Familia, 1865 (Anul 1, nr. 1-21)
1865-07-15 / nr. 5
58 scutu la anulu 1809 in Brasiovu din parinti Romani, carii portara o negutiatoriu intinsa si se aflara in stare buna materiale. Are unu frate, care e negutiatoriu si doue sorori dintre cari una fu soci’a renumitului J. Maiorescu, a cărui portretu asisdere la vomu publică. In prunci’a sa invetiu antâiu la scol’a parodiale, de unde trecu, in gimnasiulu greco-resariteanu, si din acesta in celu luteranu-sasescu totu in Brasiovu, unde cu succesulu celu mai inbucuratoriu a finitu gimnasiulu inferioru. Aci a ajunsu acelu momentu decidietoriu, candu tenerulu gimnasistu trebue se-si mesure poterile spirituali pentru ca se veda aptu e ore, spre continuarea studielor, seu se-si aleaga alta cariera mai amesurata poterilor, aspiratiunilor si aplecărilor sale? Fericitu de acelu teneru ce-si afla cariera sa, pe carea numai e in stare a deveni unu membru folositoriu alu natiunei si patriei sale! Tenerulu Ioane Popasu sentiu o ardoare, o sete nestemperata pentru sciintie, si parintii i luminați, cu toate caprebucurosu lu-ar fi vediutu continuandu careri’a lor, ce promitiă fiiului lor o viétia mai scutita de lipsele materiali, cunoscandu inse aplecarea si dorinti’a spre continuarea studielor, dar’ mai alesu talentulu frumosu alu dirigintelui studinte, s’au invoitu a nu crutiu spese, numai ca se pota îndestuli dorinti’a nobile a fiiului lor; deci lu dusera la Sabiiu in gimnasiulu catolicu, unde numai decâtu atrase atențiunea profesorilor asupra sa,si dotatu dela natura cu sentieminte fragede, cari prin crescerea buna a părinților inca se mai desvalisera, a cascigatu si amarea colegilor sei, cari cu rivalitate cautau societatea-i plăcută. Asturelu petrecandu o viétia plina de suveniri plăcute, si neostenitu adunandu cunoscintie frumóase a absolvatu Retorica si Poesi’a. Ga celu ce caletoresce pe unu plaiu frumosu, la privirea scenelor romantice, incantatóare si nevediute pana cum, cu ardoare-si duplica pasii ca se véda mai multe, totu mai multe, mai frumóse, pastufelu si tenerulu I. Popasu incantatu de frumseti’a sciintielor cu o predilectiune neîntrerupta naintă pe campulu largu alu culturei, adunandu mereu florile cele mai frumóse, mai mirositóre. Neastemperulu pentru gustarea sciintielor lu indemnă a merge de la Sabiiu in liceulu din Clusiu, unde a finitu studiele filosofice. Apoi sosindu tempulu de a-si alege o cariere de viétia, conformu vistietului seu de a servi natiunei sale, câtu mai multu si alese teologiia, ceea ce, luandu in consideratiune starea deplorabile in carea se află pe acelu tempu clerulu romanu-resariteanu, a fostu o binefacere pentru beserica carea asceptă apostoli luminaţi, si energiosi, atâtu din puntu religiosu câtu si natiunele. In acelu tempu din teologia resariteana din Saliiu se respandeau forte debile radie de lumina asupra clerului, ce trebue se fia ,,sarea pamentului si limina lumeil“, deci grăbi la Viena spre ascultarea cursului teologicu in convictulu de-acolo; apoi in an 1836, absolvandu sciintiele teologice, decoratu cu cunoscintiele cele mai frumóse rentornu in patria, si in 20-lea Martie 1837, s’a hirotonitu in Sabiiu de parocu pentru beseric’a parociale d’in loculu nascerei sale. Clerulu si poporulu indata la inceputulu functiunei sale cunoscuta in Părintele Ioane pre Alesulu besericei, zelulu si devotatiunea-i catra marirea Casei Domnului l’au aredicatu din gradulu de parocu ordinariu la protopresviteriu, astfelu abia la a doua luna după hirotonire fu denumitu de alu doileaprotopopu alu Brasiovului, era după unu intervalu de 9 luni totu in Brasiovu de protopopulu antâilea. De aci incolo pre Părintele Ioane Popasu lu a vediutu naţiunea figurandu împreuna cu cei mai zeloşi anteluptatori pentru binele bisericei , patriei si a natiunei. In tempurile cele mai critice, precum si in datele mai sub dieterie, candu numai a poftită binele bisericei si alu natiunei zelu si talentu totudeauna intra ceialalti barbati binemeritati se vedea participandu si bravulu protopopu de Brasiovu, carele intru atâta poporalitate ajunse înaintea clerului si alu poporului, ca la an. 1847 după moartea fericitului Moga inca fu candidatu de Episcopu. — In an. 1864 intra felicitatiunile cele mai cordiali ale clerului intregu fu inaintatu de arcimandritu, era in 6-lea Juliu a. c. spre bucuri’a bisericei si natiunei fu denumitu de Episcopu alu diecesei Caransebesiului. — Acesta diecesa romana, inmormentata in Episcopi’a serbesca a Versietului, a trebuitu odata se renvia, si inviarea-i e maretia, caci are in frunte pre Părintele celu mai bunu, intru care si depune speranti’a spre unu venitoriu mai stralucitu. Ddieu Atotupotintele se-i ajute intru multi ani a lucra, pentru ca in tard de betranetie inca se se bucure de fruptele ostenelelor sale!