Familia, 1866 (Anul 2, nr. 1-44)
1866-10-09 / nr. 33
387 — Te rogu dara cu toata bunavointi’a ca de adi înainte sé nu me mai onoredi cu visitele tale pre pretiuite! — Bietulu Zefirescu stete înmărmurită și de uimire nu potu dice neci negru neci albu. Er notariulu aretandu câtra asia, dise: — Domnule Ovidu Zefirescu, mi pare bine, ca am avutu onoare ! Marele corespundinte, renumitulu oratoru, nemeritoriulu poetu Ovidu Zefirescu, peste o clipa nu mai era in chilia. Din mărturisirea de susu a lui Zefirescu, cei ce avura laudabil’a paciintia d’a ceti novel’a presinte pan’ acuma, voru fi aflatu dara conditiunea fiicei judelui cercualu ce o spuse lui Zefirescu atunce, candu mai susu îi lasaramu in singuretate. Notariulu ocupă locu la més’a de lucratu, si ceea ce diari mai antâiu, fu epistol’a, ce — după parerea lui — era scrisa de soci’a sa si care- i causase scen’a din dumbrava. Din curiositate se uita la adresa. Acolo era scrisu: „Dlui Ovidu Zefirescu in locu.“ Vediendu acesta nu mai potu de bucuria si eschiama: — Acuma pricepu tóate. Epistol’a acesta e scrisa de fét’a judelui cercualu câtra Zefirescu. Dar nimerniculu acesta, eri bendu la mine cam multu, o scapă si o uita la mine. Si eu am cugetatu, câ e scrisa de soci’a mea câtra Corneliu! XI. Numai o deslucire mai am so dau stimatelor mele cetitore. Si asta atinge visit’a fetei judelui cercualu la sor’a notariului, ceea ce o descrisesem mai susu. E de prisosu a spune, câ visit’a asta se făcu numai pentru resbunare. Fiic’a judelui cercualu — precum atinsei si mai susu — se simtiâ vatemata pana ’n adanculu animei, cu sor’a notariului cu ocasiunea serei onomastice facil mai mare cucerire asupra bărbaților decâtu dens’a, deci împreuna cu mama sa cea pre culta deciseră a se resbuna. A atâtia gelosi’a in anim’a notariului, — era idei’a cea d’antâia a domnisioarei resbunatoare; câci astfelu cugetâ cumca notariulu — numai ca se scape de barbatii carii umbla de unu tempu incoace la cas’a lui — va tramite sor’a sa a casa si atunce dens’a va remane fara rivala. Din caus’a acésta spuse dara lui Zefirescu, ca acesta se faca pe notariulu a crede, cumca sor’a lui e numai pretestu, inse Corneliu umbla la cas’a lui de dragulu sociei sale. Intr’acea domnisioar’a poetica intielese de relatiunea de amoru a sororei notariului cu fratele Corneliu, pentr’acea decise a-i instraina pe unulu de altulu, ca astfelu sor’a notariului primindu pe Corneliu cu recéla, notariulu se cugete cu atâtu mai vertosu, ca Corneliu iubesce pe soci’a sa. Inse cum sé-i înstrăineze ? Soartea cea curioasa i dede in mana modulu. Intr’o demanétia confusulu meu amicuFlorianu veni la dens’a cu o epistola ce o amintii mai susu. Ea scia pre bine, câ epistol’a acea nu e scrisa pentru dens’a, ci pentru sor’a notariului, si gâci de locu, câ fratele Florianu după confusiunea lui îndatinata sminti persón’a la carea ar fi trebuitu s’o aduca, — dar nu grai nimica, ci delocu si crea planulu. Peste o septemana se duse apoi la sor’a notariului si ca se o înstrăineze de la Corneliu, i aretâ epistol’a. Intrig’a fu jocata bine. Resultatulu nu este cunoscutu. După aceste desluciri numai puține cuvinte mai am se adaugu. După cele spuse acuma trecu unu anu. Domnulu jude cercualu se insui din toate poterile a împlini ceea ce li place fetelor si deosebi fetei sale atâtu de tare, adeca iubirea luesului fara mesura, dar in fine isvorulu seca. Odata se intempla de incassa nesce bani la o esecutiune judecatoresca, la care asista densulu. Chiar atunce vnse sosi unu nou jurnalu de moda femeiésca, firesce dara câ domnisior’a casei pofti de la tata-seu se-i faca unu vestmentu după mod’a cea mai noua? Bietulu tata se escusâ, câ si pan’ acuma e plinu de detorii totu pentru lucsulu celu nespusu alu fetei sale si câ nu mai are bani, — inse dóamn’a lu ocari bine, spunendu-i câ cum nu-i e rușine se vorbeasca de aceste ? unu jude cercualu totdeauna are si trebuie se aiba bani, câci fet’a unui jude cercualu nu poate portă vestminte ce nu-su facute după mod’a cea mai noua si celelalte. In fine serbanulu barbatu n’avu incatrâu, ci dede muierii sale banii de nou incassati împreuna cu alte summe depuse in manile lui, ca ea se cumpere domnisiarei vestminte de după mod’a cea mai noua. Intr’acea peste câteva dile domnulu jude cercualu avea se predeie banii respeptivelor partide. Dar bani nu erau ca ’n palma si domni’a sa era in cea mai mare perplesitate. Omenii si cereau banii, dar indesiertu. Casulu acesta făcu mare sensatiune in orasiu, si fiindu ca scirea cea rea totdeauna se latiesce mai de graba decâtu cea buna, asie si 33*