Făclia, octombrie-decembrie 1968 (Anul 22, nr. 6813-6892)
1968-12-03 / 6867. szám
O SOLUȚIE DE MOMENT EXISTĂ. CE SE ÎNTÂMPLĂ N PERSPECTIVĂ? întreprinderea de cariere și balastiere din Cluj figurează în ultimii ani, aproape în permanență, printre acele unități industriale — puține la număr — din județul nostru care nu-și îndeplinesc sarcinile de plan. Din acest motiv ea a constituit obiectul multor investigații. Numeroase colective și brigăzi i-au vizitat unitățile de producție și au pus pe hîrtie observațiile și pro ba Întreprinderea de cariere și balastiere punerile menite pentru redresarea activității întreprinderii și intrării ei pe un făgaș normal. Propunerile și sugestiile au avut efecte certe: gradul de mecanizare a muncii în cariere și balastiere a atins 93 la sută (aproape nu a rămas operație care să se execute manual). Forul tutelar, Ministerul Căilor Ferate — a alocat fonduri pentru eliminarea straturilor de pămînt (descopertarea, despotmolirea carierelor), înlesnind astfel exploatarea rațională a carierelor. Problemele mari deci au fost rezolvate așa cum considerau specialiștii întreprinderii și cei din afară că este mai bine. Și totuși I.C.R. Cluj a încheiat cea de-a 10-a lună a anului curent cu 193 mii lei restanță la producția globală, cu planul producției marfă și a planului de beneficii neîndeplinit, cu prețul de cost depășit... Tovarășul Vlădică Mircea, șeful serviciului planificării al întreprinderii, ne expune situația întreprinderii foarte clar: — Planul producției globale și al producției marfă pe an, în urma măsurilor luate de comitetul de direcție, va fi îndeplinit. Vom rămîne restanțieri la planul producției marfă vândută și încasată. Veți spune că pronosticul meu pare a fi paradoxal. Dacă producem cît prevede planul și pregătim produsele pentru expediere, planul producției marfă vândută și încasată ar trebui să fie îndeplinit. Din anul trecut insă ne-a rămas un stoc mare de balast — 67 mii metri cubi — care, în 1968, împreună cu producția curentă, trebuia vîndut. Astfel se explică faptul că planul producției marfă vîndută și încasată este mai mare pe 1968 decît planul producției globale și marfă Acest lucru se putea înfăptui fără greutate dacă aveam cui să livrăm această cantitate. Ne vine în ajutor tov. Platon Gheorghe, din serviciul vînzări: — Pe anul 1968 forul tutelar a repartizat beneficiarilor doar jumătate din balastul produs. Restul l-am vândut noi beneficiarilor pe care i-am găsit. Și în prezent delegații întreprinderii noastre se află în diferite localități ale țării oferind spre vânzare balast. Astfel, cantitatea de balast extras în cursul anului a fost vîndut, iar stocul din anul trecut s-a diminuat cu 13 mii metri cubi. Situația este similară și cu savura (din care numai 60 la sută s-a putut vinde). Concluzia deci ar putea fi simplă și clară: întreprinderea de cariere și balastiere și forul ei tutelar trebuie să caute noi beneficiari pentru a-și valorifica in întregime produsele. Dar aceasta ar fi doar o soluție de moment, care ar ajuta întreprinderea să iasă din zona restanțelor. Să nu uităm un lucru: întreprinderea se găsește în restanță și cu producția globală și recuperarea acesteia se face cu prețul unui efort suplimentar, printr-un salt disperat de sfârșit de an. A VARGA (Continuare in pag. a III-a) Proletari din toate țările, uniți-vă ! »« ORGAN AL COMITETULUI JUDEȚEAN CLUJ AL P.C.R. ȘI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEȚEAN PROVIZORIU C.I.L Gherla Perspectivă Fotografia: R. WAGNER RITM INTENS LA ARATURI DE TOAMNA Pentru a se asigura condiții optime culturilor care se vor semăna în primăvară, o sarcină importantă ce revine lucrătorilor din agricultură în această perioadă este executarea arăturilor de toamnă pe toate suprafețele prevăzute în plan. Conform datelor centralizate la Direcția agricolă județeană, reiese că, pînâ la 1 decembrie a.c., planul de arături de toamnă a fost realizat în proporție de 66 la sută în I.A.S. și 89 la sută în cooperativele agricole de stat și cooperative agricole. Deși în multe unități această lucrare s-a încheiat, există încă un număr destul de mare de întreprinderi agricole de stat și cooperative agricole unde suprafețe însemnate au rămas de arat Printre acestea pot fi amintite I.A.S. Suceag, Apahida, cooperativele agricole din Boian, Tureni, Ceanul Mare, Iclod și altele, unde zeci de hectare așteaptă să fie arate. Cauza principală a întârzierii acestei lucrări este faptul că suprafețe însemnate din unitățile respective continuă să fie ocupate de ceceni. Intrucît iarna se apropie și anotimpul rece a început să se manifeste cu toate caracteristicile sale — ploi, înghețuri, anunțîndu-se ninsori — este necesar ca, conducerea fiecărei unități agricole, cadrele de specialiști să organizeze în așa fel executarea arăturilor, de toamnă, ca în cîteva zile această lucrare să fie încheiată. Executarea în ritm intens a arăturilor de toamnă depinde de utilizarea cu maximum de randament a tractoarelor. Folosind fiecare zi, fiecare oră bună de lucru în cîmp, să asigurăm ca toate tractoarele disponibile să fie puse în lucru, organizînd munca în schimburi prelungite. Experiența cîștigată în anii trecuți a demonstrat cu prisosință că arăturile de toamnă constituie un mijloc principal pentru sporirea recoltelor viitoare. Mobilizînd toate forțele și mijloacele de lucru să asigurăm ca planul arăturilor agricole de toamnă să fie integral realizat în fiecare unitate agricolă din județul nostru. I.P.I.A. București. Macheta Fabricii de ulei din Slobozia, județul Ialomița, aflată în construcție Fotografia: Gh. AMUZA (Agerpres) Legămint sfînt în fața țării Cu o comandă scurtă tireiit!“, urmată de o alta, pentru onor la drapel, prezentați arm“!", a început solemnitatea depunerii jurămintului militar in unitățile comandate de generalul-maior Ion Busuioc și locotenentul colonel Vasile Avram. Ziua de duminică, 1 decembrie a. c., se înscrie ca un eveniment deosebit pentru tinerii chemați să-și satisfacă serviciul militar in cadrul Forțelor noastre Armate. In front îi recunoșteam cu ușurință pe acei care nu demult au îmbrăcat uniforma ostășească... Neliniștea de ieri a frost înlocuită de momentele reale ale unui act solemn, momente unice in viața lor: în acea zi, cu toții s-au legat prin jurămînt să devină fii demni și apărători hotăriți ai țării In fața drapelului unității — simbolul onoarei și gloriei militare, al tradițiilor de luptă ale străbunilor — tinerii militari au jurat, cu mina pe armă, „să fie devotați poporului muncitor, patriei și conducerii de stat a Republicii Socialiste România...“. Emoția firească pe toți ai încerca. Insă pe fața fiecăruia am citit hotărîrea de a respecta acest sfînt legămint, pentru că deacum răspunderea sa, ca militar, este alta. De-acum începe adevărata muncă pentru însușirea temeinică a cunoștințelor militare; de-acum va trebui să dovedească, in tot ce va face și nu orice împrejurare, cinste, dîrzenie, curaj și disciplină, va trebui să execute fără șovăire ordinele comandanților și să fie gata oricind să lupte pentru apărarea patriei, neprecupețindu-și sîngele și viața. Privindu-i, am avut din nou sentimentul mindrnei pentru certitudinea puterii de apărare a patriei noastre, pentru devotamentul tuturor acelora care stau de strajă liniștei, fericirii și păcii poporului nostru. Chipul, și ținuta fiecăruia radian forță, demnitate și dorința sinceră de a deveni un bun luptător, un demn urmaș al oștenilor lui Mircea cel Bătrân și Ștefan cel Mare, al dorobanților de la Plevna și Grivița, al eroilor de la Mărășești și Oituz sau al acelora de la Băneasa și Cărei. Fiecare, in subunitatea sa, la locul său, se știe de-acum un apărător de nădejde al cuceririlor întregului popor, al muncii pașnice și activității creatoare a celor din fabrici și uzine, de pe ogoare, din laboratoare și institute de invățămînt, al copiilor care în acest an au pășit în prima lor zi de școală și al pămîntului patriei. Fiecare știe că pentru toate acestea trebuie să-și însușească cu sîrguință noțiunile de specialitate, să respecte și să aplice întocmai prevederile regulamentelor militare, să-nvețe și să stăpînească pînâ la perfecțiune mînuirea tehnicii de luptă. ...Momentul definirii maturității bărbătești și dîrzeniei neînfricate caracteristice militarilor armatei noastre începe o dată cu depunerea jurămîntului militar, o dată cu acest legămint făcut pe viață față de patrie și popor. Și acela care-și iubește cu adevărat locul copilăriei, casa părintească în care s-a născut și e crescut, acela care-și amintește oriunde-ar fi de parfumul florilor dragi mamei sale, acela căruia îi sunt scumpe idealurile pentru care și-au dat viața strămoșii noștri, idealuri care astăzi sînt realități, acel căruia cuvintele LIBERTATE, INDEPENDENȚĂ și SUVERANITATE sînt la fel de dragi ca lumina ochilor — acela va fi gata oricînd să-și apere patria cu prețul vieții. Și nu există fiu al țării românești căruia să nu-i fie scumpe toate acestea, pentru că ele sînt sinonime cu viața noastră, cu țelul nostru, cu dragostea noastră, cu toate bogățiile patriei și poporului căruia îi aparținem și pe care trebuie să-l slujim cu credință. . Costel ȘTEFANESCU . Momentul solemn al depunerii jurămîntului Anul XXIII Nr. 6867 Marți , 3 decembrie 1968 j •u 4 pagini 30 bani \ S s Conferința organizației municipale de partid turda Sîmbătă după-masâ a avut loc conferința organizației municipale de partid Turda. Pe lingă delegați, la conferință au mai luat parte numeroși invitați — conducători și secretari ai organizațiilor de partid din întreprinderi industriale, agricole, economice, sociale, precum și activiști ai organizațiilor obștești. La lucrările conferinței au participat tovarășii Andrei Cervencovici, membru supleant al C.C. al P.C.R., Constantin Crișan, secretar al Comitetului județean Cluj al P.C.R., Octavian Nistor, șef de sector la C.C. al P.C.R. Darea de seamă a fost prezentată de Iov. Ioan Vedeanu, prim-secretar al Comitetului municipal Turda al P.C.R. După ce participanții au supus unei ample dezbateri activitatea organizației de partid, a fost ales noul comitet municipal de partid. Concluzionînd asupra lucrărilor conferinței, au luat cuvîntul tovarășii Andrei Cervencovici, membru supleant al C.C. al P.C.R. și Constantin Crișan, secretar al Comitetului județean Cluj al P.C.R. In prima sa ședință plenară, Comitetul municipal de partid Turda a ales în birou pe următorii tovarăși: Vedeanu loan, prim-secretar, Székely Francisc, Turdeanu Emil și Dragoste loan, secretari, Nicoară Nicolae, Luca Vasile, Roman Lucia, Pop V. Grigore, Morar loan, Stanciu Eugen, Cordea Gheorghe, membri, Mureșan Iulian, Amuzescu Pavel și Ardeleanu Ioan, membri supleanți. In funcția de președinte al comisiei de revizie a fost ales tov. Hădăreanu Aron. Plecarea delegației Partidului Comunist Mexican Luni dimineața a părăsit Capitala delegația Partidului Comunist Mexican formată din tovarășii Marta Borquez, membru al Prezidiului Comitetului Central al P.C. Mexican și Enrique Lemo, membru al C.C. al P.C. Mexican, care, la invitația C.C. al P.C.R. a făcut o vizită în țara noastră. La plecare, pe aeroportul Băneasa, delegația a fost salutată de tovarășii Paul Niculescu-Mizil, membru al Comitetului Executiv, al Prezidiului Permanent, secretar al C.C. al P.C.R., Ghizela Vass, membru al C.C. al P.C.R., de activiști de partid. (Agerpres) ENCICLOPEDIE ȘI SPIRIT ENCICLOPEDIC Cu toate că simpla răsfoire sau chiar memorare a unei enciclopedii nu face pe nimeni nici erudit și, cu atît mai puțin, cult, totuși, cine n-a apelat la utilitatea acestui gen de lucrări informative? Cine n-a profitat măcar o dată de marele avantaj pe care-1 oferă un asemenea mijloc lesnicios de cufundare în vastitatea științei și cunoașterii omenești? In fiecare din noi se poate trezi,, consultînd o enciclopedie — fie ea Larousse, Brockhaus, Brewster sau Diaconovici — secreta și neostenita sete a cuprinderii totului în mintea noastră. Căci o enciclopedie este o invitație la acceptarea acelui renumit dicton: „Homo sum humani nihil a me alienum puta“ („Sunt om și nimic din cele omenești nu mi-e străin“). Enciclopedia este o lecție totală asupra omenirii, asupra puterilor și limitelor ei, asupra biruințelor și înfrîngerilor vremelnice repurtate de spiritul omenesc în lupta pentru pătrunderea tainelor lumii și vieții; ea este o oglindă a nivelului de cunoaștere atins de om intr-un moment sau altul al istoriei sale, un punct de sprijin al său în infinit, o certitudine a drumului străbătut în necunoscut. Din orice enciclopedie răzbate aspirația faustică a omului spre cunoașterea absolută; de aceea, o enciclopedie, oricare, este un îndemn spre perfecționare, spre desăvârșire, dar și o chemare către autocunoaștere și recunoaștere a limitelor și putințelor noastre ca indivizi. Plină de învățăminte este prezența unei enciclopedii în vecinătatea noastră. Ea te face să spui ca și filozoful Fichte: „Desăvîrșirea este scopul suprem și inaccesibil al omului; acțiunea infinită de a se desăvîrși este menirea sa“. In același timp, însă, o enciclopedie îți reamintește puținătatea vieții tale și ignoranța. Și poate că una din concluziile cele mai juste și eficace ce se pot trage din compararea a ceea ce cunoaștem cu ceea ce avem de cunoscut este ca ne dăm seama de ignoranța și de limitele noastre ca indivizi. Cită dreptate avea Socrate să spună: „Tot ce știu este că nu știu nimic“. Căci, în tot cazul, sesizăm o mare deosebire între a ignora că ești ignorant și a-ți da seama că te afli în ignoranță. Cei ce ignoră își trădează astfel suficiența arogantă și cînd devine activ, ține pe loc, în ultimă analiză, cunoașterea. Cu atît mai mari sunt șansele de progres ale celui care recunoaște lucid că ceea ce cunoaște este doar o picătură dîntr-un ocean. Ini cazul din urmă există cel puțin dorința de a ști mai mult, năzuința autodepășirii. Nu e greu însă să constați adevărul că cu cît dorința eroului de a cunoaște totul este mai mare, cu cît el știe mai mult, cu atât își dă seama mai limpede de neputința cunoașterii individuale a absolutului. Contradicția între infinitatea obiectului cunoașterii și posibilitățile limitate, modeste de cunoaștere ale individului (contradicție ce poate genera sentimente sfîșiescoare și stări de spirit neliniștite ca în romanul lui Giovanni Papini — „Un om sfârșit“), se potolește în prezența unei enciclopedii! ea, îți insuflă curajul, încrederea și speranța în , capacitățile nelimitate de cunoaștere ale oamenilor în șirul generațiilor istorice. Mai înainte însă de a vedea ce poate face omul modern în fața Mont-Blanc-ului de cunoștințe dobîndite pînă acum șî pe cale de a spori în progresie geometrică, să lămurim pe scurt ce înseamnă enciclopedie și spirit, enciclopedic. Cuvîntul enciclopedie derivă din limba greacă (en — în; kyklos — cerc, ciclu; paideia — învățătură) și însemna la antici educația care cuprindea cercul întreg al cunoștințelor posibile. Cu acest sens este folosit întîia oară în timpul Renașterii și Umanismului și de către Francois Rabelais care-l încetățenește în atmosfera epocii. Numai mai tîrziu termenul de „enciclopedie“ va fi dat acelor lucrări de mari proporții care sistematizează ansamblul multilateral al cunoștințelor omenești și le explică, fie în ordine alfabetică (dicționar enciclopedic), fie pe domenii, după problematică. Omenirea s-a mîngiiat demult și mereu cu acest vis al moașterii totale, ne stau Gheorghe BUȘ (Continuare în pag. a ill-a) Congresul de limnologie din Ierusalim și Izraelul (II) Acest regat latin nu ține mult, căci mercenarii lui Saladin recuceresc Ierusalimul și timp de 200 de ani locurile sfinte trec din mină creștină (au fost 8 cruciade) în mînă arabă. Pînă la urmă ele rămîn ocupate de aceștia din urmă, care le stăpînesc pînă la 1538 cînd toată Palestina este ocupată de turcii lui Suleim I. Dominația acestora este lungă și abia în 1831 Palestina este ocupată de egipteni, iar cîțiva ani mai tîrziu (1840) de europenii aliați ai sultanului din Constantinopol. Pe acest pămînt încep să se stabilească din ce în ce mai mulți evrei, alungați din Europa în urma unor persecuții de religie și rasă. In Europa ia naștere o mișcare sionistă (Sion este muntele pe care s-a clădit templul lui Solomon și simbol al Iudaismmului) care îndeamnă pe evrei să vină în țara lor de baștină. In 1909 ia naștere, aici, primul „kibbuț“, iar în 1917 Anglia, care a ocupat Palestina hotărește să o transforme în stat evreiesc. In 1920 se găsesc aici peste un jumătate de milion de evrei și la 15 mai 1948 se proclamă statul independent Israel, cu granițe bine stabilite în urma acordurilor internaționale. Aceasta este pe scurt istoria frămîntată a pămînturilor pe care a luat naștere creștinismul, căruia civilizația noastră îi datorează mult. In Izrael am putut vedea urmele vieții lui Christos, fiindcă acestea sînt păstrate și valorificate pentru turismul internațional. In grota de la Betlehem, în care s-ar fi născut Isus, este un altar Încadrat în aur și argint, deasupra căruia se ridică biserica nașterii, în care servesc pe rînd patru culturi: greco-catolic, romano-catolic, ortodox și armenian. Aici sună în noaptea de Crăciun clopotele de la Betlehem, care vestesc în toată lumea sărbătoarea copiilor. Am vizitat Nazaretul in care a trăit Maria și Iosif și grota în care „îngerul a anunțat-o că va fi binecuvântată între femei“. O măreață biserică se ridică din nou peste aceste locuri, in care un altar de aur a servit și papei actual pentru a celebra un serviciu divin. Apoi părinții lui Christos au fugit în Egipt și s-au înapoiat la Betlehem și apoi din nou la Nazaret. Aici a crescut Isus și nu rar el se depărta de acasă, rămînînd prin satele dinspre lacul Tiberiadei. Am văzut Iordanul și locul unde s-a botezat, am văzut „muntele“ de pe care a predicat și a hrănit 5 000 de oameni cu 5 pîini și 5 pești; am vizitat Capernaumul, cu vechile lui ruine de temple, de unde a alungat pe negustorii care făceau vînzări și se certau în locașul Domnului. Am văzut săpăturile de la Ierichon, unde a fost sediul lui Herodot. Am pășit în apele Mării Moarte, care se găsește la 380 m sub nivelul Mediteranei și în care nu trăiește nici o vietate din cauză că are peste 300 g de săruri la litru. Am vizitat grotele de la Qum-Acad Fugen APORA (Continuare în pag. a IV-a) Moscheea lui Omar din Ierusalm