Făclia, ianuarie-martie 1970 (Anul 24, nr. 7203-7276)

1970-01-14 / 7211. szám

PREZENTA ORGANIZATEI DE PARTID IN REALIZAREA PROBLEMELOR MAJORE ALE ȘCOLII In virtutea dreptului de control pe care Statutul îl a­­cordă organizației de partid din școală, acesteia îi revine, alături de conducerea admi­nistrativă, o mare răspundere pentru calitatea muncii ce o desfășoară fiecare cadru di­dactic, fiecare elev. Aceasta își­­ găsește expresia în faptul că întreaga muncă politică ce o desfășurăm o axăm pe reali­zarea unuia dintre obiectivele noastre majore: perfecționarea continuă a procesului instruc­­tiv-educativ. Aplicarea practică a dreptu­lui de control impune o grijă deosebită pentru înlăturarea fenomenului de paralelism in­tre problemele discutate, de pildă, în consiliul profesoral și cele dezbătute în adunarea generală a comuniștilor. Acest pericol poate fi evitat prin­­tr-o legătură și consultare per­manentă între biroul organi­zației de bază și conducerea liceului. De exemplu la noi, în cadrul unor ședințe de bi­rou sau a ședințelor săptă­­mînale ale colectivului de con­ducere, la care participă și membri ai biroului, pe baza sarcinilor ce se ridică mun­ca profesională și cea politi­­co-educativă, se stabilesc o­­biectivele și problemele mai importante care trebuie ur­mărite și dezbătute de fiecare for în parte. Sunt multe cazuri cind­ co­muniștii vin cu sugestii, cu probleme majore pe care bi­roul le prezintă direcțiunii li­ceului spre a fi analizate, a­­profundate în colectivul de conducere, consilii profesora­le și invers, conducerea ne solicită ajutorul ca acele as­pecte ce privesc activitatea profesională a cadrelor didac­tice și care au o deosebită în­semnătate să fie supuse dez­baterii în adunări generale sau ședințe de birou lărgite. Recent, într-o ședință a co­lectivului de conducere, s-a făcut propunerea ca biroul organizației de bază să urmă­rească modul cum se realizea­ză informarea de specialitate și politico-ideologică a cadre­lor didactice prin mijlocirea revistelor și a presei. Insu­­șindu-și propunerea, biroul a stabilit un colectiv de mem­bri de partid care aprofun­dează aspectul în cadrul asis­tentelor la lecții, în activități­le organizate cu elevii, iar concluziile vor fi oglindite în­­tr-un material ce va fi dez­bătut într-o adunare generală deschisă. Nu poate fi indife­rentă tematicii adunărilor ge­nerale nici pro­blema modului cum se reali­zează educația patriotică-cetă­­țenească a ele­vilor în predarea limbilor, is­toriei sau geografiei, cum se popularizează politica parti­dului și a statului nostru în predarea fizicii, matematicii, chimiei, științelor biologice, cum se exteriorizează munca profesorului în reușita lecției, în pregătirea de cultură gene­rală a elevului la o disciplină sau alta etc. Dacă ținem seama de carac­terul colectiv, obștesc al con­trolului de partid, am apre­ciat ca esențial să ne preocu­păm cu mai multă insistență de modul cum se realizează îndatoririle profesionale, în primul rind de către comu­niști. Aceasta cu atit mai mult, cu cit în liceul nostru nu există loc de muncă, dis­ciplină care să nu fie repre­zentată prin 2—3 membri de partid. Numai dînd viață a­­cestui deziderat organizația de partid își poate manifesta ple­nar rolul său de conducător politic în școală. In acest context, organiza­ția noastră a sprijinit și spri­jină eforturile perseverente a­­le conducerii liceului canali­zate spre crearea cadrului fa­vorabil de manifestare a per­sonalității profesionale și po­litice a cadrelor didactice. Preocuparea pentru perfecțio­narea în perspectivă, găsește un ecou favorabil printre ca­drele noastre didactice. Sub­liniem interesul sporit al to­varășilor ce folosesc ca mij­loc de perfecționare sistemul gradelor didactice I și II, doc­toratul sau învățămîntul su­perior fără frecvență, pentru învățători (10 cadre didactice au obținut deja gradul I și II și cam tot atîția se pregă­tesc pentru vii­toarea sesiune), contribuția u­­nora în dezba­terea diferite­lor probleme de specialitate, metodice sau po­litico-educative în revistele de specialitate sau presa locală. De remarcat, că marea lor majoritate sunt membri ai partidului. Nu pierdem din vedere nici faptul că pregătirea politico­­ideologică este esențială pen­tru realizarea­ aspectului științific și educativ al lecții­lor, că satisfacerea exigențelor în formarea personalității co­munistului reclamă, fără în­doială, intensificarea preocu­pării pentru însușirea concep­ției materialist-dialectice de­spre lume, a politicii științifi­ce a partidului nostru. Și sub acest aspect, perfecționarea de perspectivă a celor peste 20 de cadre didactice sub forma cursurilor Universității serale de marxism-leninism sau post­universitare, pe lingă alții ca­re le-au absolvit, sau urmea­ză studiul unei tematici spe­ciale in școală, este edifica­toare. Metoda folosită de biroul organizației de bază și con­ducerea liceului ca după a­­sistarea cadrului didactic la secție, discuția să fie axată și pe preocupările privind per­fecționarea politico-ideologică s-a dovedit deosebit de efi­cientă în urmărirea cu con­secvență a modului cum aces­ta reușește să îmbine in ac­tivitatea sa pregătirea de spe­cialitate cu cea politică. A­­ceastă preocupare se exteriori­zează în îmbunătățirea conți­nutului științific și educativ al lecțiilor, în valorificarea cu mai multă competență a do­cumentelor de partid în trans­miterea cunoștințelor, în creș­terea simțului de răspundere și a maturității politice a ele­vilor in abordarea probleme­lor spre îndeplinirea sarcini­lor școlare. Ca o premiză pentru satis­facerea acestor cerințe consi­derăm continua noastră grijă față de întărirea rîndurilor organizației. Cele mai meri­tuoase cadre didactice sînt cu­prinse în organizația de partid, cu respectarea strictă a criteriilor profesionale, po­litice și morale. Organizația noastră numără astăzi 45 de membri, față de 20 existenți acum 3 ani, la un efectiv de 107 cadre didactice. Numai de la alegeri și pînă în prezent am primit în partid 6 tova­răși. In felul acesta am reu­șit să lărgim posibilitățile de cuprindere a problemelor, ca­drul de manifestare plenară a prezenței comuniștilor la locu­rile lor de muncă în vederea traducerii în viață a sarcinilor pe care Congresul al X-lea le pune în fața școlii. Prof. Virgil GUȚIU, secretarul organizației de bază a Liceului nr. 15 Cluj Mecanicul de precizie I. Fehér de la Întreprinderea cine­matografică reparind aparatele de proiecție „PEȚITORUL“ ESCROC Fa Fazekas Cornelia, din Cluj, str. Gospodarilor nr. 13, s-a prezentat un pețitor recomandîndu-se: Stănescu Ale­xandru, din Cluj, str. Republicii nr. 90. Spunînd că are bani la C.E.C. și urmează să primească un apartament i-a propus căsătoria, indemnînd-o pe Fazekas Cornelia să-și vîndă casa pentru a-și cumpăra un autoturism. Pri­mind 53 000 lei, „pețitorul" a plecat la București pentru mașină, dar nu s-a mai întors. Organele de miliție îl caută pentru a-i face o nouă „cunoștință“, de data aceasta cu un dosar penal. Pe măsura unui escroc, UNDE DUCE NEACORDAREA PRIORITĂȚII PIETONILOR Conducând troleibuzul nr. 52 pe strada Moților spre Mă­­năștur, Toth lean, din Cluj, str. Căpșunilor nr. 5, ajun­­gînd la intersecția străzilor M. Eminescu și Muzeului n-a acordat prioritate pietonilor la locul marcat pentru tre­cerea pietonilor accidentînd grav pe Burlan Ștefania, ca­re traversa strada reglementar. Iată unde duce neacor­­­­darea priorității pietonilor. IN STARE DE EBRIETATE, LA VOLAN torinez Martin de la I.M.A. Cluj, conducted tractorul te stare de ebrietate, a pierdut controlul volanului răs­­turnîndu-se în partea dreaptă a șoselei la intrarea în sa­tul Cara, comuna Cojocna. A fost accidentat mortal Pop Chîra Andrei, mecanic șef la I.M.A. , secția Cara, trac­toristul grav rănit, iar tractorul avariat. FFICLIA PAGINA S "Stele pe gheață” O premieră pe care o așteptam cu 1 interes — cea de-a doua premieră ces — aceasta nu spune suficient pentru că succes ieftin, pot avea și unele producții slabe —ci un spec­­t­­acol bun, o reușită a genului. Debutul cu „Primele stele” consti­­­­buia o promisiune serioasă — con­certul-spectacol nonstop cu „Stele pe gheață“ reprezintă aproape un certificat de maturitate; aproape — pentru că îi lipsește rutina, ceea ce e și bine și râu. Bine — pentru că se aruncă în joc multă fantezie și pasiune în fiecare gest, în fiecare frază muzicală, rău — pentru că în­seamnă o mare risipă de energie, ideal ar fi ca tînărul ansamblu să dobîndească rutina necesară pentru a munci economic și rapid, dar­­ să-și păstreze întreaga zestre de dă­ I­i­I a Formației de estradă și varietăți Cluj a Ansamblului de cîntece și dansuri al Armatei •— a constituit tani seara nu un spectacol de soc­mire și imaginație de care a fă­cut dovadă luni seara. Spectacolul, în regia lui Victor Tudor Popa și Eugen Ghioescu și conducerea muzicală a lui Radu O­­deșteanu — se impune prin gust, calități interpretative și alertere. Radu Odeșteanu a reușit să rezol­ve o problemă rareori soluționată nu numai de către formațiile mu­zicale de amatori clujene, dar și de către cele venite în turneu: dia­­logul solist-orchestra, bateria și ală­murile sale nu jenează nici o dată solistul, lăsînd vocii rolul care-i re­­­­vine de fapt și oferindu-ne, de cî­­teva ori, impresia că ascultăm o bu­nă înregistrare de studio. La l­odul­­ lor, soliștii — Viorica Bistreanu,­­ Marcela Chican, Ileana Duca, Mia > Istrate, Octavian Cadia și Emil Go­ I­can — au interpretat melodiile ro­­­­mânești și străine cel puțin corect­­ cu toții și, foarte adesea, mai sus de calificativul „bine“, pînă la „foar­­­­te bine" sau „foarte frumos“, mai a­­­­les cînd au și fost ajutați de efec­tele sonore ale lui Kálmán Bocsoni I și Mihai Ciobanu. O reală satisfacție oferă ansam­­­­blul de balet, căruia, foarte puțin îi lipsește pînă la­ o perfectă sincroni­­­­zare a fiecărei mișcări. Spațiul , nu-mi îngăduie să transcriu numele celor 6 balerine și 11 balerini și­­ mă voi mărgini să numesc cele mai reușite numere de ansamblu — „Pinguinii", „Menuet-Modern“, „Rit­­­­muri", „Undeva intr-un bar“ —, a­­­­mintind și ideea, care poate fi mai bine realizată, a sublinierilor core­grafice la cîteva cîntece. Scurta prezentare a compartimen­telor o închei cu „momentele ve­sele“ interpretate cu multă finețe de Ion Pater și V. Georgescu — un „ cuplu reușit, înzestrat cu mult umor, o fantezie și, nu în ultimul rînd, cu­­ talent, demonstrat mai ales în sche­­­­ciurile „Canapeaua“, „Pisălogul“ și­­ „Duo Pata Villa“. In locul unor aprecieri finale, pre­­­­cizez că după premieră, spectacolul­­ a fost demontat și analizat pînă la cele mai mici detalii de un grup de i invitați bucureșteni și clujeni — • muzicieni, coregrafi, actori —, care a și propus remedierile de ară­ ; hunt. Hie Calian Ritmuri... moderne Fotografia: R. NEGREA­ N­­ !­I­I m 0 SARCINA DE PRIMA IMPORTANTA ÎN ACTIVITATEA COOPERAȚIEI DE CONSUM ACHIZIȚIILE De obicei, gazetarul își cău­tă temele și, in funcție de ele, interlocutorii. In cazul de fa­ță, insă, metoda aceasta, dacă pot să mă exprim astfel, a fost puțin „deranjată", în sen­sul că intenția subsemnatului era de a purta o discuție ge­nerală despre sarcinile și o­­biectivele mai importante în anul care abia a început, așa nncit meritul pentru alegerea temei revine interlocutorului nostru, tovarășul Alexandru SOPORAN, președintele U­­niunii județene a cooperative­lor de consum. Și alegerea dânsului se datora, așa cum a­­veam să mă conving, nu unui subterfugiu oarecare, ci faptu­lui că, prin importanța și con­secințele ei, achizițiile îl preo­cupă de, întreaga răspundere ce se cere într-o problemă atit de importantă. Așa îmi explic și de ce dialogul nostru s-a înfiripat atit de firesc. — Știu, pentru că e normal să fie astfel, planul de achi­ziții pe anul acesta e mai mare decit în anul trecut. Dacă ați vrea, totuși, să întăriți afir­mația mea prin cîteva cifre... — Nimic mai ușor, acum cînd pentru noi totul este lim­pede. . Cel puțin din acest punct de vedere. Așadar: 19 milioane ouă, 118 tone, car­ne de pasăre, 20 tone carne de­ gîște îndopate, 45 tone car­ne de iepure, 1éo tone carne de porc, 80 tone miere de al­bine, 22 tone melci, 60 tone fasole, 30 tone ceapă, însemna­te cantități de cartofi, po­rumb, griu etc., etc., etc. £ o listă mult prea lungă. Mai convingător ar fi, probabil, să vă spun că planul valoric al achizițiilor pe care trebuie să le facem este de circa 20 mi­lioane — pentru că ați vrut să vă dau cifre, și că multe din produsele pe care le vom achi­ziționa vor lua drumul expor­tului, lucru ce ne obligă în plus. — Este prematur să vă în­treb despre ceea ce s-a făcut concret pînă acum pentru a avea, cel puțin teoretic, con­vingerea că la sfîrșitul anului toate vor fi bune? —■ Nu, nu este prematur, noi nu ne putem­ permite res­tanțe, pentru că ne-ar da pes­te cap multe socoteli. Am ter­minat deja defalcarea sarcini­lor pe cooperative, 25 în total, pînă la 5 februarie vor fi gata și cele de lucrători. — Planificări se fac pretu­tindeni, nu pretutindeni, însă, ele se și respectă. Nu vreau să fac nici o aluzie, ci să spun că planificarea în sine, fără alte măsuri concrete, specifice mai ales, nu asigură reușita. Veți întreprinde ceva în acest an și dacă da, ce anume? — Ce n-am mai întreprins pînă acum. Un prim exemplu: pînă la 31 mai vom difuza 32 000 pui de o zi cooperato­rilor din județ, în condiții deosebite față de alți ani, mai concret pe baza unei conven­ții scrise. Adică, cetățeanul X primește un număr oarecare de pui, contra cost, numai da­că se obligă în scris, cum­ am mai spus, ca o parte din ei — în funcție de numărul pui­lor cumpărați — să-i valorifi­ce prin unitățile noastre coo­peratiste. In aceleași condi­ții­ vom difuza și 2 000 boboci de gîscă și vom organiza, ex­perimental, 3 crescătorii pro­prii de gîște, cu 100—300 bu­căți fiecare, pe lingă coopera­tivele Clujeana, Țaga și Geaca. Bănuiesc că nu vom provoca ilaritate cu asemenea­ exemple, de aceea îmi permit să continui. Pe lingă între­­prinderea noastră de achiziții vom îngrășa gîștele slabe lua­te de la crescători. Pentru că o însemnată cantitate de car­ne de iepure de casă o achi­ziționăm pentru export, vom stimula creșterea lor prin a­­cordarea, la preț de stat, ele furaje concentrate, în raport cu cantitatea contractată. De asemenea, pînă la 31 mai in­tenționăm să difuzăm 300 de iepuri matcă în cooperativele care n-au, deocamdată, con­tractanți, iar pînă la 1 mar­tie vom selecționa 2 crescători de iepuri specializați, care pot oferi iepuri de elită pentru alți crescători. Și la multe al­te acțiuni de acest fel ne-am gîndit pentru anul acesta. Se știe, sper, că acei cetățeni ca­re contractează cu noi carne de porc, de exemplu, vor fi favorizați în obținerea unor lucruri necesare lor —ciment, cărămidă, țiglă, carton asfal­tat etc. — La latura publicitară a problemei, să­ î zicem, v-ați gîndit? — Ne-am gîndit și la asta și e bine că m-ați întrebat, pentru că vreau să vă pun și eu o întrebare: găsiți ridicol un activist cultural, să zicem, care ar vorbi la căminul cul­tural din satul X despre în­datorirea patriotică a coopera­torilor de a contracta cu sta­tul produsele lor suplimen­tare? — Evident, nu! Dar, da­­că-mi permiteți să pun­­e continuare cu întrebări, ce mî-ați răspunde referitor la ceea ce nu v-a plăcut în anul care a trecut în felul în care s-au făcut achizițiile? ”­ Mai întîi că nu toate cooperativele și-au adus apor­tul în măsura în care le-ar fi permis baza materială, că ele n-au fost înțelese ca o sar­cină permanentă șî de aceea s-au executat sporadic, avînd caracter de campanie,, și că nu întotdeauna și nu în tot locul organele locale au spri­jinit cooperativele sătești. Nu este un reproș, ci o consta­tare... —• îndrăznesc să pun o în­trebare temerară. Credeți că veți realiza planul valoric la achiziții? — Dacă nici eu nu cred! Cred pentru că trebuie să crezi în tot ce întreprinzi și, iată, un prim indiciu al posi­bilităților de realizare a aces­tui plan: în 27 decembrie a­­nul trecut, cooperativa de consum Clujeana, deși situată într-o zonă preorășenească, și-a îndeplinit toți indicatorii de plan și a lansat o chemare la întrecere, foarte mobiliza­toare, tuturor cooperativelor de consum din județ pentru realizarea planului pe 1970 la toți indicatorii. Răspunsul cooperativelor din Borșa, Cră­­iești, Cojocna, Geaca, Mociu, Țaga și al multor altora îl cred sincer, așa încît... • Discuție consemnată de Traian BARA PIATRA UNGHIULARA a kipiolitei "(,numim Instalația... (Urmare din pag. l­ a) Orice stagnare înseamnă ca­pacități pierdute, spații irosi­te, forțe de muncă neutilizate. — Modul de folosire a ma­șinilor și utilajelor reprezen­tând un element hotăritor în asigurarea unui randament sporit, ce ne puteți spune de­spre acest lucru din experien­ța dumneavoastră? Ce credeți că ar trebui făcut pentru asi­gurarea unei folosiri comple­te, judicioase a capacităților din dotare? — In afara unei bune în­trețineri și exploatări, este de neconceput o bună utilizare a mașinilor și instalațiilor de care dispunem. Experiența noastră la această direcție e concludentă, înregistrăm un indice sporit de utilizare toc­mai datorită faptului că, vrem­ nu vrem, la termenul planificat se oprește produc­ția și se fac verificările și re­parațiile prevăzute. Bănuiesc că dacă și în celelalte sectoa­re, unde reparațiile pot fi o­­colite, s-ar proceda la fel, nu am mai avea de-a face cu a­­tîtea căderi. Greșesc cei ce cred că atîta timp cu­ mași­na merge încă n-are rost să ne complicăm cu verificările, revizuirile, amînînd reparații­le pînă la cădere. Ei proba­bil nu se întreabă cu ce ran­dament funcționează această mașină cînd nu e întreținută? Cu­ pierdem dacă ea cade? Ar fi însă o naivitate să credem că e suficient ca ma­șinile să fie în bună stare pentru a obține maximum de randament. Pentru a da tot ce pot, ele trebuie întreținute corect, dar și mînuite rațio­nal, ceea ce impune o cunoaș­tere amănunțită și perfectă a lor. Cînd cunoști bine mașina la care lucrezi, o mînuiești cu mai mare încredere și si­guranță, poți preveni eventua­lele defecțiuni, căderi. De fapt, între gradul de califica­re a muncitorului și randa­mentul mașinii există o legă­tură directă, ceea ce face ca perfecționarea continuă a cu­noștințelor profesionale sa constituie o condiție a pro­ductivității. Cei care nesoco­tesc acest lucru nu vor reuși să se situeze niciodată în pri­mele rânduri. Ridicarea continuă a nivelu­lui profesional nu-i, cum se crede uneori, un simplu ca­priciu, un moft, o formalita­te pe care trebuie să o înde­plinim. Numai urmînd cu regularitate formele de pregă­tire în care a fost încadrat, operatorul Silvestru Bardas , precum și alți colegi ai mei au reușit să-și însușească co­rect execuția celor mai com­plicate manevre și mînuiri a­­le instalațiilor de care depin­de buna folosire a utilajelor. — Pregătirea profesională a fost șî va rămîne o condiție a bunei folosiri a mijloacelor din dotare. Dar oare e singu­ra premiză a unei înalte efi­­ciențe? — Categoric, nu. O mașină bine folosită impune un mun­citor bine pregătit dar, în a­­celași timp, și disciplinat. E vorba, desigur, despre disci­plina muncii și despre disci­plina tehnologică. Intrucît la noi în uzină orice manifestare de indisciplină poate avea ur­mări catastrofale, această pro­blemă a fost mereu la ordi­nea zilei. Insistând asupra a­­cestei chestiuni, am obținut desigur și rezultate. Fără re­ducerea abaterilor, n-am fi putut, desigur, înregistra an de an producții tot mai mari. — Cum ați ajuns la o ase­menea performanță? — Pe căile cunoscute: o in­tensă muncă educativă, mă­suri disciplinare și materiale adecvate, iar în cazul unor repetări, renunțarea la servi­ciile celor care nu se înca­drează în normele de discipli­nă. Consider că atunci cînd un salariat nu vrea să se în­cadreze te normele de condui­tă stabilite, e bine s-o rupem cu el, fiindcă procedînd așa îi facem și lui ,gi ne facem și nouă un serviciu. Are vreun sens să te cramponezi de nu știu ce principii umanitariste pentru a ține în fabrică un indisciplinat, cînd știi că în orice moment acesta ar putea înlesni o avarie, o catastrofă, care să-l coste și pe el și în­treprinderea. Apreciez că nu. — Vor sau nu, întreprinde­rile, în procesul activității lor, intră în contact unele cu al­tele. Nu de puține ori, neono­­rarea unor obligații asumate se resimte și la nivelul locu­lui de muncă, afectînd folo­sirea la capacitate a mijloace­lor de producție. Cum ar pu­tea fi ele, sau consecințele lor, evitate? — In cazul celor neprevă­zute, prin măsuri de preîn­tâmpinare. Urmările unei soft-deri a­­ tensiunii energiei elec­trice, de pildă, pot fi evitate prin scoaterea operativă din circuit a unei părți din in­stalații. In cazul unor defec­țiuni, se poate acționa printr-o suplă și mobilă organizare a activității de intervenție. Pen­tru neajunsurile curente (ca­litate necorespunzătoare, neli­­vrare la timp), la nivel de loc de muncă e bine să se evite folosirea materialelor de ca­litate necorespunzătoare, iar cînd nu se poate, să se încer­ce ameliorarea efectelor lor nocive. In situația lipsei unor materiale soluția ar fi redis­tribuirea unor faze, procese. De dorit este, ca asemenea surprize să se­­ evite, deoarece existența lor e totuși dăună­toare.­­ Recurgînd la un raport de corelație, ajungem la con­cluzia că instalația, mașina, utilajele sînt o variabilă re­­zultativă a cărei constantă funcțională este omul. Cum s-ar putea sintetiza comporta­rea acestei constante pentru a imprima variabilei sale o cit mai mare valoare? — Simplu, deoarece totul depinde, pînă la urmă de con­știinciozitatea cu care, ne a­­chu­tăm de obligațiile ce ne r­e­­vin. Dacă ne facem exemplar datoria vom fi și bine pregă­tiți, disciplinați, perspicace, precauți, îndemînați ei, cura­joși, cu multă prezență de spi­rit, instalația ni se va supune cu docilitate. m m EFIGII MODERNE ALE COMERȚULUI ? Este plăcut să întâlnești în satele și comunele prin care treci, alături de locuințele și obiectivele social-cultura­­le ridicate și ele în ultima vreme, ținuta elegantă a u­­nităților comerciale noi, cu vitrinele și rafturile încăr­cate de mărfuri, în care ești servit corect,­ civilizat, așa cum consumatorul își doreș­te. Răspunzînd unor cerințe importante, aceste unități — expresie a noului care răz­bate pretutindeni — au de­venit o componentă a sa­tului nostru, completîndu-i imaginea contemporană cu noi dimensiuni economice, sociale și arhitecturale. A­­trage atenția, în primul rînd, salba de unități comerciale — adevărate efigii moderne ale comerțului — care te în­­tîmpină aproape pretutindeni la Belîș, Giucea, Gojocna, Lu­na, Feleacu etc., ridicate din fondurile centralizate, expre­sie a grijii pe care statul nostru o acordă acestui sec­tor. Din rîndul acestora fac parte și complexele comer­ciale din Gherla și Huedin, puse la dispoziția consuma­torilor în cursul anului 1969, adevărate unități reprezenta­tive ale comerțului coopera­tist, ce se impun prin stilul elegant al construcțiilor și condițiile­ deosebite asigurate desfășurării activității co­merciale. In comunele și satele jude­țului nostru nenumărate o­­biective comerciale au fost ridicate și date în folosință prin aportul și munca miilor de membri cooperatori. A­­nual sunt­­ construite și ame­najate, în acest fel, 30—40 de unități comerciale care con­tribuie cu prezența lor la modernizarea satelor, la pro­movarea unui comerț demn de zilele noastre. Lauda se cuvine, în primul rând, mem­brilor cooperatori, animați de utile și generoase intenții, dar și unor oameni de inimă care s-au dăruit acestor ac­țiuni cum stnt președinții de cooperative Ferenț loan de la „Someșul“ Dej, Todea Ar­delean de la cooperativa Că­­lățele, Maier Ioan de la Iclod și alții. Tonică, imaginea construc­tivă a dezvoltării bazei teh­­nice-materiale a comerțului este completată cu eforturile susținute pentru introducerea și extinderea formelor avan­sate de comerț, cum sunt au­toservirea, accesul liber la raft, desfacerea mărfurilor cu plata la vînzător etc., care — spre satisfacția consuma­torilor — își fac drum tot mai mult și în mediul rural, in cadrul raioanelor alimen­tare, confecții, librării etc., ale magazinelor din Luna, Mihai Viteazul, Iara și alte sate din județul nostru. I

Next