Făclia, iulie-septembrie 1969 (Anul 23, nr. 7045-7123)

1969-09-19 / 7114. szám

•» Proletari din toate țarile, uniți-vă­­ ORGAN AL COMITETULUI JUDEȚEAN CLUJ AL P.C.R. ȘI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEȚEAN Anul XXIV—Nr. 7114 Vineri 19 septembrie 1969 4 pagini 30 bani Peisaj industrial clujean. Uzina Carbochim. Vedere din avion . Fotografia: SZABÓ Tamás Dezbaterea cifrelor de plan în C.A.P. Săvădisla CUM SE POATE DILEMĂ? Treburile nu merg bine la Cooperativa agricolă de pro­ducție din Săvădisla. Nu tre­buie să ascundem acest lucru. Cunosc situația și cooperato­rii, și organele de­­ partid și cele agricole. Problema de cea mai mare importanță și actualitate este aceea a ști ce trebuie făcut, a face ceea ce este mai bine pentru ca să crească valoarea zilei-muncă, să crească averea obștească. Este timpul să se treacă de la planuri de măsuri, de la hotărîri și sfaturi la muncă serioasă, la adevărata treabă gospodărească. Oamenii s-au unit în cooperative pentru a lucra mai bine pămîntul, pen­tru a folosi din plin avantaje­le mecanizării, ale organizării producției pe tarlale întinse. Experiența multor cooperative a confirmat că în condițiile țării noastre cooperativa a­­gricolă de producție este cea mai potrivită formă de orga­nizare a muncii țăranilor. De ce la cooperativa agri­colă de producție din Săvă­disla rezultatele obținute în ultimii ani sunt slabe, sub nivelul sarcinilor stabilite și a posibilităților? La ședința de dezbatere a cifrelor de plan pentru anul 1970 s-au spus o bună parte din cauze, fără însă să se dea și soluții­le cele mai bune, fără a ex­plica concret factorii care le generează. — Nu avem brațe de mun­că suficiente — spunea bri­gadierul Czako Iuliu. Din a­­ceastă cauză lucrările nu pot fi executate la timp, din a­­ceastă cauză avem mari pier­deri... Și pierderile de recoltă la ce duc? La scăderea valorii zilei-muncă, la rezultate slabe. Fiind valoarea zilei-muncă slabă, spuneau unii tovarăși din consiliul de conducere, cooperatorii nu sunt cointere­sați în participarea la muncă în C.A.P. Iată că suntem­ intr-un cerc vicios: oamenii nu participă la muncă la nivelul nevoilor pentru că retribuția este mi­că; retribuția nu poate fi ma­re pentru că recolta și pro­ducția din sectorul zootehnic sunt mici, pentru că... coope­ratorii nu execută la timp lucrările, nu execută un nu­măr de zile muncă minim ne­cesar. Nu sînt jocuri de cu­vinte, ci o problemă de cea mai mare importanță pentru viitorul cooperativei agricole de producție. Cum să ieșim din acest așa­­zis „cerc vicios“? Ne-am dat seama, participînd la dezbate­rea cifrelor de plan, că oa­menii cam știu ce-i de făcut, dar nu pun hotărît degetul pe rană. Nu greșim d­acă spu­nem că fiecare dintre cei ce au vorbit s-au ferit să arate, categoric, vinovăția consiliului de conducere, a președintelui în persoană, a brigadierilor (care, oricum, au un număr respectabil de zile-muncă) pentru situația în care se află cooperativa. Dacă dînșii n-au spus, spunem noi că cea mai mare vină o poartă conduce­rea cooperativei care nu este exigentă, categorică. Conduce­rea cooperativei nu se ocupă de întărirea disciplinei, de a­­sigurarea executării lucrărilor de bună calitate, atît de că­tre lucrătorii I.M.A. cit și de cooperatori; conducerea coo­perativei de nenumărate ori „uită“ să-și îndeplinească pro­priile hotărîri, uită adesea că există și un statut al C.A.P. Din această cauză și din mul­te altele cunoscute și necu­noscute de cooperatori trebu­rile merg nu cum ar trebui. In cuvîntul lor cooperatorii și specialiștii unității au pre­zentat cîteva direcții de vii­tor care să ducă la rezultate bune. De pildă, este interesan­tă ideea orientării cooperati­vei spre dezvoltarea sectorului zootehnic — sector care are tradiție în această parte a ju­dețului — și în special spre creșterea vacilor pentru lapte și a îngrășării tineretului tau­ Ioan GOIA (Continuare in pag. a lll­a) IEȘI DIN In * Cartierul Gheorgheni, mijloc, noul com­plex comercial in ziarul de azi: Pagina a 2-a • Din problemele spec­tacolului de operă • D. Pop: Folclor din Bihor Pagina a 3-a • Probleme ale apărării avutului obștesc în secto­rul construcții • Sport Pagina­ a 4-a • Telegrame externe E TIMPUL SEMĂNATULUI. CUM IL FOLOSIȚI? Uite că am ajuns și în a doua jumătate a lunii septem­brie. Acum, prin părțile noas­tre e vremea semănatului de toamnă. Cu toate acestea, pu­ține cooperative agricole din județ au trecut la executarea însămînțărilor. Primele coo­perative care au declanșat a­­ceastă acțiune sunt cele din Aluniș și Umguraș. În­ a­­laltăieri, 17 septembrie, coo­peratorii din Aluniș, ajutați de mecanizatori, au fnsămîn­­țați 22 hectare cu ore, întârzierea luării startului la rasămințări în marea ma­joritate a cooperativelor agri­cole se datorește slabei pre­ocupări a consiliilor de con­ducere pentru pregătirea te­renului. In multe unități, su­prafețele destinate însămînță­­rilor de toamnă sînt în ma­re parte nearate. La Iclod, din cele 630 hectare planifica­te pentru a fi însămânțate, e­­rau arate doar 267 hectare. Mari suprafețe nearate au și cooperativele agricole din Răscruci, Sic, Tiocul de Sus, Borșa, Sînmărtin și din alte localități. Cum se explică a­­ceastă situație? Iată părerea tehnicianului Augustin Săbă­­duș, șeful secției de mecani­zare a agriculturii din Iclod: — Noi dispunem de trac­toare suficiente pentru exe­cutarea arăturilor, dar ce fo­los că acestea nu au cîmp li­ber de lucru. La Iclod, ca și în alte părți, se lucrează foarte încet la eliberarea terenului destinat­­ însămînțărilor de toamnă de plantele premergă­toare. In ziua de 17 septem­brie ni s-a indicat nota de comandă de către conducerea cooperativei să avăm 15 hec­tare în Rîtul Ghirolt Terenul respectiv, însă, nu era elibe­rat de porumbul compromis. In ziua de 18 septembrie, tre­buia să arăm, conform ace­leiași note de comandă, 13 hectare în punctele denumite Izvoare și Ciotul Ciucului. Lu­crarea nu s-a putut face, fiindcă terenul era ocupat cu sfeclă de zahăr. Ciudat! Conducerea coope­rativei cere secției de meca­nizare printr-un act oficial să execute arături pe terenuri o­­cupat­e cu culturi. Așadar, o cauză a întîrzierii arăturilor pentru însămi­nțări o consti­tuie necrearea tâmpului liber de lucru tractoarelor. Dar, întârzierea declanșării semănatului se datorește și altei cauze. In multe coope­rative, nu s-a asigurat sămân­ța necesară. In altele, nu s-au luat măsuri pentru selectarea și trimiterea la laborator a probelor de analiză în vede­rea cunoașterii valorii cultu­rale a semințelor. In această situație se află cooperativele agricole din Așchileul Mic, Aiton, Dăbîca, Diviciori și Turea. Probele de analiză tri­mise de către cooperativele din Palatca, Sînmărtin, Panticeu, Coasta și Măcicaș au fost res­pinse de laborator, fiindcă conțineau un grad mare de impurități. In concluzie, neluarea star­tului la însămînțări de către marea majoritate a cooperati­velor agricole se datorește pe de o parte întîrzierii pregăti­rii solului, ca urmare a sla­bei preocupări pentru elibe­rarea terenului, iar pe de al­tă parte Reasigurării seminței necesare atît din punct de ve­dere cantitativ cât și calitativ. Se impune, deci, grăbirea pregătirii terenului și asigu­rarea întregii cantități de se­mințe, creîndu-se astfel con­diții pentru trecerea cu toate forțele la executarea însămîn­­țărilor de toamnă. M. GAVRILA uun nou magazin universal la Buru Recent a fost dat în folosință, la Bari, un nou magazin universal, spre satisfacția harnicilor locuitori de pe aceste meleaguri. Această unitate adaugă [UNK] salbei de obiective comerciale construite în acest an în rețeaua cooperației de consum, o nouă piesă marcând unn plus de contribuție la dezvoltarea bazei tehnico-materiale a comerțului din județul Cluj și la opera de înfrumusețare și înnoire arhitecturală a orașelor și satelor noastre. Din acest context fac parte, expresie a comerțului mo­dern, nu numai noile complexe comerciale din orașele Gher­la și Huedin, remarcabile prin acuratețea și eleganța con­strucțiilor, ci și magazinele universale, din care unele cu etaj: Cojocna, Chinteni, Tureni, Triteni, Fizeș și altele, con­struite din fondurile centralizate ale statului, precum și cele care se construiesc cu aportul membrilor cooperatori. In ultimul timp acestea fac tot mai mult act de prezență în peisajul satelor noastre. Magazinul universal de la Buru, construit din fondurile centralizate ale statului, răspunde unor vechi și legitime doleanțe ale localnicilor. Fondul de marfă afectat, în valoa­re de 280 000 lei, expus în rafturile mobilierului modern este în măsură să satisfacă cerințele sporite și gusturile cumpărătorilor, la nivelul unei serviri civilizate. După cum era de așteptat, primele realizări ale magazi­nului s-au dublat față de cele obținute în vechiul magazin, în aceeași perioadă de timp. I. TODOR ! II OBIECTIVI INDUSTRIALE ÎN PRODUCȚIE BÎRLAD A început producția în noua hală de pre­lucrări mecanice și montaj a fabricii de rulmenți din Bîrlad. Ocupând o suprafață de aproape 12 000 mp, noua construcție, pri­ma din cele prevăzute în planul de extin­dere a cunoscutei întreprinderi, a fost do­tată cu mașini și utilaje de înalt nivel teh­nic, cu un flux tehnologic perfecționat. A fost terminată și noua hală de forje și nu de mult a început construcția noii tur­nătorii. (Agerpres) PLOIEȘTI Constructorii de utilaj petrolier de la Uzina „1 Mai“ — Ploiești au realizat primele moto­pompe de 630 C.P. și dispozitive de avansare automată pentru instalația F-125. Noile agregate, destinate forajului sondelor pînă la adîncimi de 2 500 metri, asigură o viteză sporită de lucru — în condiții diferi­te de climă și șantier, și o mai mare sigu­ranță în foraj. (Agerpres) BRAȘOV La uzinele „Tractorul" din Brașov a in­trat în funcțiune un cubilou de 12 tone. Proiectat și construit în uzină de specialiștii întreprinderii, el are o productivitate care îl situează la nivelul celor mai moderne agregate de acest fel. Procesul tehnologic este complet mecanizat și automatizat, fiind dirijat de un singur muncitor cu o califi­care ridicată. Noul cuptor, care lucrează la capacitatea proiectată, contribuie la spori­rea producției de piese tur­nate din fontă și la îmbu­nătățirea ritmicității livrări­lor spre secțiile prelucrătoare din cadrul uzinei. (Agerpres) ACUSTICON STUDIO O NOUĂ PROMISIUNE ? De ce a trebuit să așteptăm un an pentru a revedea un gen de spectacol și nou, și in­teresant, și ultra-util? De ce experimentele cu adevărat reușite nu sunt susținute sau impuse cu destulă seriozitate? De ce — iarăși! — acest in­terval enorm, care poate u­­cide ideea de ritmicitate și pune intenția sub zodia ama­torismului? Intenția și mate­rializarea ei ne sunt clare. Teatrul experimental audio­­scenic al Studioului de radio Cluj, iar demonstrația, mai mult decît justificativă, s-a văzut și în a doua montare cu spectacolul „Spațiul miori­tic“. Indiscutabil, acest gen are girul viitorului. Dar dacă vrem un nou teatru la Cluj — nu ca instituție, ci manifes­tare spirituală — apoi, un spectacol pe an este extrem de puțin. Totuși, văd că se poate. Dar de ce publicul se obiș­nuiește așa de anevoios cu ge­nul propus de „Acusticon“? La spectacolul ultim, evident în­cîntați, spectatorii, derutați de ambianța sălii, bănuiesc, de transmisia în direct, de ine­dit, nu știau cînd să aplaude. Nu știu eu dacă se gîndeau că e voie sau nu-i voie să a­­plaude. Dar, în sfîrșit, spre cinstea realizatorilor, genul a­­cesta nou s-a prezentat extrem de limpede în noua sa ediție, pentru că numai ediție pot numi asemenea spectacol. Ion ARCAȘ (Continuare in pag. a lll-a) ■ [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] Constructori la... înălțime Fotografia: R. WAGNER REPORTAJE DIN ȚARĂ TÂRGOVIȘTE­­NILE DE ISTORIE Sub cerul patriei, oriunde m-ar duce pașii am sentimen­tul că datorez ceva acestor locuri, că nu pot trece simplu drumeț cu ochii goi de vis. ...Și-a fost o vară fierbinte ca un bărăgan, cu toată arșița topită-n Mare, cu drumuri lungi care alergau din oraș în oraș pe apele noilor șosele și bulevarde. Un popas în Tîrgo­­viște, pe malul Ialomiței, mi-a iscat în aur îndepărtate cân­tece care spun de victorii glo­rioase. Fosta reședință de vară a Domnilor Munteni, „tot tre­cutul cu gloria străbună“, res­piră în iarba tînără ce-a in­vadat pămîntul. Aceste ruine acoperite cu aura strălucitoare a imagina­ției învie ca-n fața unui des­­cîntec. Vatră a vitejilor! Dogoarea pietrelor pe care le ating în treacăt, trece prin mine și se-ntoarce acolo, primăveri. Țepeș Vodă, viu simbol al dreptății! Patria lui Mihai Viteazul, atît de viteaz că ne-a auzit toate paginile cărților de isto­rie, o descopăr pentru a doua oară. De la barzii ei legați de pămîntul semănat cu nădejdi și oseminte, Gr. Alexandrescu, Vasile Cîrlova, care au dăruit cîntecelor chipul iubirii totale și pînă la orașul tânăr, stră­bătut azi, întorc file de istorie. Biserica din Curtea dom­nească, ctitorie a domnitoru­lui Petru Cercel, construită după modelul bizantin, domi­nă cu voievozii care s-au re­tras spre a-și odihni neînvin­sele brațe, în umbra zidurilor. mmm mmm Pridvorul susținut de stîlpi, naosul, altarul cu tîmpla de lemn sculptat și aurit, ocro­tește amintirea voievozilor, a­­propiind-o de noi. Am auzit un foșnet de ro­chii și pași? Nu. Poate a prins grai balconul prin care Doam­na și însoțitoarele pătrundeau în biserică... Portretele voievozilor mă privesc în ochi, luminîndu-mă. Holdele și pajiștile noastre, cresc și rodesc din brațele și piepturile lor, îmi place să cred că ei s-au prefăcut în stîlpi și țin pămîntul româ­nesc pe umeri. E. o liniște glacială în­ jur și, totuși, în iureșul unor bă­tălii aud văzduhul vuind în bărbile lor. In mijlocul curții se înalță Turnul Chindiei, mo­nument de arhitectură, con­struit în a doua jumătate a secolului XVI, probabil de domnitorul Vlad Țepeș. Din acest turn se anunța pe la chindii închiderea porților ce­tății și stingerea focurilor pe timpul nopții. Aceasta reiese din descrierea lui Paul din A­­lep (1654—1659). Curtea Dom­nească, spun documentele vechi, a fost concepută cu un complex de clădiri destinate a servi atît ca centru admi­nistrativ al țării cît și ca lo­cuință pentru domn și familia sa, curteni, slujitori. încăperile din subteran, tu­nel, sînt împodobite de chinu­rile domnitorilor, stampe cu harta Țării Românești, cu bă­tăliile. Acest pămînt mi-a adus a­­minte că pe tot întinsul lui străvechi nu-i nici o palmă fără slavă. Am mai găsit fărîme de su­flet și stele. A trecut și ne aici Meșterul Manole cu sufle­tul înnoitor. Acolo, unde or­bita ferestrelor adună mai multe stele, unde fruntea pă­­mîntului e mai ridicată și ce­rul coborît mai aproape, unde visurile nu mai cad, pe acolo a trecut și el truditor și dor­nic de înalt... Blocuri cu crânguri albe de perdele, noi obiective indu­striale, dăltuiesc chipul orașu­lui Tîrgoviște, azi sub un su­perb arc de lumină. Auziți? Din aceste ziduri coboară cîntecul izbânzii și la temelii învie colțul, ierbii. Sub cerul patriei, oriunde oi fi, datornică rămîn acestor locuri ... Ana ȘOIT ANCHETA NOASTRĂ: MANUALELE ȘI CURSURILE UNIVERSITARE Pentru ca problema ma­nualelor universitare —­ edi­tarea și punerea lor în circu­lație largă — continuă să pre­ocupe atît pe studenți cît și cadrele didactice, pentru că elaborarea lor cere o muncă vastă, complexă, de mare răs­pundere, ce trebuie axată pe principii bine definite încă destul de controversate —­­ne-am gîndit să continuăm ancheta noastră cu privire la cursurile și manualele univer­sitare, solicitând în continuare părerile cele mai autorizate în acest domeniu. Astăzi ne răspunde, amabil, întrebărilor conf. dr. ing. Ioan DRAGAN, prorector al Institutului poli­tehnic din Cluj. Rep.: Institutul dv. este tînăr, n-are în spate o tradi­ție care, singură chiar, să-l impună. Se pare, totuși, că i se cristalizează evident per­sonalitatea. Se poate vorbi despre o „școală politehnică clujeană“? I. D.­ Institutul nostru s-a născut o dată cu studenții ce astăzi sunt în primii ani. Ca și ei, personalitatea și-o for­mează încă. N-am ajuns încă la perioada bilanțurilor. Deo­camdată acumulăm. Totuși, cred — și nu greșesc — că începe să se poată vorbi de­spre o adevărată „școală poli­tehnică clujeană”. Și asta din mai multe rațiuni: 1. Nivelul de pregătire. Studenții noștri sunt foarte apreciați în uzi­nele constructoare de mașini, lucru ce l-am constatat perso­nal și mi-a produs multă sa­tisfacție, în vara aceasta, la Ministerul învățământului. Foarte multe uzine și-au ex­primat preferințele cerând ab­solvenți pregătiți în institutul nostru, mai ales în domenii ca: tehnologia construcțiilor de mașini și utilaje de prelu­crare la cald și construcții de beton armat și metalice. 2. Direcțiile de cercetare au o individualitate bine definită. Rezultatele noastre sînt foar­te bine apreciate atît în țară, cît și peste hotare. Demne de reținut sunt realizările în do­meniul metalurgiei pulberilor, construcției sculelor așchietoa­­re, măririi preciziei pe mași­nile unelte, deformabilității metalelor și aliajelor, arderii combustibililor, în domeniul construcțiilor de beton și meta­lice. 3. Manualele și cursurile universitare editate de cadre­le didactice ce lucrează în institut. Aceste cărți sunt fo­losite nu numai de studenții noștri, ci sunt cerute­­ cu inte­res și de inginerii din diverse coluțuri ale țării. Rep.: Care este specificul procesului de învățămînt în acest context? I. D.: Evident, cele arătate mai sus au repercusiuni di­recte asupra pregătirii stu­denților noștri. In domeniile amintite mai sus, în care, hai să zicem, institutul nostru s-a specializat, studenții primesc o pregătire foarte solidă. Și una din metodele care s-au dovedit foarte eficace în pre­gătirea complexă teoretic o­­practică sunt cercurile studen­țești de cercetare și experi­mentare. Studenții, în număr din ce în ce mai mare, sînt orientați spre cercetarea prac­tică, cu implicații în produc­ție. Studenții participă efec­tiv la rezolvarea temelor a­­bordate, de catedră. Labora­toarele au dotații speciale în acest sens. Intr-o oarecare măsură, personalitatea învățâ­­mîntului nostru iese în evi­dență prin expunerea lucrări­lor de diplomă ale absolvenți­lor în holul Casei de cultură a studenților. Noi preconizăm o expoziție de acest fel și la începutul acestui an. Rep.: Cum vedeți dv., to­varășe prorector, un manual universitar ideal, manual u­­nic sau manual de „autor“. Pentru care ați opta? I. D.: Să fac o precizare la început. A spune categoric că manualele universitare sunt indispensabile mi se pare tot atît de greșit ca și a le nega total utilitatea. Discuțiile sunt contradictorii. Părerea mea este că e necesar ca fiecare responsabil de disciplină, sin­gur sau împreună cu membrii catedrei, să-și aibă propriile cursuri multiplicate. Numai în acest fel este posibilă și impunerea personalității ca­drului didactic și, prin el, a Ion MAECEA (Continuare in pag. a lll-a) Con­vorbire cu conf. dr. ing. loan DRĂGAN

Next