-un ocean. Ini cazul din urmă există cel puțin dorința de a ști mai mult, năzuința autodepășirii. Nu e greu însă să constați a­­devărul că cu cît dorința e­­roului de a cunoaște totul es­te mai mare, cu cît el știe mai mult, cu atât își dă seama mai limpede de neputința cunoaș­terii individuale a absolutului. Contradicția între infinita­tea obiectului cunoașterii și posibilitățile limitate, modeste de cunoaștere ale individului (contradicție ce poate genera sentimente sfîșiescoare și stări de spirit neliniștite ca în ro­manul lui Giovanni Papini — „Un om sfârșit“), se potolește în prezența unei enciclopedii! ea, îți insuflă curajul, încre­derea și­ speranța în , capacită­țile nelimitate de cunoaștere ale oamenilor în șirul genera­țiilor istorice. Mai înainte însă de a ve­dea ce poate face omul mo­dern în fața Mont-Blanc-ului de cunoștințe dobîndite pînă acum șî pe cale de a spori în progresie geometrică, să lă­murim pe scurt ce înseamnă enciclopedie și spirit, enci­clopedic. Cuvîntul enciclope­die derivă din limba greacă (en — în; kyklos — cerc, ci­clu; paideia — învățătură) și însemna la antici educația ca­re cuprindea cercul întreg al cunoștințelor posibile. Cu a­­cest sens este folosit întîia oară în timpul Renașterii și Uma­nismului și de către Fran­cois Rabelais care-l încetățe­nește în atmosfera epocii. Nu­mai mai tîrziu termenul de „enciclopedie“ va fi dat ace­lor lucrări de mari proporții care sistematizează ansamblul multilateral al cunoștințelor omenești și le explică, fie în ordine alfabetică (dicționar enciclopedic), fie pe domenii, după problematică. Omenirea s-a mîngiiat de­mult și mereu cu acest vis al­­­ moașterii totale, ne stau Gheorghe BUȘ (Continuare în pag. a ill-a) Congresul de limnologie din Ierusalim și Izraelul (II) Acest regat latin nu ține mult, căci mercenarii lui Saladin recuceresc Ierusalimul și timp de 200 de ani locurile sfinte trec­­ din mină creștină (au fost 8 cruciade) în mînă arabă. Pînă la urmă ele rămîn ocupate de aceștia din urmă, care le stăpînesc pînă la 1538 cînd toată Palestina este ocupată de turcii lui Suleim I. Dominația acestora este lungă și abia în 1831 Palestina este ocupată de egipteni, iar cîțiva ani mai tîrziu (1840) de­ europenii aliați ai sultanului din Constanti­­nopol. Pe acest pămînt încep să se stabilească din ce în ce mai mulți evrei, alungați din Europa în urma unor persecuții de religie și rasă. In Europa ia naștere o mișcare sionistă (Sion este muntele pe care s-a clădit templul lui Solomon și simbol al Iudaismmului) care îndeamnă pe evrei să vină în țara lor de baștină. In 1909 ia naștere, aici, primul „kibbuț“, iar în 1917 Anglia, care a ocupat Palestina hotărește să o transforme în stat evreiesc. In 1920 se găsesc aici peste un jumătate de milion de evrei și la 15 mai 1948 se proclamă statul independent Israel, cu granițe bine stabilite în urma acordurilor internaționale. Aceasta este pe scurt istoria frămîntată a pămînturilor pe care a luat naștere creștinismul, căruia civilizația noastră îi datorează mult. In Izrael am putut vedea urmele vieții lui Christos, fiindcă acestea sînt păstrate și valorificate pentru turismul interna­țional. In grota de la Betlehem, în care s-ar fi născut Isus, este un altar Încadrat în aur și argint, deasupra căruia se ridică biserica nașterii, în care servesc pe rînd patru culturi: greco-catolic, romano-catolic, ortodox și armenian. Aici sună în noaptea de Crăciun clopotele de la Betlehem, care vestesc în toată lumea sărbătoarea copiilor. Am vizitat Nazaretul in care a trăit Maria și Iosif și grota în care „îngerul a anun­țat-o că va fi binecuvântată între femei“. O măreață biserică se ridică din nou peste aceste locuri, in care un altar de aur a servit și papei actual pentru a ce­lebra un serviciu divin. Apoi părinții lui Christos au fugit în Egipt și s-au înapoiat la Betlehem și apoi din nou la Na­­zaret. Aici a crescut Isus și nu rar el se depărta de acasă, rămînînd prin satele dinspre lacul Tiberiadei. Am văzut Ior­danul și locul unde s-a botezat, am văzut „muntele“ de pe care a predicat și a hrănit 5 000 de oameni cu 5 pîini și 5 pești; am vizitat Capernaumul, cu vechile lui ruine de tem­ple, de unde a alungat pe negustorii care făceau vînzări și se certau în locașul Domnului. Am văzut săpăturile de la Ierichon, unde a fost sediul lui Herodot. Am pășit în apele Mării Moarte, care se găsește la 380 m sub nivelul Medite­­ranei și în care nu trăiește nici o vietate din cauză că are peste 300 g de săruri la litru. Am vizitat grotele de la Qum-Acad Fugen A­­PORA (Continuare în pag. a IV-a) Moscheea lui Omar din Ierusalm

Next