Făclia, iulie-septembrie 1970 (Anul 24, nr. 7353-7430)

1970-08-08 / 7386. szám

La ferma zootehnica din Așchileul Mare Programul național de dez­voltare a zootehniei a pus în fața fiecărei unități coopera­tiste sarcini deosebite privind sporirea efectivelor de animale și a producției acestora, asigu­rarea bazei furajere, apărarea sănătății, introducerea meto­delor avansate de îngrijire și întreținere a animalelor. In multe cooperative agri­cole de producție din județul nostru există o preocupare vi­zibilă pentru realizarea preve­derilor progamului. Tocmai de aceea ne-a surprins situația de la Așchileul Mare, unde, parcă nici nu s-ar cunoaște conținutul acestuia. Planul de cumpărări de animale s-a rea­lizat doar în proporție de 50 la sută; producția de lapte este destul de scăzută, doar 4,2 litri pe cap de vacă furajată și în mod cert planul, destul de modest, de 1500 litri pe vacă nu va fi realizat; efectivul de ovine, deși e cu 100 mai mare decât cel planificat, producția de lapte și­lină atinge de abia 05 și respectiv 61 la sută din cea prevăzută în planul de producție. Cum se explică această stare de lucruri? Numeroși membri de partid și alți cooperatori cu care am stat de vorbă ne-au relatat că în condițiile actuale nu se poate face mai mult. Efectivele de vaci și oi sînt de slabă calitate. Au ieșit din iarnă slăbite și încă nu s-au refăcut (Din păcate cînd vor fi refăcute vor intra din nou in iarnă și situația se va re­peta). La acestea se adaugă lipsa unui control concret și operativ, insuficienta îndru­mare de specialitate ce trebuie acordată de consiliul de con­ducere și de specialiștii coope­rativei. Am aflat că șefa fermei zoo­tehnice — inginerul agronom Doina Dumitrean — nu-și în­deplinește întrutotul obliga­țiile. Domiciliată în Cluj, so­sește la Așchileu pe la ora 7,30, uneori mai tirziu, și se întoarce cel tirziu la ora 17. Deci se află în unitate în orele cînd la grajduri nu mai este aproape nimic de făcut. De altfel activitatea și-o des­fășoară mai puțin la grajduri și mai mult la sediul C.A.P., unde, după ce Își întocmește situațiile, negăsindu-și alte preocupări, stă și croșetează, apoi se urcă in autobuz și pleacă, îngrijitorii nu-și amin­tesc s-o fi văzut de dimineață bună la programul de grajd, să vadă cum se desfășoară munca, cum sunt hrănite ani­malele, să asiste la mulsul va­cilor pentru a-și da seama de productivitatea fiecăreia și pentru a stabili măsurile ce se impun. N-au văzut-o nici la programul de seară, deoa­rece el începe chiar atunci cînd șefa fermei se urcă în autobuz. Acum, programul de activi­tate al inginerei e și mai le­jer. Animalele se află în așa­zisele „tabere de vară", adică în pășune, la o oarecare dis­tanță de sat Acolo, în afară de iarbă, „cît vor să pască“, după expresia unui coopera­tor, nu li se administrează nimic. Normal ar fi ca șefa fermei să se deplaseze zilnic sau la 2—3 zile pe la „tabere“, să cunoască starea pășunii, să se gindească la măsuri de îm­bunătățire a ei, să urmărească adăpatul animalelor și să asis­te la muls, la transportul lap­telui etc. Mulgătorii susțin insă că n-a dat pe acolo în această vară. Este adevărat că uneori se deplasează pe la ta­bere, aruncă o privire peste animale și se întoarce. Muta­rea turmelor dintr-un loc în altul, asigurarea adăposturilor (cu totul insuficiente), aprovi­zionarea cu sare și eventual cu tărițe sau alte furaje parcă n-ar intra în preocupările sale. Nici mulsul la timp și soarta laptelui n-o interesează. în aceste zile se lucrează intens pentru asigurarea nu­trețurilor necesare. Operația ar trebui efectuată sub directa supraveghere a șefei de fermă. Dinia ar trebui să fie aceea care să insiste pentru urgen­tarea lucrărilor, îndeosebi a transportului și depozitării, să asigure sortarea finului pe ca­lități, stabilind locul și modul de efectuare a șirelor, urmă­rind ca nici o căpiță de furaje să nu se înstrăineze. Dar prac­tic de toate acestea se ocupă alții. Intr-o zi a fost solici­tată să dea o mină de ajutor la cîntăritul carelor de fin, dar n-a acceptat. S-a așezat in apropierea basculei, urmă­rind cum alții lucrează și a­­poi ... s-a apucat de croșetat. In altă zi a fost solicitată să asiste la evaluarea unei pa­­­­gube produsă de anumiți cetă­țeni. Deși distanța era de nu­mai vreo doi kilometri a re­fuzat să meargă dacă nu i se pune la dispoziție un mijloc de transport Intrucît acesta lipsea, nu s-a dus. Ascultîndu-i pe oamenii ca­re relatează asemenea fapte, îți pui, pe bună dreptate în­trebarea: Oare la Așchileul Mare nu există organizație de partid sau consiliu de condu­cere, care să analizeze situa­ția și să ia măsurile corespun­zătoare? Din spusele secreta­rului comitetului comunal de partid și a președintelui C.A.P. rezultă că asemenea analize s-au făcut, dar de fiecare dată șefa fermei găsea contraargu­­mente. A încercat mereu să iasă de sub controlul consiliu­lui de conducere, susținând că ea primește dispoziții și în­drumări numai de la ingine­rul șef. In luna mai, cînd comitetul executiv comunal și-a propus să analizeze acti­vitatea fermei zootehnice, in­ginera s-a lăsat mult așteptată și a venit la ședință numai după repetate insistențe. In asemenea condiții, pre­ședintele C.A.P. pentru a nu mai avea discuții, a slăbit controlul asupra activității fer­mei și drept urmare neajun­surile se înmulțesc și se am­plifică, iar producția și veni­turile cooperativei sunt lăsate la voia intîmplării. Considerăm că acestei stări de lucruri trebuie să i se pu­nă capăt, acuma și nu mai tirziu. Organele competente au datoria să intervină cu mă­suri concrete și să ajute coo­perativa să iasă din impas. Victor LENȚA Cînd ochiul specialistului nu vede lipsurile din fermă Minerii, consătenii mei de De obicei cînd merg la lucru, mai ales în schimburile de zi, mă opresc puțin să-mi potolesc bătăile inimii, aici sus, aproape de gura puțului minier, de un­de Hniștii îmi întorc privirea în jur și cu ochii minții văd ca în­­tr-un vis neuitat desfășurarea faptelor. De fiecare dată îmi aduc­­minte de ziua aceea de primăvară în care vîntul se stre­cura prin micul defileu, făcînd să coboare de prin fundături nevăzute, ultimele petece de ză­padă. Atunci, în primăvara aceea, pășteam pe aceste pămînturi pu­ținele oițe, fără să­ ghicesc ros­tul atîtor lucruri și fapte. Uite, parcă văd și cum urcînd spre mine un bărbat bărbos, cu frun­tea înaltă, de care i se lipiseră cîteva fire de păr argintiu­. Mi-l amintesc după atîția ani, urcînd spre mine cu rucsacul în spate, greoi, sprijinindu-se în ciocanul său ascuțit și pe care atunci cînd Bob, clinele meu, a început să mîrîie, i l-a întins să-l miroa­se, floîndu-mă să zîmbesc. Cînd a ajuns sus, m-a privit drept în față cu ochi prietenoși, zicîn­­du-mi: — Ajută-mă, nepoate, să las această comoară. I-am ajutat. Scăpînd de pova­ră, străinul s-a așezat lingă mine. — De unde ești tu, ciobăna­­șule? I-am răspuns fără să mă bîl­­bîi. — Vasăzi că ești băișorean, ne­poate? Aceasta vine de la t­âi­­șoara, nu? Apoi, gînditor, continuă. —- Ei, tinere, nu peste mulți ,nu vei fi martor sau părtaș la „cîntecul* ce-i vom începe noi aici. Da, da, un cîntec­­ nou, răscolitor pentru oamenii și mă­runtaiele acestor pămînturi. Oile au intrat lacome în hol­­duța plăpîndă, iar eu am aler­gat cu Bob după mine să le scot. în timpul acela, străinul, pregătit de drum, cu rucsacul in spate, îmi făcea semn de bun rămas. Au trecut anii, lăsînd în ur­ma mea sau purtînd cu­­­mine pînă în ceasul acesta imagini despre locuri și obiceiuri despre oameni și fapte. Nimic nu m-a obsedat însă mai mult decit cin­­tecul acela despre care bătrînul geolog mi-a vorbit că o să în­ceapă pe aceste pămînturi. Și întvadevăr el a început. Tonul acestui cîntec l-au dat ei, geologii, iar noi cei de­­ as­tăzi și de miine îl „fredonăm“ mai departe, înainte, spre adîncuri. Ani la rînd, neîntre­rupt, a răsunat acest cîntec­ la sondele de foraj pentru a depista zăcămîntul de minereu, comoara aceea despre care geologul îmi vorbise în pragul tinereții mele-Cînd au început cercetările geologice, majoritatea consăteni­lor mei au îmbrăcat salopetele de sondori sau hainele imper­meabile de mineri. Le-am citit atunci în ochi bucuria și emo­ția. Am trăit ani la rînd ală­turi de ei sentimentul de mîn­drie și satisfacție pentru deose­bitele rezultate obținute în cer­cetarea geologică. Majoritatea consătenilor­­ mei au părăsit cărăușia, îmbrățișînd o nouă meserie. Și sfertul de veac de viață liberă care a tre­cut de atunci i-a ridicat în rîn­­dul adevăraților oameni, le-a deschis orizonturi noi. Astăzi de putem mîndri cu ingineri mi­neri, artificierii, minerii și­­ al­te meserii din ramura minieră, pe care le-au îmbrățișat mulți dintre băișeni, fără să amintim, bineînțeles, de zecile de cadre noi, calificate, din celelalte do­menii de activitate. Nu există adunare a organizației de­ partid în care se analizează activitatea de producție unde să nu se vor­bească despre comuniștii Motroc­lean și Zai Octavian, care au obținut cu echipele ce le con­duc rezultate deosebite în fron­turile de lucru. Sunt amintite, de asemenea, numele minerilor Joldea Ioan, Vintilă Alexandru, Coroban Vasile, Zai Dionisie, Tehei Ioan și alții, care sînt me­reu în frunte, străpungînd zeci de metri peste plan. Mulți dintre consătenii mei care lucrează în subteran, sau la sectorul auxiliar se bucură de aprecierea conducerii șantierului pentru neobosita lor preocupare și hărnicie. Frații Pîc: Mihai, astăzi Vasile și Nicolae, care lucrează de la începutul lucrărilor mi­niere, sunt mîndria noastră. Și pe bună dreptate, Mihai, arti­ficierul, face să se cutremure adîncurile. Vasile, semnalist în subteran, la rampa orizontului 2, este poreclit ochiul magic al minei, iar Nicolae. Naia, cum îi spunem noi, colegii de muncă, e foarte bun mașinist. O reputație identică și-au cîș­­tigat și comuniștii Bălaj Vasile — lăcătuș de mină, Grecu Gli­­gor, mașinist, mecanicii Botaș Vasile, Vîtca Gligor și alții, care asigură o exploatare și întreți­nere bună a utilajelor din do­tarea șantierului. Cîteva nume de care sînt: mîndru, nume la care se vor adăuga altele, pentru că în cu­­rînd va începe un nou curs de calificare la locu­l de muncă, și care dovedesc că probele din rucsacul geologului dovedeau nu numai comoara ascunsă de mi­lenii sub această glie strămo­șească, ci și pe cea de la supra­față. Astăzi, aici, la Șantierul I.P.E.G. Băișoara, colectivul nos­tru muncește fără preget pen­tru îndeplinirea sarcinilor de plan în subteran, pentru lucrări de calitate, la termen și la un preț de cost redus... Gîndindu-mă la înnoirile ce s-au produs în viața consăteni­lor mei, cît și a locuitorilor din satele vecine, simt deodată­ că pămîntul se cutremură, făcîndu­­mă să pierd firul gîndurilor me­le. Ce s-o fi întîmplat? O, dar nu-i nimic deosebit, a pușcat schimbul lui Joldea de la ori­zontul 160 m. Gavrilă GRECU, mecanic Băișoara FILE DE CARNET \ cronica măruntă. • Prima impresie pe care turistul sosit în gara Cluj și-o poate face, mer­­gind in stația de autobuze vis-a-vis de gară, nu este prea bună. Motivul — în stație e plin de hârtii și de murdării. Apelîndu-se la conștiința civică a cetățe­nilor și grija gospodarilor orașului, cînd apelul nu dă roade, e cazul să se treacă la măsuri corespunzătoare, eficace.­­ O situație similară în privința curățeniei se poate constata și în stația de autobuze nr. 5 și 11 de lin­gă hotelul „Napoca“. Peluza e plină de hirtii, bilete de autobuz. In stație nu există un coș destinat hirtiilor. Cei răspunzători de lipsa lui, unde aruncă hîrtiile și biletele de călătorie?­ • încă din vremea inun­dațiilor, podul care duce spre piața de vechituri a Clujului este rupt, împie­­dicînd circulația. Degeaba se mai așteaptă creșterea apelor că ele tot nu se vor repara.. • De peste 10 zile a fost terminat acostamentul pen­tru stația de autobuz din Piața Engels, dar I.O.T.C. •n-a reușit să mute încă stîlpul cu indicatorul sta­ției. Să vă dăm o macara pentru a urni stîlpul sau...? pe ce mîini încredințau TEHNICA MODERNA (Urmare din pag. l­a) ci­tori a dozei necesare de cu­noștințe teoretice. A doua condiție este de-a repartiza pe muncitorii în formare în echipe formate din oameni cu experiență, cu stagiu mai îndelungat în întreprindere. Această condiție este valabilă și în cazul repartizării uce­nicilor. Grupurile de șantiere din Cluj, aparținătoare T.C.G. au adoptat un procedeu care s-a dovedit a fi foarte eficient. La repartizarea muncitorilor și ucenicilor s-a stabilit că după dobîndirea calificării, ei vor rămîne în echipele sau brigăzile în care s-au format. Această condiționare preala­bilă îi stimulează pe con­structori să formeze, în timpul calificării sau uceniciei, mun­citori buni cunoscători ai me­seriei.­­ Ni se pare negîndit procedeul, practicat în mai multe uzine și șantiere din județul Cluj, de a forma din muncitori recent calificați (fie prin ucenicie, fie prin califi­care la­ locul de muncă) for­mații de lucru separate. Izo­larea lor de muncitorii vechi, cu multă experiență înseam­nă, de fapt, ruperea lor de posibilitatea îmbogățirii cu­noștințelor practice profesio­nale, indispensabile speciali­zării lor în meseria în care au fost ei inițiați. FORMAREA DE CADRE NU ESTE UN SCOP IN SINE In ancheta amintită am co­­mentat și un alt aspect al creșterii fondului de cadre ca­lificate necesare completării efectivelor în prezent și în perspectivă, pentru obiective­le care sunt în curs de con­struir­e. Din răspunsurile pri­mite, am desprins un aspect destul de îngrijorător: între­prinderile, în general, își asi­gură cadrele de muncitori ca­lificați și medii tehnice pen­tru producția de bază. In scopul completării efectivelor din secțiile și atelierele auxi­liare și de întreținere nu prea trimit candidați la școli și nici nu organizează cursuri de calificare prin ucenicie. Astfel, colectivele unităților anexe sau de întreținere se completează cu acele „păsări călătoare“ care își „încearcă norocul“ pendulînd între di­ferite întreprinderi. Această observație a fost analizată și, în parte, solu­ționată. Dereglări, destul de pronunțate, în planificarea și calificarea cadrelor totuși apar. Uzina „Triumf“, de pil­dă, a pregătit, pe bază de contract, 25 de frezori și 18 strungari. Din aceștia, după absolvire, uzina a reținut 3 frezori și 8 strungari. Restul au fost cedați uzinei Unirea, care, neavînd sprijinul foru­rilor superioare, nu și-a putut completa efectivul cu absol­venți. Greutățile uzinei Uni­rea, insă, nu au fost rezolvate nici prin această operațiune. Pentru a-și asigura numărul necesar de strungari pentru anul 1971, uzina a fost ne­voită a încadra în numărul mediu scriptic 35 de persoa­ne care urmează să fie califi­cați în meseria de strungari. Este o soluție, dar nu cea mai fericită. Deși lipsa de mun­citori calificați la Unirea a devenit proverbială, ea este rezolvată pe căi ocolite, în dauna productivității muncii și în detrimentul (cel puțin în principiu) nivelului de pre­gătire a celor 35 de viitori strungari. Nu contestăm nici dorința de a învăța meserie a candidaților și nici seriozi­tatea cu care sunt ei instruiți. Totuși, susținem că în școli profesionale sau prin uceni­cie candidaților li se poate asigura o pregătire mult mai corespunzătoare decât prin ca­lificare la locul de muncă. Ca­litatea pregătirii strungarilor de la Unirea se mai pune sub semnul incertitudinii și datorită lipsei de mijloace fi­nanciare absolut necesare. Mai­ este și un alt aspect care trebuie avut în vedere:­ muncitorii instruiți la locul de muncă, cu timpul, vor fi înlocuiți cu absolvenți ai șco­lilor profesionale. La Unirea, încă nu se pun asemenea probleme. La Fabrica de pie­lărie și încălțăminte, în schimb, cu atît mai pregnant. Lipsa de prevedere, aprecie­rea greșită a perspectivelor, soluțiile de moment au deter­minat și pregătirea unui nu­măr mai mare de cadre me­dii (tehnicieni, contabili etc.) decit posibilitățile reale de angajare. Absorbirea „sur­plusului“ de absolvenți ai școlii de specializare post­­liceală, ai liceelor economice etc. a cauzat serioase bătăi de cap comitetelor de direc­ție și consiliilor de adminis­trație, cu ocazia încheierii ul­timilor ani de învățămînt. CE SE AȘTEAPTĂ IN ALTE UNITĂȚI? Am afirmat că cea mai ma­re parte a necesarului de ca­dre pentru completarea golu­rilor în efective precum și pentru capacitățile de produc­ție în curs de construire este asigurat. Aprecierea nu este valabilă pentru o parte din unitățile din ramura con­­­strucții și de industrializare a lemnului. Eforturile depuse în vederea calificării la locul de muncă a unui număr a­preciabil de muncitori s-au dovedit a fi insuficiente. Pen­tru realizarea sarcinilor pro­puse pentru anul 1971, între­prinderile încă nu dispun de suficienți zidari, dulgheri, fierari-betoniști, mineri, tîm­­plari etc. îngrijorător este faptul că șantierul din Gilău al întreprinderii de construc­ții hidrologice, deși are ne­voie de un număr, din ce în ce mai mare de cadre, încă nu a întreprins nimic pentru organizarea unor cursuri de calificare în meseriile defici­tare. Angajarea directă a muncitorilor calificași — pro­cedeul practicat pînă în pre­zent de X.C.H. — determină slăbirea pronunțată a capaci­tății altor unități de construc­ții și, implicit, realizarea în ritm scăzut a celorlalte obiec­tive de investiții — simptome deja semnalate pe mai multe șantiere din județ. Nimeni nu poate pretinde ca anumite întreprinderi să fie transfor­mate în furnizoare de cadre pentru completarea efective­lor unei unități care și-a în­tocmit un plan de școlarizare neadaptat la situația concretă din județ. Lipsa de zidari, instalatori, mineri, sudori etc. poate fi soluționată fără prea multă dificultate, dacă fieca­re unitate interesată va aduce un aport corespunzător la ca­lificarea lor. UNDE SĂ SE FACĂ PRACTICA? Instruirea practică a elevi­lor de tot felul nu este o trea­bă simplă. Ea reclamă anu­mite sacrificii, atît din par­tea întreprinderilor cît și din partea muncitorilor, maiștri­lor și inginerilor instructori. Sînt unități în care aceste probleme sînt lăsate să se re­zolve singure. Cu excepția Combinatului de sticlărie, a Combinatului textil și a Com­binatului de pielărie și încăl­țăminte care pentru uzul ele­vilor și cursanților au înzes­trat ateliere-școală, activitatea de instruire este stînjenită în aproape toate întreprinderi­le, uneori în dauna însușirii cunoștințelor și deprinderilor profesionale. Un exemplu, doar­ la uzina Triumf, la cele trei mașini de frezat de care dispune întreprinderea —­ ma­șini la care lucrează munci­tori calificați — în anul șco­lar încheiat s-au instruit 26 de elevi. Să ne mai întrebăm de ce absolvenții școlilor pro­fesionale, un timp, nu reușesc să-și îndeplinească normele? înființarea atelierelor-școa­­lă, cu plan de producție, so­luție demult propusă și în­sușită, a devenit, deci, o ne­cesitate stringentă atît în in­teresul întreprinderilor cit și al elevilor. Posibilități in această privință există — uzina Unirea le-a și găsit. Rezolvarea definitivă a pro­blemei locurilor de muncă pentru efectuarea practicii elevilor, ucenicilor și munci­torilor necalificați se impune și în cazul elevilor școlilor postliceale, a căror pregăti­re practică este încă defici­tară. CETĂȚENII ȘICULUI (Urmare din pag. l­a­ țuri avantajoase. Am primit repartiții pentru 250 000 că­rămizi, 25 tone ciment, 50 000 țigle, însemnate cantități de material lemnos. Discutăm cu mai mulți ce­tățeni sinistrați care-și cons­truiesc case noi. Fiecare din 0 FACLIA PAGINA 3 m „ Universitatea" Cluj­­ in pragul unui nou campionat In absența confraților mei care girează rubrica „Sport“, plăcerea — sper — de a vă furniza cîteva date și chiar noutăți despre cei care, în campionatul trecut, ne-au fă­cut să trăim toate stările su­­fletești, mi-a revenit mie. Cu recunoscuta-i vervă și amabi­litate, între nenumărate tele­foane și o cafea. Titus Luca­lin, secretarul clubului, a în­țeles intenția noastră de a o­­feri cititorilor și, în special, a­­mieilor „U“, informațiile de rigoare. Vom preciza, de la bun început, convenția noas­tră de a discuta numai despre lucruri de-acum absolut sigu­re, neamăgindu-ne — și deci nici pe dumneavoastră — cu lucruri posibile în viitor. Cînd și acestea vor deveni certi­tudini, vă vom informa cu promptitudine. Prima întrebare s-a referit, cum era și firesc, la ceea ce fac fotbaliștii Universității în prezent. — Se odihnesc și se pregă­tesc la Eforie Nord. Incepînd din 3 august și pînă în 13, Moldovan, Totoiianu, Crețu, Pexa, Codrea, Anca, Uifălea­­nu, Adam, Barbu, Coman, Munteanu Ion I, Pripici, Ior­­dache, Sudi, Cimpeanu, Solo­mon, Licfi, Bungău și Stîncel, sub conducerea tehnică a an­trenorului Andrei Șepci, vor căuta să recupereze eforturile unui campionat agitat, căruia li s-au adăugat și cele ale re­centului campionat european studențesc din Iugoslavia și, bineînțeles, să acumuleze for­țe pentru cel care va începe la 30 august. In chiar timpul șederii lor la mare, vor sus­ține un meci amical cu Fa­rul (azi, 8 august, n.n.) și, pro­­babil, și cu Portul. — Am reținut, din lotul care se află la mare, absența citorva nume. Motivul? — Lipsesc, intr-adevăr, cî­­țiva: Ștefan, Mihăilă și Neșu, care au fost înainte, și Ne­gru, care nu suportă marea. Și aceștia, însă, se pregătesc pentru noul campionat Ște­fan și Mureșan, de exemplu, sunt cu echipa de juniori în­­tr-un turneu în Cehoslovacia, din 6 august și pînă în 11. — In ultima vreme, ziarul „Sportul“ ne-a oferit infor­mații privind noile achiziții făcute de divizionarele A pentru viitorul campionat. Care sunt achizițiile, evident sigure, ale Universității? , — In general, nume mai puțin cunoscute, tinere și, spe­răm, talentate: Ciocan, de la Minaur Zlatna, de 18 ani, pen­tru care U.T.A., grație con­descendenței președintelui ei, Nicolae Brezoieanu, pentru „U“, al cărei jucător a fost, și-a retras­ cererea de dezlega­re, Cristian Popa, tot de 18 ani, de la Poiana Cîmpina, frații gemeni Sorin și Dorin Mocanu, de 19 ani, de la Di­namo București, și Penteș, de la Steagul roșu. Urmează să mai vină Mincioagă de la Ca­racal, care nu are încă for­mele de transfer, dar pentru care nu avem nici un motiv de îngrijorare, dat fiind că vine de la o categorie infe­rioară. — Alte noutăți? — A revenit Martin Crișan, de la C.S.M. Reșița, și are, în sfîrșit, drept de joc Ardeleanu, după un an de tușe... De asemenea, cîteva promovări din echipa de juniori. — Și cine pleacă? — Definitiv Oprea (Farul) și Mustețea (Dinamo Bucu­rești), iar pe un an, împru­mutați C.F.R.-ului Cluj, Fanea Lazăr, Sirbu Mircea și Nichiti. — Care este programul de pregătire al echipei după ve­nirea de la mare? — Antrenamente obișnuite, cărora li se vor adăuga me­ciuri de verificare, numai cu echipe de divizia A, dat fiind că divizionarele B încep în­­trecerea oficială la 16 august Sîntem în tratative zilnice cu U.T.A., Steagul roșu, Progre­sul București și, eventual, Steaua și Dinamo București. Vom evita obișnuitul amical cu Rapid, dat fiind că vom juca în prima etapă ... — A avut loc ședința de a­­naliză? — Nu, și asta și datorită faptului că majoritatea jucă­torilor au fost plecați în Iugo­slavia. Ea va avea loc, însă, înainte de începerea campio­natului și va fi o retrospecțiu­­ne a comportării din ediția trecută și un punct de plecare pentru cea viitoare. — Ce mobiluri vor anima „Universitatea" în noul cam­pionat? — înainte de toate, o înti­nerire substanțială, hotărîtă de antrenori, o comportare bu­nă și, în orice caz, mai puțin fluctuantă ca în trecutul cam­pionat. Mulțumind pentru informa­țiile oferite, am hotărât să vă­­ ținem la curent cu tot ce va interveni nou în cadrul echi­pei. De asemenea, în zilele care urmează, vă vom infor­ma și despre ceea ce se în­tâmplă cu cealaltă divizionară A clujeană, C.F.R. Traian BARA Programul competițiilor sportive • AEROMODELISM: As­tăzi după masă, cu începere de la ora 16 se vor da primele starturi din­ cadrul fazei a doua a campionatul națio­nal de aeromodelism (zbor li­ber). Pe stadionul „Industria sîrmei" din Cîmpia Turzii se vor prezenta cei mai buni aeromodeliști din­ Cluj, Dej, Cîmpia-Turzii, Gherla și Tur­da. întrecerea continuă mâine, la ora 9. • FOTBAL: In cadrul com­petiției dotate cu „Cupa 23 August“ astăzi sunt programa­te următoarele întâlniri: Te­renul nr. 2. (str. Aurel Vlad­­cu), ora 17:30, Porțelan — Textila. Terenul C.F.R. (str. Mășini­știlor), ora 16: Me­talul roșu — Armătura, ora 17,45: C.M.C. — Electrica. • ORIENTARE TURISTI­CA: Sîmbătă, la ora 16 începe în Pădurea Făget concursul republican dotat cu „Cupa Clujului“, întrecerea continuă duminică (ora 7) și luni (ora 6,30). Paralel cu concursul sus­­amintit se va desfășura și concursul internațional dotat cu „Cupa României" la care, pe lângă cei mai buni sportivi autohtoni, vor lua startul con­curenți din Cehoslovacia, Re­publica Democrată Germană și Ungaria. 0 POPICE: Astăzi și miine, în ambele zile cu începere de la ora 8 vor continua pe te­renurile popicărie­i A.S. Re­cord (Bulevardul Stenia nr. 77) întrecerile fazei I, a campiona­tului național individual și pe perechi. 0 TENIS DE CIMP. Astăzi și mîine, între orele 8-13, respectiv 15-19 vor avea loc ultimele întâlniri din cadrul­­ campionatului național de ju­niori mici și mari. Jocurile sunt programate pe terenurile din Parcul orașului, respectiv din parcul Universității ,,Ba­­beș-Bolyai“.­­ Reamintim totodată citi­torilor noștri, că pe terenurile din Parcul orașului va începe luni competiția internațională de tenis de eîr­p „Turneul speranțelor“, la care vor lua parte 29 de jucători și jucă­toare din Bulgaria, Cehoslova­cia, Cuba, R. D. Germană, Turcia, Ungaria și U.R.S.S., precum și 42 de tenismeni ro­mâni. Vor avea loc meciuri la două categorii de vîrstă, 15-18 ani, respectiv 19-20 ani. ei are cuvinte de înaltă a­­preciere la adresa politicii partidului nostru, pentru a­­jutorul pe care-l primesc în refacerea căminelor distruse. — Nu mă așteptam la un a­­semenea ajutor — ne declara Ștefan Szilagy. Am primit 15 000 lei pentru casă și 3 000 lei pentru anexele gospodă­rești. Am cum­­părat și mate­riale la prețuri scăzute. In numele meu și a familiei ex­prim întreaga mulțumire pen­tru acest ajutor, care exprimă grija deosebită pe care parti­dul și statul nostru o poartă tuturor cetățenilor țării, indi­ferent de naționalitate, întot­deauna, dar mai ales în a­­ceste momente grele prin care o parte din cetățenii patriei noastre trec. — Mulțumesc din inimă (Armata din pag, r­o­­ ducția marfă vîndută și în­casată — 100,5%. Complexul de prelucrare a lemnului, în­treprinderea industrială locală de stat „Someșul“ și Între­prinderea de gospodărie co­munală­­ și locativă și-au depă­șit substanțial sarcinile plani­ficate la producția globală și producția marfă. De exemplu, în cele 7 luni au produs su­plimentar — Complexul de prelucrare a lemnului: 58 mc de placaj, 45 514 mp de fur­nire estetice, 11400 mp de plăci aglomerate din așchii de lemn și 336 scaune. „So­meșul": 43.000 cărămizi, 121 mp covoare orientale, mobilă partidului, că a fost și este a­­lături de noi în toate — ne spunea Lengyel Martin. — Fără ajutor de la stat nu ne-am vedea acum casele sub acoperiș. Singuri nu ne pu­team descurca. Așa în curînd ne vom muta în ele, vom avea din nou căminele noastre ne declarau Iosif Csorba și Ioan Fülöp. Ajutorul multilateral primit de către sinistrații din Sic a creiat o atmosferă de muncă entuziastă nu­ numai la recon­strucția caselor, dar și în coo­perativa agricolă de producție, pe șantiere, acolo unde după cum spuneam lucrează șicanii, căci fiecare la locul lui de muncă își dovedește dragostea față de partidul și statul nos­tru, față de politica sa înțe­leaptă, în valoare de 29.000 lei. O si­tuație mai puțin favorabilă deține cooperativa „Meseria­șul“, care, datorită unor difi­cultăți de asigurare a materi­alelor necesare, a rămas în urmă în iulie la producția de încălțăminte­ și de covoare, ceea ce i-a afectat și realiza­rea planului pe 7 luni. Un capitol deosebit de im­portant al activității unități­lor economice din Gherla es­te, fără îndoială, onorarea promptă a livrărilor la ex­port. In această privință, atît O. P.Br. cît și „Someșul“, princi­palele întreprinderi furnizoa­re de mărfuri pentru străină­tate, și-au îndeplini­t și depășit sarcinile stabilite, expediind beneficiarilor importante can­tități de placaj, furnire este­tice, plăci aglomerate din aș­chii de lemn, mobilă, covoare și diverse alte produse de ca­litate superioară. Succesele întreprinderilor gherlene ar fi incomplet în­fățișate dacă nu ne-am referi și la activitatea lor de inves­tiții, care asigură lărgirea ca­pacităților de producție și mo­dernizarea proceselor de fa­­bricarie. Din planul anual de investiții, în primele 7 luni s-a realizat la nivelul orașului o cotă de 56,2%, din care con­­strucții­ montaje — 47,4%, cifre satisfăcătoare dacă ținem sea­ma de implicațiile multiple ale inundațiilor. Lucrări mai importante se execută la C.P.Iv (dezvoltarea fabricii de plăci aglomerate din așchii de lemn), I.G.C.L. (construcții de locuințe, extinderea rețelei de apă și canalizare, achiziții de utilaje), „Someșul“ (încheierea dezvoltării fabricii de cărămizi și achiziții de utilaje), „Mese­riașul" (darea completă în ex­ploatare a fabricii de cala­poade și achiziții de utilaje). In prima decadă a lunii au­gust, o dată cu apropierea marii noastre sărbători națio­nale, colectivele de muncă ale unităților economice din Gher­la își intensifică eforturile pentru a obține rezultate și mai edificatoare în toate com­partimentele activității lor complexe. Aceste colective sînt ferm hotărîte să cinstească măreața zi de 23 August cu succese demne de efortul uriaș al întregii țări, de a încheia acest an cît mai bine și de a păși cu dreptul în noul cinci­nal — etapă decisivă pentru construirea societății socialiste multilateral dezvoltata. Unitățile economice

Next